Orientarea Băncii Centrale Europene din 4 aprilie 2014 privind statisticile monetare și financiare (reformare) (BCE/2014/15) (2014/810/UE)

În sensul prezentei orientări:

agent raportor și rezident au sensul definit la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98;

Eurosistem înseamnă BCN ale statelor membre din zona euro și BCE;

instituție de credit are sensul definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului;

alte IFM înseamnă toate IFM-urile altele decât băncile centrale;

fond de pensii (FP) are sensul definit la articolul 1 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2018/231 (BCE/2018/2).

Fără a aduce atingere drepturilor BCE de verificare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2533/98 și al Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33), BCN monitorizează și asigură calitatea și fiabilitatea informațiilor statistice puse la dispoziția BCE.

BCN utilizează ESCB-Net furnizat de către SEBC pentru transmiterea electronică a informațiilor statistice solicitate de BCE. Formatul mesajului statistic elaborat pentru acest schimb electronic de informații statistice este formatul standard convenit de către Comitetul de statistică. Această cerință nu exclude utilizarea oricăror alte mijloace de transmitere a informațiilor statistice ca o soluție de rezervă, cu acordul prealabil al BCE.

Ținând seama de avizele Comitetului de statistică (STC), Comitetul executiv al BCE are dreptul de a aduce modificări tehnice anexelor la prezenta orientare, cu condiția ca modificările respective să nu modifice cadrul conceptual de bază și să nu afecteze sarcina de raportare a agenților raportori din statele membre. Comitetul executiv informează Consiliul guvernatorilor cu privire la orice asemenea modificare fără întârzieri nejustificate.

BCN nu publică datele naționale care au contribuit la elaborarea agregatelor monetare lunare din zona euro și a contrapărților acestora până când BCE nu a publicat aceste agregate. Atunci când BCN publică astfel de date, acestea sunt identice cu datele transmise pentru elaborarea ultimelor agregate din zona euro publicate. În cazul în care BCN reproduc agregatele din zona euro publicate de BCE, reproducerea trebuie să fie fidelă.

Orientarea BCE/2007/9 se abrogă.

Prezenta orientare produce efecte din ziua notificării sale către BCN ale statelor membre din zona euro. BCN ale statelor membre din zona euro respectă articolele 11, 12, 13 și 16 de la data notificării, articolul 26 de la 1 ianuarie 2016 și restul dispozițiilor orientării de la 1 ianuarie 2015.

Până la 31 decembrie 2018, Comitetul executiv transmite un raport Consiliului guvernatorilor, ținând seama de opiniile STC în cooperare cu alte comitete relevante, privind (a) necesitatea și calendarul posibil de integrare a cerințelor de raportare din domeniul statisticilor plăților prevăzute la articolul 18 cu cerințele de raportare stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1409/2013 (BCE/2013/43) privind statisticile referitoare la plăți, și (b) impactul posibil al oricăror noi evoluții legate de colectarea statisticilor asigurărilor de către SEBC asupra cerințelor de raportare în domeniul statisticilor fondurilor de pensii prevăzute la articolul 26.

Prezenta orientare se adresează BCN ale statelor membre din zona euro.

ANEXA I

ANEXA I

Monitorizarea consecvenței dintre datele contabile și cele statistice în ceea ce privește bilanțurile BCN/BCE

PARTEA 1

Descrierea verificărilor lunare ale consecvenței

PARTEA 2

Model pentru verificările consecvenței

Verificările consecvenței trebuie efectuate și transmise BCE în conformitate cu articolul 4. Se consideră că o verificare a consecvenței a eșuat atunci când diferența dintre valoarea statistică și valoarea contabilă este mai mare de 2 miliarde EUR (în valoare absolută). În aceste cazuri, BCN trebuie să ofere explicații cu privire la motivele ce stau la baza eșecului.

ANEXA II

ANEXA II

SISTEME DE RAPORTARE

PARTEA 1

Statistici privind posturile din bilanț referitoare la instituțiile financiare monetare

Toate declarațiile statistice trebuie să conțină datele specificate în tabelele corespunzătoare din Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) sau în prezenta orientare, indiferent de existența efectivă a fenomenului de bază, chiar dacă sunt egale cu zero sau absente. Se folosește NC pentru a indica inexistența fenomenului. Totuși, dacă în cazul posturilor pro memoria nu sunt date disponibile, băncile centrale naționale (BCN) pot decide să nu le transmită.

Regulamentul (CE) nr. 2819/98 al Băncii Centrale Europene din 1 decembrie 1998 privind bilanțul consolidat al sectorului instituții financiare monetare (BCE/1998/16) (JO L 356, 30.12.1998, p. 7).

În ceea ce privește datele de bilanț pentru alte instituții financiare monetare (IFM), BCN trebuie să raporteze BCE date privind soldurile în conformitate cu tabelele 1-4 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33), precum și ajustări ale fluxurilor în conformitate cu tabelele 1 și 2 de mai jos. De asemenea, BCN și BCE trebuie să raporteze date privind bilanțurile proprii în conformitate cu aceleași cerințe, cu excepția posturilor legate de acțiunile/unitățile fondurile de piață monetară (FPM) emise. În plus, BCN și BCE trebuie, de asemenea, să raporteze date privind deținerile proprii de aur și creanțe în aur (numai aur monetar) și creanțele de la Fondul Monetar Internațional (FMI) [de exemplu, drepturi de tragere și drepturi speciale de tragere (DST)], precum și privind pasivele față de FMI în legătură cu DST.

În ceea ce privește cerințele referitoare la securitizările creditelor și alte transferuri de credite, BCN trebuie să raporteze BCE date în conformitate cu tabelele 5a și 5b din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33). BCN trebuie să raporteze BCE pe bază lunară, atunci când sunt disponibile, date pentru ajustarea creditelor acordate gospodăriilor populației, defalcate în funcție de destinație, pentru securitizări și alte transferuri de credite, care sunt necesare pe bază trimestrială conform tabelului 5b din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33). În plus, BCN trebuie să raporteze date privind ajustările fluxurilor în conformitate cu tabelele 3a și 3b de mai jos. Posturile suplimentare privind securitizarea creditelor și alte transferuri de credite, atunci când sunt disponibile, trebuie raportate în conformitate cu tabelul 4, în măsura în care aceste date nu sunt solicitate în cadrul tabelelor 5a și 5b din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33).

În ceea ce privește cerințele referitoare la gestionarea centralizată fictivă a fondurilor, în măsura în care datele sunt disponibile, BCN trebuie să raporteze BCE soldurile și ajustările fluxurilor legate de pozițiile brute ale depozitelor și creditelor din structuri de gestionare centralizată fictivă a fondurilor care sunt incluse în raportarea cerințelor în materie de date de la tabelele 1-4 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) în conformitate cu tabelul 5 de mai jos. Depozitele structurilor de gestionare centralizată fictivă a fondurilor trebuie raportate ca poziție de tipul din care din depozite overnight. Creditele structurilor de gestionare centralizată fictivă a fondurilor trebuie tratate, atunci când este cazul, drept credite reînnoibile automat și credite acordate pe descoperit de cont și credite cu scadența inițială până la un an inclusiv și trebuie raportate ca poziție de tipul din care din credite. Creditele care nu sunt acoperite contractual de aranjamentul de gestionare centralizată a fondurilor, dar care sunt acordate participanților la structura de gestionare centralizată a fondurilor, nu trebuie incluse în raportarea din tabelul 5.

PARTEA 2

Statistici privind moneda electronică

PARTEA 3

Statistici privind instituțiile emitente de cecuri și viramente poștale și administrația centrală

Cerințele statistice privind instituțiile emitente de cecuri și viramente poștale și administrația centrală acoperă pasivele monetare ale acestora față de instituțiile financiare nemonetare din zona euro și deținerile de numerar și de valori mobiliare ale acestora emise de IFM din zona euro. BCN trebuie să raporteze BCE date privind soldurile în conformitate cu sistemul stabilit în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1074/2013 (BCE/2013/39), precum și privind ajustările fluxurilor în conformitate cu tabelul 1 de mai jos.

În cazul în care sectorul raportor nu este aplicabil în țara respectivă [de exemplu, nu există instituții emitente de cecuri și viramente poștale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 1074/2013 (BCE/2013/39), iar pozițiile administrațiilor centrale sunt nesemnificative], BCN pot alege să nu raporteze acest set de serii.

PARTEA 4

Posturi pro memoria

Posturi pro memoria lunare necesare calculării și evaluării agregatelor monetare și a contrapărților

Posturi pro memoria lunare necesare obținerii informațiilor privind ponderările în cazul statisticilor privind ratele dobânzilor practicate de IFM

Posturi pro memoria trimestriale necesare pentru compilarea conturilor financiare ale uniunii monetare

PARTEA 5

Statistici privind baza de calcul a rezervelor minime obligatorii

Calcularea deducerii forfetare în scopuri de control (R6):

Deducere forfetară: Deducerea se aplică fiecărei instituții de credit. Fiecare instituție de credit deduce o sumă forfetară maximă ce are ca scop scăderea costului administrativ al gestionării cerințelor privind rezervele minime obligatorii foarte reduse. În cazul în care [baza de calcul a rezervelor minime obligatorii × rata rezervelor minime obligatorii] este sub 100000 EUR, atunci deducerea forfetară este egală cu [baza de calcul a rezervelor minime obligatorii × rata rezervelor minime obligatorii]. În cazul în care [baza de calcul a rezervelor minime obligatorii × rata rezervelor minime obligatorii] este mai mare sau egală cu 100000 EUR, atunci deducerea forfetară este egală cu 100000 EUR. Instituțiile cărora li s-a acordat permisiunea să raporteze la nivel de grup date statistice privind baza de calcul consolidată a rezervelor minime obligatorii [astfel cum este definită în partea 2 secțiunea 1 a anexei III la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33)] dețin rezerve minime obligatorii prin intermediul uneia dintre instituțiile din grupul care acționează ca intermediar exclusiv pentru aceste instituții. În conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9), în acest din urmă caz doar grupul ca întreg este îndreptățit să beneficieze de deducerea forfetară.

Rezervele minime obligatorii se calculează după cum urmează:

Rezerve minime obligatorii = baza de calcul a rezervelor minime obligatorii × rata rezervelor minime obligatorii - deducerea forfetară.

Rata rezervelor minime obligatorii se aplică în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9).

PARTEA 6

Statistici privind indicatorii macro

PARTEA 7

Statistici privind bilanțul FPM

PARTEA 8

Indicatori financiari structurali

Numărul de sucursale ale instituțiilor de credit (IC) la sfârșitul perioadei de referință. Acest indicator trebuie să includă doar sucursalele care aparțin IC. Trebuie excluse birourile unităților instituționale care nu sunt la rândul lor IC, chiar dacă aparțin aceluiași grup ca și o IC.

Numărul de angajați ai IC. Acest indicator se referă la numărul mediu de angajați ai IC pe parcursul anului de referință. Trebuie excluși angajații instituțiilor financiare care nu sunt la rândul lor IC, chiar dacă aceste instituții aparțin aceluiași grup.

Cota celor mai mari cinci IC din totalul activelor (CR5). Acest indicator se referă la concentrarea în activitatea bancară. Pentru a-l obține, BCN trebuie să adopte următoarea metodă agregată neconsolidată: (a) să ordoneze totalurile bilanțiere ale tuturor IC raportoare; (b) să calculeze (i) suma celor mai mari cinci totaluri bilanțiere; și (ii) suma tuturor totalurilor bilanțiere; și (c) să calculeze raportul dintre (i) și (ii). Datele care trebuie raportate la BCE trebuie exprimate ca procente, de exemplu, o valoare de 72,4296 % trebuie raportată ca 72,4296 și nu ca 0,7243. Deși compoziția celor mai mari cinci bănci se poate schimba în timp, BCN trebuie să transmită numai cota celor mai mari cinci IC la un anumit moment (sfârșit de decembrie al anului de referință).

Indicele Herfindahl (HI) pentru totalul activelor IC. Asemănător indicatorului precedent, acesta se referă la concentrarea în activitatea bancară. BCN trebuie să folosească, în măsura în care este posibil, o metodă agregată. În acest caz, calcularea HI trebuie să includă bilanțul agregat al fiecărei IC incluse în grup, eventual folosind informațiile de natură contabilă conținute în declarațiile financiare anuale ale acestor instituții. Atunci când datele din coada de raportare nu se referă la toate IC, datele trebuie extrapolate.

HI se obține prin însumarea pătratelor cotelor de piață ale tuturor IC din sectorul bancar și trebuie raportat către BCE conform următoarei formule:

HI Σ^n_(i = 1)(X_iX)^2 , unde:nnumărul total al IC dintr-o țarăXitotalul activelor ICiX Σ^n_(i = 1)X_i = totalul activelor tuturor IC dintr-o țară.

Acestui indicator îi corespunde în SEC 2010 sectorul S.128.

Pentru acest indicator, sectorul corespunzător din Sistemul european de conturi (denumit în continuare SEC 2010) este S.129.

Numărul de sucursale ale IC din alte țări UE. Acest indicator se referă la numărul de sucursale din țara raportoare care aparțin IC rezidente în alte țări UE. Dacă o IC are mai multe sucursale într-o anumită țară, acestea sunt considerate ca una singură. BCN trebuie să se asigure că datele începând de la sfârșitul lui 1999 sunt consecvente cu datele raportate în cadrul listei IFM.

Totalul activelor sucursalelor IC din alte țări UE. Acest indicator se referă la totalul bilanțier agregat al sucursalelor acoperite de indicatorul numărul de sucursale ale IC din alte țări UE.

Numărul de filiale ale IC din alte țări UE. Acest indicator se referă la numărul de filiale din țara raportoare care sunt controlate de o IC rezidentă în alte țări UE. Pot fi luate în considerare numai filialele care sunt și ele IC.

Totalul activelor filialelor IC din alte țări UE. Acest indicator se referă la totalul bilanțier agregat al filialelor acoperite de indicatorul numărul de filiale ale IC din alte țări UE.

Numărul de sucursale ale IC din țări non-UE. Acest indicator se referă la numărul de sucursale rezidente în țara raportoare care aparțin IC rezidente în țări care nu sunt în UE. Dacă o bancă are într-o anumită țară mai multe sucursale, acestea sunt considerate ca una singură. BCN trebuie să se asigure că datele sunt consecvente cu datele raportate în cadrul listei IFM.

Totalul activelor sucursalelor IC din țări non-UE. Acest indicator se referă la totalul bilanțier agregat al sucursalelor acoperite de indicatorul numărul de sucursale ale IC din țări non-UE.

Numărul de filiale ale IC din țări non-UE. Acest indicator se referă la numărul de filiale rezidente în țara raportoare, aflate sub controlul unor IC rezidente în țări care nu sunt state membre.

Totalul activelor filialelor IC din țări non-UE. Acest indicator se referă la totalul bilanțier agregat al filialelor acoperite de indicatorul numărul de filiale ale IC din țări non-UE

Numărul de sucursale ale IC din alte state membre din zona euro. Acest indicator se referă la numărul de sucursale rezidente în țara raportoare, aparținând IC rezidente în alte state membre din zona euro. Dacă o bancă are într-o anumită țară mai multe sucursale, acestea sunt considerate ca una singură. BCN trebuie să se asigure că datele sunt consecvente cu datele raportate în cadrul listei IFM.

Totalul activelor sucursalelor IC din alte state membre din zona euro. Acest indicator se referă la totalul bilanțier agregat al sucursalelor acoperite de indicatorul numărul de sucursale ale IC din alte state membre din zona euro.

Numărul de filiale ale IC din alte state membre din zona euro. Acest indicator se referă la numărul de filiale rezidente în țara raportoare care se află sub controlul unor IC rezidente în alte state membre din zona euro.

Totalul activelor filialelor IC din alte state membre din zona euro. Acest indicator se referă la totalul bilanțier agregat al filialelor acoperite de indicatorul numărul de filiale ale IC din alte state membre din zona euro.

PARTEA 9

PARTEA 10

Date destinate FMI

PARTEA 11

Statistici privind alți intermediari financiari, cu excepția societăților de asigurare și fondurilor de pensii (exclusiv societățile vehicul investițional)

Tabele de raportare

Datele care trebuie raportate pentru brokerii în valori mobiliare și produse financiare derivate (BVMPFD), societățile financiare care desfășoară activități de creditare (SFAC) și alți intermediari financiari, cu excepția societăților de asigurare și a fondurilor de pensii, altele decât BVMPFD și SFAC (alte AIF), sunt stabilite în tabelul de mai jos.

Categorii de instrumente și norme de evaluare

În conformitate cu SEC 2010, în principiu, activele și pasivele trebuie evaluate la prețurile de piață la data la care se referă contul de patrimoniu. Depozitele și creditele trebuie raportate la valoarea nominală, cu excluderea dobânzii acumulate.

Active

Total active/pasive: totalul elementelor de activ trebuie să fie egal cu suma tuturor posturilor identificate separat în activul bilanțului și, de asemenea, trebuie să fie egal cu totalul elementelor de pasiv.

În bilanțul IFM nu se face distincție între depozitele și creditele care figurează în activ și în pasiv. În schimb, toate fondurile nenegociabile plasate la/împrumutate către IFM (= pasive) sunt considerate depozite, iar toate fondurile plasate/împrumutate de către IFM (= active) sunt considerate credite. Totuși, SEC 2010 subliniază o diferență pe baza criteriului inițiatorului tranzacției. Atunci când inițiativa aparține împrumutatului, tranzacția financiară trebuie clasificată drept credit. Atunci când inițiativa aparține împrumutătorului, tranzacția trebuie clasificată drept depozit.

Norme de evaluare: în conformitate cu principiul general al contabilității de angajament, dobânda de plătit aferentă depozitelor se înregistrează în bilanț pe măsură ce se acumulează, respectiv pe bază de angajament, și nu atunci când este efectiv primită sau plătită, respectiv pe bază de numerar. Dobânzile acumulate aferente depozitelor trebuie clasificate la valoarea brută la categoria alte active.

În cazul SFAC, acest post ar trebui alocat la alte active.

Credite: acest post cuprinde:

credite acordate gospodăriilor populației sub forma creditelor de consum, respectiv credite acordate pentru finanțarea în special a consumului personal de bunuri și servicii; credite pentru locuințe, respectiv creditul acordat în scopul investirii în locuințe pentru utilizare proprie sau pentru închiriere, inclusiv în scopul construirii și renovării locuințelor; și altele, respectiv credite acordate cu alte destinații decât pentru consum sau pentru locuințe, precum dezvoltarea afacerilor, consolidarea datoriilor, finanțarea educației etc.;

leasing financiar acordat terților;

credite neperformante care nu au fost încă rambursate sau scoase din evidențele contabile;

valori mobiliare nenegociabile;

creanțe subordonate sub formă de credite.

Pentru subcategoriile BVMPFD, creditele trebuie alocate la alte active.

Norme de evaluare: creditele acordate de AIF trebuie înregistrate la valoarea brută fără deducerea provizioanelor aferente, atât generale, cât și speciale, până când aceste credite sunt anulate de către instituția raportoare, moment în care creditele trebuie scoase din bilanț.

În conformitate cu principiul general al contabilității de angajament, dobânda de primit aferentă creditelor trebuie să se înregistreze în bilanț pe măsură ce se acumulează, respectiv pe bază de angajament, nu atunci când este efectiv încasată sau plătită, respectiv pe bază de numerar. Dobânzile acumulate aferente creditelor trebuie clasificate la valoarea brută la categoria alte active.

Titluri de natura datoriei: acest post include titlurile de natura datoriei, care sunt instrumente financiare negociabile care servesc drept dovadă a existenței datoriei, sunt tranzacționate în mod obișnuit pe piețele secundare sau pot fi compensate pe piață și nu conferă titularului niciun drept de proprietate asupra instituției emitente. Sunt incluse creditele care au devenit negociabile pe o piață organizată, cu condiția să existe dovezi de tranzacționare pe piața secundară, incluzând existența formatorilor de piață, precum și cotarea frecventă a activului financiar, după cum se poate constata din diferența dintre prețul oferit la cumpărare și cel oferit la vânzare.

Norme de evaluare: în conformitate cu SEC 2010, titlurile de natura datoriei trebuie raportate la valoarea de piață.

Participații: participațiile reprezintă drepturi de proprietate asupra societăților sau cvasisocietăților. Aceste active financiare permit, în general, titularilor lor să participe la distribuirea profitului și a activelor nete în caz de lichidare a societății sau a cvasisocietății. Participațiile nu includ acțiunile/unitățile fondurilor de investiții.

Acest post include:

acțiuni cotate: participații cotate la o bursă. O astfel de bursă poate fi o bursă recunoscută sau orice altă formă de piață secundară. Acțiunile cotate sunt, de asemenea, denumite acțiuni listate. Existența prețurilor corespunzătoare acțiunilor cotate pe o bursă înseamnă că prețurile de piață curente sunt, de regulă, imediat disponibile (SEC 2010, punctul 5.146);

acțiuni necotate: participații necotate la o bursă (SEC 2010, punctul 5.147);

alte participații: toate formele de participații care nu sunt acțiuni cotate sau necotate (SEC 2010, punctele 5.153 și 5.154).

Norme de evaluare: în conformitate cu SEC 2010, participațiile trebuie raportate la valoarea de piață.

Acțiuni /unități ale fondurilor de investiții: acest post include dețineri de acțiuni/unități emise de FPM și fonduri de investiții, altele decât cele de piață monetară.

Pentru subcategoria SFAC, acțiunile/unitățile fondurilor de investiții trebuie alocate la alte active.

Norme de evaluare: în conformitate cu SEC 2010, acțiunile/unitățile fondurilor de investiții trebuie raportate la valoarea de piață.

Instrumente financiare derivate: acest post include:

opțiuni;

warranturi;

contracte futures;

contracte la termen;

swapuri;

instrumente derivate de credit.

În cazul SFAC, acest post ar trebui alocat la alte active.

Instrumentele financiare derivate sunt înregistrate în bilanț la valoarea de piață, la valoarea brută. Contractele individuale având ca obiect instrumente derivate a căror valoare de piață este pozitivă sunt înregistrate în activul bilanțului, iar contractele a căror valoare de piață este negativă sunt înregistrate în pasivul bilanțului. Obligațiile viitoare brute rezultate din contractele având ca obiect instrumente derivate nu ar trebui înregistrate ca posturi bilanțiere. Instrumentele financiare derivate pot fi înregistrate la valoarea netă în conformitate cu diferite metode de evaluare. În schimb, aceste poziții trebuie raportate atunci când sunt disponibile numai pozițiile nete sau pozițiile sunt înregistrate la o valoare diferită de cea de piață. Acest post nu include instrumentele financiare derivate care nu se înregistrează în bilanț în conformitate cu normele naționale.

Alte active: reprezintă postul rezidual în activul bilanțier, fiind definit ca active care nu sunt incluse în altă parte. Acest post cuprinde active precum dobânda acumulată de primit aferentă creditelor/depozitelor și chiria acumulată aferentă clădirilor, dividendele de primit, sumele de primit care nu au legătură cu activitatea principală a AIF, sumele brute de primit înregistrate în posturile în curs de lămurire, sumele brute de primit înregistrate în conturile de tranzit, alte active care nu sunt identificate separat, de exemplu, active nefinanciare (inclusiv active fixe), credite și depozite care depind de subcategoria AIF.

Pasive

Total active/pasive: totalul elementelor de pasiv trebuie să fie egal cu suma tuturor posturilor identificate separat în pasivul bilanțului și, de asemenea, egal cu totalul elementelor de activ (a se vedea și postul de activ total active/pasive).

Credite și depozite atrase: acest post cuprinde:

depozite: depozite transferabile și alte depozite (a se vedea active) plasate la AIF. În general, aceste depozite sunt plasate de către IFM;

credite: credite acordate către AIF care fie sunt dovedite prin documente nenegociabile, fie nu sunt dovedite prin documente.

Titluri de natura datoriei emise: valori mobiliare emise de AIF, altele decât participațiile, care sunt, în mod obișnuit, instrumente negociabile și tranzacționate pe piețele secundare sau care pot fi compensate pe piață și care nu conferă titularului vreun drept de proprietate asupra instituției emitente.

Capital și rezerve: acest post cuprinde sumele aferente emiterii de titluri de capital de către un AIF către acționari sau alți proprietari, conferind titularului drepturi de proprietate în cadrul AIF și, în general, dreptul asupra unei părți din profituri și asupra fondurilor proprii în caz de lichidare. De asemenea, sunt incluse fondurile provenite din profiturile nerepartizate sau fondurile păstrate de AIF în anticiparea unor eventuale plăți și obligații viitoare. Aici se includ:

capitalul social;

profiturile sau fondurile nerepartizate;

provizioanele specifice și generale constituite pentru acoperirea creditelor, valorilor mobiliare și altor tipuri de active;

profit/pierdere din exploatare.

Instrumente financiare derivate: a se vedea postul de activ instrumente financiare derivate.

Alte pasive: reprezintă postul rezidual în pasivul bilanțier, fiind definit ca pasive care nu sunt incluse în altă parte. Acest post cuprinde elemente de pasiv, precum sume brute de plătit înregistrate în posturile în curs de lămurire, sume brute de plătit înregistrate în conturile de tranzit, dobândă acumulată de plătit aferentă depozitelor, dividende de plătit, sume de plătit care nu au legătură cu activitatea principală a AIF, provizioane care reprezintă obligații față de terți, plăți în marjă efectuate în cadrul contractelor având ca obiect instrumente derivate, reprezentând garanții în numerar plasate în vederea protejării împotriva riscului de credit, dar rămase în proprietatea deponentului și rambursabile acestuia la încetarea contractului, poziții nete rezultate din împrumutul de valori mobiliare negarantate cu numerar, sume nete de plătit în cadrul decontărilor ulterioare ale operațiunilor cu valori mobiliare, alte pasive care nu sunt identificate separat, de exemplu, titluri de natura datoriei, instrumente financiare derivate care depind de subcategoria AIF.

Note explicative naționale

Sursele datelor/sistemul de colectare a datelor: trebuie să includă:

sursele datelor folosite pentru elaborarea statisticilor AIF, de exemplu, oficii statistice, raportare directă din partea AIF și/sau a administratorilor fondurilor;

detalii privind sistemele de colectare, de exemplu, rapoarte voluntare, studii de activitate, eșantionare, raportare condiționată de existența unor praguri și extrapolare.

Proceduri de compilare: trebuie descrisă metoda folosită pentru compilarea datelor, de exemplu, descrierea detaliată a estimărilor/ipotezelor făcute și modul în care sunt agregate seriile atunci când două serii au frecvențe diferite.

Cadru juridic: trebuie furnizate informații detaliate cu privire la cadrul juridic național aplicabil instituțiilor. Trebuie subliniate în special legăturile cu legislația Uniunii. Dacă mai multe tipuri de instituții sunt incluse în aceeași categorie, trebuie furnizate informații pentru toate tipurile de instituții.

Abateri de la instrucțiunile de raportare ale BCE: BCN trebuie să furnizeze informații cu privire la abaterile de la instrucțiunile de raportare.

Pot avea loc abateri de la instrucțiunile de raportare cu privire la:

defalcarea în funcție de instrument: instrumentele acoperite pot fi diferite de cele precizate în instrucțiunile de raportare ale BCE, de exemplu, două instrumente diferite nu pot fi identificate separat;

defalcarea geografică;

defalcarea în funcție de sector;

metodele de evaluare.

Unități de observare statistică cu obligații de raportare: BCN pot clasifica într-o subcategorie AIF specifică toate instituțiile care corespund definiției AIF. Acestea trebuie să descrie toate instituțiile incluse sau excluse din fiecare subcategorie AIF. Atunci când este posibil, BCN trebuie să furnizeze estimări cu privire la sfera datelor acoperite din punct de vedere al totalului activelor unităților de observare statistică cu obligații de raportare.

Rupturi în seriile istorice: trebuie descrise rupturile și modificările majore în timp care afectează colectarea, sfera de acoperire a raportării, sistemele de raportare și compilarea seriilor istorice. În cazul rupturilor, trebuie indicată măsura în care datele vechi și cele noi pot fi considerate comparabile.

Alte comentarii: orice alte comentarii sau indicații relevante.

PARTEA 12

Statistici privind emisiunile de valori mobiliare

Secțiunea 1: Introducere

Statisticile privind emisiunile de valori mobiliare în zona euro conțin două agregate principale:

toate emisiunile efectuate de către rezidenții din zona euro în orice monedă; și

toate emisiunile efectuate în toată lumea în euro, atât la nivel național, cât și internațional.

În cazul în care agenții raportori se confruntă cu un aspect de ordin metodologic care nu este prevăzut în mod expres în prezenta orientare, aceștia trebuie să aplice Sistemul european de conturi naționale și regionale revizuit (denumit în continuare SEC 2010) prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană (JO L 174, 26.6.2013, p. 1).

Tabelul de mai jos rezumă cerințele de raportare.

Secțiunea 2: Cerințe de raportare

Domiciliul emitentului

Emisiunile efectuate de filialele aflate în proprietatea unor nerezidenți ai țării raportoare care operează pe teritoriul economic al țării raportoare trebuie clasificate ca emisiuni ale unităților rezidente în țara raportoare.

A se vedea punctul 2.07 din SEC 2010.

Pentru a evita contabilizările duble sau lacunele, raportarea emisiunilor efectuate de entități cu scop special (ESS) trebuie abordată în mod bilateral, implicând agenții raportori în cauză. BCN, și nu BRI, trebuie să raporteze emisiunile efectuate de ESS care îndeplinesc criteriile de rezidență prevăzute în SEC 2010 și sunt clasificate ca rezidenți ai zonei euro.

Defalcarea sectorială a emitenților

Emisiunile trebuie clasificate în funcție de sectorul care își asumă obligația aferentă valorile mobiliare emise. Clasificarea sectorială cuprinde următoarele douăsprezece tipuri de emitenți:

BCE/BCN;

alte IFM;

AIF;

din care societăți vehicul investițional angajate în securitizare;

auxiliari financiari;

instituții financiare captive;

În practică, fondurile de pensii nu emit titluri de natura datoriei.

societăți nefinanciare;

administrație centrală;

administrațiile statelor federale și administrațiile locale;

fonduri de securitate socială;

instituții internaționale.

A se vedea punctele 2.17-2.20 din SEC 2010.

