Regulamentul nr. 10 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea vehiculelor în ceea ce privește compatibilitatea electromagnetică

1.DOMENIU DE APLICARE

2.DEFINIȚII

3.CERERE DE OMOLOGARE

3.1.Omologarea unui tip de vehicul

3.2.Omologarea de tip a SAE

4.OMOLOGARE

4.1.Proceduri de omologare

4.1.1.Omologarea de tip a unui vehicul

4.1.1.1.Omologarea unei configurații de vehicul

4.1.1.2.Omologarea unui tip de vehicul prin încercarea separată a SAE individuale

4.1.2.Omologarea de tip a unui SAE

4.2.Acordarea omologării de tip

4.2.1.Vehicul

4.2.2.SAE

5.MARCAJE

5.2.Amplasamentul marcajelor

5.2.1.Vehicul

5.2.2.Subansamblu

6.SPECIFICAȚII ÎN CAZUL CONFIGURAȚIILOR ALTELE DECÂT CONFIGURAȚIA MOD DE ÎNCĂRCARE CU SRSE CONECTATĂ LA REȚEAUA DE ELECTRICITATE

6.1.Specificații generale

6.2.Specificații privind radiațiile electromagnetice în bandă largă produse de vehicule

6.2.1.Metodă de măsurare

6.2.2.Limitele de omologare de tip pentru radiațiile electromagnetice în bandă largă generate de vehicule

6.3.Specificații privind radiațiile electromagnetice în bandă îngustă produse de vehicule

6.3.1.Metodă de măsurare

6.3.2.Limitele de omologare de tip pentru radiațiile electromagnetice în bandă îngustă generate de vehicule

6.4.Specificații privind imunitatea vehiculelor la interferențele electromagnetice radiate

6.4.1.Metoda de încercare

6.4.2.Limitele pentru omologarea de tip în ceea ce privește imunitatea vehiculului la radiațiile electromagnetice.

6.5.1.Metodă de măsurare

6.5.2.Limite de omologare de tip pentru radiațiile electromagnetice în bandă largă generate de SAE

6.6.1.Metodă de măsurare

6.6.2.Limite de omologare de tip pentru radiațiile electromagnetice în bandă îngustă generate de SAE

6.7.Specificații privind imunitatea SAE la radiații electromagnetice

6.7.1.Metoda (metodele) de încercare

6.7.2.Limite de omologare de tip în cazul încercării privind imunitatea SAE

6.8.1.Metoda de încercare

6.9.1.Metoda de încercare

6.10.Excepții

6.10.4.Descărcare electrostatică

7.SPECIFICAȚII SUPLIMENTARE ÎN CAZUL CONFIGURAȚIEI MOD DE ÎNCĂRCARE CU SRSE CONECTATĂ LA REȚEAUA DE ELECTRICITATE

7.1.Specificații generale

7.2.Specificații privind radiațiile electromagnetice în bandă largă produse de vehicule

7.2.1.Metodă de măsurare

7.2.2.Limitele de omologare de tip pentru radiațiile electromagnetice în bandă largă generate de vehicule

7.3.Specificații privind emisia de armonici pe liniile de curent alternativ provenită de la vehicule

7.3.1.Metodă de măsurare

7.3.2.Limita emisiilor pentru omologarea de tip a vehiculului

7.4.1.Metodă de măsurare

7.4.2.Limita emisiilor pentru omologarea de tip a vehiculului

7.5.Specificații privind emisiile de perturbații de radiofrecvențe conduse pe liniile de curent alternativ sau continuu, provenite de la vehicule

7.5.1.Metodă de măsurare

7.5.2.Limita emisiilor pentru omologarea de tip a vehiculului

7.6.Specificații privind emisiile de perturbații de radiofrecvență conduse în rețea și în accesul la telecomunicații, provenite de la vehicule

7.6.1.Metodă de măsurare

7.6.2.Limita emisiilor pentru omologarea de tip a vehiculului

7.7.Specificații privind imunitatea vehiculelor la interferențele electromagnetice radiate

7.7.1.Metoda de încercare

7.7.2.Limitele de omologare de tip pentru imunitatea la radiațiile electromagnetice a vehiculului

7.8.1.Metoda de încercare

7.8.2.Limitele de omologare de tip pentru imunitatea la radiațiile electromagnetice a vehiculului

7.9.1.Metoda de încercare

7.9.2.Limitele de omologare de tip pentru imunitatea la radiațiile electromagnetice a vehiculului

7.10.Excepții

8.MODIFICAREA SAU EXTINDEREA OMOLOGĂRII DE TIP A VEHICULULUI CA URMARE A ADĂUGĂRII SAU ÎNLĂTURĂRII SUBANSAMBLULUI ELECTRIC/ELECTRONIC (SAE)

9.CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

10.SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

11.ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

12.MODIFICAREA ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII DE TIP A UNUI VEHICUL SAU A UNUI SAE

13.DISPOZIȚII TRANZITORII

14.DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE CARE EFECTUEAZĂ ÎNCERCĂRILE DE OMOLOGARE, PRECUM ȘI ALE AUTORITĂȚILOR RESPONSABILE CU OMOLOGAREA DE TIP

Apendicele 1

Apendicele 1

Lista standardelor vizate de prezentul regulament

CISPR 12 Vehicule, nave cu motor și utilaje acționate de motoare cu aprindere prin scânteie – Caracteristici ale perturbațiilor radioelectrice – Limite și metode de măsurare, ediția a cincea 2001 și Amd1: 2005.

CISPR 16-1-4 Specificații pentru aparate și metode de măsurare a perturbațiilor radioelectrice și a imunității – Partea 1: Aparate de măsurat perturbațiile radio și imunitatea la perturbații. Antene și amplasamente de încercare pentru măsurări de perturbații radiate, ediția a treia 2010.

CISPR 25 Limite și metode de măsurare a caracteristicilor perturbațiilor radio pentru protecția receptoarelor utilizate la bordul vehiculelor, ediția a doua 2002 și corrigendum 2004.

ISO 7637-1 Vehicule rutiere – Perturbații electrice conduse și prin cuplaj – Partea 1: Definiții și considerații generale, ediția a doua 2002.

ISO 7637-2 Vehicule rutiere – Perturbații electrice conduse și prin cuplaj – Partea 2: Transmisia perturbațiilor electrice tranzitorii conduse de-a lungul liniilor de alimentare, numai la vehiculele cu tensiune de alimentare nominală de 12 V sau de 24 V, ediția a doua 2004.

ISO-EN 17025 Cerințe generale privind competența laboratoarelor de încercări și de etalonare, a doua ediție 2005 și Corrigendum: 2006.