O societate publică ce este privatizată prin emisiune de acțiuni cotate trebuie alocată sectorului societăți nefinanciare. În mod asemănător, o instituție de credit (IC) publică ce este privatizată trebuie alocată sectorului IFM, altele decât băncile centrale. Emisiunile efectuate de gospodăriile populației sau instituțiile fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației trebuie clasificate ca emisiuni ale societăților nefinanciare.

Scadența emisiunilor

Titlurile de natura datoriei pe termen scurt cuprind valorile mobiliare a căror scadență inițială este de un an sau mai puțin, chiar dacă sunt emise în cadrul unor facilități pe termen mai lung.

Titlurile de natura datoriei pe termen lung cuprind valorile mobiliare a căror scadență inițială este mai mare de un an. Emisiunile cu scadențe opționale, din care cea mai târzie este mai mare de un an, precum și emisiunile cu scadențe nedeterminate, sunt clasificate ca fiind pe termen lung.

Nu este necesară folosirea unei categorii de scadență de doi ani, precum în cazul statisticilor privind bilanțul IFM.

Clasificarea titlurilor de natura datoriei pe termen lung în funcție de rata dobânzii

Titlurile de natura datoriei pe termen lung se divid în:

Titluri de natura datoriei cu rată a dobânzii fixă, respectiv titluri de natura datoriei care sunt emise și răscumpărate la valoarea nominală și titluri de natura datoriei emise cu o reducere sau cu o primă față de valoarea lor nominală.

A se vedea punctul 5.102 din SEC 2010.

Obligațiunile cu cupon zero emise cu un discont, respectiv intrumentele pentru care nu există plăți ale dobânzilor și care sunt emise cu o reducere semnificativă față de valoarea nominală. Majoritatea disconturilor reprezintă echivalentul dobânzii acumulate pe parcursul vieții obligațiunii.

Clasificarea emisiunilor

Categoria F.3 din SEC 2010.

Categoria F.511 din SEC 2010.

Categoria F.512 din SEC 2010.

Categoria F.519 din SEC 2010.

Lista de mai jos reprezintă o enumerare neexhaustivă a instrumentelor acoperite de statisticile privind emisiunea de valori mobiliare:

Titluri de natura datoriei

Titluri de natura datoriei pe termen scurt

Se includ cel puțin următoarele instrumente.

Bonuri de tezaur și alte efecte pe termen scurt emise de administrația publică.

Efecte negociabile pe termen scurt emise de societăți financiare și nefinanciare. Se folosesc o varietate de noțiuni pentru a desemna astfel de efecte, inclusiv efecte de comerț, bonuri comerciale, bilete la ordin, bonuri de comerț, bonuri de schimb și certificate de depozit.

Titluri de valoare pe termen scurt emise în cadrul facilităților de emisiune de bilete subscrise pe termen lung.

Acceptări bancare.

Titluri de natura datoriei pe termen lung

Această categorie include cel puțin următoarele instrumente, care sunt enumerate cu titlu exemplificativ.

Oligațiuni la purtător.

Oligațiuni subordonate.

Oligațiuni cu scadențe opționale, ultima fiind de peste un an.

Oligațiuni emise pe o perioadă nedeterminată sau perpetue.

Obligațiuni cu dobânda variabilă.

Oligațiuni convertibile.

Obligațiuni garantate.

Valori mobiliare indexate în cazul cărora valoarea principalului este legată de un indice de preț, de prețul unei mărfi sau de un indice al cursului de schimb.

Obligațiuni cu discont mare, care sunt caracterizate prin plăți ale cupoanelor mici și care sunt emise la un discont față de valoarea la vedere.

Obligațiuni cu cupon zero.

Euroobligațiuni.

Obligațiuni globale.

Obligațiuni care fac obiectul unui plasament privat.

Valori mobiliare rezultate în urma conversiei creditelor.

Credite devenite negociabile de facto.

Obligațiuni negarantate și credite convertibile în acțiuni, indiferent dacă sunt acțiuni ale societății emitente sau acțiuni ale altei societăți, atât timp cât nu au fost convertite. Opțiunea de conversie, considerată a fi un instrument financiar derivat, este exclusă atunci când poate fi separată de obligațiunea suport.

Acțiuni sau participații care asigură un venit fix, dar nu conferă dreptul de a participa la distribuirea valorii reziduale a societății în caz de dizolvare, inclusiv acțiuni preferențiale neparticipative.

Active financiare emise în cadrul securitizării creditelor, ipotecilor, creanțelor aferente cardurilor de credit, conturilor de primit și altor active.

Se exclud următoarele instrumente:

Operațiunile cu valori mobiliare în cadrul contractelor de report.

Emisiunile de valori mobiliare nenegociabile.

Credite nenegociabile.

Acțiuni cotate

Acțiunile cotate includ următoarele:

Acțiuni de capital emise de societățile cu răspundere limitată.

Acțiuni răscumpărate ale societăților cu răspundere limitată.

Acțiuni de dividend emise de societățile cu răspundere limitată.

Acțiuni sau participații preferențiale sau privilegiate care conferă dreptul de participare la distribuirea valorii reziduale în momentul dizolvării societății. Acestea pot fi cotate sau necotate la o bursă recunoscută.

Plasamente private, atunci când este posibil.

Dacă o societate este privatizată, iar administrația publică păstrează o parte din acțiunile societății privatizate, dar restul acțiunilor este cotat pe o piață reglementată, întreaga valoare a capitalului societății este înregistrată la valorile în circulație corespunzătoare acțiunilor cotate, deoarece, în mod potențial, toate acțiunile ar putea fi tranzacționate în orice moment la valoarea de piață. Se aplică același principiu dacă o parte a acțiunilor este vândută unor mari investitori și doar partea rămasă, respectiv cea care variază liber, este tranzacționată la bursa de valori.

Acțiunile cotate exclud:

acțiunile oferite spre vânzare, dar care nu sunt cumpărate în momentul emiterii;

obligațiunile negarantate și creditele convertibile în acțiuni, care se includ imediat ce sunt convertite în acțiuni;

participațiile asociaților cu răspundere nelimitată în societăți în comandită;

participațiile administrației publice la capitalul organizațiilor internaționale constituite juridic în societăți pe acțiuni;

emisiunile de acțiuni gratuite, numai la data emisiunii, și emisiunile de acțiuni divizate; totuși, acțiunile gratuite și acțiunile divizate sunt incluse în mod nediferențiat în stocul total de acțiuni cotate.

Moneda emisiunii

Blocul A pentru BCN și Blocul B pentru BRI.

Momentul înregistrării emisiunii

O emisiune se consideră efectuată în momentul în care emitentul primește plata și nu atunci când sindicatul își asumă angajamentul.

Reconcilierea stocurilor și fluxurilor

BCN trebuie să furnizeze informații cu privire la solduri, emisiuni brute, răscumpărări și emisiuni nete de titluri de natura datoriei pe termen scurt și pe termen lung și cu privire la acțiunile cotate.

Tabelul de mai jos ilustrează legătura dintre stocuri (respectiv solduri) și fluxuri (respectiv emisiuni brute, răscumpărări și emisiuni nete). În practică, legătura este mai complexă datorită variațiilor în evaluarea prețului și cursului de schimb, dobânzii reinvestite (respectiv acumulate), reclasificărilor, revizuirilor și altor ajustări.

Emisiuni brute

Emisiunile brute în cursul perioadei de raportare trebuie să includă toate emisiunile de titluri de natura datoriei și acțiuni cotate în cadrul cărora emitentul vinde valori mobiliare nou create pentru a obține numerar. Acestea privesc crearea de noi instrumente în mod regulat. Momentul încheierii unei emisiuni este definit ca momentul în care este efectuată plata; din acest motiv, înregistrarea emisiunilor trebuie să reflecte cât se poate de precis momentul plății corespunzătoare emisiunii suport.

Nu este definită ca o tranzacție financiară; a se vedea punctele 5.158 și 6.59 din SEC 2010 și secțiunea 5 litera (b) din prezenta parte.

Operațiune pe o piață secundară care implică schimbarea deținătorului care nu este acoperită de aceste statistici.

Considerată ca două tranzacții financiare; a se vedea punctele 5.96 și 6.25 din SEC 2010 și secțiunea 5 litera (a) punctul (ii) din prezenta parte.

Răscumpărări

Operațiunea pe o piață secundară care implică schimbarea deținătorului nu este acoperită de aceste statistici.

Răscumpărările nu trebuie raportate în cazul unei singure delistări la bursă.

Emisiuni nete

Emisiunile nete reprezintă soldul tuturor emisiunilor brute efectuate minus toate răscumpărările care au avut loc în cursul perioadei de raportare.

Soldurile corespunzătoare acțiunilor cotate trebuie să cuprindă valoarea de piață a tuturor acțiunilor cotate ale entităților rezidente. Din acest motiv, soldurile corespunzătoare acțiunilor cotate raportate de o țară din zona euro pot crește sau scădea ca urmare a relocalizării unei entități listate. Acest tratament se aplică și în cazul unei preluări sau fuziuni în cadrul căreia nu sunt create și emise instrumente în schimbul numerarului și/sau acestea nu sunt răscumpărate în schimbul numerarului și anulate. Pentru a evita dubla numărare sau lacunele în privința titlurilor de natura datoriei și a acțiunilor cotate în cazul relocalizării unui emitent într-o altă țară de reședință, BCN relevante trebuie să coordoneze în mod bilateral momentul raportării unui astfel de eveniment.

Evaluare

Valoarea unei emisiuni de valori mobiliare cuprinde o componentă de preț și, atunci când o emisiune este exprimată într-o monedă diferită de cea în care se face raportarea, o componentă valutară.

Pentru mai multe informații cu privire la definiția valorii la vedere, a valorii de piață și a valorii nominale, a se vedea punctele 5.90, 7.38 și, respectiv, 7.39 din SEC 2010.

Evaluarea prețului

Stocurile și fluxurile aferente acțiunilor cotate trebuie raportate la valoarea de piață.

Se face excepție de la înregistrarea stocurilor și fluxurilor de titluri de natura datoriei la valoarea la vedere în privința obligațiunilor cu discont mare și a celor cu cupon zero, în cazul cărora soldurile și emisiunile brute sunt înregistrate la valoarea nominală, respectiv prețul cu discont din momentul emisiunii plus dobânda acumulată, și a răscumpărărilor la scadență la valoarea la vedere. Valoarea nominală a soldurilor corespunzătoare obligațiunilor cu cupon zero se poate calcula după cum se arată mai jos.

A = E(100(EP)100)^(tT)

unde

Avaloarea nominală = suma plătită efectiv și dobânda acumulată;Eprețul cu discont la momentul emisiunii (suma plătită la momentul emisiunii);Pvaloarea la vedere (rambursată la scadență);Ttimpul până la scadență de la data emisiunii (în zile);ttimpul trecut de la data emisiunii (în zile).

Pot exista anumite diferențe între procedurile de evaluare a prețului folosite în diferite țări.

Metoda de evaluare a prețului din SEC 2010, conform căreia este necesară înregistrarea fluxurilor aferente titlurilor de natura datoriei și acțiunilor la valoarea de tranzacție și a stocurilor la valoarea de piață, nu se aplică în acest context.

În cazul obligațiunilor cu discont mare și al obligațiunilor cu cupon zero, BCN raportoare trebuie să calculeze dobânda acumulată atunci când este posibil.

Moneda raportării și evaluarea cursului de schimb

Începând cu 1 ianuarie 1999, nu este necesară evaluarea cursului de schimb pentru valorile mobiliare emise de rezidenții naționali în euro (parte din Blocul A), iar valorile mobiliare emise de rezidenții naționali în euro/monede naționale (restul din Blocul A) se convertesc în euro prin aplicarea cursurilor de schimb stabilite în mod irevocabil la 31 decembrie 1998.

A se vedea punctul 6.64 din SEC 2010.

Emisiunile în circulație trebuie convertite în euro/monedă națională la cursul de schimb mediu relevant al pieței, prevalent la sfârșitul perioadei de raportare, respectiv la închiderea activității în ultima zi lucrătoare din perioada de raportare.

Emisiunile brute și răscumpărările trebuie convertite în euro/monedă națională folosind cursul de schimb mediu al pieței, prevalent în momentul plății. Dacă nu este posibilă identificarea cursului de schimb exact aplicabil în vederea conversiei, se poate folosi un curs de schimb cât se poate de apropiat de cursul mediu al pieței din momentul plății.

Utilizarea consecventă a conceptelor

Legăturile dintre statisticile privind emisiunile de valori mobiliare și statisticile privind bilanțul IFM au în vedere instrumentele negociabile emise de către IFM. Conceptele sunt folosite în mod consecvent în cazul sferei de acoperire a instrumentelor și al IFM care le emit, precum și în cazul alocării de instrumente unor benzi de scadență și al defalcărilor pe monede. Există diferențe între statisticile privind emisiunile de valori mobiliare și statisticile privind bilanțul IFM în ceea ce privește principiile de evaluare (respectiv, în ceea ce privește titlurile de natura datoriei, valoarea la vedere în cazul celor dintâi și valoarea de piață în cazul celor din urmă). Cu excepția diferențelor de evaluare și a compensărilor propriilor dețineri de titluri de valoare în cadrul bilanțului IFM pentru fiecare țară, soldul valorilor mobiliare emise de IFM raportate în contextul statisticilor privind emisiunile de valori mobiliare corespunde postului 11 (titluri de natura datoriei emise) din pasivul bilanțului IFM. Titlurile de natura datoriei pe termen scurt, astfel cum sunt definite în contextul statisticilor privind emisiunile de valori mobiliare, corespund titlurilor de natura datoriei emise cu scadență de până la un an. Titlurile de natura datoriei pe termen lung, astfel cum sunt definite în contextul statisticilor privind emisiunile de valori mobiliare, sunt egale cu suma titlurilor de natura datoriei emise cu scadență de peste un an și până la doi ani și a titlurilor de natura datoriei emise cu scadență de peste doi ani.

BCN trebuie să verifice sfera de acoperire a statisticilor privind emisiunile de valori mobiliare și a statisticilor privind bilanțul IFM și să indice BCE orice diferențe conceptuale. Se efectuează trei tipuri de verificări ale consecvenței pentru emisiunile efectuate de: (a) BCN în euro/monedă națională; (b) IFM, altele decât băncile centrale în euro/monedă națională; și (c) IFM, altele decât băncile centrale în alte monede. Între statisticile privind emisiunile de valori mobiliare și statisticile privind bilanțul IFM pot exista diferențe conceptuale, deoarece statisticile privind emisiunile de valori mobiliare și statisticile privind bilanțul IFM provin din sisteme naționale de raportare cu scopuri diferite.

Cerințe privind datele

Sunt așteptate declarații statistice din partea fiecărei țări și pentru fiecare serie de timp aplicabilă. BCN trebuie să notifice în mod prompt BCE, în scris, cu explicații în cazul în care un anumit post nu se aplică într-o anumită țară. BCN pot fi scutite temporar de la raportarea unei serii de timp dacă fenomenul de bază nu există. De asemenea, BCN trebuie să notifice acest eveniment sau orice alte devieri de la sistemul de raportare descris în anexa III. În plus, acestea trebuie să informeze BCE atunci când sunt trimise revizuiri, împreună cu explicațiile cu privire la natura acestor revizuiri.

Secțiunea 3: Note explicative naționale

Fiecare BCN trebuie să transmită un raport conținând descrierea datelor furnizate în contextul acestui exercițiu. Raportul trebuie să conțină tematicile descrise mai jos și să urmeze cât se poate de aproape structura propusă. BCN trebuie să furnizeze informații suplimentare cu privire la situațiile în care datele raportate nu respectă prezenta orientare sau atunci când nu au furnizat datele solicitate, precum și motivele pentru aceasta. Raportul nu trebuie transmis mai târziu decât transmiterea datelor.

BCN trebuie să furnizeze informații cuprinzătoare cu privire la tipul de valori mobiliare acoperite de datele naționale, inclusiv termenii și condițiile naționale. Dacă se știe că sfera de acoperire este parțială, BCN trebuie să explice lacunele existente. În special, BCN trebuie să furnizeze informațiile de mai jos.

Secțiunea 4: Cerințe aplicabile Băncii Reglementelor Internaționale

Obligațiile de raportare pentru BRI urmează aceleași principii cu cele aplicabile în cazul BCN, care au fost subliniate în secțiunile 1-3, cu excepția celor de mai jos:

Scadența emisiunilor

În ceea ce privește scadența, BRI consideră toate efectele comerciale în euro și alte euronote create în cadrul unui program pe termen scurt ca instrumente pe termen scurt, iar toate instrumentele emise în baza unei documentații pe termen lung ca fiind instrumente pe termen lung, indiferent de scadența lor inițială.

Defalcarea sectorială a emitenților

BRI respectă corelările dintre defalcarea sectorială a emitenților disponibilă în baza de date a BRI și clasificările solicitate în formularele de raportare, după cum se arată în următorul tabel.

Clasificarea emisiunilor

Următoarele instrumente conținute în baza de date a BRI sunt clasificate ca titluri de natura datoriei în cadrul statisticilor privind emisiunea de valori mobiliare:

certificate de depozit;

efectele de comerț;

bonurile de trezorerie;

obligațiunile;

efectele de comerț în euro;

obligațiunile pe termen mediu;

alte efecte pe termen scurt.

Evaluare

Actualele norme de evaluare ale BRI prevăd valoarea la vedere pentru titlurile de natura datoriei și prețul de emisiune pentru acțiunile cotate.

BRI raportează la BCE în dolari SUA toate emisiunile în euro/monede naționale (Blocul B) efectuate de rezidenții din RL, folosind cursul de schimb de la sfârșitul perioadei pentru valorile în circulație și cursul de schimb mediu al perioadei respective pentru emisiuni și răscumpărări. BCE convertește toate datele în euro folosind același principiu aplicat inițial de BRI. Pentru perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1999 trebuie folosit ca substitut cursul de schimb între ECU și dolarul SUA.

PARTEA 13

Statistici lunare suplimentare privind ratele dobânzilor practicate de IFM (urmează să fie transmise BCE până la încheierea activității în cea de a nouăsprezecea zi lucrătoare următoare sfârșitului lunii de referință)

În scopul statisticilor privind ratele dobânzilor practicate de IFM, creditele noi acordate societăților nefinanciare cuprind toate creditele, altele decât creditele reînnoibile automat și creditele acordate pe descoperit de cont și creanțele aferente cardurilor de credit, astfel cum sunt definite în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34). Pentru toate categoriile incluse în tabelul 1 se raportează o rată anualizată a dobânzii (RAD) sau rata efectivă definită în sens restrâns (REDR). Raportarea RAD/REDR este însoțită de volumul aferent al contractelor noi. Indicatorii 24-29 se calculează în baza posturilor 37-54 din apendicele 2 la anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34). Ratele dobânzilor se calculează ca medii ponderate ale posturilor corespunzătoare din apendicele 2 la anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34), în timp ce volumul contractelor noi ar trebui să reprezinte suma posturilor corespunzătoare din apendicele 2 la anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34).

În scopul statisticilor privind ratele dobânzilor practicate de IFM, creditele reînnoibile automat și creditele acordate pe descoperit de cont și creditele (de oportunitate sau extinse) prin card de credit au sensul definit în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33), indiferent de perioada inițială de stabilire a ratei dobânzii. Penalitățile pentru creditele acordate pe descoperit de cont aplicate ca o componentă a altor speze, de exemplu, sub forma unor comisioane speciale, nu se includ în RAD, astfel cum este definită în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34). RAD sau REDR se raportează pentru categoriile incluse în tabelul 2. Raportarea RAD/REDR este însoțită de volumul aferent al contractelor noi.

Regulamentul (CE) nr. 63/2002 al Băncii Centrale Europene din 20 decembrie 2001 privind statisticile referitoare la ratele dobânzilor practicate de instituțiile financiare monetare pentru depozitele constituite de gospodăriile populației și societăți nefinanciare și creditele acordate acestora (BCE/2001/18) (JO L 10, 12.1.2002, p. 24).

Regulamentul (CE) nr. 290/2009 al Băncii Centrale Europene din 31 martie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 63/2002 (BCE/2001/18) privind statisticile referitoare la ratele dobânzilor practicate de instituțiile financiare monetare pentru depozitele constituite de gospodării și societăți nefinanciare și creditele acordate acestora (BCE/2009/7) (JO L 94, 8.4.2009, p. 75).

În scopul statisticilor privind ratele dobânzilor practicate de IFM, creditele renegociate pentru gospodăriile populației și societățile nefinanciare cuprind toate contractele de credit noi, altele decât creditele reînnoibile automat, creditele acordate pe descoperit de cont și creanțele aferente cardurilor de credit, care au fost acordate, dar nu au fost rambursate, în momentul renegocierii. În privința creditelor transferate de la altă instituție, renegocierea se referă la contracte de credit noi care au fost acordate de instituția care vinde sau transferă creditul. Numai RAD sau REDR se raportează pentru categoriile incluse în tabelul 3, cu maxima diligență posibilă, în plus față de volumele necesare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34).

PARTEA 14

Selectarea unităților de observare statistică efective cu obligații de raportare și actualizarea eșantionului pentru statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM

Selectarea unităților de observare statistică efective cu obligații de raportare

Procedura generală de selectare

BCN aplică procedura ilustrată în figura de mai jos pentru a selecta agenții raportori pentru colectarea statisticilor privind ratele dobânzii practicate de IFM în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34). Această procedură este definită după cum urmează:

Unități de observare statistică de referință cu obligații de raportare

Recensământ

Eșantion

Stratificarea unităților de observare statistică efective cu obligații de raportare

Eșantionare aleatoare în fiecare strat

Selectarea celor mai mari instituții din fiecare strat

Dimensiunea eșantionului minim

Unități de observare statistică efective cu obligații de raportare

Cerințe de raportare

Actualizarea eșantionului în timp

Recensământ sau eșantion

Fiecare BCN își selectează agenții raportori dintre IFM, cu excepția băncilor centrale și a FPM, care fac parte din unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare care sunt rezidente în același stat membru din zona euro ca BCN.

Pentru a selecta agenții raportori, BCN trebuie fie să procedeze la un recensământ, fie să urmeze metoda eșantionării în conformitate cu criteriile stabilite în alineatele următoare.

În cazul unui recensământ, BCN solicită fiecărei IFM rezidente dintre unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare să raporteze statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM. Variabilele care urmează a fi colectate prin intermediul recensământului sunt ratele dobânzii și valoarea contractelor noi, precum și ratele dobânzii la solduri.

În cazul unui eșantion, numai o selecție de IFM din unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare va trebui să raporteze. Variabilele care urmează a fi estimate prin intermediul eșantionului sunt ratele dobânzii și valoarea contractelor noi, precum și ratele dobânzii la solduri. Acestea sunt denumite variabile de eșantionare. Pentru a minimiza riscul ca rezultatul unei anchete prin sondaj să se abată de la valorile reale (necunoscute) ale unităților de observare statistică de referință cu obligații de raportare, eșantionul ar trebui construit astfel încât să fie reprezentativ pentru unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare. În scopul statisticilor privind ratele dobânzii practicate de IFM, un eșantion este considerat reprezentativ dacă toate caracteristicile care sunt relevante pentru statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM și inerente în unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare se reflectă, de asemenea, în eșantion. Pentru a elabora eșantionul inițial, BCN poate utiliza aproximări și modele adecvate pentru a produce planul de sondaj, chiar dacă datele subiacente, care sunt obținute din surse existente, nu corespund perfect definițiilor din Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34).

Stratificarea unităților de observare statistică efective cu obligații de raportare

Pentru a asigura reprezentativitatea eșantionului, fiecare BCN care alege metoda eșantionării pentru statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM ar trebui să stratifice în mod adecvat unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare înainte de selectarea oricăror agenți raportori. Stratificarea presupune că unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare N sunt subdivizate în subpopulații sau straturi N1, N2, N3… NL. Aceste subdivizări în subpopulații sau straturi nu trebuie să se suprapună și, împreună, cuprind unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare:

N1 + N2 + N3 + … + NL = N

Respectiv suma varianțelor intra-strat definită ca trebuie să fie substanțial mai scăzută decât varianța totală a unităților de observare statistică cu obligații de raportare definite ca Σn_(i = 1)1n(x_ix)^2 , unde h indică fiecare strat, xi rata dobânzii pentru instituția i, x_h media simplă a ratei dobânzii a stratului h, n numărul total de instituții din eșantion și x media simplă a ratelor dobânzii tuturor instituțiilor din eșantion.

Fiecare BCN care alege metoda eșantionării trebuie să identifice cel puțin un criteriu de stratificare pentru a se asigura că eșantionul de IFM este reprezentativ pentru statul membru din zona euro și că eroarea de eșantionare este mică. În mod ideal, BCN definesc o ierarhie de criterii de stratificare. Acestea trebuie să ia în considerare circumstanțele naționale și, prin urmare, trebuie să fie specifice fiecărui stat membru din zona euro.

Selectarea agenților raportori are loc sub forma eșantionării pe un singur nivel după ce au fost definite toate straturile. Numai în această etapă sunt selectați agenții raportori dintre unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare. Nu ar trebui să se efectueze o selecție intermediară.

Alocarea eșantionului între straturi și selectarea agenților raportori

După definirea straturilor naționale în conformitate cu alineatele 6 și 7, BCN care aleg metoda eșantionării selectează eșantionul prin alegerea agenților raportori efectivi din fiecare strat. Dimensiunea totală a eșantionului național este suma dimensiunii eșantioanelor n1, n2, n3, …, nL pentru fiecare dintre straturi:

n1 + n2 + n3 + … + nL = n.

Fiecare BCN alege cea mai adecvată repartizare a dimensiunii eșantionului național n între straturi. Astfel, pentru fiecare strat, BCN definesc câți agenți raportori nh sunt selectați din totalul IFM, Nh. Rata de eșantionare nh/Nh pentru fiecare strat h permite estimarea varianței fiecărui strat. Acest lucru înseamnă că se selectează cel puțin doi agenți raportori din fiecare strat.

Pentru a selecta agenții raportori efectivi din fiecare strat, BCN fie include toate instituțiile din strat, fie efectuează o eșantionare aleatoare, fie selectează cele mai mari instituții din fiecare strat. În cazul unui eșantion aleator, selectarea aleatoare a instituțiilor din fiecare strat se desfășoară fie cu o probabilitate egală pentru toate instituțiile, fie cu o probabilitate proporțională cu dimensiunea instituției. BCN care utilizează eșantionarea aleatoare sau selectarea celor mai mari instituții pot opta să includă toate instituțiile pentru anumite straturi.

Informațiile despre dimensiunea fiecărei instituții de credit și a altor instituții din unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare sunt disponibile la nivel național din statisticile privind bilanțul IFM colectate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33). BCN trebuie să utilizeze totalul depozitelor și creditelor exprimate în euro pentru gospodăriile populației și societățile nefinanciare rezidente în statele membre din zona euro, care este acea parte a bilanțului relevantă pentru statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM, sau un înlocuitor apropiat.

Statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM trebuie să se bazeze pe o selectare fără înlocuire, respectiv fiecare IFM dintre unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare poate fi selectată o singură dată.

Dacă o BCN optează pentru un recensământ al tuturor IFM dintr-un strat, BCN poate face o eșantionare în cadrul stratului în cauză la nivelul sucursalelor. Condiția prealabilă este ca BCN să dispună de o listă completă a sucursalelor, care să acopere toate activitățile instituțiilor de credit și ale altor instituții din cadrul stratului, și să dețină date corespunzătoare pentru a putea evalua varianța ratelor dobânzii pentru contractele noi încheiate cu gospodăriile populației și societățile nefinanciare în toate sucursalele. Selectarea și actualizarea sucursalelor se face cu respectarea tuturor cerințelor prevăzute în prezenta orientare. Sucursalele selectate devin agenți raportori fictivi și sunt supuse tuturor cerințelor de raportare prevăzute în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34). Această procedură nu aduce atingere obligațiilor de a fi agenți raportori ale IFM cărora le aparțin sucursalele.

Dimensiunea eșantionului minim național

Dimensiunea eșantionului minim național este definită diferit, în funcție de opțiunea BCN de a aplica eșantionarea aleatoare sau de a selecta cele mai mari instituții din fiecare strat.

BCN pot să convertească direct indicatorul absolut de 10 puncte de bază la un nivel de încredere de 90 % într-un indicator relativ privind coeficientul maxim acceptabil de variație al estimatorului.

Eroarea aleatoare maximă este definită ca , D fiind eroarea aleatorie maximă, zα/2 fiind factorul calculat din distribuția normală sau din orice distribuție adecvată conform structurii datelor (de exemplu, distribuția t), presupunând un nivel de încredere de 1-α, var() fiind varianța estimatorului parametrului θ, iar vâr() fiind varianța estimată a estimatorului parametrului θ.

În cazul în care BCN selectează cea mai mare instituție din fiecare strat, calitatea eșantionului ar trebui să se bazeze pe un indicator sintetic al erorii absolute medii (EAM). EAM sintetică efectivă nu ar trebui să depășească un prag EAM variabil în timp, presupunând o diferență a erorii de 10 puncte de bază în fiecare strat și indicator.

EAMS sintetice pentru un anumit estimator într-o anumită perioadă ar trebui definite astfel:

unde:

ca rată medie a dobânzii estimată în categoria c

ca EAM pentru o anumită categorie de rate ale dobânzii practicate de IFM în baza estimatorului j

ca volumul total pentru toate straturile, respectiv suma Bj0 și Bj1 în toate straturile

ca estimare a erorii totale într-un strat j

În cazul unei acoperiri de volum zero într-unul din straturile raportate, media a celuilalt strat ar trebui utilizată pentru a evita o EAM egală cu zero.

A se observa că tabelele 1 și 2 din lucrarea statistică a BCE cu titlul Quality measures in non-random sampling, disponibilă pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu, evidențiază rezultatele EAM sintetice pentru estimatorii prima și cea de a treia cuartilă aplicați în fiecare țară.

Eroarea aleatoare maximă și EAM sintetică se calculează separat pentru contracte noi și solduri. Pentru contractele noi, eroarea aleatoare maximă și EAM sintetică ar trebui calculate pe baza indicatorilor 1-11, 13-22 și 24-29, astfel cum se descrie în apendicele 2 la anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34). Pentru solduri, eroarea aleatoare maximă și EAM sintetică ar trebui calculate pe baza indicatorilor 1-14, astfel cum se descrie în apendicele 1 la anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34).