ISO 11451 Vehicule rutiere – Perturbații electrice produse de energia electromagnetică radiată în bandă îngustă – metode de încercare a vehiculelor:

Partea 1: Generalități și definiții (ISO 11451-1, ediția a treia 2005 și Amd1:2008);

Partea 2: Surse de radiație în exteriorul vehiculului (ISO 11451-2, ediția a treia 2005);

Partea 4: Injecție de curent în fascicul (BCI) (ISO 11451-4, prima ediție 1995).

ISO 11452 Vehicule rutiere – Perturbații electrice produse de energia electromagnetică radiată în bandă îngustă – metode de încercare a componentelor:

Partea 1: Generalități și definiții (ISO 11452-1, ediția a treia 2005 și Amd1:2008);

Partea 2: Cameră anecoică (ISO 11452-2, ediția a doua 2004);

Partea 3: Celulă în mod electromagnetic transversal (TEM) (ISO 11452-3, ediția a treia 2001);

Partea 4: Injecție de curent în fascicul (BCI) (ISO 11452-4, ediția a treia 2005 și Corrigendum 1:2009);

Partea 5: Ghid de undă tip bandă (ISO 11452-5, ediția a doua 2002).

Regulamentul privind radiocomunicațiile al UIT, ediția 2008.

IEC 61000-3-2 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 3-2: Limite. Limite pentru emisiile de curenți armonici (curent de intrare al echipamentelor ≤ 16 A pe fază), ediția 3.2-2005 + A1: 2008 + A2: 2009.

IEC 61000-3-3 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 3-3: Limite. Limitarea variațiilor de tensiune, a fluctuațiilor de tensiune și a flickerului în rețelele publice de alimentare de joasă tensiune, pentru echipamente având un curent nominal ≤ 16 A pe fază și care nu sunt supuse unor restricții de conectare, ediția 2.0 – 2008.

IEC 61000-3-11 Compatibilitate electromagnetică (CEM) – Partea 3-11: Limite. Limitarea variațiilor de tensiune, a fluctuațiilor de tensiune și a flickerului în rețelele publice de alimentare de joasă tensiune. Echipamente având un curent absorbit ≤ 75 A și care sunt supuse unor restricții de conectare, ediția 1.0 – 2000.

IEC 61000-3-12 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 3-12: Limite. Limite pentru curenții armonici produși de echipamentele conectate la rețelele publice de joasă tensiune, cu un curent absorbit > 16 A și ≤ 75 A pe fază, ediția 1.0 -2004.

IEC 61000-4-4 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 4-4: Tehnici de încercare și măsurare. Încercări de imunitate la trenuri de impulsuri rapide de tensiune, ediția 2.0 – 2004.

IEC 61000-4-5 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 4-5: Tehnici de încercare și măsurare. Încercări de imunitate la unde de șoc, ediția 2.0 – 2005.

IEC 61000-6-2 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 6-2: Standarde generice. Imunitate pentru mediile industriale, ediția 2.0 – 2005.

IEC 61000-6-3 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 6-3: Standarde generice. Standard de emisie pentru mediile rezidențiale, comerciale și ușor industrializate, ediția 2.0 – 2006.

CISPR 16–2–1 Specificații referitoare la metode și aparate de măsurat perturbațiile radio și imunitatea la perturbații. Partea 2-1: Metode de măsurare a perturbațiilor și a imunității. Măsurările perturbațiilor conduse, ediția 2.0 – 2008.

CISPR 22 Echipamente pentru tehnologia informației. Caracteristici de perturbații radioelectrice. Limite și metode de măsurare, ediția 6.0 – 2008.

CISPR 02.01.2016Specificații pentru aparate și metode de măsurare a perturbațiilor radioelectrice și a imunității – Părțile 1-2: Aparate de măsurat perturbațiile radio și imunitatea la perturbații – echipamente auxiliare – perturbații conduse, ediția 1.2: 2006.

CISPR 12 Vehicule, nave cu motor și utilaje acționate de motoare cu aprindere prin scânteie – Caracteristici ale perturbațiilor radioelectrice – Limite și metode de măsurare, ediția a cincea 2001 și Amd1: 2005.

CISPR 16-1-4 Specificații pentru aparate și metode de măsurare a perturbațiilor radioelectrice și a imunității – Partea 1: Aparate de măsurat perturbațiile radio și imunitatea la perturbații. Antene și amplasamente de încercare pentru măsurări de perturbații radiate, ediția a treia 2010.

CISPR 25 Limite și metode de măsurare a caracteristicilor perturbațiilor radio pentru protecția receptoarelor utilizate la bordul vehiculelor, ediția a doua 2002 și corrigendum 2004.

ISO 7637-1 Vehicule rutiere – Perturbații electrice conduse și prin cuplaj – Partea 1: Definiții și considerații generale, ediția a doua 2002.

ISO 7637-2 Vehicule rutiere – Perturbații electrice conduse și prin cuplaj – Partea 2: Transmisia perturbațiilor electrice tranzitorii conduse de-a lungul liniilor de alimentare, numai la vehiculele cu tensiune de alimentare nominală de 12 V sau de 24 V, ediția a doua 2004.

ISO-EN 17025 Cerințe generale privind competența laboratoarelor de încercări și de etalonare, a doua ediție 2005 și Corrigendum: 2006.

ISO 11451 Vehicule rutiere – Perturbații electrice produse de energia electromagnetică radiată în bandă îngustă – metode de încercare a vehiculelor:

Partea 1: Generalități și definiții (ISO 11451-1, ediția a treia 2005 și Amd1:2008);

Partea 2: Surse de radiație în exteriorul vehiculului (ISO 11451-2, ediția a treia 2005);

Partea 4: Injecție de curent în fascicul (BCI) (ISO 11451-4, prima ediție 1995).

ISO 11452 Vehicule rutiere – Perturbații electrice produse de energia electromagnetică radiată în bandă îngustă – metode de încercare a componentelor:

Partea 1: Generalități și definiții (ISO 11452-1, ediția a treia 2005 și Amd1:2008);

Partea 2: Cameră anecoică (ISO 11452-2, ediția a doua 2004);

Partea 3: Celulă în mod electromagnetic transversal (TEM) (ISO 11452-3, ediția a treia 2001);

Partea 4: Injecție de curent în fascicul (BCI) (ISO 11452-4, ediția a treia 2005 și Corrigendum 1:2009);

Partea 5: Ghid de undă tip bandă (ISO 11452-5, ediția a doua 2002).

Regulamentul privind radiocomunicațiile al UIT, ediția 2008.

IEC 61000-3-2 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 3-2: Limite. Limite pentru emisiile de curenți armonici (curent de intrare al echipamentelor ≤ 16 A pe fază), ediția 3.2-2005 + A1: 2008 + A2: 2009.