Dimensiunea eșantionului minim național se referă atât la eșantionul minim inițial, cât și la eșantionul minim după actualizare, astfel cum este definit în secțiunea următoare privind actualizarea eșantionului de unități de observare statistică efective cu obligații de raportare. Din cauza fuziunilor și ieșirilor, dimensiunea eșantionului se poate reduce în timp până la următoarea perioadă de actualizare.

BCN pot selecta un număr de agenți raportori mai ridicat decât dimensiunea eșantionului minim național, în special atunci când este necesar pentru a mări reprezentativitatea eșantionului național, având în vedere structura sistemului financiar național.

Trebuie să existe consecvență între numărul de IFM din unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare și dimensiunea minimă a eșantionului. BCN pot permite IFM care sunt rezidente într-un singur stat membru din zona euro și incluse individual în lista de IFM stabilită și actualizată în conformitate cu principiile de clasificare prevăzute în secțiunea 1 din partea 1 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) să raporteze statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM împreună ca un grup. Grupul devine un agent raportor fictiv. Aceasta înseamnă că grupul raportează statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM ca și când ar fi o singură IFM, respectiv raportează o singură rată medie a dobânzii pe categorie de instrument care acoperă întregul grup, în locul unei rate pentru fiecare IFM inclusă în lista de IFM. Totodată, IFM din cadrul grupului sunt totuși considerate instituții individuale în unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare și în eșantion.

Actualizarea eșantionului de unități de observare statistică de referință cu obligații de raportare

Actualizarea eșantionului în timp

BCN care aleg metoda eșantionării trebuie să se asigure că eșantionul rămâne reprezentativ în timp.

Prin urmare, BCN ar trebui să verifice cel puțin anual reprezentativitatea eșantionului acestora. În cazul în care există modificări semnificative ale unităților de observare statistică de referință cu obligații de raportare, acestea trebuie să se reflecte în eșantion după această verificare anuală.

La intervale de cel mult trei ani, BCN trebuie să realizeze o analiză periodică a eșantionului, ținând cont de intrările în unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare, ieșirile din unitățile de observare statistică de referință și efective cu obligații de raportare, precum și de alte schimbări ale caracteristicilor agenților raportori, și aplică dispozițiile secțiunii 5 privind dimensiunea eșantionului minim național. Analiza periodică a eșantionului se va baza pe o evaluare a conformității cu dispozițiile privind selectarea unităților de observare statistică de referință cu obligații de raportare cuprinse în secțiunea 1, pe baza datelor lunare corespunzătoare sfârșitului fiecărui trimestru în anul în care are loc analiza. Cu toate acestea, BCN își pot verifica și actualiza eșantionul mai frecvent.

În timp, eșantionul se va ajusta pentru a ține cont de intrările în unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare, pentru ca acesta să rămână reprezentativ pentru unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare. Prin urmare, BCN trebuie să selecteze un eșantion nb din populația tuturor intrărilor Nb. Selectarea suplimentară a instituțiilor nou-intrate nb din numărul totală de intrări Nb este denumită eșantionare incrementală în timp.

În timp, eșantionul va fi ajustat pentru a ține cont de ieșirile din unitățile de observare statistică de referință și efective cu obligații de raportare. Nu este necesară nicio ajustare în cazul în care numărul de ieșiri din unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare Nd este proporțional cu numărul de ieșiri din eșantionul nd (cazul 1). În cazul în care instituțiile ies dintre unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare și nu sunt în eșantion, eșantionul devine mai mare în raport cu numărul unităților de observare statistică de referință cu obligații de raportare (cazul 2). În cazul în care ies relativ mai multe instituții din eșantion decât dintre unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare, eșantionul devine prea mic în timp și ar putea înceta să mai fie reprezentativ (cazul 3). În cazurile 2 și 3, în cazul în care este utilizată eșantionarea aleatoare pentru selectarea unităților de observare statistică efectivă cu obligații de raportare, ponderile atașate fiecărei instituții din eșantion trebuie ajustate prin intermediul unei metode statistice consacrate derivate din teoria eșantionării. Ponderea atașată fiecărui agent raportor este inversul probabilității sale de selecție și, astfel, factorul de expansiune. În cazul 2, atunci când eșantionul este relativ mai mare pentru populație, niciun agent de raportare nu este scos din eșantion. În cazul 3, dacă sunt selectate cele mai mari instituții, eșantionul este ajustat prin selectarea unor instituții suplimentare, în funcție de dimensiunea acestora.

În timp, eșantionul se va ajusta pentru a ține cont de modificarea caracteristicilor agenților raportori. Aceste modificări pot apărea din cauza fuziunilor, diviziunilor, dezvoltării instituțiilor etc. Unii agenți de raportare pot schimba stratul. Ca și în cazurile 2 și 3 pentru ieșiri, eșantionul este ajustat prin intermediul unei metode statistice consacrate derivate din teoria eșantionării. Noile probabilități de selecție și, astfel, ponderile sunt alocate atunci când BCN efectuează eșantionarea aleatoare.

Alte aspecte privind eșantionarea

Consecvență

Pentru consecvența statisticilor privind ratele dobânzii practicate de IFM referitoare la soldurile depozitelor și creditelor și la contractele noi de depozite și credite, BCN care aleg metoda eșantionării trebuie să utilizeze aceiași agenți raportori pentru a colecta aceste statistici. De asemenea, BCN utilizează metoda eșantionării pentru un subset de statistici privind ratele dobânzii practicate de IFM și un recensământ pentru restul. Totuși, acestea nu pot utiliza două sau mai multe eșantioane diferite.

Inovare financiară

În procedura de eșantionare, BCN nu trebuie să includă în eșantion fiecare produs care există la nivel național. Cu toate acestea, BCN nu pot exclude integral o categorie de instrumente pe motiv că sumele implicate sunt foarte mici. Prin urmare, dacă o categorie de instrumente este oferită doar de o singură instituție, atunci instituția respectivă ar trebui inclusă în eșantion. Dacă o categorie de instrumente nu exista într-un stat membru din zona euro la momentul alegerii inițiale eșantionului, dar ulterior este introdusă de o instituție, instituția în cauză ar trebui inclusă în eșantion la momentul următoarei verificări a reprezentativității. Dacă se creează un produs nou, instituțiile din eșantion ar trebui să îl includă în următoarea raportare, întrucât toți agenții raportori trebuie să prezinte rapoarte privind totalitatea produselor oferite.

Media ponderată națională a ratelor dobânzii și volumul național total al contractelor

BCN primesc mediile ponderate ale ratelor dobânzii și volumele aferente de contracte de la toți agenții raportori rezidenți efectivi ai acestora și calculează media ponderată națională a ratelor dobânzii pentru fiecare categorie de instrumente pe baza volumelor contractelor extrapolate pentru fiecare strat. Datele sunt raportate către BCE.

Atunci când se aplică eșantionarea aleatoare, estimatorul ratei dobânzii la nivel de strat și la nivel național trebuie să fie consecvent cu procedura de eșantionare, cu eșantionul simplu aleator sau cu probabilitatea proporțională cu dimensiunea utilizată, presupunând că volumele extrapolate sunt utilizate pentru ponderarea ratelor dobânzii.

Atunci când sunt selectate instituțiile cele mai mari, estimatorul ratelor ar trebui să agrege ratele instituțiilor din același strat prin ponderarea volumelor raportate, iar agregările între mai multe straturi ar trebui efectuate prin aplicarea volumelor extrapolate în fiecare strat.

Pentru fiecare dintre aceste categorii de instrumente privind soldurile, respectiv indicatorii 1-26 din apendicele 1 la anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34), BCN furnizează o medie ponderată națională a ratei dobânzii.

Pentru fiecare dintre aceste categorii de instrumente privind contractele noi, respectiv indicatorii 1-23 și 30-85 din apendicele 2 la anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34), BCN furnizează o medie ponderată națională a ratei dobânzii. În plus, pentru fiecare dintre indicatorii 2-4, 8-11, 13-22, 33-35 și 37-85 din apendicele 2 la anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34), BCN furnizează valoarea contractelor noi încheiate la nivel național pentru fiecare categorie de instrumente pe parcursul lunii de referință. Pentru categoriile de instrumente referitoare la credite renegociate acordate gospodăriilor populației și societăților nefinanciare [indicatorii 88-91 din apendicele 2 la anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34)], sunt solicitate numai informații privind volumele, iar informațiile privind ratele dobânzii sunt colectate cu maxima diligență posibilă. Aceste valori ale contractelor noi se referă la ansamblul unităților de observare statistică, respectiv la toate unitățile de observare statistică de referință cu obligații de raportare și, similar pentru celelalte volume ale contractelor noi, această cifră este estimată prin procedura de extrapolare ilustrată la punctele 38-40.

Dacă se utilizează eșantionarea aleatoare sau selectarea celor mai mari instituții pentru a selecta agenții raportori, sunt utilizați factori de expansiune pentru extrapolarea volumului contractelor. Extrapolarea se aplică la nivel de strat.

În cazul în care este utilizată metoda eșantionării aleatoare, factorii de expansiune sunt definiți ca inversul probabilităților de selecție πi, respectiv 1/πi. Valoarea estimată a contractelor noi pentru ansamblul unităților de observare statistică, B, este calculată ulterior prin intermediul următoarei formule generice:

unde:

Beste volumul total al contractelorBieste valoarea contractelor noi ale instituției iπieste probabilitatea de selecție a instituției i

În cazul în care se utilizează metoda selectării celei mai mari instituții, factorii de expansiune pentru fiecare strat j sunt definiți ca inversul indicatorului de acoperire a stratului, prin intermediul următoarei formule:

unde:

jca volum total în cadrul stratuluijijca valoare în fiecare stratj pentru instituția iNj0ca număr de instituții de credit neeșantionate în stratul jNj1ca număr de instituții de credit eșantionate în stratul j.

Factorii de expansiune EFj definiți la punctul 40 cu privire la contractele noi se calculează prin înlocuirea volumelor contractelor noi cu soldurile aferente. Valoarea extrapolată a stratului j este apoi calculată ca factorul de expansiune pentru stratul j înmulțit cu valoarea raportată pentru stratul j.

BCN furnizează BCE ratele dobânzii practicate de IFM pentru solduri și contractele noi cu o precizie de patru zecimale. Acest fapt nu aduce atingere niciunei decizii adoptate de BCN privind nivelul de precizie pe care acestea doresc să îl aplice la colectarea datelor. Rezultatele publicate cuprind cel mult două zecimale.

BCN documentează orice măsuri de reglementare (sau modificări ale acestora) ce influențează statisticile privind ratele dobânzilor practicate de IFM în notele metodologice care sunt furnizate împreună cu datele naționale.

BCN care aleg metoda eșantionării pentru selectarea agenților raportori furnizează o estimare a erorii de eșantionare pentru eșantionul inițial. După fiecare actualizare a eșantionului se furnizează o nouă estimare.

PARTEA 15

Regimul aplicabil anumitor produse specifice pentru statisticile privind ratele dobânzii practicate de IFM

Regimul aplicabil produselor definite la punctele următoare ar trebui utilizat ca referință pentru produsele cu caracteristici similare.

Un depozit sau un credit cu rată progresivă (regresivă) este un depozit sau un credit cu scadență fixă căruia i se aplică o rată a dobânzii care crește (scade) de la an la an cu un număr prestabilit de puncte procentuale. Depozitele și creditele cu rată progresivă (regresivă) sunt instrumente cu rate fixe ale dobânzilor pe întreaga perioadă până la scadență. Rata dobânzii pentru întreaga perioadă până la scadența depozitului sau a creditului și celelalte condiții sunt stabilite în avans, în momentul t0, atunci când se semnează contractul. Un exemplu de depozit cu rată progresivă este un depozit la termen cu scadența la patru ani, remunerat cu o dobândă de 5 % în primul an, 7 % în al doilea, 9 % în al treilea și 13 % în al patrulea an. RAD pentru contractele noi, care este inclusă, în momentul t0, în statisticile privind ratele dobânzilor practicate de IFM, este media geometrică a factorilor 1 + rata dobânzii. În conformitate cu anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34), BCN pot solicita agenților raportori să aplice REDR pentru acest tip de produs. RAD pentru solduri care este inclusă din momentul t0 până în momentul t3 este rata aplicată de agentul raportor în momentul calculării ratei dobânzii practicate de IFM, respectiv, prin utilizarea exemplului depozitului la termen cu scadența la patru ani, 5 % în momentul t0, 7 % în momentul t1, 9 % în momentul t2 și 13 % în momentul t3.

În vederea întocmirii statisticilor privind ratele dobânzilor practicate de IFM, creditele acordate în cadrul liniilor de credit sunt definite și clasificate la fel ca în partea 2 a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33). Doar soldurile, respectiv sumele retrase și care nu au fost rambursate în cadrul unei linii de credit, sunt incluse în contractele noi și se reflectă în statisticile privind ratele dobânzilor practicate de IFM în conformitate cu punctul 16 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33). Sumele disponibile în cadrul unei linii de credit care nu au fost retrase sau care nu au fost încă rambursate nu sunt considerate contracte noi sau solduri.

Un contract-cadru permite clientului să retragă fonduri din mai multe tipuri de conturi de credit, în limita unei sume maxime aplicabile tuturor conturilor de credit în ansamblu. În momentul încheierii unui contract-cadru, forma creditului și/sau momentul retragerii și/sau rata dobânzii nu sunt precizate, dar pot fi convenite mai multe posibilități. Acest tip de contract-cadru nu este inclus în statisticile privind ratele dobânzilor practicate de IFM. Cu toate acestea, imediat ce se retrage o sumă în baza unui credit acordat în temeiul unui contract-cadru, acesta este inclus la poziția corespunzătoare în statisticile privind ratele dobânzilor practicate de IFM, atât la contracte noi, cât și la solduri.

Pot exista depozite de economii cu o rată de bază a dobânzii, plus o primă de fidelitate și/sau o primă de creștere. În momentul deschiderii depozitului, nu există certitudine în privința plății primei. Plata depinde de atitudinea viitoare incertă a gospodăriei sau a societății nefinanciare cu privire la economisire. În mod convențional, astfel de prime de fidelitate sau de creștere nu sunt incluse în RAD pentru contractele noi. RAD pentru solduri include, întotdeauna, ratele aplicate de agentul raportor în momentul calculării ratelor dobânzii practicate de IFM. Prin urmare, în cazul în care agentul raportor acordă o astfel de primă de fidelitate sau de creștere, aceasta este reflectată în statisticile privind soldurile.

Creditele oferite gospodăriilor sau societăților nefinanciare pot fi asociate unor contracte privind instrumente financiare derivate, respectiv swap pe rata dobânzii/rată maximă a dobânzii/rată minimă a dobânzii etc. În mod convențional, astfel de contracte asociate privind instrumente financiare derivate nu sunt incluse în RAD pentru contractele noi. RAD pentru solduri include, întotdeauna, ratele aplicate de agentul raportor în momentul calculării ratelor dobânzii practicate de IFM. Prin urmare, în cazul în care se încheie un contract privind instrumente financiare derivate, iar agentul raportor ajustează rata dobânzii aplicate gospodăriei sau societății nefinanciare, acest lucru este reflectat în statisticile privind soldurile.

Depozitele pot fi oferite cu două componente: un depozit la termen căruia i se aplică o rată fixă a dobânzii și un instrument financiar derivat încorporat cu un randament care depinde de performanța unui indice bursier specific sau a unui curs de schimb bilateral, cu condiția unui randament minim garantat de 0 %. Scadența celor două componente poate fi aceeași sau poate să difere. RAD pentru contractele noi include rata dobânzii pentru depozitul la termen, întrucât aceasta reflectă acordul dintre deponent și agentul raportor și este cunoscută în momentul depunerii banilor. Randamentul celeilalte componente a depozitului, care depinde de performanța unui indice bursier sau a unui curs de schimb bilateral, este cunoscut doar ex post, atunci când produsul ajunge la scadență, și, prin urmare, acesta nu poate fi inclus în rata pentru contractele noi. Astfel, doar randamentul minim garantat (de regulă, 0 %) este inclus. RAD pentru solduri include, întotdeauna, rata dobânzii aplicată de agentul raportor în momentul calculării ratelor dobânzii practicate de IFM. Până la momentul scadenței, se includ rata pentru depozitul la termen, precum și randamentul minim garantat al depozitului care conține instrumentul financiar derivat încorporat. Ratele dobânzii practicate de IFM pentru solduri reflectă numai la scadență RAD care este plătită de agentul raportor.

Depozitele la termen cu scadența peste doi ani, definite în partea 2 a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33), pot include conturi de economii pentru pensii. Partea principală a conturilor de economii pentru pensii poate fi plasată în valori mobiliare, iar rata dobânzii pentru aceste conturi depinde, prin urmare, de randamentul valorilor mobiliare subiacente. Partea rămasă în conturile de economii pentru pensii poate fi păstrată în numerar, iar rata dobânzii este determinată de instituția de credit sau de altă instituție în același mod ca pentru celelalte depozite. În momentul deschiderii depozitului, randamentul total al gospodăriei din contul de economii pentru pensie nu este cunoscut și poate să fie, de asemenea, negativ. În plus, în momentul deschiderii depozitului, gospodăria și instituția de credit sau altă instituție convin asupra unei rate a dobânzii care se aplică doar pentru partea din depozit; aceasta nu se aplică pentru partea investită în valori mobiliare. Prin urmare, doar partea din depozit care nu este investită în valori mobiliare este inclusă în statisticile privind ratele dobânzilor practicate de IFM. RAD pentru contractele noi care este raportată este rata convenită între gospodărie și agentul raportor pentru partea din depozit în momentul deschiderii depozitului. RAD pentru solduri este rata aplicată de agentul raportor părții din depozit corespunzătoare conturilor de economii pentru pensii în momentul calculării ratei dobânzii practicate de IFM.

Planurile de economisire pentru credite pentru locuințe sunt sisteme de economisire pe termen lung care pot să ofere un randament scăzut, însă, după o anumită perioadă de economisire, conferă gospodăriei sau societății nefinanciare dreptul de beneficia de un credit pentru locuințe la o rată redusă. Conform părții 2 a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33), aceste planuri de economisire sunt clasificate în categoria depozitelor la termen cu scadența peste doi ani, atât timp cât sunt utilizate ca depozite. De îndată ce sunt transformate într-un credit, acestea sunt clasificate drept credite pentru locuințe acordate gospodăriilor. Agenții raportori raportează drept un contract nou de depozit rata dobânzii convenită în momentul deschiderii depozitului inițial. Valoarea corespunzătoare a contractului nou este suma de bani care a fost depusă. Creșterea în timp a valorii acestui depozit este inclusă doar în solduri. În momentul în care depozitul este transformat într-un credit, acest credit nou este înregistrat ca un contract nou de credit. Rata dobânzii este rata redusă oferită de agentul raportor. Ponderea reprezintă valoarea totală a creditului acordat gospodăriei sau societății nefinanciare.

În conformitate cu partea 2 a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33), depozitele deschise în conformitate cu planul pentru locuințe reglementat din Franța, plan d’epargne-logement (PEL), sunt clasificate drept depozite la termen cu scadența peste doi ani. Guvernul reglementează condițiile aplicabile acestor PEL și stabilește rata dobânzii, care rămâne nemodificată pe întreaga durată a depozitului, respectiv fiecare generație de PEL are asociată aceeași rată a dobânzii. PEL sunt menținute timp de cel puțin patru ani, iar clientul depune anual o sumă minimă prestabilită, având însă dreptul să majoreze plățile în orice moment pe durata planului. Agenții raportori raportează în categoria contractelor noi suma inițială depusă la deschiderea unui nou PEL. Suma de bani depusă inițial în PEL poate fi foarte mică, ceea ce înseamnă că ponderea atribuită ratei contractelor noi va fi, de asemenea, relativ scăzută. Această abordare garantează că rata contractelor noi reflectă întotdeauna condițiile aplicabile celei mai recente generații de PEL. Modificările ratei dobânzii aplicate noilor PEL sunt reflectate în rata contractelor noi. Reacția consumatorilor constând într-un transfer al stocului din alte depozite pe termen lung către PEL preexistente nu este reflectată în ratele contractelor noi, ci doar în ratele pentru solduri. La sfârșitul perioadei de patru ani, clientul poate solicita fie un credit cu o rată redusă, fie reînnoirea contractului. Întrucât reînnoirea PEL se realizează automat, fără o implicare activă din partea clientului, și întrucât condițiile contractuale, inclusiv rata dobânzii, nu sunt renegociate, în conformitate cu partea 2 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34), această reînnoire nu este considerată un contract nou. La reînnoirea contractului, clientul are posibilitatea de a face depuneri suplimentare, cu condiția ca soldul să nu depășească un anumit plafon, iar durata contractului să nu depășească un anumit număr de ani. Dacă sunt atinse plafonul sau durata maximă, contractul este înghețat. Gospodăria sau societatea nefinanciară își păstrează dreptul de a contracta un credit și primește în continuare dobândă în condițiile stabilite în momentul deschiderii PEL, atât timp cât banii rămân în contabilitatea băncii. Guvernul acordă o subvenție sub forma plății unei dobânzi acordate în plus față de rata dobânzii oferită de instituția de credit sau de altă instituție. Conform părții 1 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34), doar partea din dobândă care este oferită de instituția de credit sau de altă instituție este inclusă în statisticile privind ratele dobânzilor practicate de IFM. Subvenția guvernamentală, care este plătită prin intermediul instituției de credit sau al altei instituții, însă nu de către aceasta, nu este luată în considerare.

Ratele negative ale dobânzilor la depozite ar trebui incluse în ratele dobânzii practicate de IFM, cu condiția ca aceste rate să nu fie excepționale în raport cu condițiile pieței.

PARTEA 15a

Statistici privind posturile din bilanț și ratele dobânzii practicate de IFM individuale

Tabelele 1, 2 și 3 prezintă cerințele detaliate pentru transmiterea datelor referitoare la statisticile privind posturile din bilanț și ratele dobânzii practicate de IFM individuale. În ceea ce privește posturile din bilanț (PB) ale IFM individuale, aceste cerințe se referă la serii lunare privind soldurile, împreună cu un set selectat de indicatori suplimentari privind soldurile, care trebuie raportați pe bază trimestrială. Cu toate acestea, BCN care colectează aceste date pe bază lunară pot raporta acești indicatori pe bază lunară. Sistemul de raportare pentru posturile din bilanț individuale acoperă și seriile auxiliare, care includ informații privind efectele care nu sunt legate de tranzacții, astfel încât să poată fi derivați indicatori preciși privind tranzacțiile, și anume luând în considerare reevaluările datorate modificărilor de preț și de curs de schimb, reclasificările și scoaterile din evidențele contabile sau reducerile valorii contabile a creditelor, după caz. Tabelele 1 și 2 din prezenta parte identifică aceste cerințe cu simbolurile ߦ• și ߦߦ••. ߦߦ•• indică situațiile în care BCN trebuie să acopere doar reclasificările, ca un minim. În plus, pentru a reduce sarcina de raportare, BCN pot aplica o abordare bazată pe o valoare prag la raportarea seriilor auxiliare. În special, BCN trebuie să raporteze serii auxiliare cu maxima diligență posibilă pentru sume care depășesc 50 de milioane EUR, dar numai atunci când seriile auxiliare depășesc 1 % din soldurile indicatorului, respectiv pragul = max (50 de milioane EUR, 1 % din stocuri). Acest prag, care se aplică și grupurilor de instituții de credit, este orientativ și este menit să ajute BCN să decidă dacă este sau nu este cazul să opereze o ajustare. Totuși, atunci când informațiile nu sunt disponibile cu ușurință sau sunt de calitate inferioară, BCN relevantă poate lua decizia fie de a nu lua măsuri ulterioare, fie de a efectua estimări. Pentru credite, sistemul de raportare include informații suplimentare privind transferurile de credite, raportate ca achiziții minus cedări. Acești indicatori, identificați în tabelul 1 cu simbolul †, acoperă fluxurile nete de credite securitizate sau transferate în alt mod (operațiuni cu impact asupra soldului creditelor raportate). Ar trebui menționat că cerințele Regulamentului (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) nu corespund direct cerințelor în materie de date din tabelul 1. În special, fluxurile nete de credite securitizate (operațiuni cu impact asupra soldului creditelor raportate) care se referă la defalcările în funcție de scadență ale creditelor acordate societăților nefinanciare și defalcările în funcție de destinație pentru creditele acordate gospodăriilor sunt necesare doar pe bază trimestrială în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33). Totuși, aceste informații pot fi colectate pe bază lunară la nivel național. În mod asemănător, datele privind fluxurile nete de credite transferate în alt mod (operațiuni cu impact asupra soldului creditelor raportate) în legătură cu defalcările în funcție de scadență ale creditelor acordate societăților nefinanciare și în legătură cu transferurile de credite între IFM naționale nu sunt acoperite de cerințele Regulamentului (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33), dar pot fi disponibile la nivel național. În cazul în care nu sunt disponibile în mod direct, aceste informații trebuie raportate cu maxima diligență posibilă.

Transmiterea statisticilor privind ratele dobânzii (RMD) practicate de IFM individuale, astfel cum se stabilește în tabelul 3, include ratele lunare ale dobânzii privind depozitele și creditele exprimate în euro pentru gospodăriile populației și societățile nefinanciare rezidente în zona euro. Pe lângă ratele dobânzii la solduri și volumele operațiunilor, cerințele acoperă valoarea contractelor noi.

În conformitate cu articolul 17a, grupul de instituții de credit din zona euro implicate în schimbul de date va fi modificat periodiC. Sub rezerva procedurii de aprobare stabilite în acest articol, orice modificare va fi implementată conform următoarelor reguli.

Pentru extinderile zonei euro: BCN relevantă și BCE vor conveni asupra instituțiilor care trebuie acoperite în exercițiu, iar datele vor fi raportate pentru perioade de referință de la data la care statul membru relevant devine stat membru participant.

Pentru modificări ale populației IFM: grupul va fi modificat conform principiului general de menținere a acoperirii convenite de Eurosistem. În special:

în cazul în care o instituție acoperită de schimbul de date iese din populația IFM din cauza unei modificări a clasificării sectoriale a acesteia, aceasta va fi exclusă din grup;

IFM din grup pot fi implicate în fuziuni sau achiziții. În cazul în care instituția rezultată utilizează codul IFM al unei IFM care este deja în grup, nu sunt necesare modificări. În cazul în care instituția rezultată utilizează codul unei IFM existente care nu este în grup, IFM va fi adăugată în grup din prima zi a lunii în care are loc fuziunea sau achizițiA.

În astfel de situații, se va decide de la caz la caz dacă BCN relevantă ar trebui să raporteze date retrospective. În cazul în care instituția rezultată utilizează un cod IFM nou, IFM va fi adăugată în grup din prima zi a lunii în care are loc fuziunea sau achiziția; în cazul divizărilor, grupul va fi modificat pentru a continua să acopere pe cea mai mare dintre IFM rezultate. Posibilitatea includerii tuturor IFM rezultate va fi decisă de la caz la caz.

Pentru modificări ale unităților de observare statistică efective cu obligații de raportare în ceea ce privește statisticile privind posturile din bilanț și RMD datorate derogărilor sau regimurilor de eșantionare aplicate de BCN: orice instituții pentru care datele nu mai sunt disponibile vor fi excluse din grup.

PARTEA 16

Statistici privind plățile

Cerințe de raportare

În plus față de indicatorii specificați în Regulamentul (UE) nr. 1409/2013 (BCE/2013/43) și astfel cum se prevede la articolul 18 alineatul (1) din prezenta orientare, BCN raportează informațiile suplimentare solicitate în conformitate cu tabelele 1-7. Aceste informații fac obiectul acelorași termene specificate pentru indicatorii din regulament. Pentru indicatorii pentru care nu este prevăzută o definiție în regulament, se include o definiție în tabelul relevant.

Informațiile cerute în conformitate cu tabelele din regulament și din prezenta orientare ar trebui raportate indiferent de existența efectivă a fenomenului de bază și chiar atunci când acestea sunt zero. Se folosește NC cu statutul observației M pentru a indica inexistența fenomenului. Pentru posturile pro memoria, dacă nu pot fi furnizate date efective, estimări sau date provizorii, BCN raportează NC cu statutul observației L.

Mijloace de decontare folosite de non-IFM – active sau creanțe asupra activelor care pot fi utilizate de non-IFM pentru plăți.

Depozite overnight – definite în Categorii de instrumente în partea 2 a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33).

Sunt incluse toate conturile, indiferent de moneda în care sunt exprimate; astfel, depozite overnight exprimate în alte monede reprezintă o subcategorie de depozite overnight.

Depozite overnight exprimate în alte monede – valoarea depozitelor overnight deținute de non-IFM în alte monede.

Mijloace de decontare folosite de instituții de credit – active sau creanțe asupra activelor care pot fi utilizate de instituțiile de credit pentru plăți.

Împrumuturi pe parcursul zilei în euro de la banca centrală (media corespunzătoare ultimei perioade de aplicare a rezervelor minime obligatorii) – valoarea totală a creditelor acordate de banca centrală instituțiilor de credit și rambursate într-o perioadă mai scurtă de o zi lucrătoare. Aceasta reprezintă media valorii maxime zilnice a pozițiilor pe parcursul zilei de descoperit de cont, simultane și efective, sau a tragerilor în cadrul facilităților de credit pe parcursul zilei din cursul zilei pentru toate instituțiile de credit luate împreună. Toate zilele din perioada de aplicare, inclusiv sfârșiturile de săptămână și zilele bancare nelucrătoare, sunt luate în considerare în medie.

Tabelul 2 completează tabelul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1409/2013 (BCE/2013/43).

Număr de instituții – cuprinde instituțiile independente din punct de vedere juridic care funcționează în țara raportoare. Fiecare instituție este luată în considerare o singură dată, indiferent de numărul de birouri pe care îl menține într-o anumită țară.

Număr de birouri – număr de locuri de desfășurare a activității în țara raportoare. Fiecare loc de desfășurare a activității constituit în aceeași țară raportoare este luat în considerare separat. Sunt incluse numai acele birouri (indiferent de dimensiunea și programul de funcționare al acestora) care prestează servicii de plată cu compensare și decontare fără numerar, în timp ce birourile mobile nu sunt incluse. Sediul central al instituției este considerat birou în cazul în care oferă servicii de plată cu compensare și decontare fără numerar.