IEC 61000-3-3 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 3-3: Limite. Limitarea variațiilor de tensiune, a fluctuațiilor de tensiune și a flickerului în rețelele publice de alimentare de joasă tensiune, pentru echipamente având un curent nominal ≤ 16 A pe fază și care nu sunt supuse unor restricții de conectare, ediția 2.0 – 2008.

IEC 61000-3-11 Compatibilitate electromagnetică (CEM) – Partea 3-11: Limite. Limitarea variațiilor de tensiune, a fluctuațiilor de tensiune și a flickerului în rețelele publice de alimentare de joasă tensiune. Echipamente având un curent absorbit ≤ 75 A și care sunt supuse unor restricții de conectare, ediția 1.0 – 2000.

IEC 61000-3-12 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 3-12: Limite. Limite pentru curenții armonici produși de echipamentele conectate la rețelele publice de joasă tensiune, cu un curent absorbit > 16 A și ≤ 75 A pe fază, ediția 1.0 -2004.

IEC 61000-4-4 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 4-4: Tehnici de încercare și măsurare. Încercări de imunitate la trenuri de impulsuri rapide de tensiune, ediția 2.0 – 2004.

IEC 61000-4-5 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 4-5: Tehnici de încercare și măsurare. Încercări de imunitate la unde de șoc, ediția 2.0 – 2005.

IEC 61000-6-2 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 6-2: Standarde generice. Imunitate pentru mediile industriale, ediția 2.0 – 2005.

IEC 61000-6-3 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 6-3: Standarde generice. Standard de emisie pentru mediile rezidențiale, comerciale și ușor industrializate, ediția 2.0 – 2006.

CISPR 16–2–1 Specificații referitoare la metode și aparate de măsurat perturbațiile radio și imunitatea la perturbații. Partea 2-1: Metode de măsurare a perturbațiilor și a imunității. Măsurările perturbațiilor conduse, ediția 2.0 – 2008.

CISPR 22 Echipamente pentru tehnologia informației. Caracteristici de perturbații radioelectrice. Limite și metode de măsurare, ediția 6.0 – 2008.

CISPR 02.01.2016Specificații pentru aparate și metode de măsurare a perturbațiilor radioelectrice și a imunității – Părțile 1-2: Aparate de măsurat perturbațiile radio și imunitatea la perturbații – echipamente auxiliare – perturbații conduse, ediția 1.2: 2006.

Partea 1: Generalități și definiții (ISO 11451-1, ediția a treia 2005 și Amd1:2008);

Partea 2: Surse de radiație în exteriorul vehiculului (ISO 11451-2, ediția a treia 2005);

Partea 4: Injecție de curent în fascicul (BCI) (ISO 11451-4, prima ediție 1995).

Partea 1: Generalități și definiții (ISO 11452-1, ediția a treia 2005 și Amd1:2008);

Partea 2: Cameră anecoică (ISO 11452-2, ediția a doua 2004);

Partea 3: Celulă în mod electromagnetic transversal (TEM) (ISO 11452-3, ediția a treia 2001);

Partea 4: Injecție de curent în fascicul (BCI) (ISO 11452-4, ediția a treia 2005 și Corrigendum 1:2009);

Partea 5: Ghid de undă tip bandă (ISO 11452-5, ediția a doua 2002).

Apendicele 2

Apendicele 2

Limite de referință pentru perturbațiile electromagnetice în bandă largă emise de vehicule

Distanța antenă-vehicul: 10 m

Frecvență exprimată în megahertzi (scară logaritmică).

(A se vedea punctul 6.2.2.1 din prezentul regulament.)

Limita emisiei radiate de vehicul

Limita radiațiilor în bandă largă pentru omologarea de tip – 10 m

Detector de valori de semivârf – lungimea de bandă 120 kHz

Apendicele 3

Apendicele 3

Limite de referință pentru perturbațiile electromagnetice în bandă largă emise de vehicule

Distanța antenă-vehicul: 3 m

Frecvență exprimată în megahertzi (scară logaritmică).

(A se vedea punctul 6.2.2.2 din prezentul regulament.)

Limita emisiei radiate de vehicul

Limita radiațiilor în bandă largă pentru omologarea de tip – 3 m

Detector de valori de semivârf – lungimea de bandă 120 kHz

Apendicele 4

Apendicele 4

Limite de referință pentru perturbațiile electromagnetice în bandă îngustă emise de vehicule

Distanța antenă-vehicul: 10 m

Frecvență exprimată în megahertzi (scară logaritmică).

(A se vedea punctul 6.3.2.1 din prezentul regulament.)

Limita emisiei radiate de vehicul

Limita radiațiilor în bandă scurtă pentru omologarea de tip – 10 m

Detector de valori medii – lungimea de bandă 120 kHz

Apendicele 5

Apendicele 5

Limite de referință pentru perturbațiile electromagnetice în bandă îngustă emise de vehicule

Distanța antenă-vehicul: 3 m.

Frecvență exprimată în megahertzi (scară logaritmică).

(A se vedea punctul 6.3.2.2 din prezentul regulament.)

Limita emisiei radiate de vehicul

Limita radiațiilor în bandă scurtă pentru omologarea de tip – 3 m

Detector de valori medii – lungimea de bandă 120 kHz

Apendicele 6

Apendicele 6

Subansamblu electric/electronic

Limite de referință pentru perturbațiile în bandă largă

Frecvență exprimată în megahertzi (scară logaritmică).

(A se vedea punctul 6.5.2.1 din prezentul regulament.)

Limita emisiei radiate de SAE

Limita radiațiilor în bandă largă pentru omologarea de tip – 1 m

Detector de valori de semivârf – lungimea de bandă 120 kHz

Apendicele 7

Apendicele 7

Subansamblu electric/electronic

Limite de referință pentru perturbațiile în bandă îngustă

Frecvență exprimată în megahertzi (scară logaritmică).

(A se vedea alineatul 6.6.2.1 din prezentul regulament.)

Limita emisiei radiate de SAE

Limita radiațiilor în bandă îngustă pentru omologarea de tip – 1 m

Detector de valori medii – lungimea de bandă 120 kHz

ANEXA 1

ANEXA 1

EXEMPLE DE MĂRCI DE OMOLOGARE

Modelul A

(A se vedea punctul 5.2 din prezentul regulament)

a = 6 mm min

Marca de omologare de mai sus, fixată pe un vehicul sau pe un SAE, arată că tipul de vehicul în cauză a fost omologat, cu privire la compatibilitatea electromagnetică, în Țările de Jos (E4) în conformitate cu Regulamentul nr. 10, având numărul de omologare 042439. Numărul de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată cu respectarea condițiilor din Regulamentul nr. 10 modificat prin seria 04 de amendamente.