Sucursală – un loc de desfășurare a activității (altul decât sediul principal), care este situat în țara raportoare și care a fost înființat de o instituție de credit constituită în mod legal în altă țară. Aceasta nu are personalitate juridică și efectuează direct unele sau toate operațiunile inerente în activitatea instituțiilor de credit. Toate locurile de desfășurare a activității înființate în țara raportoare de către aceeași instituție constituită în mod legal în altă țară reprezintă o sucursală unică. Fiecare dintre aceste locuri de desfășurare a activității este luat în considerare ca un birou individual.

Sucursală a unei instituții de credit cu sediul în zona euro – o sucursală (situată în țara raportoare) a unei instituții de credit constituite în mod legal în afara țării raportoare, dar în zona euro.

Sucursală a unei instituții de credit cu sediul în afara SEE – o sucursală (situată în țara raportoare) a unei bănci cu sediul în afara SEE.

Sucursală a unei instituții de credit cu sediul în SEE (în afara zonei euro) – o sucursală (situată în țara raportoare) a unei instituții de credit constituite în mod legal într-o țară SEE în afara țării raportoare și în afara zonei euro.

Număr total de instituții de plată care funcționează în țară pe bază transfrontalieră – instituții de plată situate în afara țării raportoare, dar care funcționează în țara raportoare printr-o sucursală stabilită, printr-un agent sau prin acces la distanță.

Tabelul 3 completează tabelul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1409/2013 (BCE/2013/43).

Plăți electronice bazate pe servicii bancare electronice – operațiuni inițiate prin sisteme de servicii bancare electronice și servicii de inițiere a plăților. Postul plăți electronice bazate pe servicii bancare electronice exclude plățile doar inițiate de plătitor prin servicii bancare electronice, fără să implice o operațiune de achiziții electronice. De asemenea, exclude facturile prezentate online care nu presupun o operațiune simultană de achiziții electronice.

Creditare în cont prin simpla înregistrare în cont – operațiune de credit inițiată de un prestator de servicii de plată (PSP) (inclusiv emitent de monedă electronică) fără un ordin de tranzacție specific și efectuată prin simpla înregistrare în cont, respectiv o intrare pe credit, în contul unui client, respectiv fără utilizarea unui instrument de plată tradițional. Pentru acest post sunt raportate următoarele operațiuni: (a) plata dobânzii de către bancă; (b) plata dividendelor de către bancă; (c) transferarea valorii unui credit în contul curent al clientului; și (d) alte creditări în cont prin simpla înregistrare în cont. Aceste date sunt excluse din transferurile credit.

Debitare din cont prin simpla înregistrare în cont – operațiune de debit inițiată de un PSP (inclusiv emitent de monedă electronică) fără un ordin de tranzacție specific și efectuată prin simpla înregistrare în cont (o intrare pe debit) în contul unui client, respectiv fără utilizarea unui instrument de plată tradițional. Pentru acest post sunt raportate următoarele operațiuni: (a) perceperea dobânzii de către bancă; (b) deducerea comisioanelor bancare; (c) plata impozitelor legate de active financiare, în cazul în care acestea sunt o operațiune separată, dar nu sunt autorizate separat de către client; (d) rambursări ale valorii unui credit; și (e) alte debitări din cont prin simpla înregistrare în cont. Aceste date sunt excluse din debitările directe.

Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE (JO L 319, 5.12.2007, p. 1).

Operațiuni prin dispozitiv de telecomunicații, digital sau informatic – definite la punctul 7 din anexa la Directiva 2007/64/CE.

Alte servicii (neincluse în Directiva privind serviciile de plată) – servicii privind plățile, altele decât cele definite la articolul 4 punctul 3 din Directiva 2007/64/CE

Tabelul 4 completează tabelul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1409/2013 (BCE/2013/43).

Avansuri de numerar la terminale punct de vânzare (point of sale – POS) – operațiuni în care titularul cardului primește numerar la un terminal POS în combinație cu o operațiune de plată pentru bunuri și servicii. În cazul în care nu este posibil să se distingă datele privind avansurile de numerar la terminale POS, acestea sunt raportate ca operațiuni POS.

Depozit de numerar OTC – depozit de numerar într-un cont deschis la PSP, utilizând un formular, inclusiv atunci când un card este utilizat doar pentru a identifica plătitorul. Include numerar depus într-o casetă de valori a unui PSP pentru creditare într-un cont deschis la PSP. Aceste operațiuni nu reprezintă plăți în sens strict, presupunând doar o trecere de la numerar la monedă scripturală.

Retragere de numerar OTC – retragere de numerar dintr-un cont deschis la PSP, utilizând un formular, inclusiv atunci când un card este utilizat doar pentru a identifica beneficiarul. Aceste operațiuni nu reprezintă plăți în sens strict, presupunând doar o trecere de la monedă scripturală la numerar.

Orientarea BCE/2012/27 din 5 decembrie 2012 privind sistemul transeuropean automat de transfer rapid cu decontare pe bază brută în timp real (TARGET2), (JO L 30, 30.1.2013, p. 1).

Pentru TARGET2, definiția termenului transfrontalier se bazează pe situarea componentei, nu a participantului, cum este cazul în alte sisteme de plăți.

Tabelele 6 și 7 din Regulamentul (UE) nr. 1409/2013 (BCE/2013/43) ar trebui raportate pentru fiecare sistem de plăți, altul decât TARGET2. BCN ar trebui să distingă între sistemele de plăți de mare valoare și sistemele de plăți de mică valoare:

Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 (JO L 94, 30.3.2012, p. 22).

Sistem de plăți de mică valoare – definit la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012.

Debitări directe – definite în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1409/2013 (BCE/2013/43).

Plăți cu card – operațiuni de plată definite la a doua liniuță de la punctele 3 și 4 din anexa la Directiva 2007/64/CE.

Transferuri de credit – definite în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1409/2013 (BCE/2013/43).

Defalcarea geografică necesară urmează convenția de denumire stabilită în Regulamentul (UE) nr. 1409/2013 (BCE/2013/43), și anume:

Derogări

Articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1409/2013 (BCE/2013/43) stabilește condițiile în care BCN pot acorda derogări agenților raportori. În special, alineatul (2) precizează că BCN pot acorda derogări agenților raportori numai în cazul în care acești agenți raportori nu contribuie la o acoperire semnificativă din punct de vedere statistic, la nivel național, a operațiunilor de plată pentru fiecare serviciu de plată.

O acoperire semnificativă din punct de vedere statistic este definită ca 95 % din valoarea operațiunilor de plată pentru fiecare serviciu de plată.

În cazul în care sunt acordate derogări, BCN trebuie să extrapoleze datele de raportat către BCE.

Dispoziții tranzitorii

Date istorice

În ceea ce privește posturile obligatorii din prezenta orientare, toate cerințele au fost deja specificate în Orientarea BCE/2007/9, cu excepția cerințelor legate de împrumuturi pe parcursul zilei în euro de la banca centrală din tabelul 1 și instituții emitente de monedă electronică din tabelul 2 (acestea erau posturi pro memoria în Orientarea BCE/2007/9) și a cerințelor obligatorii din tabelul 7.

Date cu perioada de referință 2014 – tabele din prezenta orientare

În legătură cu cerințele specificate în tabelele din prezenta orientare, BCN pot raporta date cu perioada de referință 2014 cu maxima diligență posibilă, în conformitate cu regulile stabilite pentru datele istorice (a se vedea mai sus).

Date cu perioada de referință 2014 – tabele din Regulamentul (UE) nr. 1409/2013 (BCE/2013/43)

Întrucât cerințele specificate în Regulamentul (UE) nr. 1409/2013 (BCE/2013/43) au o frecvență anuală, BCE trebuie să asigure furnizarea unui singure cifre pentru fiecare serie de date, raportată cu referire la întregul an (agregând, dacă este cazul 2014 S1 și 2014 S2). Pentru datele care acoperă 2014 S1, BCN decid cu privire la cea mai bună modalitate de abordare a acestei cerințe. Dacă nu sunt disponibile date efective, BCN pot furniza estimări.

Atunci când estimările sunt furnizate în conformitate cu dispozițiile tranzitorii, metodologia urmează a fi definită de către fiecare BCN, în funcție de specificul țării. BCN ar trebui să transmită note explicative pentru a clarifica abordarea urmată.

PARTEA 17

Statistici privind activele și pasivele FI

Declarațiile statistice ar trebui să conțină date pentru toate celulele din tabelele relevante din prezenta orientare, chiar dacă sunt zero, lipsesc sau fenomenul nu există.

PARTEA 18

Statistici privind activele și pasivele SVI

PARTEA 19

Credite acordate societăților nefinanciare în funcție de ramura de activitate

BCN raportează datele referitoare la secțiunile individuale în conformitate cu modelul I sau, în cazul în care datele referitoare la secțiunile individuale nu sunt disponibile, în conformitate cu modelul II.

BCN raportează distinct soldurile referitoare la creditele acordate societăților nefinanciare naționale și creditele acordate societăților nefinanciare din alte state membre din zona euro (unde este cazul). Toate datele sunt raportate în milioane EUR.

PARTEA 20

Statistici privind liniile de credit ale IFM

PARTEA 21

Statistici privind activele și pasivele CPC

PARTEA 22

Statistici privind FP

PARTEA 23

Statistici privind SA

PARTEA 24

Statistici privind FP raportate de BCN în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/231 (BCE/2018/2)

credite acordate gospodăriilor populației sub forma creditelor de consum, respectiv credite acordate pentru finanțarea în special a consumului personal de bunuri și servicii; credite pentru locuințe, respectiv creditul acordat în scopul investirii în locuințe pentru utilizare proprie sau pentru închiriere, inclusiv în scopul construirii și renovării locuințelor; și altele, respectiv credite acordate cu alte destinații decât pentru consum sau pentru locuințe, precum dezvoltarea afacerilor, consolidarea datoriilor, finanțarea educației etc.;

leasing financiar acordat terților;

credite neperformante care nu au fost încă rambursate sau scoase din evidențele contabile;

valori mobiliare nenegociabile;

creanțe subordonate sub formă de credite.

acțiuni cotate: participații cotate la o bursă. O astfel de bursă poate fi o bursă recunoscută sau orice altă formă de piață secundară. Acțiunile cotate sunt, de asemenea, denumite acțiuni listate. Existența prețurilor corespunzătoare acțiunilor cotate pe o bursă înseamnă că prețurile de piață curente sunt, de regulă, imediat disponibile (SEC 2010, punctul 5.146);

acțiuni necotate: participații necotate la o bursă (SEC 2010, punctul 5.147);

alte participații: toate formele de participații care nu sunt acțiuni cotate sau necotate (SEC 2010, punctele 5.153 și 5.154).

opțiuni;

warranturi;

contracte futures;

contracte la termen;

swapuri;

instrumente derivate de credit.

depozite: depozite transferabile și alte depozite (a se vedea active) plasate la AIF. În general, aceste depozite sunt plasate de către IFM;

credite: credite acordate către AIF care fie sunt dovedite prin documente nenegociabile, fie nu sunt dovedite prin documente.

capitalul social;

profiturile sau fondurile nerepartizate;

provizioanele specifice și generale constituite pentru acoperirea creditelor, valorilor mobiliare și altor tipuri de active;

profit/pierdere din exploatare.

sursele datelor folosite pentru elaborarea statisticilor AIF, de exemplu, oficii statistice, raportare directă din partea AIF și/sau a administratorilor fondurilor;

detalii privind sistemele de colectare, de exemplu, rapoarte voluntare, studii de activitate, eșantionare, raportare condiționată de existența unor praguri și extrapolare.

defalcarea în funcție de instrument: instrumentele acoperite pot fi diferite de cele precizate în instrucțiunile de raportare ale BCE, de exemplu, două instrumente diferite nu pot fi identificate separat;

defalcarea geografică;

defalcarea în funcție de sector;

metodele de evaluare.

toate emisiunile efectuate de către rezidenții din zona euro în orice monedă; și

toate emisiunile efectuate în toată lumea în euro, atât la nivel național, cât și internațional.

BCE/BCN;

alte IFM;

AIF;

din care societăți vehicul investițional angajate în securitizare;

auxiliari financiari;

instituții financiare captive;

societăți de asigurare și fonduri de pensii;

societăți nefinanciare;

administrație centrală;

administrațiile statelor federale și administrațiile locale;

fonduri de securitate socială;

instituții internaționale.

Titluri de natura datoriei cu rată a dobânzii fixă, respectiv titluri de natura datoriei care sunt emise și răscumpărate la valoarea nominală și titluri de natura datoriei emise cu o reducere sau cu o primă față de valoarea lor nominală.

Titluri de natura datoriei cu rată a dobânzii variabilă, respectiv titluri de natura datoriei în cazul cărora rata cuponului și/sau principalul suport sunt legate de un indice general al prețurilor pentru bunuri și servicii (precum indicele prețurilor de consum), de o rată a dobânzii sau de prețul unui activ, ceea ce determină ca plata cuponului la valoarea nominală să fie variabilă pe durata vieții titlului. În scopul elaborării statisticilor privind emisiunile de titluri, titlurile de natura datoriei cu rată a dobânzii mixtă sunt clasificate drept titluri de natura datoriei cu rată a dobânzii variabilă.

Obligațiunile cu cupon zero emise cu un discont, respectiv intrumentele pentru care nu există plăți ale dobânzilor și care sunt emise cu o reducere semnificativă față de valoarea nominală. Majoritatea disconturilor reprezintă echivalentul dobânzii acumulate pe parcursul vieții obligațiunii.

Titluri de natura datoriei

Titluri de natura datoriei pe termen scurt

Bonuri de tezaur și alte efecte pe termen scurt emise de administrația publică.

Efecte negociabile pe termen scurt emise de societăți financiare și nefinanciare. Se folosesc o varietate de noțiuni pentru a desemna astfel de efecte, inclusiv efecte de comerț, bonuri comerciale, bilete la ordin, bonuri de comerț, bonuri de schimb și certificate de depozit.

Titluri de valoare pe termen scurt emise în cadrul facilităților de emisiune de bilete subscrise pe termen lung.

Acceptări bancare.

Titluri de natura datoriei pe termen lung

Oligațiuni la purtător.

Oligațiuni subordonate.

Oligațiuni cu scadențe opționale, ultima fiind de peste un an.

Oligațiuni emise pe o perioadă nedeterminată sau perpetue.

Obligațiuni cu dobânda variabilă.

Oligațiuni convertibile.

Obligațiuni garantate.

Valori mobiliare indexate în cazul cărora valoarea principalului este legată de un indice de preț, de prețul unei mărfi sau de un indice al cursului de schimb.

Obligațiuni cu discont mare, care sunt caracterizate prin plăți ale cupoanelor mici și care sunt emise la un discont față de valoarea la vedere.

Obligațiuni cu cupon zero.

Euroobligațiuni.

Obligațiuni globale.

Obligațiuni care fac obiectul unui plasament privat.

Valori mobiliare rezultate în urma conversiei creditelor.

Credite devenite negociabile de facto.

Obligațiuni negarantate și credite convertibile în acțiuni, indiferent dacă sunt acțiuni ale societății emitente sau acțiuni ale altei societăți, atât timp cât nu au fost convertite. Opțiunea de conversie, considerată a fi un instrument financiar derivat, este exclusă atunci când poate fi separată de obligațiunea suport.

Acțiuni sau participații care asigură un venit fix, dar nu conferă dreptul de a participa la distribuirea valorii reziduale a societății în caz de dizolvare, inclusiv acțiuni preferențiale neparticipative.

Active financiare emise în cadrul securitizării creditelor, ipotecilor, creanțelor aferente cardurilor de credit, conturilor de primit și altor active.

Operațiunile cu valori mobiliare în cadrul contractelor de report.

Emisiunile de valori mobiliare nenegociabile.

Credite nenegociabile.

Bonuri de tezaur și alte efecte pe termen scurt emise de administrația publică.

Efecte negociabile pe termen scurt emise de societăți financiare și nefinanciare. Se folosesc o varietate de noțiuni pentru a desemna astfel de efecte, inclusiv efecte de comerț, bonuri comerciale, bilete la ordin, bonuri de comerț, bonuri de schimb și certificate de depozit.

Titluri de valoare pe termen scurt emise în cadrul facilităților de emisiune de bilete subscrise pe termen lung.

Acceptări bancare.

Oligațiuni la purtător.

Oligațiuni subordonate.

Oligațiuni cu scadențe opționale, ultima fiind de peste un an.

Oligațiuni emise pe o perioadă nedeterminată sau perpetue.

Obligațiuni cu dobânda variabilă.

Oligațiuni convertibile.

Obligațiuni garantate.

Valori mobiliare indexate în cazul cărora valoarea principalului este legată de un indice de preț, de prețul unei mărfi sau de un indice al cursului de schimb.

Obligațiuni cu discont mare, care sunt caracterizate prin plăți ale cupoanelor mici și care sunt emise la un discont față de valoarea la vedere.

Obligațiuni cu cupon zero.

Euroobligațiuni.

Obligațiuni globale.

Obligațiuni care fac obiectul unui plasament privat.

Valori mobiliare rezultate în urma conversiei creditelor.

Credite devenite negociabile de facto.

Obligațiuni negarantate și credite convertibile în acțiuni, indiferent dacă sunt acțiuni ale societății emitente sau acțiuni ale altei societăți, atât timp cât nu au fost convertite. Opțiunea de conversie, considerată a fi un instrument financiar derivat, este exclusă atunci când poate fi separată de obligațiunea suport.

Acțiuni sau participații care asigură un venit fix, dar nu conferă dreptul de a participa la distribuirea valorii reziduale a societății în caz de dizolvare, inclusiv acțiuni preferențiale neparticipative.

Active financiare emise în cadrul securitizării creditelor, ipotecilor, creanțelor aferente cardurilor de credit, conturilor de primit și altor active.

Operațiunile cu valori mobiliare în cadrul contractelor de report.

Emisiunile de valori mobiliare nenegociabile.

Credite nenegociabile.

Acțiuni cotate

Acțiuni de capital emise de societățile cu răspundere limitată.

Acțiuni răscumpărate ale societăților cu răspundere limitată.

Acțiuni de dividend emise de societățile cu răspundere limitată.

Acțiuni sau participații preferențiale sau privilegiate care conferă dreptul de participare la distribuirea valorii reziduale în momentul dizolvării societății. Acestea pot fi cotate sau necotate la o bursă recunoscută.

Plasamente private, atunci când este posibil.Dacă o societate este privatizată, iar administrația publică păstrează o parte din acțiunile societății privatizate, dar restul acțiunilor este cotat pe o piață reglementată, întreaga valoare a capitalului societății este înregistrată la valorile în circulație corespunzătoare acțiunilor cotate, deoarece, în mod potențial, toate acțiunile ar putea fi tranzacționate în orice moment la valoarea de piață. Se aplică același principiu dacă o parte a acțiunilor este vândută unor mari investitori și doar partea rămasă, respectiv cea care variază liber, este tranzacționată la bursa de valori.

acțiunile oferite spre vânzare, dar care nu sunt cumpărate în momentul emiterii;

obligațiunile negarantate și creditele convertibile în acțiuni, care se includ imediat ce sunt convertite în acțiuni;

participațiile asociaților cu răspundere nelimitată în societăți în comandită;

participațiile administrației publice la capitalul organizațiilor internaționale constituite juridic în societăți pe acțiuni;

emisiunile de acțiuni gratuite, numai la data emisiunii, și emisiunile de acțiuni divizate; totuși, acțiunile gratuite și acțiunile divizate sunt incluse în mod nediferențiat în stocul total de acțiuni cotate.

Titluri de natura datoriei pe termen scurt

Bonuri de tezaur și alte efecte pe termen scurt emise de administrația publică.

Efecte negociabile pe termen scurt emise de societăți financiare și nefinanciare. Se folosesc o varietate de noțiuni pentru a desemna astfel de efecte, inclusiv efecte de comerț, bonuri comerciale, bilete la ordin, bonuri de comerț, bonuri de schimb și certificate de depozit.

Titluri de valoare pe termen scurt emise în cadrul facilităților de emisiune de bilete subscrise pe termen lung.

Acceptări bancare.

Titluri de natura datoriei pe termen lung

Oligațiuni la purtător.

Oligațiuni subordonate.

Oligațiuni cu scadențe opționale, ultima fiind de peste un an.

Oligațiuni emise pe o perioadă nedeterminată sau perpetue.

Obligațiuni cu dobânda variabilă.

Oligațiuni convertibile.

Obligațiuni garantate.

Valori mobiliare indexate în cazul cărora valoarea principalului este legată de un indice de preț, de prețul unei mărfi sau de un indice al cursului de schimb.

Obligațiuni cu discont mare, care sunt caracterizate prin plăți ale cupoanelor mici și care sunt emise la un discont față de valoarea la vedere.

Obligațiuni cu cupon zero.

Euroobligațiuni.

Obligațiuni globale.

Obligațiuni care fac obiectul unui plasament privat.

Valori mobiliare rezultate în urma conversiei creditelor.

Credite devenite negociabile de facto.

Obligațiuni negarantate și credite convertibile în acțiuni, indiferent dacă sunt acțiuni ale societății emitente sau acțiuni ale altei societăți, atât timp cât nu au fost convertite. Opțiunea de conversie, considerată a fi un instrument financiar derivat, este exclusă atunci când poate fi separată de obligațiunea suport.

Acțiuni sau participații care asigură un venit fix, dar nu conferă dreptul de a participa la distribuirea valorii reziduale a societății în caz de dizolvare, inclusiv acțiuni preferențiale neparticipative.

Active financiare emise în cadrul securitizării creditelor, ipotecilor, creanțelor aferente cardurilor de credit, conturilor de primit și altor active.

Operațiunile cu valori mobiliare în cadrul contractelor de report.

Emisiunile de valori mobiliare nenegociabile.

Credite nenegociabile.

Bonuri de tezaur și alte efecte pe termen scurt emise de administrația publică.

Efecte negociabile pe termen scurt emise de societăți financiare și nefinanciare. Se folosesc o varietate de noțiuni pentru a desemna astfel de efecte, inclusiv efecte de comerț, bonuri comerciale, bilete la ordin, bonuri de comerț, bonuri de schimb și certificate de depozit.

Titluri de valoare pe termen scurt emise în cadrul facilităților de emisiune de bilete subscrise pe termen lung.

Acceptări bancare.

Oligațiuni la purtător.

Oligațiuni subordonate.

Oligațiuni cu scadențe opționale, ultima fiind de peste un an.

Oligațiuni emise pe o perioadă nedeterminată sau perpetue.

Obligațiuni cu dobânda variabilă.

Oligațiuni convertibile.

Obligațiuni garantate.

Valori mobiliare indexate în cazul cărora valoarea principalului este legată de un indice de preț, de prețul unei mărfi sau de un indice al cursului de schimb.

Obligațiuni cu discont mare, care sunt caracterizate prin plăți ale cupoanelor mici și care sunt emise la un discont față de valoarea la vedere.

Obligațiuni cu cupon zero.

Euroobligațiuni.

Obligațiuni globale.

Obligațiuni care fac obiectul unui plasament privat.

Valori mobiliare rezultate în urma conversiei creditelor.

Credite devenite negociabile de facto.

Obligațiuni negarantate și credite convertibile în acțiuni, indiferent dacă sunt acțiuni ale societății emitente sau acțiuni ale altei societăți, atât timp cât nu au fost convertite. Opțiunea de conversie, considerată a fi un instrument financiar derivat, este exclusă atunci când poate fi separată de obligațiunea suport.

Acțiuni sau participații care asigură un venit fix, dar nu conferă dreptul de a participa la distribuirea valorii reziduale a societății în caz de dizolvare, inclusiv acțiuni preferențiale neparticipative.

Active financiare emise în cadrul securitizării creditelor, ipotecilor, creanțelor aferente cardurilor de credit, conturilor de primit și altor active.

Operațiunile cu valori mobiliare în cadrul contractelor de report.

Emisiunile de valori mobiliare nenegociabile.

Credite nenegociabile.

Acțiuni de capital emise de societățile cu răspundere limitată.

Acțiuni răscumpărate ale societăților cu răspundere limitată.

Acțiuni de dividend emise de societățile cu răspundere limitată.

Acțiuni sau participații preferențiale sau privilegiate care conferă dreptul de participare la distribuirea valorii reziduale în momentul dizolvării societății. Acestea pot fi cotate sau necotate la o bursă recunoscută.

Plasamente private, atunci când este posibil.Dacă o societate este privatizată, iar administrația publică păstrează o parte din acțiunile societății privatizate, dar restul acțiunilor este cotat pe o piață reglementată, întreaga valoare a capitalului societății este înregistrată la valorile în circulație corespunzătoare acțiunilor cotate, deoarece, în mod potențial, toate acțiunile ar putea fi tranzacționate în orice moment la valoarea de piață. Se aplică același principiu dacă o parte a acțiunilor este vândută unor mari investitori și doar partea rămasă, respectiv cea care variază liber, este tranzacționată la bursa de valori.

acțiunile oferite spre vânzare, dar care nu sunt cumpărate în momentul emiterii;

obligațiunile negarantate și creditele convertibile în acțiuni, care se includ imediat ce sunt convertite în acțiuni;

participațiile asociaților cu răspundere nelimitată în societăți în comandită;

participațiile administrației publice la capitalul organizațiilor internaționale constituite juridic în societăți pe acțiuni;

emisiunile de acțiuni gratuite, numai la data emisiunii, și emisiunile de acțiuni divizate; totuși, acțiunile gratuite și acțiunile divizate sunt incluse în mod nediferențiat în stocul total de acțiuni cotate.

Evaluarea prețului

Moneda raportării și evaluarea cursului de schimb

Emisiunile în circulație trebuie convertite în euro/monedă națională la cursul de schimb mediu relevant al pieței, prevalent la sfârșitul perioadei de raportare, respectiv la închiderea activității în ultima zi lucrătoare din perioada de raportare.

Emisiunile brute și răscumpărările trebuie convertite în euro/monedă națională folosind cursul de schimb mediu al pieței, prevalent în momentul plății. Dacă nu este posibilă identificarea cursului de schimb exact aplicabil în vederea conversiei, se poate folosi un curs de schimb cât se poate de apropiat de cursul mediu al pieței din momentul plății.

Emisiunile în circulație trebuie convertite în euro/monedă națională la cursul de schimb mediu relevant al pieței, prevalent la sfârșitul perioadei de raportare, respectiv la închiderea activității în ultima zi lucrătoare din perioada de raportare.

Emisiunile brute și răscumpărările trebuie convertite în euro/monedă națională folosind cursul de schimb mediu al pieței, prevalent în momentul plății. Dacă nu este posibilă identificarea cursului de schimb exact aplicabil în vederea conversiei, se poate folosi un curs de schimb cât se poate de apropiat de cursul mediu al pieței din momentul plății.

certificate de depozit;

efectele de comerț;

bonurile de trezorerie;

obligațiunile;

efectele de comerț în euro;

obligațiunile pe termen mediu;

alte efecte pe termen scurt.

Pentru extinderile zonei euro: BCN relevantă și BCE vor conveni asupra instituțiilor care trebuie acoperite în exercițiu, iar datele vor fi raportate pentru perioade de referință de la data la care statul membru relevant devine stat membru participant.

Pentru modificări ale populației IFM: grupul va fi modificat conform principiului general de menținere a acoperirii convenite de Eurosistem. În special:

în cazul în care o instituție acoperită de schimbul de date iese din populația IFM din cauza unei modificări a clasificării sectoriale a acesteia, aceasta va fi exclusă din grup;

IFM din grup pot fi implicate în fuziuni sau achiziții. În cazul în care instituția rezultată utilizează codul IFM al unei IFM care este deja în grup, nu sunt necesare modificări. În cazul în care instituția rezultată utilizează codul unei IFM existente care nu este în grup, IFM va fi adăugată în grup din prima zi a lunii în care are loc fuziunea sau achizițiA.

În astfel de situații, se va decide de la caz la caz dacă BCN relevantă ar trebui să raporteze date retrospective. În cazul în care instituția rezultată utilizează un cod IFM nou, IFM va fi adăugată în grup din prima zi a lunii în care are loc fuziunea sau achiziția; în cazul divizărilor, grupul va fi modificat pentru a continua să acopere pe cea mai mare dintre IFM rezultate. Posibilitatea includerii tuturor IFM rezultate va fi decisă de la caz la caz.

Pentru modificări ale unităților de observare statistică efective cu obligații de raportare în ceea ce privește statisticile privind posturile din bilanț și RMD datorate derogărilor sau regimurilor de eșantionare aplicate de BCN: orice instituții pentru care datele nu mai sunt disponibile vor fi excluse din grup.

în cazul în care o instituție acoperită de schimbul de date iese din populația IFM din cauza unei modificări a clasificării sectoriale a acesteia, aceasta va fi exclusă din grup;

IFM din grup pot fi implicate în fuziuni sau achiziții. În cazul în care instituția rezultată utilizează codul IFM al unei IFM care este deja în grup, nu sunt necesare modificări. În cazul în care instituția rezultată utilizează codul unei IFM existente care nu este în grup, IFM va fi adăugată în grup din prima zi a lunii în care are loc fuziunea sau achizițiA.

În astfel de situații, se va decide de la caz la caz dacă BCN relevantă ar trebui să raporteze date retrospective. În cazul în care instituția rezultată utilizează un cod IFM nou, IFM va fi adăugată în grup din prima zi a lunii în care are loc fuziunea sau achiziția; în cazul divizărilor, grupul va fi modificat pentru a continua să acopere pe cea mai mare dintre IFM rezultate. Posibilitatea includerii tuturor IFM rezultate va fi decisă de la caz la caz.

ANEXA III

ANEXA III

TRANSMITEREA ELECTRONICĂ

PARTEA 1

Introducere

Statistical Data and Metadata eXchange, prin mesaje SDMX-EDI sau SDMX-ML.