Modelul B

(A se vedea punctul 5.2 din prezentul regulament)

a = 6 mm min

Cel de-al doilea număr este oferit doar cu titlu de exemplu.

Numerele de omologare indică faptul că, la data la care au fost acordate omologările respective, Regulamentul nr. 10 conținea seria 04 de amendamente, iar Regulamentul nr. 33 era încă în forma lui originală

ANEXA 2A

ANEXA 2A

Fișă de informații pentru omologarea de tip a unui vehicul în ceea ce privește compatibilitatea electromagnetică

Următoarele informații sunt furnizate în trei exemplare și includ un cuprins.

Orice desen este furnizat la o scară corespunzătoare și cu suficiente detalii, în format A4 sau împăturit în format A4.

Fotografiile, după caz, sunt suficient de detaliate.

În cazul în care sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate au comenzi electronice, se furnizează informații privind performanța acestora.

GENERALITĂȚI

Marca (denumirea comercială a producătorului): …

Tipul: …

Categoria vehiculului: …

Denumirea și adresa producătorului: …

Denumirea și adresa reprezentantului autorizat, după caz: …

Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

CARACTERISTICI GENERALE DE CONSTRUCȚIE A VEHICULULUI

Fotografie (fotografii) și/sau desen(e) ale unui vehicul reprezentativ: …

Amplasarea și dispunerea motorului: …

MOTOR

Producătorul: …

Codul motorului, alocat de producător și înscris pe motor: …

Motor cu ardere internă: …

A se tăia mențiunea necorespunzătoare.

Numărul și dispunerea cilindrilor: …

Mod de alimentare cu combustibil: …

A se tăia mențiunea necorespunzătoare.

Unitatea de comandă electronică: …

Marca (mărcile): …

Descrierea sistemului: …

A se tăia mențiunea necorespunzătoare.

Sistemul electric: …

A se tăia mențiunea necorespunzătoare.

Generator: …

Tipul: …

Aprinderea: …

Marca (mărcile): …

Tip (tipuri): …

Principiul de funcționare: …

A se tăia mențiunea necorespunzătoare.

Unitatea electronică de control al motorului pentru alimentarea cu GPL: …

Marca (mărcile): …

Tip (tipuri): …

A se tăia mențiunea necorespunzătoare.

Unitatea electronică de control al motorului pentru alimentarea cu GN: …

Marca (mărcile): …

Tip (tipuri): …

Motorul electric: …

Tipul (înfășurare, excitație): …

Tensiunea de funcționare: …

MOTOARE CU ALIMENTARE CU GAZ (ÎN CAZUL SISTEMELOR CU O STRUCTURĂ DIFERITĂ, FURNIZAȚI INFORMAȚIILE ECHIVALENTE)

Unitatea de comandă electronică (UCE):

Marca (mărcile): …

Tip (tipuri): …

TRANSMISIA

Tip (mecanică, hidraulică, electrică etc.): …

Descriere succintă a componentelor electrice/electronice (după caz): …

SUSPENSIA

Descriere succintă a componentelor electrice/electronice (după caz): …

DIRECȚIA

Descriere succintă a componentelor electrice/electronice (după caz): …

FRÂNE

A se tăia mențiunea necorespunzătoare.

Pentru vehiculele cu sisteme antiblocare, descrierea funcționării sistemului (inclusiv a oricărei componente electronice), schema electrică, schema circuitului hidraulic sau pneumatic: …

CAROSERIE

Tipul caroseriei: …

Materiale utilizate și metode de construcție: …

Parbriz și alte geamuri:

Descriere succintă a componentelor electrice/electronice (dacă este cazul): a mecanismului macaralei: …

Oglinzi retrovizoare (starea fiecărei oglinzi): …

O scurtă descriere a componentelor electronice (dacă există) ale sistemului de reglare: …

Centuri de siguranță și/sau alte sisteme de reținere: …

Descriere succintă a componentelor electrice/electronice (după caz): …

Suprimarea paraziților radioelectrici:

Descriere și desene/fotografii ale formelor și materialelor constitutive ale părții de caroserie care formează compartimentul motor și ale părții habitaclului care este cea mai apropiată de acesta: …

Desene sau fotografii care să indice amplasarea componentelor metalice situate în compartimentul motor (de exemplu, aparate de încălzire, roată de rezervă, filtru de aer, mecanism de direcție etc.): …

Tabel și desen care să prezinte echipamentele de antiparazitare:…

Detalii privind valoarea nominală a rezistenței în curent continuu și, în cazul cablurilor de aprindere rezistive, detalii privind rezistența lor nominală pe metru: …

DISPOZITIVE DE ILUMINAT ȘI SEMNALIZARE LUMINOASĂ

Descriere succintă a componentelor electrice/electronice, altele decât lămpi (după caz): …

DIVERSE

Dispozitive de prevenire a utilizării neautorizate a vehiculului: …

Descriere succintă a componentelor electrice/electronice (după caz): …

Tabel privind instalarea și utilizarea emițătoarelor de radiofrecvență în vehicul(e), după caz (a se vedea punctul 3.1.8 din prezentul regulament): …

A se tăia mențiunea necorespunzătoare.

Solicitantul omologării de tip trebuie să mai furnizeze următoarele informații, după caz:

Apendicele 1: O listă cu marca (mărcile) și tipul (tipurile) tuturor componentelor electrice și/sau electronice aflate sub incidența prezentului regulament (a se vedea punctele 2.9 și 2.10 din prezentul regulament), care nu au fost cuprinse în liste anterioare.

Apendicele 2: Scheme sau un desen care prezintă dispunerea generală a componentelor electrice și/sau electronice (aflate sub incidența prezentului regulament), precum și a cablajelor.

Apendicele 3: Descrierea vehiculului selectat să reprezinte tipul:

Tipul de caroserie: …

Cu volanul pe dreapta sau pe stânga: …

Ampatament: …

Apendicele 4: Raportul (rapoartele) de încercare relevante furnizate de producător, de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu ISO 17025 și recunoscut de autoritatea de omologare în scopul întocmirii certificatului de omologare de tip.

A se tăia mențiunea necorespunzătoare.

A se tăia mențiunea necorespunzătoare.

Curentul nominal maxim (în fiecare mod, după caz):

Tensiunea nominală de încărcare: …

Funcții de interfață ale vehiculului de bază: de exemplu: L1/L2/L3/N/E/pilot de control: …

Apendicele 1: O listă cu marca (mărcile) și tipul (tipurile) tuturor componentelor electrice și/sau electronice aflate sub incidența prezentului regulament (a se vedea punctele 2.9 și 2.10 din prezentul regulament), care nu au fost cuprinse în liste anterioare.

Apendicele 2: Scheme sau un desen care prezintă dispunerea generală a componentelor electrice și/sau electronice (aflate sub incidența prezentului regulament), precum și a cablajelor.

Apendicele 3: Descrierea vehiculului selectat să reprezinte tipul:

Tipul de caroserie: …

Cu volanul pe dreapta sau pe stânga: …

Ampatament: …

Apendicele 4: Raportul (rapoartele) de încercare relevante furnizate de producător, de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu ISO 17025 și recunoscut de autoritatea de omologare în scopul întocmirii certificatului de omologare de tip.

Tipul de caroserie: …

Cu volanul pe dreapta sau pe stânga: …

Ampatament: …

ANEXA 2B

ANEXA 2B

Fișă de informații pentru omologarea de tip a unui subansamblu electric/electronic cu privire la compatibilitatea electromagnetică

Următoarele informații sunt furnizate, după caz, în trei exemplare și trebuie să fie însoțite de o listă a elementelor incluse. Orice desen este furnizat la o scară corespunzătoare și cu suficiente detalii, în format A4 sau împăturit în format A4. Fotografiile, după caz, sunt suficient de detaliate.

În cazul în care sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate au comenzi electronice, se furnizează informații privind performanța acestora.

Marca (denumirea comercială a producătorului): …

Tipul: …

Dacă mijlocul de identificare conține caractere care nu sunt relevante pentru descrierea tipurilor de componente sau unități tehnice separate reglementate de prezenta fișă de informare, aceste caractere se reprezintă în document prin simbolul ? (de exemplu, ABC??123??).

Amplasarea mărcii respective: …

Denumirea și adresa producătorului: …

Denumirea și adresa reprezentantului autorizat, după caz: …

În cazul componentelor și unităților tehnice separate, amplasarea și metoda de aplicare a mărcii de omologare:

Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

Dacă mijlocul de identificare conține caractere care nu sunt relevante pentru descrierea tipurilor de componente sau unități tehnice separate reglementate de prezenta fișă de informare, aceste caractere se reprezintă în document prin simbolul ? (de exemplu, ABC??123??).

Orice restricție privind utilizarea și condițiile de montare: …

Se taie mențiunea necorespunzătoare.

Apendicele 1: Descrierea SAE ales ca reprezentativ pentru tip (schema electronică și lista principalelor componente care formează SAE, de exemplu marca și tipul microprocesorului, cristal piezoelectric etc.).

Apendicele 2: Raportul (rapoartele) de încercare relevante furnizate de producător, de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu ISO 17025 și recunoscut de autoritatea de omologare în scopul întocmirii certificatului de omologare de tip.

ANEXA 3A

ANEXA 3A

FIȘĂ DE COMUNICARE

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

eliberată de:

denumirea serviciului administrativ

privind (2):

Acordarea omologării

Extinderea omologării

Refuzul omologării

Retragerea omologării

Încetarea definitivă a producției

unui tip de vehicul/componentă/unitate tehnică separată (2) în temeiul Regulamentului nr. 10

Numărul omologării: …

Numărul extinderii: …

1. Marca (denumirea comercială a producătorului): …

2. Tipul: …

3. Modul de identificare a tipului, dacă acesta este marcat pe vehicul/componentă/unitatea tehnică separată (2) …

3.1. Amplasarea mărcii respective: …

4. Categoria vehiculului: …

5. Denumirea și adresa producătorului: …

6. În cazul componentelor și unităților tehnice separate, amplasarea și metoda de fixare a mărcii de omologare: …

7. Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

8. Informații suplimentare (după caz): a se vedea apendicele

9. Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor: …

10. Data raportului de încercare: …

11. Numărul raportului de încercare: …

12. Observații (după caz): a se vedea apendicele

13. Locul: …

14. Data: …

15. Semnătura: …

16. Se anexează indexul pachetului de documente depus la autoritatea de omologare, care poate fi obținut la cerere …

17. Motivele extinderii omologării: …

Apendice la fișa de comunicare pentru omologarea de tip nr. … referitor la omologarea de tip a unui vehicul în conformitate cu Regulamentul nr. 10

1. Informații suplimentare: …

2. Tensiunea nominală a sistemului electric: … V, legare la masă pozitivă/negativă (2)

3. Tipul caroseriei: …

4. Lista sistemelor electronice instalate pe vehiculul (vehiculele) supuse încercării, fără a se limita la elementele din documentul informativ: …

4.1. Vehicul echipat cu sistem radar cu rază scurtă de acțiune în banda de frecvențe de 24 GHz: da/nu/opțional (2)

5. Laborator acreditat în conformitate cu ISO 17025 și recunoscut de autoritatea de omologare responsabilă cu efectuarea încercărilor: …

6. Observații (de exemplu, valabil atât pentru vehicule pentru circulația pe partea stângă, cât și pentru vehicule pentru circulația pe partea dreaptă): …

(1) Numărul distinctiv al țării care a acordat/extins/refuzat sau retras omologarea.

(2) Se taie mențiunea care nu corespunde.

ANEXA 3B

ANEXA 3B

FIȘĂ DE COMUNICARE

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

eliberată de:

denumirea serviciului administrativ

privind (2):

Acordarea omologării

Extinderea omologării

Refuzul omologării

Retragerea omologării

Încetarea definitivă a producției

unui tip de subansamblu electric/electronic (2) în temeiul Regulamentului nr. 10

Numărul omologării: …

Numărul extinderii: …

1. Marca (denumirea comercială a producătorului): …

2. Tipul și prezentarea (prezentările) comercială (comerciale) generală (generale): …

3. Modul de identificare a tipului, dacă acesta este marcat pe vehicul/componentă/unitatea tehnică separată (2) …

3.1. Amplasarea mărcii respective: …

4. Categoria vehiculului: …

5. Denumirea și adresa producătorului: …

6. În cazul componentelor și unităților tehnice separate, amplasarea și metoda de fixare a mărcii de omologare: …

7. Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

8. Informații suplimentare (după caz): a se vedea apendicele

9. Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor: …

10. Data raportului de încercare: …

11. Numărul raportului de încercare: …

12. Observații (după caz): a se vedea apendicele

13. Locul: …

14. Data: …

15. Semnătura: …

16. Se anexează indexul pachetului de documente depus la autoritatea de omologare, care poate fi obținut la cerere …

17. Motivele extinderii omologării: …

Apendice la fișa de comunicare pentru omologarea de tip nr. … referitor la omologarea de tip a unui subansamblu electric/electronic în conformitate cu Regulamentul nr. 10

1. Informații suplimentare: …

1.1. Tensiunea nominală a sistemului electric: … V, legare la masă pozitivă/negativă (2)

1.2. Acest SAE poate fi utilizat pe orice tip de vehicul, cu următoarele restricții: …

1.2.1. Condiții de instalare, după caz: …

1.3. Acest SAE poate fi utilizat numai pe următoarele tipuri de vehicule: …

1.3.1. Condiții de instalare, după caz: …

1.4. Metoda (metodele) de încercare specifică (specifice) utilizată (utilizate) și gamele de frecvență acoperite pentru determinarea imunității au fost (vă rugăm să specificați metoda precisă utilizată, conform anexei 9): …

1.5. Laborator acreditat în conformitate cu ISO 17025 și recunoscut de autoritatea de omologare responsabilă cu efectuarea încercărilor: …

2. Observații: …

(1) Numărul distinctiv al țării care a acordat/extins/refuzat sau retras omologarea.