Cunoscute anterior ca familii de chei.

https://sreg.escb.eu/

www.circabc.europa.eu

Partea 2 prezintă o listă a DSD ale BCE și a fluxurilor de date/seturilor de date care sunt folosite de SEBC în contextul statisticilor monetare și financiare. Pentru detalii suplimentare privind DSD, inclusiv dimensiunile specifice ale cheilor de serii, formatul acestora și listele de coduri asociate, precum și atributele care descriu datele, formatul acestora și nivelul de atașare, a se vedea Registrul SEBC.

PARTEA 2

DSD și fluxurile de date/seturile de date

În mesajele SDMX transmise, conceptele statistice pot fi folosite fie ca dimensiuni (în compunerea cheilor de identificare a seriilor de timp), fie ca atribute (furnizând informații despre date). Dimensiunile și atributele codate își iau valorile din liste de coduri predefinite. DSD definesc structura cheilor de serii transmise, în ceea ce privește conceptele și listele de coduri asociate. În plus, acestea definesc relația lor cu atributele relevante. Aceeași structură poate fi utilizată pentru mai multe fluxuri de date, care sunt diferențiate de informațiile privind fluxurile de date/seturile de date.

În contextul statisticilor financiare și monetare, BCE a definit 13 DSD utilizate în mod curent pentru schimbul de statistici cu SEBC și alte organizații internaționale. Pentru majoritatea acestor DSD, un singur set de date care utilizează această structură face obiectul schimbului și, în consecință, identificatorul DSD și identificatorul setului de date (ISD) asociat utilizat în mesajele de date SDMX sunt aceiași. În scopul tratamentului, responsabilității și/sau al respectării termenelor, au fost definite seturi de date multiple în contextul schimbului, utilizând DSD ECB_BSI1, ECB_SSI1 și ECB_ICPF1, iar acestea se disting la nivelul ISD. Următoarele caracteristici ale fluxurilor de date sunt în producție:

posturi din bilanț (PB), identificator DSD și ISD ECB_BSI1;

posturi din bilanț în contextul Blue Book (BSP), identificator DSD ECB_BSI1 și ISD ECB_BSP;

indicatori financiari structurali bancari (ISS), indicator DSD și ISD ECB_SSI1;

indicatori financiari structurali bancari în contextul Blue Book (SSP), identificator DSD ECB_SS1 și ISD ECB_SSP;

ratele dobânzii practicate de IFM (RMD), identificator DSD și ISD ECB_MIR1;

alți intermediari financiari (AIF), indicator DSD și ISD ECB_OFI1;

emisiuni de valori mobiliare (SEC), identificator DSD și ISD ECB_SEC1;

sisteme de plăți și decontare (SPD), identificator DSD și ISD ECB_PSS1;

fonduri de investiții (FI), identificator DSD și ISD ECB_IVF1;

societăți vehicul investițional (SVI), identificator DSD și ISD ECB_FVC1;

date bancare consolidate (DBC2), identificator DSD și ISD ECB_CBD2;

statistici bancare consolidate internaționale (SBC), identificator DSD și ISD BIS_CBS;

active și pasive ale societăților de asigurare (APA), identificator DSD ECB_ICPF1 și ISD ECB_ICB;

operațiuni ale societăților de asigurare (prime, indemnizații, comisioane) (OSA), identificator DSD și ISD ECB_ICO1;

Aceste caracteristici ale fluxurilor de date nu vor fi utilizate în producție pentru raportarea datelor pentru primul trimestru din 2020.

Regulamentul privind activele și pasivele fondurilor de pensii (RBFP), identificator DSD ECB_ICPF1 și ISD ECB_PFBR;

numărul de membri ai fondurilor de pensii (MBFP), identificator DSD ECB_PFM1 și ISD ECB_PFBM1.

PARTEA 3

Dimensiuni

Tabelul de mai jos identifică dimensiunile care compun cheile seriilor statisticilor monetare și financiare specifice enumerate în partea 2, formatul acestora și listele de coduri din care își iau valorile codurilor.

Această dimensiune precizează frecvența seriei de timp raportate. Cerințele specifice privind schimbul de date sunt următoarele:

pentru DSD ECB_OFI1: atunci când datele naționale sunt disponibile doar cu o frecvență mai redusă, respectiv semestrial sau anual, BCN procedează la estimarea datelor trimestriale. Dacă nu există posibilitatea de a se realiza estimări trimestriale, datele sunt furnizate, totuși, ca serii de timp trimestriale, respectiv datele anuale sunt furnizate ca aaaaQ4 și datele semestriale sunt furnizate ca aaaaQ2 și aaaaQ4, trimestrele rămase fiind fie neraportate, fie raportate ca indisponibile cu statutul observației L;

pentru DSD ECB_SEC1: dacă datele lunare solicitate nu sunt disponibile și nu se poate realiza nici o estimare, atunci pot fi trimise datele trimestriale sau anuale.

Pentru BCN, țara de rezidență a sectorului emitent este țara de rezidență a BCN.

PARTEA 4

Atribute

Următoarele secțiuni explică detaliat atributele asociate datelor transmise. Secțiunea 1 definește atributele pentru fiecare DSD, inclusiv formatul acestora și nivelul de atașare. Secțiunea 2 indică responsabilitatea partenerilor de schimb de date din SEBC în crearea și actualizarea atributelor, precum și statutul acestor atribute. Secțiunile 3, 4 și 5 se concentrează pe conținutul atributelor, clasificat în funcție de nivelul de atașare, respectiv nivelul seriei înrudite, al seriilor de timp și al observației.

Secțiunea 1: Atribute codificate și necodificate definite în DSD ECB_BSI1, ECB_SSI1, ECB_MIR1, ECB_OFI1, ECB_SEC1, ECB_PSS1, ECB_IVF1, ECB_FVC1, ECB_CBD1, ECB_ICPF1, ECB_ICO1, ECB_IBSI1 și ECB_IMIR1

Pe lângă dimensiunile care definesc cheile seriilor, este definit și un set de atribute. Atributele sunt atașate la mai multe niveluri ale informațiilor transmise: la nivelul seriei înrudite, la cel al seriilor de timp sau la nivelul observației. Așa cum este ilustrat mai jos, acestea fie își iau valorile din liste predefinite de coduri, fie sunt necodificate și sunt utilizate pentru a adăuga explicații textuale cu privire la aspecte relevante ale datelor.

Valorile atributelor sunt transmise numai când sunt stabilite pentru prima dată și ori de câte ori sunt modificate, cu excepția atributelor obligatorii atașate nivelului observației, care sunt atașate fiecărei observații și raportate la fiecare transmisiune de date.

Tabelul de mai jos furnizează informații cu privire la atributele definite pentru fiecare DSD luată în considerare, nivelul la care acestea sunt atașate, formatul acestora și numele listelor de coduri din care atributele codificate își iau valorile.

Definiția unui set de atribute ce urmează a fi transmise împreună cu datele permite furnizarea de informații suplimentare referitoare la seriile de timp. Informațiile furnizate de atributele pentru seturile de date statistice ale BCE avute în vedere sunt detaliate mai jos.

Secțiunea 3: Atribute la nivelul seriei înrudite

Obligatoriu

Acest atribut este folosit doar pentru setul de date SPD și indică dacă, pentru fiecare serie de timp sau pentru o parte a acesteia, este folosită definiția 2005 îmbunătățită sau o definiție anterioară. Sunt definite două valori:

Atributul ar trebui, de asemenea, să indice perioada pentru care se aplică fiecare definiție. De exemplu definițiile din 2005 pentru seriile întregi, definițiile din 2005 de la datele referitoare la 2003, definițiile precedente pentru restul, sau definițiile precedente până la datele referitoare la 2004.

Condițional

Pentru seturile de date privind posturile din bilanț, FI, SVI, SAFP, OSA, RMDI, PBI și RMDI, acest atribut poate fi folosit pentru explicații textuale suplimentare privind metodele de compilare, sistemele de ponderare și procedurile statistice utilizate pentru compilarea seriilor subiacente, în special dacă acestea diferă de normele și standardele BCE. În general, structura notelor explicative naționale solicitate este următoarea:

sursele datelor/sistemul de colectare a datelor;

proceduri de compilare (inclusiv descrierea estimărilor/ipotezelor formulate);

abateri de la instrucțiunile de raportare ale BCE (clasificare geografică/sectorială și/sau metode de evaluare);

informații privind cadrul juridic național.

Pentru setul de date ISS, atributul compilare include informațiile privind legăturile cu cadrul de reglementare al Uniunii pentru intermediari, alții decât instituțiile de credit.

Pentru setul de date privind AIF, o descriere detaliată a informațiilor ce urmează a fi incluse în acest atribut este prevăzută la punctele 1-5 din notele explicative naționale (a se vedea partea 11 a anexei II).

Similar, pentru setul de date privind SEC, o descriere detaliată a informațiilor ce urmează a fi incluse în acest atribut este prevăzută la punctele 1, 2, 4, 5, 8, 9 și 10 din notele explicative naționale (a se vedea partea 12 a anexei II).

Secțiunea 4: Atribute la nivelul seriei de timp

Obligatoriu

Acest atribut furnizează informații referitoare la perioada sau momentul în care este măsurată o serie de timp (de exemplu, începutul, mijlocul sau sfârșitul perioadei) sau indică dacă datele sunt medii.

Condițional

Secțiunea 5: Atribute la nivelul observației

Dacă o BCN dorește să revizuiască un atribut stabilit pentru nivelul observației, observația (observațiile) respectivă(e) trebuie să fie retransmisă(e) în același timp. Dacă o BCN revizuiește o observație fără a transmite și valoarea atributului relevant, valorile existente vor fi înlocuite cu valorile implicite.

Obligatoriu

BCN raportează o valoare a statutului observației anexată fiecărei observații transmise. Acest atribut este obligatoriu și trebuie furnizat cu fiecare transmitere de date pentru fiecare observație în parte. Când BCN revizuiesc valoarea acestui atribut, atât valoarea observației (chiar dacă este nemodificată), cât și noul indicativ al statutului observației sunt retransmise.

Lista următoare precizează valorile prevăzute pentru acest atribut, conform ierarhiei convenite, în scopul elaborării acestor statistici:

Dacă OBS_STATUS este raportat ca B, trebuie raportată o valoare pentru atributul OBS_PRE_BREAK.

Statutul observației E trebuie utilizat pentru toate observațiile sau perioadele de date care rezultă din estimări și care nu pot fi considerate valori normale.

În condiții normale, valorile numerice ar trebui raportate cu statutul observației A (valoare normală) atașat. Altfel, se oferă o valoare diferită de A, în conformitate cu lista de mai sus. Dacă o observație este calificată de două caracteristici, se raportează cea mai importantă, conform ierarhiei indicate mai sus.

În fiecare transmitere de date, cele mai recente observații disponibile pot fi raportate ca provizorii și semnalate cu valoarea statutului observației P. Aceste observații iau valori definite și sunt raportate cu indicativul statutului observației A, într-o etapă ulterioară când noile valori revizuite și indicativele statutului observației le înlocuiesc pe cele provizorii.

Valorile lipsă (-) sunt raportate în cazul în care nu este posibilă raportarea unei valori numerice (de exemplu, datorită datelor inexistente sau în situația în care datele nu au fost colectate). O observație care nu este disponibilă nu trebuie niciodată să fie raportată ca zero, deoarece zero este o valoare numerică normală care indică o valoare precisă și validă. Dacă BCN nu pot identifica motivul lipsei unei valori sau dacă nu pot utiliza întreaga gamă de valori prezentate în lista de coduri CL_OBS_STATUS pentru raportarea observațiilor lipsă (L sau M), ar trebui folosită valoarea M.

În cazul în care, datorită condițiilor statistice locale, datele pentru o serie de timp nu sunt colectate fie la date specifice, fie pentru întreaga durată a seriei de timp (fenomenul economic de bază există, dar nu este monitorizat statistic), este raportată o valoare lipsă (-) cu statutul observației L pentru fiecare perioadă.

În cazul în care, datorită practicilor locale de piață sau cadrului juridic/economic, o serie de timp (sau o parte a seriei) nu este aplicabilă (fenomenul de bază nu există), atunci este raportată o valoare lipsă (-) cu statutul observației M.

Condițional

BCN raportează o valoare a confidențialității observației atașată fiecărei observații comunicate. În timp ce acest atribut este definit ca fiind condițional în fișierul definiției structurale a BCE, ar trebui furnizat cu ocazia fiecărei transmiteri de date pentru fiecare observație individuală, întrucât fiecare observație confidențială trebuie să aibă indicativul adecvat. Când BCN revizuiesc valoarea acestui atribut, atât valoarea observației asociate, cât și indicativul statutului observației (chiar dacă este nemodificat) ar trebui retransmise.

Lista următoare precizează valorile prevăzute pentru acest atribut în scopul elaborării acestor statistici:

Cele patru atribute valoarea observației plus OBS_STATUS, OBS_CONF și OBS_PRE_BREAK sunt considerate o singură entitate. Aceasta înseamnă că BCN sunt obligate să trimită toate informațiile suplimentare pentru o observație. (Când atributele nu sunt raportate, valorile lor anterioare se înlocuiesc cu valorile implicite.)

În scopul seturilor de date pentru posturile din bilanț, FI, SVI, AIF, SAFP, OSA și PBI, acest atribut nu este solicitat, de vreme ce seriile privind reclasificările sau seriile care exprimă operațiuni financiare furnizează deja această informație. El a fost adăugat la lista de atribute deoarece face parte din subsetul comun al atributelor pentru toate seturile de date.

posturi din bilanț (PB), identificator DSD și ISD ECB_BSI1;

posturi din bilanț în contextul Blue Book (BSP), identificator DSD ECB_BSI1 și ISD ECB_BSP;

indicatori financiari structurali bancari (ISS), indicator DSD și ISD ECB_SSI1;

indicatori financiari structurali bancari în contextul Blue Book (SSP), identificator DSD ECB_SS1 și ISD ECB_SSP;

ratele dobânzii practicate de IFM (RMD), identificator DSD și ISD ECB_MIR1;

alți intermediari financiari (AIF), indicator DSD și ISD ECB_OFI1;

emisiuni de valori mobiliare (SEC), identificator DSD și ISD ECB_SEC1;

sisteme de plăți și decontare (SPD), identificator DSD și ISD ECB_PSS1;

fonduri de investiții (FI), identificator DSD și ISD ECB_IVF1;

societăți vehicul investițional (SVI), identificator DSD și ISD ECB_FVC1;

date bancare consolidate (DBC2), identificator DSD și ISD ECB_CBD2;

statistici bancare consolidate internaționale (SBC), identificator DSD și ISD BIS_CBS;

active și pasive ale societăților de asigurare (APA), identificator DSD ECB_ICPF1 și ISD ECB_ICB;

operațiuni ale societăților de asigurare (prime, indemnizații, comisioane) (OSA), identificator DSD și ISD ECB_ICO1;

active și pasive ale fondurilor de pensii (BFP), identificator DSD ECB_ICPF1 și ISD ECB_PFB.

Regulamentul privind activele și pasivele fondurilor de pensii (RBFP), identificator DSD ECB_ICPF1 și ISD ECB_PFBR;

numărul de membri ai fondurilor de pensii (MBFP), identificator DSD ECB_PFM1 și ISD ECB_PFBM1.

pentru DSD ECB_OFI1: atunci când datele naționale sunt disponibile doar cu o frecvență mai redusă, respectiv semestrial sau anual, BCN procedează la estimarea datelor trimestriale. Dacă nu există posibilitatea de a se realiza estimări trimestriale, datele sunt furnizate, totuși, ca serii de timp trimestriale, respectiv datele anuale sunt furnizate ca aaaaQ4 și datele semestriale sunt furnizate ca aaaaQ2 și aaaaQ4, trimestrele rămase fiind fie neraportate, fie raportate ca indisponibile cu statutul observației L;

pentru DSD ECB_SEC1: dacă datele lunare solicitate nu sunt disponibile și nu se poate realiza nici o estimare, atunci pot fi trimise datele trimestriale sau anuale.

sursele datelor/sistemul de colectare a datelor;

proceduri de compilare (inclusiv descrierea estimărilor/ipotezelor formulate);

abateri de la instrucțiunile de raportare ale BCE (clasificare geografică/sectorială și/sau metode de evaluare);

informații privind cadrul juridic național.

ANEXA IV

ANEXA IV

DERIVAREA OPERAȚIUNILOR ÎN CONTEXTUL STATISTICILOR PRIVIND POSTURILE DIN BILANȚ ALE INSTITUȚIILOR FINANCIARE MONETARE, FONDURILE DE INVESTIȚII, SOCIETĂȚILE VEHICUL INVESTIȚIONAL, SOCIETĂȚILE DE ASIGURARE ȘI FONDURILE DE PENSII

PARTEA 1

Descriere generală a procedurii de derivare a operațiunilor

Secțiunea 1: Cadrul

Cadrul de derivare a operațiunilor pentru statisticile activelor și pasivelor privind posturile din bilanț ale instituțiilor financiare monetare (IFM), fondurile de investiții (FI), societățile vehicul investițional (SVI), societățile de asigurare (SA) și fondurile de pensii (FP) se bazează pe Sistemul european de conturi (denumit în continuare SEC 2010). Dacă este necesar, se derogă de la acest standard internațional atât în privința conținutului datelor, cât și a denumirii conceptelor statistice. Prezenta anexă se interpretează în conformitate cu SEC 2010, cu excepția cazului în care Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33), Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 (BCE/2013/38), Regulamentul (UE) nr. 1075/2013 (BCE/2013/40), Regulamentul (UE) nr. 1374/2014 (BCE/2014/50), Regulamentul (UE) 2018/231 (BCE/2018/2) sau prezenta orientare îi anulează, explicit sau implicit, dispozițiile.

Aceasta este în conformitate cu SEC 2010 și alte standarde statistice internaționale.

Cu toate acestea, în cazul statisticilor privind FI, Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 (BCE/2013/38) impune raportarea separată a emisiunilor noi și a răscumpărărilor de acțiuni/unități ale FI în cursul lunii de raportare.

Prezenta anexă examinează metodologia de derivare a operațiunilor în contextul statisticilor posturilor din bilanț, FI, SVI, SA și FP. Prezenta parte se concentrează pe calcularea datelor privind tranzacțiile la Banca Centrală Europeană (BCE) și pe raportarea informațiilor subiacente de către BCN, în timp ce partea 2 se axează pe conceptele de ajustări ale fluxurilor. Părțile 3, 4, 5, 6 și 7 oferă apoi informații specifice referitoare la cadrul de elaborare pentru statisticile posturilor din bilanț, FI, SVI, SA și, respectiv, FP.

Detalii suplimentare și exemple numerice sunt cuprinse în manualele referitoare la aceste statistici, publicate pe website-ul BCE.

Secțiunea 2: Calcularea de către BCE a datelor privind tranzacțiile și raportarea de către BCN la BCE

Introducere

Definiția și clasificarea postului alte modificări sunt în mare măsură consecvente cu SEC 2010. Reclasificările și alte ajustări sunt echivalente în mare parte cu alte modificări ale volumului activelor și pasivelor (K.1-K.6, a se vedea punctele 6.03-25), în timp ce reevaluările pot fi transferate la câștiguri și pierderi nominale din deținere (K.7, a se vedea punctele 6.26-64). În cazul statisticilor privind posturile din bilanț, o derogare importantă privește includerea postului scoateri de credite din evidențele contabile în reevaluări (și anume ca reevaluări datorate modificărilor prețurilor), în timp ce în SEC 2010 acestea sunt în general considerate alte modificări de volum (punctul 6.14) – cu excepția pierderilor realizate la vânzarea de credite; aceste pierderi, care sunt egale cu diferența dintre prețul de tranzacție și valoarea bilanțieră a creditelor, ar trebui înregistrate ca o reevaluare (punctul 6.58). Includerea postului scoateri de credite din evidențele contabile în reevaluări constituie, de asemenea, o derogare de la normele privind poziția investițională internațională (p.i.i.). În cadrul p.i.i., acestea sunt tratate ca alte ajustări și nu ca modificări ale prețului sau cursului de schimb. În cazul statisticilor privind FI, nu sunt solicitate scoateri din evidențele contabile/reduceri ale valorii contabile ale creditelor.

Ajustările corespunzătoare bilanțului propriu al BCE se raportează de către Direcția generală administrație a BCE.

În cazul statisticilor privind FI, BCN raportează către BCE datele privind ajustările în conformitate cu partea 17 a anexei II. Ajustările din reevaluare raportate de BCN constau în ajustările din reevaluare datorate unor modificări de prețuri și cursuri de schimb.

În cazul statisticilor privind SA, BCN raportează către BCE datele privind ajustările în conformitate cu partea 23 a anexei II. Ajustările din reevaluare raportate de BCN constau în ajustările din reevaluare datorate unor modificări de prețuri și cursuri de schimb.

În cazul statisticilor privind FP, BCN raportează către BCE datele privind ajustările în conformitate cu partea 24 a anexei II. Ajustările din reevaluare raportate de BCN constau în ajustările din reevaluare datorate unor modificări de prețuri și cursuri de schimb.

În contextul statisticilor privind SVI, tranzacțiile, nu ajustările fluxurilor, sunt raportate direct de către BCN către BCE. Calcularea tranzacțiilor (fie direct de către agenți raportori, fie de către BCN) ar trebui să corespundă abordării generale față de reclasificări și alte ajustări și reevaluări prevăzute în prezenta anexă.

Reclasificări și alte ajustări

BCN compilează datele referitoare la reclasificări și alte ajustări, conform cerințelor prezentei orientări, folosind informații de supraveghere, verificări de credibilitate, cercetări ad-hoc (de exemplu, în legătură cu valorile aberante), cerințele statistice naționale, informații privind entitățile care intră sau ies din unitățile de observare statistică cu obligații de raportare și orice alte surse aflate la dispoziția lor. Nu este preconizat ca BCE să opereze ajustări ex post, cu excepția situațiilor în care BCN identifică modificări importante în datele finale.

BCN identifică modificările de stocuri care se datorează reclasificărilor și înscriu valoarea netă identificată la reclasificări și alte ajustări. O creștere netă a stocurilor datorată reclasificărilor se înscrie cu semn pozitiv, iar o descreștere netă a stocurilor cu semn negativ.

În principiu, BCN îndeplinesc toate cerințele referitoare la reclasificări și alte ajustări specificate în prezenta orientare. BCN transmit cel puțin toate reclasificările și alte ajustări de peste 50 de milioane EUR. Acest prag este menit să ajute BCN să decidă dacă este sau nu este cazul să opereze o ajustare. Totuși, atunci când informațiile nu sunt disponibile cu ușurință sau sunt de calitate inferioară, se poate lua decizia fie de a nu face nimic, fie de a efectua estimări. Din acest motiv, precum și datorită eterogenității procedurilor existente pentru calcularea ajustărilor, este nevoie ca un astfel de prag să fie aplicat în mod flexibil. De exemplu, atunci când sunt colectate informații relativ detaliate fără a se lua în considerare pragul, încercarea de a aplica un astfel de prag s-ar putea dovedi contraproductivă.

Ajustări din reevaluare

Pentru a îndeplini cerințele referitoare la ajustările din reevaluare specificate în prezenta orientare, BCN ar putea fi nevoite să calculeze ajustările din tranzacții, din date titlu-cu-titlu sau din alte date raportate de către unitățile de observare statistică cu obligații de raportare și/sau să estimeze ajustările în funcție de anumite defalcări care nu au fost raportate de către unitățile de observare statistică cu obligații de raportare deoarece nu sunt considerate cerințe minime.

În mod normal, ajustările din reevaluare sunt compilate de către BCN pe baza datelor raportate direct de către unitățile de observare statistică cu obligații de raportare. Cu toate acestea, BCN pot acoperi aceste cerințe de raportare și indirect (de exemplu, prin colectarea directă a datelor privind tranzacțiile) și, în orice caz, pot colecta date suplimentare de la agenții raportori. Indiferent de abordarea utilizată la nivel național, BCN au obligația de a depune un set complet de date la BCE, în conformitate cu partea 1 a anexei II, pentru statisticile privind posturile din bilanț, cu partea 17 a anexei II, pentru statisticile privind FI, cu partea 23 a anexei II, pentru statisticile privind SA, și cu partea 24 a anexei II, pentru statisticile privind FP.

PARTEA 2

Ajustări ale fluxurilor în general

Reclasificări și alte ajustări

Reclasificările și ajustările cuprind orice modificare în bilanțul sectorului de referință care apar ca urmare a schimbărilor în componența și structura unităților de observare statistică cu obligații de raportare, a schimbărilor în clasificarea instrumentelor financiare și a contrapărților, a schimbărilor în definițiile statistice și a corectării (parțiale) a erorilor de raportare, toate acestea ducând la rupturi ale seriilor, afectând astfel comparabilitatea a două stocuri succesive de la sfârșitul perioadei. Extinderile zonei euro pot fi considerate un caz special de reclasificări și alte ajustări.

Modificări ale componenței sectorului raportor

Modificările intervenite în componența sectorului raportor pot da naștere transferului de activități între sectoarele economice. Astfel de transferuri nu reprezintă tranzacții, motiv pentru care sunt tratate ca ajustări la reclasificări și alte ajustări.

Acest criteriu se aplică în cazurile-limită. De exemplu, constituirea unei noi bănci care preia operațiunile efectuate anterior de către o reprezentanță pe seama unei bănci nerezidente dă naștere unui flux de tranzacții care nu este eliminat din fluxul statistic.

Efectul net al celor care intră sau ies dintr-un sector asupra activelor și pasivelor agregate ale sectorului raportor în cauză se calculează prin agregarea primelor active și pasive raportate de cei nou-intrați și a ultimelor active și pasive raportate de cei care ies, considerând, pentru fiecare post, diferența dintre cele două. Rezultatul net se înscrie la reclasificări și alte ajustări. În anumite circumstanțe poate exista un efect asupra raportării contrapărților, deci și acest efect trebuie inclus în ajustări, în acest caz ca o modificare de sector. De exemplu, dacă o IFM restituie autorizația, dar continuă să opereze în calitate de alt intermediar financiar (AIF) finanțat prin intermediul pieței interbancare, are loc o creștere artificială a creditării AIF de către IFM, care necesită o ajustare (acoperită de modificări ale clasificării contrapărților).

Modificări ale structurii sectorului raportor

Modificările structurii sectorului raportor apar în contextul reorganizărilor intragrup sau al fuziunilor, achizițiilor sau divizărilor. Aceste operațiuni de restructurare a societăților conduc în mod obișnuit la modificări ale evaluării activelor și pasivelor financiare; ajustările din reevaluare sunt introduse pentru a reflecta aceste modificări și, astfel, pentru a permite derivarea corectă a tranzacțiilor. De asemenea, operațiunile determină deseori transferul de active și pasive financiare din bilanțul unei unități instituționale în bilanțul alteia (schimbare de proprietate). Limita pentru tratarea transferurilor de active ca tranzacții este definită prin existența a două unități instituționale separate care acționează prin acord reciproc. În cazul în care totuși transferurile au loc ca urmare a creării sau dispariției unei unități instituționale, acestea ar trebui tratate ca reclasificări și alte ajustări. În special, în cazul în care o fuziune sau o achiziție conduce la dispariția uneia sau mai multor unități instituționale, toate pozițiile încrucișate care au existat între instituțiile care fuzionează și care sunt compensate în momentul în care unitățile încetează să existe dispar din sistem, iar ajustările din reclasificare trebuie raportate în consecință. Divizările societăților sunt tratate în mod simetric.

O analiză mai aprofundată a modificărilor în structura sectorului raportor care apar în contextul restructurării societăților și exemple numerice detaliate se pot găsi în materialul orientativ furnizat de BCE, de exemplu, Manualul pentru statisticile privind bilanțul IFM și Manualul pentru statisticile privind fondurile de investiții.

Alte cazuri de reclasificări și alte ajustări

Modificările clasificării sectoriale sau ale domiciliului clienților conduc la o reclasificare a activelor/pasivelor față de aceste contrapărți. Modificările clasificării intervin din mai multe motive, de exemplu, deoarece o entitate publică își schimbă sectorul economic după privatizare sau pentru că fuziunile/divizările modifică activitatea principală a societăților. Similar, clasificarea pe instrument a activelor și pasivelor se poate modifica, de exemplu, atunci când creditele devin negociabile și, prin urmare, sunt considerate titluri de natura datoriei în scopuri statistice. Întrucât aceste reclasificări rezultă în modificări între pozițiile de stoc raportate, dar nu reprezintă o tranzacție, trebuie introdusă o ajustare pentru a elimina din statistici impactul acestora.

În cadrul limitelor definite de politica de revizuire, BCN corectează erorile de raportare care afectează datele privind stocurile, de îndată ce sunt identificate aceste erori. În mod ideal, corecturile elimină în întregime eroarea din date, mai ales atunci când eroarea afectează o singură perioadă sau un interval de timp limitat. În aceste circumstanțe, nu are loc o ruptură a seriei. Totuși, atunci când eroarea afectează date istorice și nu se efectuează corectarea datelor din trecut sau se efectuează doar pentru un interval de timp limitat, intervine o ruptură între prima perioadă cu cifra corectată și ultima perioadă care conține cifra incorectă. În acest caz, BCN identifică mărimea rupturii care intervine și înscriu o ajustare la reclasificări și alte ajustări. Practici similare se aplică punerii în aplicare a modificării definițiilor statistice care afectează datele raportate, precum și corectării pentru rupturi care pot fi datorate introducerii, modificării sau abandonării metodelor de extrapolare.

Ajustări din reevaluare

Scoateri din evidențele contabile/reduceri ale valorii contabile a creditelor

Ajustarea pentru scoateri din evidențele contabile/reduceri ale valorii contabile se referă la impactul modificărilor asupra valorii creditelor înregistrate în bilanț cauzate de aplicarea scoaterilor din evidențele contabile/reducerilor valorii contabile a creditelor. De asemenea, această ajustare reflectă modificările în nivelul provizioanelor pentru pierderile din credite, de exemplu, în cazul în care stocurile în curs sunt înregistrate la valoarea netă fără provizioane, în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33). Se includ, de asemenea, pierderile recunoscute la momentul la care creditele sunt vândute sau transferate către un terț, dacă se pot identifica.

Ajustări din reevaluare datorate modificărilor prețurilor

Ajustarea din reevaluarea prețului activelor și pasivelor se referă la variații în evaluarea activelor și pasivelor care apar datorită unei modificări a prețului la care sunt înregistrate sau tranzacționate activele și pasivele. Ajustarea include modificările care au loc în timp în valoarea stocurilor de la sfârșitul perioadei datorită modificărilor valorii de referință la care sunt înregistrate activele și pasivele, respectiv câștigurile/pierderile din deținere. De asemenea, poate conține variații de evaluare care rezultă din tranzacții cu active/pasive, respectiv câștigurile/pierderile realizate; totuși, există practici naționale divergente în această privință.

Natura și întinderea ajustărilor din reevaluare sunt determinate de metoda de evaluare adoptată. Deși se recomandă ca ambele părți ale bilanțului să conțină elemente înregistrate la valoarea de piață, în practică poate fi utilizată o varietate de metode de evaluare diferite, atât în cadrul pasivului, cât și al activului.

Ajustări din reevaluare datorate modificărilor cursului de schimb

A se vedea comunicatul de presă al BCE din 8 iulie 1998, Stabilirea de standarde comune de piață, disponibil pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu

Variațiile cursurilor de schimb în raport cu euro care au loc între datele de raportare de la sfârșitul perioadei determină modificări ale valorii activelor și pasivelor în monedă străină atunci când sunt exprimate în euro. Dat fiind că aceste modificări reprezintă câștiguri/pierderi din deținere și nu sunt tranzacții financiare, efectele evaluării trebuie identificate, astfel încât să fie excluse din tranzacții. Ajustările din reevaluare datorate modificărilor cursului de schimb pot conține, de asemenea, modificări ale evaluării ce rezultă din tranzacții cu active/pasive, respectiv câștiguri/pierderi realizate; totuși, în această privință există practici naționale divergente.

PARTEA 3

Ajustări ale fluxurilor: elemente speciale în statisticile posturilor din bilanț

Introducere

În cazul statisticilor privind posturile din bilanț, fiecare BCN prezintă separat datele referitoare la ajustările privind propriul bilanț și bilanțul altor IFM. De asemenea, Direcția Contabilitate și Situații Financiare a BCE compilează intern ajustările la bilanțul BCE. BCN transmit ajustări pentru toate posturile din bilanțul IFM, în conformitate cu frecvența indicată la articolul 3 alineatul (2) din prezenta orientare. În cadrul acestui proces, este posibil ca BCN să aibă nevoie să calculeze și/sau să estimeze ajustările pentru anumite defalcări care nu au fost raportate de către IFM, deoarece nu sunt considerate cerințe minime în tabelul 1A din partea 2 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33). Partea 1 a anexei II la prezenta orientare indică dacă trebuie transmise către BCE doar reclasificările și alte ajustări sau și ajustările din reevaluare.

Ajustările aferente modificărilor cursurilor de schimb se calculează de către BCE. Din acest motiv, ajustările furnizate de către BCN privind soldurile exprimate în monedă străină exclud efectul modificărilor datorate cursului de schimb. BCE calculează ajustările cursului de schimb utilizând proporțiile valutare derivate din defalcarea activelor și pasivelor în principalele monede care sunt disponibile în tabelul 4 din partea 3 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33). Metoda detaliată utilizată de BCE pentru a calcula ajustările legate de cursul de schimb este furnizată în Manualul acesteia pentru statisticile privind bilanțul IFM. Atunci când BCN se află în poziția de a compila ajustări mai precise, acestea pot transmite, de asemenea, aceste ajustări către BCE.

Ajustările fluxurilor sunt supuse aceluiași sistem de contabilitate în partidă dublă aplicabil stocurilor. În toate cazurile, ajustărilor le corespunde o contrapartidă care, în multe cazuri, este probabil să fie capital și rezerve sau alte pasive, în funcție de operațiune sau de normele contabile naționale.

În contextul cadrului de elaborare a statisticilor privind posturilor din bilanț, tranzacțiile financiare ar trebui măsurate în general la valoarea de tranzacție, care poate să nu fie aceeași cu prețul cotat pe piață sau valoarea justă a activului în momentul tranzacției. Valoarea de tranzacție nu include taxe de servicii, onorarii, comisioane sau plăți similare pentru serviciile prestate în cadrul efectuării operațiunii.

Dobânda la depozite, credite și titluri de natura datoriei emise și deținute ar trebui înregistrată pe bază de angajament, dar nu ar trebui niciodată înregistrată ca o tranzacție cu instrumentul în cauză. Pentru credite și depozite, acest lucru este garantat de cerința specificată în partea 2 a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) de a înregistra dobânda acumulată la aceste instrumente în alte active și alte pasive. Totuși regulamentul nu conține reguli privind tratarea dobânzii acumulate la titluri de natura datoriei emise sau deținute de IFM. De fapt, dobânda acumulată este deseori intrinsecă prețurilor de piață și e dificil de dezagregat din prețul contabil, astfel cum este acesta raportat în bilanțul statistic. În interesul datelor consecvente și comparabile de la o țară la alta, ar trebui aplicată următoarea regulă:

dacă dobânda acumulată este intrinsecă prețului contabil astfel cum este raportat în bilanțul statistic, aceasta ar trebui supusă unei ajustări din reevaluare;

dacă dobânda acumulată este exclusă din valoarea de stoc a valorilor mobiliare cărora le corespunde în bilanțul statistic, trebuie clasificată la alte active sau alte pasive și nu trebuie tratată ca o ajustare din reevaluare.

Tratarea dobânzii acumulate în statisticile privind bilanțul IFM se îndepărtează de la SEC 2010, care prevede că dobânda se înregistrează ca acumulare continuă în timp la creditor raportat la valoarea principalului aflat în stoc și, în mod specific, ca o tranzacție în cadrul instrumentului financiar aferent, corespunzând tranzacției de venituri din dobânzi din conturile nefinanciare (punctul 5.43). În balanța de plăți și p.i.i., acumulările sunt înregistrate în categoria relevantă de instrumente.

Ajustări din reevaluare

Scoateri din evidențele contabile/reduceri ale valorii contabile

Acestea sunt credite care nu au fost plătite la scadență sau care au fost identificate în orice alt fel ca fiind depreciate, parțial sau total, în conformitate cu definiția stării de nerambursare de la articolul 178 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Pot avea loc scoateri din evidențele contabile/reduceri ale valorii contabile a creditelor pentru care IFM acționează ca un administrator, deoarece creditele trebuie înregistrate în bilanț, fie drept conturi individuale ale IFM, fie la nivel de grup, și datele de administrare raportate BCN se bazează pe acestea. Acestea pot avea loc, de asemenea, atunci când administratorul trebuie să stabilească un sold al creditului principal redus pentru creditele depreciate, pentru a se conforma acordurilor încheiate cu investitorul.

Ajustări din reevaluare datorate modificărilor prețurilor valorilor mobiliare

Reevaluările prețurilor afectează doar o serie limitată de posturi din bilanț: în pasiv, postul titluri de natura datoriei emise, iar în activ titluri de natura datoriei deținute, participații și acțiuni/unități ale fondurilor de investiții. În schimb, contrapartidele lor sunt alocate în principal la capital și rezerve și alte pasive. Depozitele și creditele au valori nominale fixe, motiv pentru care nu fac obiectul modificărilor de preț. A se vedea Manualul BCE pentru statisticile privind bilanțul IFM pentru o descriere detaliată a legăturilor dintre reevaluările prețurilor și intrările în contrapartidă ale acestora.

În pasiv, reevaluările pentru modificările prețurilor titlurilor de natura datoriei emise rămân în afara cerințelor minime stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) și, astfel, nu sunt obligatorii. În activ, cerințele minime pentru reevaluările prețurilor pentru titlurile de natura datoriei deținute acoperă numai intervalul de scadențe peste doi ani; dacă nu sunt disponibile alte informații, se poate presupune că acestea sunt egale cu valoarea totală a ajustărilor din reevaluarea prețurilor pentru deținerile de titluri de natura datoriei emise de fiecare sector relevant.

Dimensiunea și conținutul ajustărilor din reevaluare asupra deținerilor de valori mobiliare depind de metoda de evaluare utilizată în compilarea bilanțului statistic. În scopul colectării acestor date, BCN pot aborda agenții raportori în două moduri. O abordare este de a permite IFM să raporteze ajustările din reevaluare, care sunt apoi agregate și transmise BCE. Alternativ, BCN pot cere agenților raportori să raporteze direct tranzacțiile observate, din care BCN derivă ajustările din reevaluare care urmează a fi transmise BCE (pe bază agregată). Manualul pentru statisticile privind bilanțul IFM oferă o descriere metodologică aprofundată a celor două abordări și metodele de compilare admise corespunzătoare.

De asemenea, BCN poate colecta informațiile statistice necesare privind valorile mobiliare (de exemplu, valoarea de înregistrare în bilanț, valoarea de piață, vânzările și achizițiile) titlu-cu-titlu și derivă informațiile statistice agregate (inclusiv date privind ajustările din reevaluarea prețurilor) în conformitate cu standardele minime specificate în Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33).

În principiu, BCN trebuie să se limiteze la metodele menționate mai sus. Totuși, pot fi folosite și alte metode dacă se demonstrează că acestea sunt apte să furnizeze date de o calitate comparabilă.

Ajustări lunare ale fluxurilor – adaptări speciale

Statisticile privind bilanțul BCE/BCN

Cerințele pentru BCE/BCN au fost ușor modificate în comparație cu cerințele altor IFM, pentru a reflecta activitățile BCE/BCN. Anumite posturi au fost eliminate, respectiv nu mai sunt solicitate date cu privire la defalcarea operațiunilor repo sau a depozitelor cu perioade de preaviz. Au fost adăugate alte posturi, respectiv, la pasiv, contrapartida DST și, la activ, aur și creanțe în aur și creanțe în drepturi de tragere, DST, altele, prin prezenta orientare solicitându-se și stocurile pentru aceste posturi. BCE/BCN transmit date privind ajustarea pentru fiecare dintre aceste posturi.

BCE/BCN transmit ajustările în conformitate cu procedurile descrise mai sus. Totuși, pot fi identificate unele modificări:

reclasificări și alte ajustări: nu toate sursele ajustărilor sunt relevante; de exemplu, modificările compoziției sectorului raportor nu sunt aplicabile. Prin derogare de la orientările generale, în acest caz se stabilește un prag mai mic, de 5 milioane EUR, pentru a garanta exactitatea fluxurilor în bilanțurile BCN;

ajustări din reevaluare datorate modificărilor prețurilor și cursurilor de schimb: se aplică dispozițiile generale, exceptând în ceea ce privește BCE, care poate raporta direct ajustările cursurilor de schimb pe baza datelor contabile.

Fonduri de piață monetară

BCN includ date privind ajustările referitoare la fondurile de piață monetară (FPM) atunci când își îndeplinesc obligațiile de raportare în ceea ce privește reclasificările și alte ajustări și ajustările din reevaluare. De asemenea, aceste ajustări sunt raportate separat pentru FPM în conformitate cu sistemul de raportare trimestrială dedicat.

Articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) prevede că BCN pot acorda derogări unora sau tuturor FPM în ceea ce privește raportarea ajustărilor din reevaluare. În aceste cazuri, se așteaptă totuși ca BCN să furnizeze informații cu maxima diligență posibilă, în special atunci când sumele respective sunt semnificative.

Calcularea ajustărilor din reevaluarea prețurilor la activele FPM urmează procedura aplicabilă tuturor IFM. La pasiv, modificările pozitive în valoarea acțiunilor/unităților FPM au fost considerate în mod tradițional tranzacții, în paralel cu plata (spre deosebire de acumularea) dobânzii la depozite, presupunând că contrapartida reevaluărilor în activ nu ar consta în acțiuni/unități ale fondurilor de piață monetară, ci în alte pasive. Totuși, cu privire la cazurile în care prețul acțiunilor/unităților FPM scad în urma pierderilor suferite de activele fondului, acest lucru nu poate fi comparat cu plățile dobânzilor. În acest context, tabelul 1A din partea 4 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) include cerințe privind reevaluările prețurilor pentru acțiunile/unitățile FPM; BCN trebuie să utilizeze acest post pentru a echilibra reevaluările prețurilor în activ, acolo unde este cazul. Alocarea ar trebui efectuată astfel încât să acopere numai reevaluările efective ale prețurilor care se reflectă ca modificări ale valorii acțiunilor/unităților FPM.

Pasivele (și activele) administrației publice

Se colectează date privind stocurile referitoare la angajamentele din depozite și activele administrației publice. În scopul compilării operațiunilor, datele referitoare la ajustări sunt furnizate, în principiu, în conformitate și cu cerințele stabilite pentru statisticile privind bilanțul IFM. În practică, este puțin probabil să intervină modificări, altele decât operațiuni, respectiv datorate modificărilor cursului de schimb sau ale prețului pieții. Aceste date se raportează conform prevederilor din partea 3 a anexei II.

Posturi pro memoria

Se colectează date privind stocurile pentru defalcarea titlurilor de natura datoriei emise de IFM în funcție de rezidența titularului, în vederea calculării agregatelor monetare. Pentru a deriva operațiunile, pentru aceste posturi pro memoria se calculează ajustările aferente reclasificărilor, ajustările privind cursul de schimb și ajustările din reevaluare. Aceste date se raportează conform prevederilor din partea 4 a anexei II.

Calcularea ajustărilor fluxurilor privind cerințele de raportare trimestrială

Procedura de calculare a operațiunilor trimestriale pentru posturile din bilanț din tabelul 2 din partea 3 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) este similară celei aplicate pentru derivarea operațiunilor lunare pentru posturile din bilanț din tabelul 1 din partea 2 a anexei I la acest regulament. Ajustările fluxurilor sunt calculate în conformitate cu următoarele principii:

Dacă se prezintă o ajustare pentru tabelul 1, aceasta poate afecta defalcarea posturilor conținute în tabelul 2. Ar trebui asigurată consecvența între cele două seturi de date, respectiv suma ajustărilor lunare trebuie să fie egală cu ajustarea trimestrială. Dacă se stabilește un prag pentru ajustările trimestriale sau ajustările trimestriale nu pot fi identificate în întregime sau la fel de detaliat ca ajustările lunare, ajustarea se calculează astfel încât să evite discrepanțele cu ajustarea raportată pentru datele lunare.

În ceea ce privește reevaluarea prețului valorilor mobiliare, pot apărea inconsecvențe între datele lunare și cele trimestriale în funcție de abordarea care este urmată pentru a deriva ajustările. Manualul pentru statisticile privind bilanțul IFM oferă orientări detaliate privind procedura de aplicat în aceste cazuri, pentru a asigura consecvența dintre ajustările lunare și cele trimestriale.

Pentru tabelele trimestriale poate fi nevoie de ajustări chiar dacă nu este raportată nici o ajustare în tabelul 1. Acest lucru se întâmplă atunci când are loc o reclasificare la nivelul de detaliu corespunzător unui trimestru, dar aceasta este anulată la nivelul mai agregat corespunzător unei luni. Se poate aplica și în cazul unor ajustări din reevaluare atunci când diferitele componente ale unui post corespunzător unei luni se mișcă în direcții diferite. Și în aceste cazuri se asigură consecvența între datele lunare și cele trimestriale.

Se aplică aceleași principii pentru derivarea ajustărilor fluxurilor pentru posturile pro memoria colectate în temeiul cerințelor din părțile 3 și 4 ale anexei II.

Măsura în care BCN furnizează ajustări pentru statisticile trimestriale depinde de capacitatea lor de a identifica sau estima, cu precizie rezonabilă, clasificarea detaliată sectorială/pe instrument a ajustărilor lunare existente. În mod normal, sunt disponibile informații cu privire la reclasificări și alte ajustări. În special, BCN au de obicei informații suficient de detaliate pentru a aloca cu ușurință ajustări unice mari (de exemplu, o reclasificare datorată unei erori de raportare) unor posturi trimestriale specifice. În mod asemănător, ajustările trimestriale datorate modificărilor privind unitățile de observare statistică cu obligații de raportare nu comportă dificultăți pentru BCN. Este mai dificil să se obțină scoateri din evidențele contabile sau reevaluări ale prețurilor în privința ajustărilor din reevaluare, din cauza absenței defalcărilor corespunzătoare în sursele originale de date. Se preconizează ca ajustarea din reevaluare să se bazeze, cel puțin în parte, pe estimări. Estimările sunt furnizate împreună cu note explicative cu privire la metoda utilizată (de exemplu, defalcările absente sunt estimate în mod proporțional prin folosirea datelor de stoc).

PARTEA 4

Ajustări ale fluxurilor: elemente speciale în statisticile FI

Introducere

Pentru statisticile privind FI, BCN prezintă ajustări din reevaluare care acoperă atât reevaluările datorate modificărilor prețurilor și cursului de schimb, cât și ajustările din reclasificare pentru toate posturile din bilanțul FI, în conformitate cu frecvența indicată la articolul 19. În cadrul acestui proces, este posibil ca BCN să aibă nevoie să calculeze și/sau să estimeze ajustările pentru anumite defalcări care nu au fost raportate de către FI deoarece nu sunt considerate cerințe minime în tabelul 3 din partea 3 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 (BCE/2013/38).

Ajustările fluxurilor sunt supuse aceluiași sistem de contabilitate în partidă dublă aplicabil stocurilor. În toate cazurile, ajustările au o contrapartidă care, în multe cazuri, este probabil să fie acțiuni/unități ale FI emise sau alte pasive, în funcție de operațiune sau de normele contabile locale.

În principiu, orientările care urmează au în vedere valorile de tranzacție ale depozitelor/creditelor și valorilor mobiliare. Valoarea de tranzacție a depozitelor/creditelor și valorilor mobiliare exclude taxele etc. Valoarea de tranzacție a unui depozit/credit exclude dobânda acumulată de primit/plătit, dar care încă nu a fost primită/plătită. În schimb, dobânda acumulată aferentă depozitelor/creditelor se înregistrează la alte active sau alte pasive, după cum este cazul.

Dobânda acumulată aferentă valorilor mobiliare deținute și emise este inclusă în datele de stoc privind valorile mobiliare și în valoarea de tranzacție.

Ajustări din reevaluare

Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 (BCE/2013/38) este flexibil în ceea ce privește tipul de date necesare pentru calcularea ajustărilor din reevaluare aferente activelor și pasivelor, precum și în ceea ce privește forma în care sunt colectate și compilate aceste date. Rămâne la latitudinea BCN să decidă în privința metodei.

Există următoarele două opțiuni pentru derivarea ajustărilor din reevaluare pentru valorile mobiliare colectate titlu-cu-titlu:

FI raportează informații titlu-cu-titlu care permit BCN să deducă ajustări din reevaluare: FI raportează către BCN informațiile solicitate de punctele 1, 2 și 4 din tabelul 2 din partea 3 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 (BCE/2013/38) titlu-cu-titlu. Aceste informații permit BCN să obțină informații precise cu privire la ajustările din reevaluare care trebuie transmise BCE. În cazul în care este aleasă această variantă, BCN pot obține ajustările din reevaluare în conformitate cu metoda comună a Eurosistemului, respectiv metoda derivării din fluxuri, astfel cum este descrisă în Manualul FI care însoțește regulamentul;

FI raportează direct tranzacțiile la BCN titlu-cu-titlu: FI raportează valorile cumulate ale achizițiilor și vânzărilor de valori mobiliare care au avut loc în cursul perioadei de referință, astfel cum se prevede la punctele 1 și 3 din tabelul 2 din partea 3 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 (BCE/2013/38) titlu-cu-titlu. BCN calculează ajustările din reevaluare făcând diferența dintre stocurile de la sfârșitul perioadei și eliminând tranzacțiile și prezintă BCE ajustările din reevaluare în conformitate cu prezenta orientare.

În cazul elementelor de activ și pasiv, altele decât valorile mobiliare, sau în cazul valorilor mobiliare care nu sunt colectate titlu-cu-titlu, există următoarele două opțiuni pentru derivarea ajustărilor din reevaluare:

În conformitate cu anexa III la Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 (BCE/2013/38), BCN colectează de la FI datele privind reevaluările datorate modificărilor de preț și de curs de schimb sau, în mod alternativ, colectează doar datele privind reevaluările datorate modificărilor de preț și datele necesare care acoperă, cel puțin, o defalcare pe monede în lire sterline, dolari SUA, yeni japonezi și franci elvețieni, necesară pentru a calcula reevaluările datorate modificărilor cursului de schimb.

FI raportează tranzacții agregate: FI acumulează tranzacții în cursul lunii și transmit BCN valoarea achizițiilor și a vânzărilor. BCN care primesc date privind tranzacțiile calculează ajustările din reevaluare ca ceea ce rămâne din diferența între stocuri și tranzacții și prezintă BCE ajustarea din reevaluare în conformitate cu prezenta orientare.

PARTEA 5

Ajustări ale fluxurilor: elemente speciale în statisticile SVI

Introducere

Pentru statisticile privind SVI, BCN prezintă tranzacții pentru toate posturile din bilanțul SVI în conformitate cu articolul 20. Agenții raportori SVI transmit tranzacțiile definite în partea 3 a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 1075/2013 (BCE/2013/40) direct BCN relevante sau, în mod alternativ, agenții raportori pot transmite, cu acordul BCN, ajustările din reevaluare și alte modificări de volum care permit BCN să derive tranzacțiile în conformitate cu principiile stabilite în prezenta anexă.

Scoateri din evidențele contabile/reduceri ale valorii contabile

BCN raportează BCE date privind scoateri din evidențele contabile/reduceri ale valorii contabile a creditelor securitizate în conformitate cu articolul 20. Scoaterile din evidențele contabile/reducerile valorii contabile recunoscute în momentul în care creditul este vândut sau transferat unui terț sunt, de asemenea, incluse, atunci când pot fi identificate.

În loc să transmită datele privind scoaterile din evidențele contabile/reducerile valorii contabile, agenții raportori, în acord cu BCN relevantă, pot transmite alte informații care permit BCN să derive datele necesare privind scoaterile din evidențele contabile/reducerile valorii contabile.

PARTEA 6

Ajustări ale fluxurilor: elemente speciale în statisticile SA

Secțiunea 1: Introducere

Pentru statisticile privind SA, BCN prezintă ajustări din reevaluare care acoperă atât reevaluările datorate modificărilor prețurilor și cursului de schimb, cât și ajustările din reclasificare pentru toate posturile din bilanțul SA, în conformitate cu articolul 26a. În cadrul acestui proces, este posibil ca BCN să aibă nevoie să calculeze și/sau să estimeze ajustările care nu au fost raportate de către SA. Aceasta include datele în cazul cărora seriile corespunzătoare ale stocurilor sunt raportate pentru fiecare element în parte, datele care nu sunt considerate cerințe minime în tabelul 3a și 3b din anexa III la Regulamentul (UE) nr. 1374/2014 (BCE/2014/50) și datele privind provizioanele tehnice de asigurare.

Secțiunea 2: Ajustări din reevaluare

Regulamentul (UE) nr. 1374/2014 (BCE/2014/50) este flexibil în ceea ce privește tipul de date necesare pentru calcularea ajustărilor din reevaluare aferente activelor și pasivelor, precum și în ceea ce privește forma în care sunt colectate și compilate aceste date. Rămâne la latitudinea BCN să decidă în privința metodei.

Există următoarele două opțiuni pentru derivarea ajustărilor din reevaluare pentru valorile mobiliare colectate titlu-cu-titlu. BCN pot urma o abordare similară pentru alte active decât valorile mobiliare atunci când colectează date pentru fiecare element în parte.

SA raportează informații titlu-cu-titlu care permit BCN să deducă ajustări din reevaluare: SA raportează către BCN informațiile solicitate de punctele 1, 2 și 4 din tabelele 2.1. și 2.2 din partea 3 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1374/2014 (BCE/2014/50) titlu-cu-titlu. Aceste informații permit BCN să obțină informații precise cu privire la ajustările din reevaluare care trebuie transmise BCE. În cazul în care este aleasă această variantă, BCN pot obține ajustările din reevaluare în conformitate cu metoda comună a Eurosistemului, respectiv metoda derivării din fluxuri, astfel cum este descrisă în Manualul SA care însoțește regulamentul și prezenta orientare;

SA raportează direct tranzacțiile la BCN titlu-cu-titlu: SA raportează valorile cumulate ale achizițiilor și vânzărilor de valori mobiliare care au avut loc în cursul perioadei de referință, astfel cum se prevede la punctele 1 și 3 din tabelele 2.1 și 2.2 din partea 3 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1374/2014 (BCE/2014/50), titlu-cu-titlu. BCN calculează ajustările din reevaluare făcând diferența dintre stocurile de la sfârșitul perioadei și eliminând tranzacțiile și prezintă BCE ajustările din reevaluare în conformitate cu prezenta orientare.

În cazul provizioanelor tehnice de asigurare administrate de societățile de asiguare, există următoarele două opțiuni pentru derivarea aproximărilor ajustărilor din reevaluare:

SA raportează ajustări sau tranzacții agregate în conformitate cu instrucțiunile BCN. BCN care aleg această metodă agregă ajustările raportate de SA în vederea prezentării de date la BCE;

BCN derivă aproximările pe baza datelor furnizate de SA.

În cazul elementelor de activ și pasiv, altele decât cele care sunt colectate pentru fiecare instrument în parte și provizioanele tehnice de asigurare administrate de SA, există următoarele trei opțiuni pentru derivarea ajustărilor din reevaluare:

SA raportează ajustări agregate: SA raportează ajustările aplicabile fiecărui post, reflectând variațiile evaluării datorate modificărilor prețului și cursului de schimb. BCN care aleg această metodă agregă ajustările raportate de SA în vederea prezentării de date la BCE;

SA raportează tranzacții agregate: SA acumulează tranzacții în cursul trimestrului și transmit BCN valoarea achizițiilor și a vânzărilor. BCN care primesc date privind tranzacțiile calculează ajustările din reevaluare ca ceea ce rămâne din diferența între stocuri și tranzacții și prezintă BCE ajustarea din reevaluare în conformitate cu prezenta orientare; sau

BCN derivă aproximările pe baza datelor furnizate de SA.

PARTEA 7

Ajustări ale fluxurilor: elemente speciale în statisticile privind FP

Secțiunea 1: Introducere

Pentru statisticile privind FP, BCN prezintă ajustări din reevaluare, care acoperă atât reevaluările datorate modificărilor prețurilor și cursului de schimb, cât și ajustările din reclasificare pentru toate posturile din bilanțul FP, în conformitate cu articolul 26 alineatul (6) litera (b). În cadrul acestui proces, este posibil ca BCN să aibă nevoie să calculeze și/sau să estimeze ajustările care nu au fost raportate de către FP. Aceasta include datele în cazul cărora seriile corespunzătoare ale stocurilor sunt raportate pentru fiecare element în parte și datele privind rezervele fondurilor de pensii.

Secțiunea 2: Ajustări din reevaluare

Regulamentul (UE) 2018/231 (BCE/2018/2) este flexibil în ceea ce privește tipul de date necesare pentru calcularea ajustărilor din reevaluare aferente activelor și pasivelor, precum și în ceea ce privește forma în care sunt colectate și compilate aceste date. Rămâne la latitudinea BCN să decidă în privința metodei.

Există următoarele două opțiuni pentru derivarea ajustărilor din reevaluare pentru valorile mobiliare colectate titlu-cu-titlu. BCN pot urma o abordare similară pentru alte active decât valorile mobiliare atunci când colectează date pentru fiecare element în parte.

FP raportează informații titlu-cu-titlu care permit BCN să deducă ajustări din reevaluare: FP raportează către BCN informațiile solicitate de punctele 1, 2 și 4 din tabelele 2.1. și 2.2 din partea 3 a anexei I la Regulamentul (UE) 2018/231 (BCE/2018/2) titlu-cu-titlu. Aceste informații permit BCN să obțină informații precise cu privire la ajustările din reevaluare care trebuie transmise BCE. În cazul în care este aleasă această variantă, BCN pot obține ajustările din reevaluare în conformitate cu metoda comună a Eurosistemului, respectiv metoda derivării din fluxuri, astfel cum este descrisă în Manualul FP care însoțește Regulamentul (UE) 2018/231 (BCE/2018/2) și prezenta orientare.

FP raportează direct tranzacțiile la BCN titlu-cu-titlu: FP raportează valorile cumulate ale achizițiilor și vânzărilor de valori mobiliare care au avut loc în cursul perioadei de referință, astfel cum se prevede la punctele 1 și 3 din tabelele 2.1 și 2.2 din partea 3 a anexei I la Regulamentul (UE) 2018/231 (BCE/2018/2), titlu-cu-titlu. BCN calculează ajustările din reevaluare făcând diferența dintre stocurile de la sfârșitul perioadei, din care elimină tranzacțiile și, dacă este cazul, reclasificările și alte ajustări, menționate în secțiunea 2.2 din partea 1 a anexei IV. BCN prezintă BCE ajustările din reevaluare și reclasificările și alte ajustări în conformitate cu prezenta orientare.

În cazul rezervelor fondurilor de pensii administrate de FP, există următoarele două opțiuni pentru derivarea aproximărilor ajustărilor din reevaluare:

FP raportează ajustări sau tranzacții agregate în conformitate cu instrucțiunile BCN. BCN care aleg această metodă agregă ajustările raportate de FP în vederea prezentării de date către BCE;

BCN derivă aproximările pe baza datelor furnizate de FP.

În cazul elementelor de activ și pasiv, altele decât cele care sunt colectate pentru fiecare instrument în parte și rezervele fondurilor de pensii administrate de FP, există următoarele trei opțiuni pentru derivarea ajustărilor din reevaluare:

FP raportează ajustări agregate: FP raportează ajustările aplicabile fiecărui post, reflectând variațiile evaluării datorate modificărilor prețului și cursului de schimb. BCN care aleg această metodă agregă ajustările raportate de FP în vederea prezentării de date către BCE;

FP raportează tranzacții agregate: FP acumulează tranzacții în cursul trimestrului și transmit BCN valoarea achizițiilor și a vânzărilor. BCN care primesc date privind tranzacțiile calculează ajustările din reevaluare pe baza diferenței dintre stocurile de la sfârșitul perioadei, din care elimină tranzacțiile și, dacă este cazul, reclasificările și alte ajustări, menționate la secțiunea 2.2 din partea 1 a anexei IV. BCN prezintă BCE ajustările din reevaluare și reclasificările și alte ajustări în conformitate cu prezenta orientare; sau

BCN derivă aproximările pe baza datelor furnizate de FP.

dacă dobânda acumulată este intrinsecă prețului contabil astfel cum este raportat în bilanțul statistic, aceasta ar trebui supusă unei ajustări din reevaluare;

dacă dobânda acumulată este exclusă din valoarea de stoc a valorilor mobiliare cărora le corespunde în bilanțul statistic, trebuie clasificată la alte active sau alte pasive și nu trebuie tratată ca o ajustare din reevaluare.

reclasificări și alte ajustări: nu toate sursele ajustărilor sunt relevante; de exemplu, modificările compoziției sectorului raportor nu sunt aplicabile. Prin derogare de la orientările generale, în acest caz se stabilește un prag mai mic, de 5 milioane EUR, pentru a garanta exactitatea fluxurilor în bilanțurile BCN;

ajustări din reevaluare datorate modificărilor prețurilor și cursurilor de schimb: se aplică dispozițiile generale, exceptând în ceea ce privește BCE, care poate raporta direct ajustările cursurilor de schimb pe baza datelor contabile.