(2) Se taie mențiunea necorespunzătoare.

ANEXA 4

ANEXA 4

Metoda de măsurare a emisiilor electromagnetice în bandă largă generate de vehicule

GENERALITĂȚI

Metoda de încercare descrisă în prezenta anexă se aplică exclusiv vehiculelor.

Această metodă se referă la ambele configurații de vehicul:

altele decât cele cu mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate;

cele cu mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate.

Metodă de încercare

Această încercare este destinată măsurării emisiilor în bandă largă generate de sistemele electrice sau electronice montate pe vehicul (de exemplu sistemul de aprindere sau motoarele electrice).

Dacă nu se menționează altfel în prezenta anexă, încercarea se efectuează în conformitate cu CISPR 12 (ediția a cincea 2001 și Amd1:2005).

STAREA VEHICULULUI ÎN TIMPUL ÎNCERCĂRILOR

Vehicul într-o configurație alta decât configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate.

Motorul

Motorul trebuie să fie pornit, în conformitate cu CISPR 12 (a cincea ediție 2001 și Amd1:2005)

Alte sisteme ale vehiculului

Toate echipamentele care pot genera emisii în bandă largă, care pot fi activate permanent de conducătorul auto sau de pasager, ar trebui să funcționeze la sarcina maximă (de exemplu, motoarele ștergătoarelor de parbriz sau ventilatoarele). Claxonul și motoarele geamurilor electrice sunt excluse întrucât nu sunt utilizate în mod continuu.

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate.

Acest vehicul trebuie să fie în modul de încărcare a bateriei la putere nominală până când tensiunea curentului alternativ sau continuu atinge cel puțin 80% din valoarea sa inițială. Detaliile încercării pentru conectarea vehiculului în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate sunt prezentate în figura 3 din apendicele la prezenta anexă.

LOCUL DE EFECTUARE A MĂSURĂTORILOR

Ca o variantă la cerințele precizate în CISPR 12 (ediția a cincea 2001 și Amd1:2005) pentru vehicule din categoria L, suprafața de încercare poate fi orice amplasament care respectă condițiile indicate în figura 1 din apendicele la prezenta anexă. În acest caz, echipamentul de măsurare trebuie să fie situat în afara părții indicate în figura 1 din apendicele la prezenta anexă.

Se poate folosi o cameră de încercare închisă dacă se poate demonstra că există o corelație între rezultatele obținute în camera de încercare închisă și cele obținute în aer liber. Camerele de încercare închise nu trebuie să respecte cerințele referitoare la dimensiuni din cazul încercării în aer liber, în afară de distanța de la antenă la vehicul și de înălțimea antenei.

CERINȚE PRIVIND ÎNCERCAREA

Limitele se aplică pe întregul domeniu de frecvențe de 30-1000 MHz, pentru măsurări efectuate într-o cameră semianecoică sau într-un spațiu de încercare în aer liber.

Măsurătorile pot fi efectuate fie cu detectoare de valori de semivârf, fie cu detectoare de valori de vârf. Limitele indicate la punctele 6.2 și 6.5 din prezentul regulament sunt pentru detectoare de valori de semivârf. În cazul utilizării detectorilor de valori de vârf, se aplică un factor de corecție de 20 dB, astfel cum este definit în CISPR 12 (ediția a cincea 2001 și Amd1:2005).

Măsurători

Serviciul tehnic efectuează încercări la intervalele precizate în standardul CISPR 12 (ediția a cincea 2001 și Amd1:2005), pe întregul domeniu de frecvențe 30-1000 MHz.

Ca posibilitate alternativă, în cazul în care producătorul furnizează, pentru întregul domeniu de frecvențe, măsurători provenite de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu părțile aplicabile din ISO 17025 (ediția a doua 2005 și Corrigendum: 2006) și recunoscut de autoritatea de omologare, serviciul tehnic poate împărți domeniul de frecvențe în 14 benzi de frecvență, și anume 30-34, 34-45, 45-60, 60-80, 80-100, 100-130, 130-170, 170-225, 225-300, 300-400, 400-525, 525-700, 700-850, 850-1000 MHz, și efectua încercări la cele 14 frecvențe care generează cele mai mari niveluri de emisii în fiecare bandă de frecvență, pentru a confirma faptul că vehiculul îndeplinește cerințele din prezenta anexă.

În cazul în care limita este depășită în timpul încercării, trebuie efectuate investigații pentru a se asigura că acest lucru se datorează vehiculului și nu radiațiilor ambiante.

Valori înregistrate

Valoarea maximă a înregistrărilor privind limita (polarizare orizontală și verticală, amplasarea antenei pe partea stângă și pe partea dreaptă a vehiculului) în fiecare din cele 14 benzi de frecvență trebuie considerată ca fiind înregistrarea caracteristică la frecvența la care au fost efectuate măsurătorile.

Apendice

Figura 1

Suprafață orizontală netedă, fără reflexie electromagnetică; limitele suprafeței sunt definite de o elipsă

Figura 2

Poziția antenei față de vehicul

Antenă dipol în poziția de măsurare a componentelor verticale ale câmpului de radiații

Antenă dipol în poziția de măsurare a componentelor orizontale ale câmpului de radiații

Figura 3

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate

Secțiune verticală

altele decât cele cu mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate;

cele cu mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate.

Apendice

Apendice

Figura 1

Suprafață orizontală netedă, fără reflexie electromagnetică; limitele suprafeței sunt definite de o elipsă

Figura 2

Poziția antenei față de vehicul

Antenă dipol în poziția de măsurare a componentelor verticale ale câmpului de radiații

Antenă dipol în poziția de măsurare a componentelor orizontale ale câmpului de radiații

Figura 3

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate

Secțiune verticală

ANEXA 5

ANEXA 5

Metoda de măsurare a emisiilor electromagnetice în bandă îngustă produse de vehicule

GENERALITĂȚI

Metoda de încercare descrisă în prezenta anexă se aplică exclusiv vehiculelor.

Această metodă se referă doar la configurațiile vehiculului altele decât cel cu modul de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate.

Metodă de încercare

Această încercare este destinată măsurării emisiilor în bandă îngustă care ar putea fi produse de sisteme pe bază de microprocesoare sau de o altă sursă în bandă îngustă.

Dacă nu se specifică altfel în prezenta anexă, încercarea se efectuează în conformitate cu CISPR 12 (ediția a cincea 2001 și Amd1: 2005) sau cu CISPR 25 (și Corrigendum: 2004).

Într-o primă etapă, se măsoară nivelurile de emisii în banda de frecvență FM (de la 76 la 108 MHz) la antena radio a vehiculului, cu un detector de valori medii. Dacă nu se depășește nivelul specificat la punctul 6.3.2.4 din prezentul regulament, vehiculul este considerat ca respectând limitele privind interferențele electromagnetice prevăzute de prezenta anexă și nu este nevoie să se efectueze încercarea completă.

Ca o posibilitate alternativă, în cazul vehiculelor din categoria L, locul în care se efectuează măsurătoarea poate fi ales în conformitate cu punctele 3.1 și 3.2 din anexa 4.

STAREA VEHICULULUI ÎN TIMPUL ÎNCERCĂRILOR

Comutatorul de contact trebuie să fie în poziția pornit. Motorul trebuie să fie oprit.

Toate sistemele electronice ale vehiculului trebuie să fie conectate în modul normal de funcționare, iar vehiculul trebuie să fie staționat.

Toate echipamentele care pot fi activate permanent de către conducătorul vehiculului sau de către pasager și care încorporează oscilatoare interne cu frecvența > 9 kHz sau semnale repetitive trebuie să fie în stare normală de funcționare.

CERINȚE PRIVIND ÎNCERCAREA

Limitele se aplică pe întregul domeniu de frecvențe de 30-1000 MHz, pentru măsurări efectuate într-o cameră semianecoică sau într-un spațiu de încercare în aer liber.

Măsurătorile se efectuează cu ajutorul unui detector de valori medii.

Măsurători

Serviciul tehnic efectuează încercări la intervalele precizate în standardul CISPR 12 (ediția a cincea 2001 și Amd1: 2005), pe întregul domeniu de frecvențe 30-1000 MHz.

Ca alternativă, în cazul în care producătorul furnizează, pentru toată gama de frecvențe, măsurători de date de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu părțile aplicabile din standardul ISO 17025 ( ediția a doua 2005 și Corrigendum: 2006) și recunoscut de autoritatea de omologare, serviciul tehnic poate împărți domeniul frecvențelor în 14 benzi de frecvență, și anume 30-34, 34-45, 45-60, 60-80, 80-100, 100-130, 130-170, 170-225, 225-300, 300-400, 400-525, 525-700, 700-850, 850-1000 MHz, și poate efectua încercări la cele 14 frecvențe care generează cele mai mari niveluri de emisii în fiecare bandă de frecvență pentru a confirma faptul că vehiculul îndeplinește cerințele din prezenta anexă.

În cazul în care limita este depășită în timpul încercării, trebuie efectuate investigații pentru a se asigura că acest lucru se datorează vehiculului și nu radiațiilor ambiante (inclusiv radiațiilor în bandă largă provenite de la orice SAE).

Valori înregistrate

Valoarea maximă a înregistrărilor privind limita (polarizare orizontală și verticală, amplasarea antenei pe partea stângă și pe partea dreaptă a vehiculului) în fiecare din cele 14 benzi de frecvență trebuie considerată ca fiind înregistrarea caracteristică la frecvența la care au fost efectuate măsurătorile.

ANEXA 6

ANEXA 6

Metoda de încercare a imunității vehiculelor la radiații electromagnetice

GENERALITĂȚI

Metoda de încercare descrisă în prezenta anexă se aplică exclusiv vehiculelor. Această metodă se referă la ambele configurații de vehicul:

altele decât cele cu mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate;

cele cu mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate.

Metodă de încercare

Această încercare este destinată demonstrării imunității sistemelor electronice ale vehiculului. Vehiculul este supus acțiunii unor câmpuri electromagnetice, așa cum se descrie în prezenta anexă. Vehiculul trebuie monitorizat în timpul efectuării încercărilor.

Dacă nu se precizează altfel în prezenta anexă, încercarea se efectuează în conformitate cu ISO 11451-2, ediția a treia 2005.

Metode alternative de încercare

Ca o posibilitate alternativă, încercarea poate fi efectuată într-un spațiu în aer liber, pentru toate vehiculele. Instalația de încercare trebuie să fie conformă cu cerințele legale (naționale) privind emisiile câmpurilor electromagnetice.

În cazul în care un vehicul este mai lung de 12 m și/sau mai lat de 2,60 m și/sau mai înalt de 4,00 m, se poate utiliza metoda BCI (injecție de curent în fascicul), în conformitate cu ISO 11451-4 (ediția întâi 1995) în domeniul de frecvențe 20-2000 MHz, cu nivelurile definite la punctul 6.7.2.1 din prezentul regulament.

STAREA VEHICULULUI ÎN TIMPUL ÎNCERCĂRILOR

Vehicul într-o configurație alta decât configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate.

Vehiculul trebuie să fie fără încărcătură, cu excepția echipamentului de încercare necesar.

În mod normal, motorul trebuie să rotească roțile motoare la o viteză constantă de 50 km/h, cu excepția cazului în care există un motiv tehnic, legat de vehicul, care să impună o altă condiție. În cazul vehiculelor din categoriile L1 și L2, în mod normal, viteza constantă trebuie să fie de 25 km/h. Vehiculul trebuie să fie plasat pe un stand dinamometric reglat la un cuplu corespunzător sau, în lipsa unui astfel de dispozitiv, trebuie montat pe suporți izolați care să permită o gardă minimă la sol. Dacă este cazul, arborii de transmisie, curelele sau lanțurile pot fi decuplate (de exemplu, în cazul camioanelor, al vehiculelor cu două și trei roți).

Condiții de bază aplicabile vehiculului

Acest punct definește condițiile minime de încercare (în limita aplicabilității lor) și criteriile de respingere în cazul încercărilor de imunitate pentru vehicule. Alte sisteme ale vehiculelor care pot afecta funcțiile cu implicații pentru imunitate trebuie să facă obiectul unor încercări care urmează a fi efectuate într-un mod stabilit de comun acord între producător si serviciul tehnic.

Toate echipamentele care pot fi activate permanent de către conducătorul auto sau de către pasager sunt în stare normală de funcționare.

Toate celelalte sisteme care influențează controlul conducătorului auto asupra vehiculului trebuie să fie conectate în starea lor normală de funcționare.