Dacă se prezintă o ajustare pentru tabelul 1, aceasta poate afecta defalcarea posturilor conținute în tabelul 2. Ar trebui asigurată consecvența între cele două seturi de date, respectiv suma ajustărilor lunare trebuie să fie egală cu ajustarea trimestrială. Dacă se stabilește un prag pentru ajustările trimestriale sau ajustările trimestriale nu pot fi identificate în întregime sau la fel de detaliat ca ajustările lunare, ajustarea se calculează astfel încât să evite discrepanțele cu ajustarea raportată pentru datele lunare.

În ceea ce privește reevaluarea prețului valorilor mobiliare, pot apărea inconsecvențe între datele lunare și cele trimestriale în funcție de abordarea care este urmată pentru a deriva ajustările. Manualul pentru statisticile privind bilanțul IFM oferă orientări detaliate privind procedura de aplicat în aceste cazuri, pentru a asigura consecvența dintre ajustările lunare și cele trimestriale.

Pentru tabelele trimestriale poate fi nevoie de ajustări chiar dacă nu este raportată nici o ajustare în tabelul 1. Acest lucru se întâmplă atunci când are loc o reclasificare la nivelul de detaliu corespunzător unui trimestru, dar aceasta este anulată la nivelul mai agregat corespunzător unei luni. Se poate aplica și în cazul unor ajustări din reevaluare atunci când diferitele componente ale unui post corespunzător unei luni se mișcă în direcții diferite. Și în aceste cazuri se asigură consecvența între datele lunare și cele trimestriale.

FI raportează informații titlu-cu-titlu care permit BCN să deducă ajustări din reevaluare: FI raportează către BCN informațiile solicitate de punctele 1, 2 și 4 din tabelul 2 din partea 3 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 (BCE/2013/38) titlu-cu-titlu. Aceste informații permit BCN să obțină informații precise cu privire la ajustările din reevaluare care trebuie transmise BCE. În cazul în care este aleasă această variantă, BCN pot obține ajustările din reevaluare în conformitate cu metoda comună a Eurosistemului, respectiv metoda derivării din fluxuri, astfel cum este descrisă în Manualul FI care însoțește regulamentul;

FI raportează direct tranzacțiile la BCN titlu-cu-titlu: FI raportează valorile cumulate ale achizițiilor și vânzărilor de valori mobiliare care au avut loc în cursul perioadei de referință, astfel cum se prevede la punctele 1 și 3 din tabelul 2 din partea 3 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 (BCE/2013/38) titlu-cu-titlu. BCN calculează ajustările din reevaluare făcând diferența dintre stocurile de la sfârșitul perioadei și eliminând tranzacțiile și prezintă BCE ajustările din reevaluare în conformitate cu prezenta orientare.

FI raportează ajustări agregate: FI raportează ajustările aplicabile fiecărui post, reflectând variațiile evaluării datorate modificărilor prețului și cursului de schimb. BCN care aleg această metodă agregă ajustările raportate de FI în vederea prezentării de date la BCE;

FI raportează tranzacții agregate: FI acumulează tranzacții în cursul lunii și transmit BCN valoarea achizițiilor și a vânzărilor. BCN care primesc date privind tranzacțiile calculează ajustările din reevaluare ca ceea ce rămâne din diferența între stocuri și tranzacții și prezintă BCE ajustarea din reevaluare în conformitate cu prezenta orientare.

SA raportează informații titlu-cu-titlu care permit BCN să deducă ajustări din reevaluare: SA raportează către BCN informațiile solicitate de punctele 1, 2 și 4 din tabelele 2.1. și 2.2 din partea 3 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1374/2014 (BCE/2014/50) titlu-cu-titlu. Aceste informații permit BCN să obțină informații precise cu privire la ajustările din reevaluare care trebuie transmise BCE. În cazul în care este aleasă această variantă, BCN pot obține ajustările din reevaluare în conformitate cu metoda comună a Eurosistemului, respectiv metoda derivării din fluxuri, astfel cum este descrisă în Manualul SA care însoțește regulamentul și prezenta orientare;

SA raportează direct tranzacțiile la BCN titlu-cu-titlu: SA raportează valorile cumulate ale achizițiilor și vânzărilor de valori mobiliare care au avut loc în cursul perioadei de referință, astfel cum se prevede la punctele 1 și 3 din tabelele 2.1 și 2.2 din partea 3 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1374/2014 (BCE/2014/50), titlu-cu-titlu. BCN calculează ajustările din reevaluare făcând diferența dintre stocurile de la sfârșitul perioadei și eliminând tranzacțiile și prezintă BCE ajustările din reevaluare în conformitate cu prezenta orientare.

SA raportează ajustări sau tranzacții agregate în conformitate cu instrucțiunile BCN. BCN care aleg această metodă agregă ajustările raportate de SA în vederea prezentării de date la BCE;

BCN derivă aproximările pe baza datelor furnizate de SA.

SA raportează ajustări agregate: SA raportează ajustările aplicabile fiecărui post, reflectând variațiile evaluării datorate modificărilor prețului și cursului de schimb. BCN care aleg această metodă agregă ajustările raportate de SA în vederea prezentării de date la BCE;

SA raportează tranzacții agregate: SA acumulează tranzacții în cursul trimestrului și transmit BCN valoarea achizițiilor și a vânzărilor. BCN care primesc date privind tranzacțiile calculează ajustările din reevaluare ca ceea ce rămâne din diferența între stocuri și tranzacții și prezintă BCE ajustarea din reevaluare în conformitate cu prezenta orientare; sau

BCN derivă aproximările pe baza datelor furnizate de SA.

FP raportează informații titlu-cu-titlu care permit BCN să deducă ajustări din reevaluare: FP raportează către BCN informațiile solicitate de punctele 1, 2 și 4 din tabelele 2.1. și 2.2 din partea 3 a anexei I la Regulamentul (UE) 2018/231 (BCE/2018/2) titlu-cu-titlu. Aceste informații permit BCN să obțină informații precise cu privire la ajustările din reevaluare care trebuie transmise BCE. În cazul în care este aleasă această variantă, BCN pot obține ajustările din reevaluare în conformitate cu metoda comună a Eurosistemului, respectiv metoda derivării din fluxuri, astfel cum este descrisă în Manualul FP care însoțește Regulamentul (UE) 2018/231 (BCE/2018/2) și prezenta orientare.

FP raportează direct tranzacțiile la BCN titlu-cu-titlu: FP raportează valorile cumulate ale achizițiilor și vânzărilor de valori mobiliare care au avut loc în cursul perioadei de referință, astfel cum se prevede la punctele 1 și 3 din tabelele 2.1 și 2.2 din partea 3 a anexei I la Regulamentul (UE) 2018/231 (BCE/2018/2), titlu-cu-titlu. BCN calculează ajustările din reevaluare făcând diferența dintre stocurile de la sfârșitul perioadei, din care elimină tranzacțiile și, dacă este cazul, reclasificările și alte ajustări, menționate în secțiunea 2.2 din partea 1 a anexei IV. BCN prezintă BCE ajustările din reevaluare și reclasificările și alte ajustări în conformitate cu prezenta orientare.

FP raportează ajustări sau tranzacții agregate în conformitate cu instrucțiunile BCN. BCN care aleg această metodă agregă ajustările raportate de FP în vederea prezentării de date către BCE;

BCN derivă aproximările pe baza datelor furnizate de FP.

FP raportează ajustări agregate: FP raportează ajustările aplicabile fiecărui post, reflectând variațiile evaluării datorate modificărilor prețului și cursului de schimb. BCN care aleg această metodă agregă ajustările raportate de FP în vederea prezentării de date către BCE;

FP raportează tranzacții agregate: FP acumulează tranzacții în cursul trimestrului și transmit BCN valoarea achizițiilor și a vânzărilor. BCN care primesc date privind tranzacțiile calculează ajustările din reevaluare pe baza diferenței dintre stocurile de la sfârșitul perioadei, din care elimină tranzacțiile și, dacă este cazul, reclasificările și alte ajustări, menționate la secțiunea 2.2 din partea 1 a anexei IV. BCN prezintă BCE ajustările din reevaluare și reclasificările și alte ajustări în conformitate cu prezenta orientare; sau

BCN derivă aproximările pe baza datelor furnizate de FP.

ANEXA V

ANEXA V

LISTA DE UNITĂȚI INSTITUȚIONALE STABILITĂ ÎN SCOPURI STATISTICE

PARTEA 1

Corespondența dintre lista de atribute a Registrului Bazei de date a Instituțiilor și Companiilor Afiliate (RIAD) și seturile de date specifice administrate în scopuri statistice

PARTEA 2

Tipuri de relații între unitățile organizaționale

PARTEA 3

Definiții și detalierea instrucțiunilor de raportare

PARTEA 4

Transmiterea datelor

BCN pot furniza (actualizări pentru) datele de referință online sau în mod pachet prin RIAD, în conformitate cu unul dintre formatele prezentate în documentul intitulat Specificații pentru Sistemul de schimb de date RIAD. Inserarea de noi entități în RIAD (precum și eliminarea excepțională din baza de date) este, de asemenea, posibilă online sau în mod pachet.

RIAD are o abordare economică față de administrarea datelor de referință, ceea ce înseamnă că orice modificare a datelor de referință ale unei entități individuale poate fi aplicată pentru atribute specifice (unice). Cu excepția cazului unei erori semnificative, nu este radiată nicio unitate înregistrată în RIAD; durata sa de viață se determină prin introducerea unei date de înființare sau de închidere. Modificările atributelor individuale sunt realizate prin schimbarea valorilor specifice (sau a intervalului de validitate al acestora).

ANEXA VI

ANEXA VI

CERINȚE DE RAPORTARE PRIVIND DATELE RETROSPECTIVE

Se acordă o prioritate mai scăzută eforturilor suplimentare de a estima ajustările fluxurilor pentru datele retrospective SEC 2010 pentru perioadele anterioare T2 2014, în special în cazurile în care exercițiul de informare al Grupului de lucru privind statisticile monetare și financiare sugerează că orice estimare fie ar fi de proastă calitate, fie ar rezulta dintr-o diferență în stocuri.

Date retrospective sau estimări pentru toate caracteristicile de înaltă prioritate adoptate în Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) din iunie 2014

Date retrospective sau estimări pentru următoarele caracteristici noi adoptate în Regulamentul (UE) nr. 1072/2013 (BCE/2013/34) și în prezenta orientare din iunie 2014

GLOSAR

GLOSAR

Acțiuni (Shares): (cotate și necotate) cuprind toate activele financiare care reprezintă drepturi de proprietate asupra societăților sau cvasisocietăților. Aceste active financiare permit, în general, titularilor lor să participe la distribuirea profitului și a activelor nete în caz de lichidare a societății sau a cvasisocietății.

Acțiuni de capital emise de societăți cu răspundere limitată (Capital shares issued by limited liability companies): valori mobiliare care acordă titularilor statutul de proprietari comuni și îi îndreptățesc la o parte din profiturile totale distribuite, precum și din activele nete în caz de lichidare.

Acțiuni de dividende emise de o societate cu răspundere limitată (Dividend shares issued by limited liability companies): valori mobiliare care, în funcție de țara și circumstanțele în care sunt create, poartă denumiri variate, precum acțiuni ale fondatorilor, părți din profit, acțiuni de dividende etc. Aceste valori mobiliare: (a) nu fac parte din capitalul social; (b) nu acordă titularilor statutul de proprietari comuni în sens strict, și (c) nu îndreptățesc titularii la nicio proporție din profiturile rămase după plata dividendelor aferente capitalului social și la nicio fracțiune din surplusurile rămase în urma lichidării.

Acțiuni listate, denumite și acțiuni cotate, cu excluderea acțiunilor/unităților fondurilor de investiții (Listed shares, also referred to as quoted shares, excluding investment fund’s shares/units): participații cotate la o bursă. O astfel de bursă poate fi o bursă recunoscută sau orice altă formă de piață secundară. Acțiunile listate sunt, de asemenea, denumite acțiuni cotate. Existența prețurilor corespunzătoare acțiunilor cotate pe o bursă înseamnă că prețurile de piață curente sunt, de regulă, imediat disponibile.

Acțiuni necotate, cu excluderea acțiunilor la fondurile de investiții (Unlisted shares, excluding investment fund shares): participații care nu sunt cotate la o bursă.

Acțiuni răscumpărate la societățile cu răspundere limitată (Redeemed shares in limited liability companies): acțiuni pentru care capitalul aferent a fost plătit, dar care sunt reținute de titularii care continuă să fie proprietari comuni și să fie îndreptățiți la o parte din profiturile rămase după plata dividendelor aferente restului de capital social, precum și la o parte din orice surplus care ar putea rămâne în urma lichidării.

Acțiuni și alte participații, cu excluderea acțiunilor la fondurile de investiții (Shares and other equity, excluding investment fund shares): valori mobiliare deținute care reprezintă drepturi de proprietate asupra societăților sau cvasisocietăților. Aceste valori mobiliare îndreptățesc în general titularii la o parte din profiturile societăților sau cvasisocietăților și la o parte din fondurile lor proprii în caz de lichidare.

Administrație centrală (Central government): cuprinde organismele administrației de stat și alte organisme centrale a căror competență se întinde pe întreg teritoriul economic, cu excepția administrației fondurilor de securitate socială (SEC 2010, punctul 2.114).

Administrație publică (General government): cuprinde toate unitățile instituționale care sunt producători nonpiață și a căror producție este destinată consumului individual și colectiv și care sunt finanțate din contribuțiile obligatorii vărsate de unitățile aparținând altor sectoare și toate unitățile instituționale a căror activitate principală constă în efectuarea de operații de redistribuire a veniturilor și a avuției naționale (SEC 2010, punctele 2.111-2.113). Administrația publică include administrația centrală, administrațiile statelor federale, administrațiile locale și fondurile de securitate socială (SEC 2010, punctele 2.114-2.117). Pentru indicații suplimentare privind clasificarea sectorială a unităților, a se vedea Manualul sectorului de statistică monetară, a instituțiilor financiare și a piețelor: Orientare pentru clasificarea statistică a clienților, Banca Centrală Europeană, ediția a treia, martie 2007.

Administrațiile statelor federale și administrațiile locale (State and local government): administrațiile statelor federale reunesc acele tipuri de administrații publice care, în calitate de unități instituționale distincte, exercită anumite funcții de administrație, cu excepția administrării de fonduri de securitate socială, la un nivel inferior celui al administrației centrale și superior celui al unităților instituționale publice locale. Administrațiile locale cuprind toate administrațiile publice a căror competență se întinde numai pe o subdiviziune locală din teritoriul economic, cu excepția agențiilor locale ale fondurilor de securitate socială (SEC 2010, punctele 2.115 și 2.116).

Alte categorii de AIF (Other categories of OFIs): o categorie reziduală compusă din societăți financiare care nu se specializează în niciunul dintre domeniile de activitate care se aplică celorlalte două categorii de AIF (brokeri în valori mobiliare și produse financiare derivate și societăți financiare care desfășoară activități de creditare). De exemplu, în această categorie sunt incluse societățile financiare specializate, precum societăți speculatoare de capital cu un grad înalt de risc și de capital de amortizare și societățile finanțatoare ale exporturilor/importurilor.

Alte depozite (Other deposits): toate depozitele deținute, altele decât depozitele transferabile. Alte depozite nu pot fi folosite pentru efectuarea de plăți în orice moment și sunt convertibile în numerar sau în depozite transferabile doar sub sancțiunea unei restricții sau penalități semnificative. Această subcategorie include depozite la termen, depozite de economii etc.

Alte fonduri (Other funds): fonduri de investiții, altele decât fondurile de obligațiuni, fondurile de plasament în acțiuni, fondurile mixte, fondurile imobiliare și fondurile de hedging.

Alte instituții financiare (Other financial institutions): toate instituțiile financiare care participă la un sistem de plăți care se află sub supravegherea autorităților relevante, respectiv banca centrală sau autoritatea de supraveghere prudențială, dar care nu se încadrează în definiția instituțiilor de credit.

Alte participații (Other equity): toate operațiunile având ca obiect alte participații care nu sunt acoperite de acțiunile cotate și necotate.

Atribute (Attributes): concepte statistice care conferă utilizatorilor informații suplimentare, codificate (de exemplu, unitatea) și necodificate (de exemplu, metoda de compilare), cu privire la datele schimbate. Sunt obligatorii acele atribute care trebuie să ia o anumită valoare, în lipsa căreia observațiile la care se referă sunt considerate ca fiind fără sens. Sunt condiționale acele atribute care sunt definite doar dacă sunt disponibile în cadrul instituției raportoare (de exemplu, identificatorii seriilor interne) sau atunci când sunt relevante (de exemplu, compilare, rupturi etc.) și care pot lua valori vide.

Alți intermediari financiari (AIF), exclusiv societățile de asigurare și fondurile de pensii [Other financial intermediaries, except insurance corporations and pension funds (OFIs)]: toate societățile și cvasisocietățile financiare a căror activitate principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară prin subscrierea de angajamente provenind de la unități instituționale sub alte forme decât bani, depozite (sau substitute apropiate pentru depozite), acțiuni/unități ale fondurilor de investiții sau angajamente legate de domeniul asigurărilor, pensii și sisteme standardizate de garantare (SEC 2010, punctele 2.86-2.94).

Auxiliari financiari (Financial auxiliaries): toate societățile și cvasisocietățile financiare a căror funcție principală constă în exercitarea de activități strâns legate de intermedierea financiară, fără a fi, ele însele, intermediari financiari. Sediile sociale ale căror filiale sunt, toate sau în marea lor majoritate, societăți financiare sunt, de asemenea, auxiliari financiari (SEC 2010, punctele 2.95-2.97).

Bancă centrală (Central bank): o societate și cvasisocietate financiară a cărei funcție principală constă în emiterea de monedă, în menținerea valorii sale interne și externe și în administrarea unei părți sau a totalității rezervelor internaționale ale țării.

Bancnote și monede metalice euro deținute de administrația centrală (Euro banknotes and coins held by the central government): bancnote și monede metalice emise de Banca Centrală Europeană, băncile centrale naționale din zona euro și administrațiile centrale și deținute de administrația centrală.

Birou (Office): un loc de desfășurare a activității care din punct de vedere juridic este o parte dependentă de: (a) o instituție de credit sau o bancă înființată în afara SEE; (b) o bancă centrală; sau (c) altă instituție care oferă servicii de plată către non-IFM și efectuează în mod direct unele sau toate operațiunile inerente activității unei instituții de credit.

Brokeri în valori mobiliare și produse financiare derivate (BVMPFD) [Security and derivative dealers (SDDs)]: clasificați ca AIF, sunt societăți financiare autorizate să presteze servicii de investiții către terți prin investiții în instrumente financiare pe cont propriu și a căror activitate principală constă în următoarele activități de intermediere financiară:

tranzacționarea pe cont propriu și/sau risc propriu, în calitate de brokeri în valori mobiliare și produse financiare derivate, de instrumente financiare noi sau existente prin achiziționarea și vânzarea acestor instrumente financiare în scopul exclusiv de a beneficia de marja dintre prețul de achiziție și cel de vânzare. Aceasta include, de asemenea, activitățile de formare a pieței;

subscriere de instrumente financiare și/sau plasament de instrumente financiare în baza unui angajament ferm;

asistarea firmelor în emiterea de instrumente financiare noi prin plasarea de instrumente financiare noi care presupun fie un angajament ferm de subscriere, fie un angajament permanent față de emitenții de emisiuni noi.

Carduri (Cards): oferă titularului acestora, în conformitate cu contractul cu emitentul de carduri, una sau mai multe din următoarele funcții: numerar, debit, debit amânat, credit și monedă electronică.

Cec (Cheque): un ordin scris al unei părți (trăgător) către altă parte (tras, de regulă o instituție de credit) prin care se solicită ca trasul să plătească, la cerere, o sumă specificată trăgătorului sau unui terț desemnat de trăgător.

Credite (Loans): fonduri împrumutate de agenții raportori unor debitori care nu sunt dovedite prin documente sau sunt reprezentate printr-un singur document (chiar dacă a devenit negociabil).

Depozite la termen (Deposits with agreed maturity): depozite netransferabile care nu pot fi convertite în numerar anterior unui termen stabilit sau pot fi convertite în numerar înaintea termenului stabilit, dar titularului îi este impusă o penalitate. Produsele financiare cărora le sunt atașate prevederi privind reînnoirea (roll-over) trebuie clasificate în funcție de cea mai apropiată scadență. Chiar dacă ar fi permisă rambursarea anticipată a depozitelor la termen în urma unei notificări prealabile sau rambursarea la cerere sub sancțiunea unor penalități, aceste trăsături nu sunt considerate relevante în scopuri de clasificare.

Depozite overnight (Overnight deposits): depozite care sunt convertibile în numerar și/sau sunt transferabile la cerere prin cec, ordin bancar, intrare pe debit sau mijloace similare, fără amânări, restricții sau penalități semnificative. Se includ soldurile reprezentând sumele preplătite în contextul monedei electronice, fie sub formă de monedă electronică de tip hardware (de exemplu, carduri preplătite), fie monedă electronică de tip software emisă de IFM. Se exclud depozitele netransferabile care, din punct de vedere tehnic, ar putea fi retrase la cerere, dar care sunt supuse unor penalități semnificative.

Depozite rambursabile cu preaviz (Deposits redeemable at notice): depozite netransferabile, fără termen, care nu pot fi transformate în numerar decât după expirarea unei perioade de preaviz, înainte de care nu este posibilă transformarea în numerar sau este posibilă numai sub sancțiunea unei penalități. Sunt incluse depozitele care, chiar dacă din punct de vedere legal pot fi retrase la cerere, ar face obiectul unor penalități sau restricții în conformitate cu practicile naționale (clasificate în tranșa de scadență până la trei luni inclusiv), precum și conturile de investiții fără o perioadă de preaviz sau o scadență convenită, dar cărora le sunt atașate prevederi restrictive privind retragerea (clasificate în tranșa de scadență peste trei luni).

Depozite transferabile (Transferable deposits): depozite overnight care sunt direct transferabile la cerere pentru efectuarea de plăți către agenții economici prin mijloace de plată folosite în mod obișnuit, precum transfer credit și debitare directă, eventual și prin card de credit sau card de debit, tranzacții cu monedă electronică, cecuri sau prin mijloace similare, fără întârzieri, restricții sau penalități semnificative.

Deținerile IFM de valori mobiliare proprii includ valorile mobiliare achiziționate de alt investitor la emisiune și apoi răscumpărate de emitentul inițial, precum și valorile mobiliare efectiv emise și păstrate de deținător la emisiune. Ar trebui colectate toate tipurile de dețineri proprii, și anume:

titluri proprii de natura datoriei deținute;

participații proprii deținute;

acțiuni/unități FPM proprii deținute.

Emisiuni cu rată fixă (Fixed rate issues): toate emisiunile pentru care plata cupoanelor, bazată pe rata cuponului principalului valorii mobiliare, nu se modifică pe parcursul vieții emisiunii. Se includ, de asemenea, valorile mobiliare care nu sunt emise cu rate fixe liniare sau rate variabile liniare, respectiv emisiuni cu rate mixte (de exemplu, emisiuni cu rate fixe, iar apoi variabile, emisiuni cu rate variabile, iar apoi fixe, emisiuni care nu au aceeași plată a cuponului de-a lungul vieții valorii mobiliare, valori mobiliare cu rată a dobânzii/cupon crescător și valori mobiliare cu rată a dobânzii/cupon descrescător).

Emisiuni cu rată variabilă (Variable rate issues): toate emisiunile cu plată de cupoane în cadrul cărora cuponul sau principalul este recalculat periodic prin referință la o rată a dobânzii independentă sau la un indice.

Emisiune de acțiuni bonus (Issue of bonus shares): acordarea de noi acțiuni acționarilor proporțional cu cotele lor existente.

Emisiuni de acțiuni divizate (Split share issues): emisiuni de acțiuni în cadrul cărora o societate sau cvasisocietate mărește numărul de acțiuni într-o anumită proporție sau cu un multiplu.

Emitenți de valori mobiliare (Issuers of securities): societăți și cvasisocietăți a căror activitate constă în emisiunea de valori mobiliare și cărora le revine o obligație juridică în raport cu purtătorii acestor instrumente în conformitate cu condițiile de emisiune.

Emitenți nerezidenți (Non-resident issuers): unități care: (a) sunt situate pe teritoriul economic al țării raportoare, dar care nu desfășoară și nu intenționează să desfășoare activități economice sau să efectueze tranzacții pe teritoriul țării raportoare pe parcursul unei perioade de un an sau mai mult; (b) sunt situate în afara teritoriului economic al țării raportoare.

Euroobligațiuni (Eurobonds): obligațiuni plasate simultan pe piețele a cel puțin două țări și exprimate într-o monedă care nu trebuie să fie a uneia dintre ele, de obicei prin intermediul unui sindicat internațional format din societăți financiare provenind din diferite țări.

Filiale (Subsidiaries): entități constituite separat al căror capital social este deținut în majoritate sau în totalitate de altă entitate.

Fonduri (Funds): bancnote și monede metalice, monedă scripturală și monedă electronică.

Fonduri de capital de risc [Venture capital funds (VCFs)]: o subcategorie de fonduri de investiții în societăți necotate.

Fonduri de fonduri (Funds of funds): fonduri de investiții care investesc în principal în acțiuni sau unități ale fondurilor de investiții. Criteriile de clasificare ale fondurilor de investiții ca fonduri de fonduri se deduc din prospectul de ofertă publică, regulile fondului, actele de constituire, legile și normele de aplicare consacrate, documentele de subscriere sau contractele de investiții, documentele comerciale sau orice alte declarații cu efect analog. Acestea sunt clasificate la categoria de fonduri în care investesc în principal.

Fonduri de hedging (Hedge funds): în sensul prezentei orientări, orice organisme de plasament colectiv, indiferent de structura lor juridică în temeiul legislațiilor naționale, care aplică strategii de investiții relativ libere în vederea obținerii de venituri pozitive în termeni absoluți, și ai căror manageri, pe lângă onorariile de management, sunt remunerați în funcție de rentabilitatea fondului. Din acest motiv, fondurile de hedging au puține restricții cu privire la tipurile de instrumente financiare în care pot investi și pot folosi de aceea, în mod flexibil, o gamă variată de tehnici financiare, care implică un efect de levier, o vânzare în lipsă sau orice alte tehnici. Această definiție cuprinde, de asemenea, fonduri care investesc, în tot sau în parte, în alte fonduri de hedging, cu condiția de a se încadra în rest în definiție. Aceste criterii de identificare a fondurilor de hedging trebuie evaluate în funcție de prospectul de ofertă publică, precum și de regulile fondului, de legi și norme de aplicare, de documentele de subscriere sau contractele de investiții, de documentele comerciale sau orice alte declarații cu efect analog ale fondului.

Fonduri de investiții (Investment funds): definite la articolul 1 prima liniuță din Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 (BCE/2013/38).

Fonduri de investiții în societăți necotate [Private equity funds (PEFs)]: fonduri de investiții care nu utilizează efectul de levier și care investesc predominant în instrumente de capitaluri proprii și instrumente care sunt similare din punct de vedere economic instrumentelor de capitaluri proprii emise de societățile necotate. O subcategorie de fonduri de investiții în societăți necotate constă în fondurile de capital de risc, care investesc în întreprinderi nou-înființate. Fondurile de investiții în societăți necotate (inclusiv fondurile de capital de risc) se constituie în mod normal ca fonduri închise sau societăți în comandită simplă administrate de o societate de investiții în societăți necotate sau de o societate de capital de risc, în cazul fondurilor de capital de risc. În timp ce fondurile de investiții în societăți necotate (inclusiv fondurile de capital de risc) sunt clasificate ca fonduri de investiții, în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 (BCE/2013/38), societățile de investiții în societății necotate și societățile de capital de risc sunt clasificate ca auxiliari financiari (SEC 2010, categoria S.126) dacă administrează exclusiv activele fondurilor de investiții în societăți necotate și fondurile de capital de risc și ca alți intermediari financiari (SEC 2010, categoria S.125), în cazul în care investesc pe cont propriu în societăți necotate.

Fonduri de pensii (Pension funds): societăți și cvasisocietăți financiare a căror funcție principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară rezultate din mutualizarea riscurilor și necesităților sociale ale persoanelor asigurate (asigurări sociale). Fondurile de pensii în calitate de sisteme de asigurări sociale asigură venituri după pensionare și, adesea, indemnizații în caz de deces sau de handicap (SEC 2010, punctele 2.105-2.110).

Fonduri de piață monetară (FPM) [Money Market Funds (MMFs)]: definite la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33).

Fonduri de plasament în acțiuni (Equity funds): fonduri de investiții care investesc în principal în acțiuni. Criteriile pentru clasificarea fondurilor de investiții ca fonduri de plasament în acțiuni se deduc din prospectul de ofertă publică, regulile fondului, actele de constituire, legile și normele de aplicare consacrate, documentele de subscriere sau contractele de investiții, documentele comerciale sau orice alte declarații cu efect analog.

Fonduri de plasament în obligațiuni (Bond funds): fonduri de investiții (FI) care investesc în principal în titluri de natura datoriei. Criteriile de clasificare a fondurilor de investiții ca fonduri de plasament în obligațiuni se deduc din prospectul de ofertă publică, regulile fondului, actele de constituire, legile și normele de aplicare consacrate, documentele de subscriere sau contractele de investiție, documentele comerciale sau orice alte declarații cu efect analog.

Fonduri deschise de investiții (Open-end investment funds): fonduri de investiții ale căror unități sau acțiuni sunt, la cererea titularilor, răscumpărate sau rambursate direct sau indirect din activele întreprinderii.

Fonduri de securitate socială (Social security funds): unitățile instituționale centrale, locale și ale statelor federale a căror activitate principală constă în a furniza prestații sociale și care îndeplinesc următoarele două criterii: (a) anumite grupuri ale populației sunt obligate să participe la sistem sau să verse cotizații în virtutea unor acte cu putere de lege sau norme administrative; precum și (b) independent de rolul pe care îl îndeplinesc în calitate de organisme tutelare sau în calitate de angajatori, administrațiile publice sunt responsabile de gestionarea acestor unități în ceea ce privește fixarea sau aprobarea cotizațiilor și a prestațiilor (SEC 2010, punctul 2.117).

Fonduri imobiliare (Real estate funds): fonduri de investiții care investesc în principal în imobile. Criteriile de clasificare a fondurilor de investiții ca fonduri imobiliare se deduc din prospectul de ofertă publică, regulile fondului, actele de constituire, legile și normele de aplicare consacrate, documentele de subscriere sau contractele de investiții, documentele comerciale sau orice alte declarații cu efect analog.

Fonduri închise de investiții (Closed-end investment funds): FI având un număr determinat de acțiuni emise, ale căror acționari trebuie să cumpere sau să vândă acțiunile existente pentru a intra sau a ieși din fond.

Fonduri mixte (Mixed funds): fonduri de investiții care investesc atât în acțiuni, cât și în obligațiuni, fără a avea o politică prevalentă în favoarea vreunui instrument. Criteriile pentru clasificarea fondurilor de investiții ca fonduri mixte se deduc din prospectul de ofertă publică, regulile fondului, actele de constituire, legile și normele de aplicare consacrate, documentele de subscriere sau contractele de investiții, documentele comerciale sau orice alte declarații cu efect analog.

Fonduri tranzacționate la bursă [Exchange traded funds (ETFs)]: definite în conformitate cu orientările Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe [European Securities and Markets Authority (ESMA)] privind fondurile tranzacționate la bursă (ESMA/2012/832). ESMA definește un OPCVM de tipul fondurilor tranzacționate la bursă ca un OPCVM ale cărui participații (și anume cel puțin o clasă de unități de fond sau de acțiuni) sunt tranzacționate pe parcursul unei zile pe cel puțin o piață reglementată sau un sistem alternativ de tranzacționare cu cel puțin un formator de piață care ia măsuri pentru a se asigura că valoarea unităților sau acțiunilor respectivului OPCVM nu diferă semnificativ de valoarea activului net și, dacă este cazul, valoarea indicativă a activului net. În sensul prezentei orientări, non-OPCVM-urile care respectă definiția ESMA privind fondurile tranzacționate la bursă ar trebui incluse aici.

Fluxuri, denumite de asemenea tranzacții (financiare) [Flows, also referred to as (financial) transactions]: se calculează prin stabilirea diferenței dintre stocurile de la sfârșitul lunii, din care se elimină efectele care nu rezultă din tranzacții. Evoluțiile care nu reprezintă tranzacții sunt eliminate prin intermediul ajustărilor fluxurilor.

Gestionarea centralizată fictivă a fondurilor se definește, în sensul prezentei orientări, ca un aranjament de gestionare centralizată a fondurilor furnizat de o IFM (sau mai multe IFM) unui grup de entități (denumit în continuare participanți la structura de gestionare centralizată a fondurilor), în care: (a) participanții la structura de gestionare centralizată a fondurilor își păstrează fiecare conturi separate; (b) dobânda de plătit sau de primit de către IFM se calculează pe baza unei poziții nete fictive a tuturor conturilor din structura de gestionare centralizată a fondurilor; și (c) participanții la structura de gestionare centralizată a fondurilor pot trage credite acordate pe descoperit de cont garantate cu depozite ale altor participanți la structura centralizată de gestionare a fondurilor, fără un transfer de fonduri între conturi.

Gospodăriile populației (Households): cuprind persoane sau grupuri de persoane atât în calitate de consumatori, cât și de întreprinzători, producători de bunuri de piață sau de servicii financiare și nefinanciare de piață (producători de piață), cu condiția ca producția de bunuri și servicii să nu fie realizată de unități distincte tratate drept cvasisocietăți. Acest sector include, de asemenea, persoanele fizice sau grupurile de persoane fizice în calitate de producători de bunuri și servicii nefinanciare exclusiv pentru consum final propriu (SEC 2010, punctele 2.118-2.128).

Instituție de credit (Credit institution): are sensul definit la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Instituție de plată (Payment institution): are sensul definit la articolul 4 din Directiva 2007/64/CE.

Instituții emitente de cecuri și viramente poștale [Post office giro institutions (POGI)]: definite la articolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1074/2013 (BCE/2013/39).

Instituție emitentă de monedă electronică (Electronic money institution): o persoană juridică care a fost autorizată să emită monedă electronică, astfel cum a fost definită la articolul 2 din Directiva 2009/110/CE.

Instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației (IFSLSGP) [Non-profit institutions serving households (NPISHs)]: instituțiile fără scop lucrativ dotate cu personalitate juridică care deservesc gospodăriile populației și care sunt producători nonpiață privați. Resursele lor principale sunt cotizații voluntare, în bani sau în natură, efectuate de gospodăriile populației în calitate de consumatori, din vărsămintele provenite de la administrațiile publice și din veniturile din proprietate (SEC 2010, punctele 2.129 și 2.130).

Instituții financiare captive și alte entități creditoare (Captive financial institutions and money lenders): societăți și cvasisocietăți financiare care nu sunt implicate nici în activități de intermediere financiară, nici în furnizarea de servicii auxiliare și ale căror active sau pasive nu sunt, în marea lor majoritate, tranzacționate pe piețele libere. Acest subsector cuprinde societățile holding care dețin cote de control în capitalul unui grup de societăți filiale și a căror activitate principală constă în calitatea de proprietare ale grupului, fără a furniza niciun alt serviciu întreprinderilor în care este deținut capitalul, respectiv acestea nu administrează și nici nu gestionează alte unități (SEC 2010, punctele 2.98 și 2.99).

Instituții financiare monetare (IFM), altele decât băncile centrale [Monetary financial institutions (MFIs) other than central banks]: definite la articolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33).

Instituții financiare nemonetare (non-IFM) [Non-monetary financial institutions (non-MFIs)]: definite în partea 2 a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33).

Instituții internaționale (International institutions): organizații supranaționale și internaționale, precum Banca Europeană de Investiții, FMI și Banca Mondială.

Instituții relevante pentru statisticile plăților (IRSP) [Payment Statistics Relevant Institutions (PSRI)]: cuprind toate entitățile definite la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1409/2013 (BCE/2013/43). IRSP sunt identificate prin oferirea de servicii de plată și/sau prin dreptul de a le oferi. Acestea pot fi clasificate în diferite sectoare instituționale.

Instrument de plată (Payment instrument): un mijloc sau un set de proceduri care face posibil transferul de fonduri de la plătitor la beneficiarul plății, astfel cum este definit la articolul 4 din Directiva 2007/64/CE.

Instrumente financiare derivate (Financial derivatives): instrumente financiare legate de un instrument financiar specificat, un indice sau o marfă, prin intermediul cărora, pe piețele financiare, se pot tranzacționa în contul lor riscuri financiare specifice.

Leasing financiar (Financial leases): contract prin care proprietarul legal unui bun de folosință îndelungată (denumit în continuare locatorul) îl împrumută pe acesta unui terț (denumit în continuare locatar) pentru mare parte sau chiar pentru întreaga durată de viață economică a bunului, în schimbul unor rate regulate care corespund prețului bunului, la care se adaugă o dobândă. Se presupune că în fapt locatarul beneficiază de toate avantajele care decurg din folosirea bunului și suportă toate costurile și riscurile asociate proprietății.

Mijloace de decontare, denumite de asemenea mijloace de plată (Settlement media, also referred to as means of payment): activele sau creanțele asupra activelor care sunt folosite în vederea plăților.

Mijloace de plată, denumite și mijloace de decontare (Means of payments, also referred to as settlement media): active sau creanțe asupra activelor care sunt acceptate de beneficiarul plății în vederea descărcării plătitorului de obligația de plată față de beneficiarul plății.

Monedă de emisiune (Currency of issue): moneda în care este exprimată valoarea mobiliară.

Monedă electronică (Electronic money): orice valoare monetară stocată electronic, inclusiv magnetic, reprezentând o creanță asupra emitentului, care este emisă la primirea fondurilor, în scopul efectuării unor operațiuni de plată, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2007/64/CE, și care este acceptată de o persoană fizică sau juridică, alta decât emitentul de monedă electronică.

Monedă electronică tip hardware (Hardware-based e-money): include produse de tip monedă electronică care oferă clienților un dispozitiv electronic portabil, în mod tipic un card cu circuit integrat conținând un cip microprocesor (de exemplu, carduri preplătite).

Monedă electronică de tip software (Software-based e-money): produse de tip monedă electronică care folosesc un software specializat pe un computer personal și pot fi folosite în mod tipic pentru a transfera valoarea electronică prin intermediul rețelelor de telecomunicații, precum internet.

Numerar în circulație (Currency in circulation): bancnote și monede metalice aflate în circulație emise sau autorizate de autoritățile monetare.

Obligațiuni cu cupon zero (Zero coupon bonds): toate emisiunile fără plăți de cupoane. În mod obișnuit, astfel de obligațiuni sunt emise cu discont și sunt răscumpărate la valoarea nominală. Se includ, de asemenea, obligațiunile emise la valoare nominală și răscumpărate cu primă, de exemplu, obligațiunile a căror valoare de răscumpărare este legată de un curs de schimb sau un indice. Majoritatea disconturilor sau primelor reprezintă echivalentul dobânzii acumulate pe parcursul vieții obligațiunii.

Obligațiuni emise în mod privat (Privately issued bonds): obligațiuni limitate prin acorduri bilaterale la anumiți investitori, dacă obligațiunile sunt transferabile, cel puțin potențial.

Obligațiuni globale (Global bonds): obligațiuni emise simultan pe piața internă și pe piața euro.

Obligațiuni subordonate, deseori denumite datorie subordonată (Subordinated bonds, often referred to as subordinated debt): conferă o creanță subsidiară asupra instituției emitente, care poate fi exercitată numai după satisfacerea tuturor celorlalte creanțe care au un grad de prioritate mai înalt (de exemplu, depozite/credite sau titluri de natura datoriei cu rang prioritar), ceea ce în anumite situații le poate conferi unele dintre caracteristicile acțiunilor și altor participații.

Operator de servicii de plată (OSP) [Payment service operator (PSO)]: o persoană fizică sau juridică a cărei ocupație sau activitate comercială obișnuită include furnizarea de infrastructură tehnică (de exemplu, terminale de plăți sau telecomunicații instalate la comercianții cu amănuntul).

Operațiune de plată (Payment transaction): un act inițiat de către plătitor sau de către beneficiarul plății, prin care se depozitează, se retrag sau se transferă fonduri de la plătitor la beneficiar, indiferent de existența unor obligații subiacente între utilizatorii serviciilor de plată. A se vedea, de asemenea, fonduri și mijloace de plată. Operațiune de plată are sensul stabilit la articolul 4 din Directiva 2007/64/CE.

Operațiune de plată națională (Domestic payment transaction): are sensul de operațiune de plată națională definită la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012.

Operațiune OTC în numerar [Over-the-counter (OTC) cash transaction]: un depozit în numerar într-un cont sau o retragere de numerar dintr-un cont la o bancă folosind un formular bancar. Aceste operațiuni nu constituie plăți în sens strict, dat fiind că cuprind doar o trecere de la moneda băncii centrale la moneda contului bancar și invers.

Operațiune POS (POS transaction): o operațiune efectuată printr-un terminal POS folosind un card cu funcție de debit, credit sau debit amânat. Operațiunile cu utilizarea unui card cu funcție de monedă electronică nu sunt incluse.

Ordin de plată (Payment order): o instrucțiune din partea plătitorului sau a beneficiarului plății către prestatorul său de servicii de plată prin care solicită executarea unei operațiuni de plată.

Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).

Participant (Participant): o entitate identificată/recunoscută de către un sistem de transfer și căreia i se permite să trimită și este capabilă să primească ordine de transfer la/de la sistem, fie direct, fie indirect.

Plasamente private (Private placements): se referă la vânzarea unei emisiuni de participații către un cumpărător unic sau un număr limitat de cumpărători fără o ofertă publică.

Prestator de servicii de plată (PSP) [Payment service provider (PSP)]: astfel cum este definit la articolul 1 din Directiva 2007/64/CE, este o persoană fizică sau juridică a cărei ocupație sau activitate comercială obișnuită include prestarea de servicii de plată către utilizatorii de servicii de plată.

Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 12, 17.1.2015, p. 1).

Astfel cum se prevede în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului, precum și a anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice (JO L 393, 30.12.2006, p. 1).

Revizuire excepțională (Exceptional revision): o revizuire a datelor care se referă la perioade anterioare perioadei de referință precedente.

Revizuire obișnuită (Ordinary revision): revizuirea datelor referitoare la perioada precedentă perioadei curente.

Rezidența emitentului (Residency of issuer): unitatea emitentă este definită ca rezident al țării raportoare atunci când centrul său de interes economic este situat pe teritoriul țării raportoare, respectiv dacă desfășoară activități economice pe acest teritoriu pe o perioadă relativ lungă (un an sau mai mult).

Sector deținător de monedă (Money-holding sector): toate non-IFM rezidente în zona euro, cu excluderea sectorului administrației centrale.

Securitizare (Securitisation): definită la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1075/2013 (BCE/2013/40).

Securitizări legate de asigurare (Insurance-linked securitisations): securitizări unde există un transfer de polițe de asigurare realizat prin transferul titlului juridic sau al interesului generator de beneficii către un SVI sau unde există un transfer al riscurilor de asigurare de la o societate de asigurare sau reasigurare la un SVI care își finanțează în întregime expunerea la aceste riscuri prin emiterea de instrumente de finanțare, iar drepturile de rambursare ale investitorilor în aceste instrumente de finanțare sunt subordonate obligațiilor de reasigurare ale SVI.

Securitizări sintetice (Synthetic securitisations): securitizări în care există un transfer al riscului de credit al unui activ sau fond de active care se realizează prin utilizarea de instrumente financiare derivate de credit, garanții sau orice alt mecanism similar.

Securitizări tradiționale (Traditional securitisations): securitizări în care există un transfer al riscului de credit al unui activ sau fond de active care se realizează prin transferul titlului juridic sau al interesului generator de beneficii al activelor securitizate sau prin subparticipare.

Serviciu de plată (Payment service): astfel cum este definit la articolul 4 din Directiva 2007/64/CE, este o activitate comercială care constă în efectuarea de operațiuni de plată pe seama unei persoane fizice sau juridice, în cadrul căreia cel puțin unul dintre prestatorii de servicii de plată este situat în Uniune. În scopul statisticilor privind plățile, prin serviciu de plată se înțelege acceptarea din partea unei entități (de exemplu, o instituție de credit) a unei operațiuni de plată în vederea executării ulterioare (ceea ce poate cădea în sarcina unei alte entități) prin compensare și/sau decontare fără numerar.

Societăți de asigurare de viață: societățile de asigurare care furnizează în primul rând polițe de asigurare de viață.

Societăți de asigurare generală: societățile de asigurare care furnizează în primul rând polițe de asigurare generală.

Societăți de asigurare (Insurance corporations): toate societățile și cvasisocietățile financiare a căror funcție principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară rezultate din mutualizarea riscurilor, în principal sub formă de asigurări directe sau reasigurări (SEC 2010, punctele 2.100-2.104).

Societăți de asigurare mixtă sunt societățile de asigurare care furnizează atât polițe de asigurare de viață, cât și poliție de asigurare generală, fără a exista o politică de favorizare în privința oricăreia dintre acestea.

Societăți de reasigurare: societățile de asigurare care furnizează în primul rând polițe de reasigurare.

Societăți financiare care desfășoară activități de creditare (SFAC) [Financial corporations engaged in lending (FCLs)]: clasificate ca AIF, sunt societăți financiare specializate în principal în finanțarea prin active a gospodăriilor și societăților nefinanciare. Se includ în această categorie societățile care se specializează în leasing financiar, factoring, credit ipotecar și credit de consum. Aceste societăți financiare pot opera sub forma juridică a unei societăți de construcții, a unei instituții de credit municipal etc.

Societăți nefinanciare (Non-financial corporations): unități instituționale dotate cu personalitate juridică, care sunt producători de piață și a căror activitate principală constă în producerea de bunuri și servicii nefinanciare. Acest sector acoperă și cvasisocietățile nefinanciare (SEC 2010, punctele 2.45-2.54).

Societăți vehicul investițional angajate în operațiuni de securitizare (SVI) [Financial vehicle corporations engaged in securitisation transactions (FVCs)]: definite la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1075/2013 (BCE/2013/40).

Subfonduri (Sub-funds): specifică o clasă separată sau desemnează o unitate în cadrul fondului care investește într-un fond sau portofoliu de investiții separat. Subfondul este denumit, de asemenea, compartiment. Fiecare subfond reprezintă o unitate autonomă și specializată. Specializarea poate fi legată de un anumit instrument financiar sau de o anumită piață.

Subposturile pentru Capital și rezerve sunt următoarele:

Capitalul social atras include toate fondurile la care au contribuit deținătorii, de la contribuția inițială la orice emisiune ulterioară de drepturi de proprietate, și reflectă valoarea totală a capitalului atras.

Profitul sau pierderea acumulată în perioada contabilă constă în toate profiturile și pierderile perioadei contabile curente, astfel cum sunt înregistrate în contul de profit și pierdere, care nu au fost transferate în rezultatul reportat.

Venitul și cheltuielile recunoscute direct în participații cuprind contrapartida reevaluărilor nete de active și pasive care sunt înregistrate direct în participații, nu în contul de profit și pierdere, în conformitate cu cadrul contabil.

Fondurile provenite din venitul nerepartizat acționarilor includ rezervele și alte fonduri (de exemplu, profitul sau pierderea reportată după încheierea perioadei contabile și înaintea luării unei decizii privind distribuirea de dividende sau constituirea de rezerve) care nu sunt distribuite acționarilor.

Provizioane specifice și generale constituite pentru acoperirea creditelor, valorilor mobiliare și altor tipuri de active. Aceste provizioane cuprind toate deducerile pentru deprecieri și pierderile din credite, în măsura în care acestea nu sunt compensate din categoria de active la care se referă în bilanțul statistic.

Sucursală a unei instituții de credit (Branch of a credit institution): locul de desfășurare a activității, altul decât sediul principal, care este situat în țara raportoare și a fost înființat de o instituție de credit constituită în mod legal în altă țară. Toate sediile de activitate înființate în țara raportoare de către aceeași instituție constituită în mod legal în altă țară reprezintă o sucursală unică. Fiecare dintre aceste sedii de activitate este considerat un birou individual (a se vedea Birou).

Sucursale (Branches): entități care nu sunt constituite ca societăți comerciale, fiind lipsite de un statut juridic independent și care se află în întregime în proprietatea societății-mamă.

Terminale (Terminals): dispozitive electromecanice care permit utilizatorilor autorizați accesul la o serie de servicii. Utilizatorii accesează serviciile la un terminal cu un card care are una sau mai multe din următoarele funcții: numerar, debit, debit amânat, credit și monedă electronică. Terminalele sunt puncte de acces fizic și pot fi terminale asistate (necesitând implicarea unui operator de terminal sau a unui casier) sau terminale neasistate (proiectate să fie folosite de titularului cardului în regim de autoservire).

Terminale POS [Point of sale (POS) terminals]: dispozitive care permit utilizarea cardurilor de plată la un punct de vânzare fizic (nu virtual). Informațiile privind plata sunt captate fie manual, pe cupoane de hârtie, fie prin mijloace electronice, respectiv EFTPOS.

Terminalul POS este conceput să permită transmiterea informațiilor online, cu o cerere de autorizare în timp real, și/sau offline.

Titluri de natura datoriei (Debt securities): instrumente financiare negociabile care servesc drept dovadă a existenței datoriei, tranzacționate în mod obișnuit pe piețele secundare sau care pot fi compensate pe piață și care nu conferă titularului niciun drept de proprietate asupra instituției emitente.

Titluri de natura datoriei pe termen lung (Long-term debt securities): toate emisiunile de titluri de natura datoriei având o scadență inițială pe termen lung mai mare de un an; valorile mobiliare pe termen lung sunt emise în general cu cupoane.

Titluri de natura datoriei pe termen scurt (Short-term debt securities): toate emisiunile de titluri de natura datoriei având o scadență inițială de un an sau mai puțin; valorile mobiliare pe termen scurt sunt emise în general cu discont. Această subpoziție nu include valorile mobiliare a căror negociabilitate, deși posibilă în teorie, este foarte redusă în practică.

Valoarea netă este soldul unui cont de patrimoniu (B.90) (SEC 2010, punctul 7.02). Stocul de active și de pasive înregistrate în contul de patrimoniu este evaluat la prețuri adecvate, care, de regulă, sunt prețurile pieței în vigoare la data la care se referă contul de patrimoniu. Într-un sistem de pensii cu prestații predefinite, totuși, nivelul prestațiilor de pensii promise angajaților contribuabili este stabilit printr-o formulă convenită în prealabil. Pasivul unui sistem de acest tip este egal cu valoarea actualizată a prestațiilor promise și, prin urmare, într-un sistem de pensii cu prestații predefinite valoarea netă poate fi diferită de zero. Într-un sistem cu cotizații predefinite, prestațiile plătite depind de performanța activelor achiziționate de sistemul de pensii. Pasivul unui sistem cu cotizații predefinite este egal cu valoarea de piață curentă a activelor fondului. Valoarea netă a fondului este întotdeauna nulă.

Unități rezidente fictive (Notional resident units): definite ca: (a) acele părți ale unităților nerezidente al căror centru de interes economic predominant (ceea ce, de obicei, înseamnă că realizează operațiuni economice timp de un an sau mai mulți ani) este situat pe teritoriul economic al țării; (b) unități nerezidente, în calitate de proprietari de terenuri sau clădiri pe teritoriul economic al țării, dar numai pentru operațiuni care au ca obiect aceste terenuri sau clădiri.

Utilizator de servicii de plată (Payment service user): o persoană fizică sau juridică care folosește servicii de plată în calitate de plătitor și/sau beneficiar al plății. Plătitorul este partea în cadrul unei operațiuni de plată care emite un ordin de plată sau își dă acordul cu privire la transferul de fonduri către beneficiarul plății. Beneficiarul plății este o persoană fizică sau juridică ce este destinatarul final al fondurilor care fac obiectul unei operațiuni de plată.

Valoarea activului net (VAN) [Net asset value (NAV)] al unui fond de investiții: valoarea activelor acestuia minus valoarea pasivelor sale, cu excluderea acțiunilor fondului de investiții.

tranzacționarea pe cont propriu și/sau risc propriu, în calitate de brokeri în valori mobiliare și produse financiare derivate, de instrumente financiare noi sau existente prin achiziționarea și vânzarea acestor instrumente financiare în scopul exclusiv de a beneficia de marja dintre prețul de achiziție și cel de vânzare. Aceasta include, de asemenea, activitățile de formare a pieței;

subscriere de instrumente financiare și/sau plasament de instrumente financiare în baza unui angajament ferm;

asistarea firmelor în emiterea de instrumente financiare noi prin plasarea de instrumente financiare noi care presupun fie un angajament ferm de subscriere, fie un angajament permanent față de emitenții de emisiuni noi.

titluri proprii de natura datoriei deținute;

participații proprii deținute;

acțiuni/unități FPM proprii deținute.

Capitalul social atras include toate fondurile la care au contribuit deținătorii, de la contribuția inițială la orice emisiune ulterioară de drepturi de proprietate, și reflectă valoarea totală a capitalului atras.

Profitul sau pierderea acumulată în perioada contabilă constă în toate profiturile și pierderile perioadei contabile curente, astfel cum sunt înregistrate în contul de profit și pierdere, care nu au fost transferate în rezultatul reportat.

Venitul și cheltuielile recunoscute direct în participații cuprind contrapartida reevaluărilor nete de active și pasive care sunt înregistrate direct în participații, nu în contul de profit și pierdere, în conformitate cu cadrul contabil.

Fondurile provenite din venitul nerepartizat acționarilor includ rezervele și alte fonduri (de exemplu, profitul sau pierderea reportată după încheierea perioadei contabile și înaintea luării unei decizii privind distribuirea de dividende sau constituirea de rezerve) care nu sunt distribuite acționarilor.

Provizioane specifice și generale constituite pentru acoperirea creditelor, valorilor mobiliare și altor tipuri de active. Aceste provizioane cuprind toate deducerile pentru deprecieri și pierderile din credite, în măsura în care acestea nu sunt compensate din categoria de active la care se referă în bilanțul statistic.

Tabelul 1

Tabelul 2

Tabelul 3

Tabelul 4

Tabelul 5

Tabelul 2Posturi pentru care sunt necesare ajustări trimestriale ale fluxurilor

Tabelul 3aSecuritizări și alte transferuri de credite: posturi pentru care sunt necesare ajustări lunare ale fluxurilor

Tabelul 3bSecuritizări și alte transferuri de credite: posturi pentru care sunt necesare ajustări trimestriale ale fluxurilor

Tabelul 4Securitizări și alte transferuri de credite: credite derecunoscute din bilanțul IFM

Tabelul 5Gestionarea centralizată fictivă a fondurilor: solduri și ajustări ale fluxurilor

Tabelul 1Cerințe de raportare statistică lunară privind moneda electronică emisă de IFM cărora nu li s-a acordat o derogare în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33)

Tabelul 2Cerințe de raportare statistică anuală privind moneda electronică emisă de toate instituțiile emitente de monedă electronică care nu sunt instituții de credit sau de IFM mici cărora li s-a acordat o derogare în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33)

Tabelul 1Date privind instituțiile emitente de cecuri și viramente poștale și administrațiile centrale: posturi pentru care sunt necesare ajustări lunare ale fluxurilor

Tabelul 1Date referitoare la BCE/BCN

Tabelul 2Date referitoare la alte IFM

Date referitoare la alte IFM (stocuri)

Date referitoare la BCN/BCE/alte IFM,

Tabelul 1Date referitoare la posturile din bilanț necesare pentru elaborarea statisticilor privind baza de calcul a rezervelor minime obligatorii

Tabelul 2Date referitoare la posturile din bilanț necesare în scopuri de control

Date referitoare la posturile din bilanțul instituțiilor de credit necesare compilării indicatorilor macro

FPM – StocuriSerii trimestriale

Tabelul 22

FPM – ReclasificăriSerii trimestriale

Tabelul 24

FPM – ReevaluăriSerii trimestriale

Tabelul 26

Tabelul 2FPM – StocuriSerii trimestriale

Tabelul 28

Tabelul 1Indicatori financiari structurali (stocuri)

Tabelul 2Indicatori financiari structurali (ajustări ale fluxurilor)

Tabelul 31

Tabelul 32

Tabelul 33

Tabelul 34

Tabelul 35

Tabelul 36

Tabelul 37

Tabelul 38

Tabelul 39

Tabelul 40

Tabelul 41

Tabelul 42

Tabelul 43

Tabelul 44

Tabelul 45

Tabelul 46

Tabelul 47

Tabelul 48

Tabelul 49

Tabelul 50

Tabelul 51

Tabelul 52

Tabelul 53

Tabelul 54

Tabelul 55

Tabelul 56

Tabelul 57

Tabelul 58

Tabelul 59

Tabelul 60

Tabelul 61

Tabelul 62

Tabelul 63

Tabelul 64

Tabelul 65

Tabelul 66

Tabelul 67

Tabelul 68

Tabelul 69

Tabelul 70

Tabelul 71

Tabelul 72

Tabelul 73

Tabelul 74

Tabelul 75

Tabelul 76

Tabelul 77

Tabelul 78

Tabelul 79

Tabelul 80

Tabelul 81

Tabelul 82

Tabelul 83

Tabelul 84

Tabelul 85

Tabelul 86

Tabelul 87

Tabelul 88

Tabelul 89

Tabelul 90

Tabelul 91

Tabelul 92

Tabelul 93

Tabelul 94

Tabelul 95

Tabelul 96

Tabelul 97

Tabelul 98

Tabelul 99

Tabelul 100

Tabelul 101

Tabelul 102

Tabelul 103

Tabelul 104

Tabelul 105

Tabelul 106

Tabelul 107

Tabelul 108

Tabelul 109

Tabelul 110

Tabelul 111

Tabelul 112

Tabelul 113

Tabelul 114

Tabelul 115

Tabelul 116

Tabelul 117

Tabelul 118

Tabelul 119

Tabelul 120

Tabelul 121

Tabelul 122

Tabelul 123

Tabelul 124

Tabelul 125

Tabelul 126

Tabelul 127

Tabelul 128

Tabelul 129

Tabelul 130

Tabelul 131

Tabelul 132

Tabelul 133

Tabelul 134

Tabelul 135

Tabelul 136

Tabelul 137

Tabelul 138

Tabelul 139

Tabelul 140

Tabelul 141

Tabelul 142

Tabelul 143

Tabelul 144

Tabelul 145

Tabelul 146

Tabelul 147

Tabelul 148

Tabelul 149

Tabelul 150

Tabelul 151

Tabelul 152

Tabelul 153

Tabelul 154

Tabelul 155

Tabelul 156

Tabelul 157

Tabelul 158

Tabelul 159

Tabelul 160

Tabelul 161

Tabelul 162

Tabelul 163

Tabelul 164

Tabelul 165

Tabelul 166

Tabelul 167

Tabelul 168

Tabelul 169

Tabelul 170

Tabelul 171

Tabelul 172

Tabelul 173

Tabelul 174

Tabelul 175

Tabelul 176

Tabelul 177

Tabelul 178

Tabelul 179

Tabelul 180

Tabelul 181

Tabelul 182

Tabelul 183

Tabelul 184

Tabelul 185

Tabelul 186

Tabelul 187

Tabelul 188