În cazul în care anumite sisteme electrice/electronice care fac parte integrantă din comanda directă a vehiculului nu vor funcționa în condițiile descrise la punctul 2.1, producătorul are posibilitatea de a furniza serviciului tehnic un raport sau dovezi suplimentare care să demonstreze că sistemele electrice/electronice ale vehiculului sunt conforme cu cerințele prezentului regulament. Aceste dovezi se atașează documentației de omologare de tip.

În timpul monitorizării vehiculului se utilizează numai echipamente care nu produc perturbații. Exteriorul vehiculului și habitaclul se monitorizează pentru a se constata dacă sunt îndeplinite cerințele prezentei anexe [de exemplu prin utilizarea unei (unor) camere video, a unui microfon etc.].

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate.

Vehiculul trebuie să fie fără încărcătură, cu excepția echipamentului de încercare necesar.

Vehiculul trebuie să fie imobilizat, motorul trebuie să fie oprit și aflat în modul de încărcare.

Condiții de bază aplicabile vehiculului

Acest punct definește condițiile minime de încercare (în limita aplicabilității lor) și criteriile de respingere în cazul încercărilor de imunitate pentru vehicule. Alte sisteme ale vehiculelor care pot afecta funcțiile cu implicații pentru imunitate trebuie să facă obiectul unor încercări care urmează a fi efectuate într-un mod stabilit de comun acord între producător și serviciul tehnic.

Toate celelalte echipamente care pot fi activate permanent de către conducătorul auto sau de către pasager ar trebui să fie deconectate.

În timpul monitorizării vehiculului se utilizează numai echipamente care nu produc perturbații. Exteriorul vehiculului și habitaclul se monitorizează pentru a se constata dacă sunt îndeplinite cerințele prezentei anexe [de exemplu prin utilizarea unei (unor) camere video, a unui microfon etc.].

PUNCT DE REFERINȚĂ

În sensul prezentei anexe, punctul de referință este considerat punctul în care se stabilește intensitatea câmpului electromagnetic și se definește după cum urmează:

Pentru categoriile de vehicule M, N, O în conformitate cu ISO 11451-2, ediția a treia 2005.

Pentru categoria L de vehicule:

la cel puțin 2 m distanță, pe direcție orizontală, față de centrul de fază al antenei sau la cel puțin 1 m, pe direcție verticală, față de elementele radiante ale unui sistem de linii de transmisie (SLT);

pe axul central al vehiculului (planul de simetrie longitudinală);

la o înălțime de 1,0 ± 0,05 m deasupra planului pe care este așezat vehiculul sau la 2,0 ± 0,05 m dacă înălțimea minimă a plafonului oricărui vehicul din gama de modele depășește 3,0 m,

fie la 1,0 ± 0,2 m în spatele axei centrale verticale a roții anterioare a vehiculului (punctul C din figura 1 din apendicele la prezenta anexă) în cazul vehiculelor cu trei roți,

fie la 0,2 ± 0,2 m în spatele axei centrale verticale a roții anterioare a vehiculului (punctul D din figura 2 din apendicele la prezenta anexă) în cazul vehiculelor cu două roți.

Dacă se decide emiterea de radiații electromagnetice către partea posterioară a vehiculului, punctul de referință se stabilește ca la punctele 3.3.1-3.3.4. În această situație, vehiculul se orientează cu partea posterioară spre antenă și se poziționează ca și cum ar fi rotit în plan orizontal cu 180° în jurul punctului său central, adică astfel încât distanța între antenă și cea mai apropiată parte exterioară a caroseriei vehiculului să rămână neschimbată. Acest lucru este ilustrat în figura 3 din apendicele la prezenta anexă.

CERINȚE PRIVIND ÎNCERCAREA

Gamă de frecvențe, durata expunerii, polarizare

Vehiculul se expune radiațiilor electromagnetice în domeniul de frecvențe de 20-2000 MHz în polarizare verticală.

Modulația semnalului de încercare trebuie să fie:

AM (modulația amplitudinii), cu o modulație de 1 KHz și o profunzime a modulației de 80 % în domeniul de frecvențe de 20-800 MHz; și

PM (modulația impulsurilor), t = 577 μs, perioada = 4600 μs, în domeniul de frecvențe de 800-2000 MHz,

în cazul în care nu sunt stabilite dispoziții diferite de comun acord între serviciul tehnic și producătorul vehiculului.

Mărimea pasului de frecvență și durata expunerii se aleg în conformitate cu ISO 11451-1, ediția a treia 2005 și Amd1: 2008.

Serviciul tehnic efectuează încercarea la intervalele specificate în ISO 11451-1, ediția a treia 2005 și Amd1: 2008, în domeniul de frecvențe de 20-2000 MHz.

Ca o posibilitate alternativă, în cazul în care producătorul furnizează, pentru întregul domeniu de frecvențe, măsurători provenite de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu părțile aplicabile din ISO 17025 (ediția a doua 2005 și Corrigendum: 2006) și recunoscut de autoritatea de omologare, serviciul tehnic poate alege un număr redus de frecvențe discrete din cadrul domeniului, de exemplu 27, 45, 65, 90, 120, 150, 190, 230, 280, 380, 450, 600, 750, 900, 1300 și 1800 MHz, pentru a confirma faptul că vehiculul îndeplinește cerințele prezentei anexe.

Dacă un vehicul este respins la încercarea definită în prezenta anexă, trebuie să se verifice dacă respingerea se datorează condițiilor de încercare impuse și nu generării de câmpuri electromagnetice necontrolate.

GENERAREA INTENSITĂȚII CERUTE A CÂMPULUI

Metodologie de încercare

Pentru stabilirea nivelului de intensitate a câmpului necesar pentru încercări se utilizează metoda substituției, în conformitate cu ISO 11451-1, ediția a treia, 2005 și Amd1: 2008.

Etalonare

Pentru sistemele cu linie de transmisie (SLT), se utilizează o sondă de câmp în punctul de referință al instalației de încercare.

Pentru antene, se utilizează patru sonde de câmp pe linia de referință a instalației.

Faza de încercare

Vehiculul se poziționează astfel încât linia mediană a acestuia să se afle în punctul de referință sau pe linia de referință a instalației. În mod normal, vehiculul este poziționat în fața unei antene fixe. Cu toate acestea, în cazul în care blocurile electronice de comandă și fasciculele de cabluri aferente sunt amplasate predominant în partea din spate a vehiculului, încercarea ar trebui să se efectueze în mod normal cu vehiculul poziționat cu spatele la antenă. În cazul unor vehicule lungi (adică exclusiv vehiculele din categoriile L, M1 și N1), care au blocurile electronice de comandă și fasciculele de cabluri aferente amplasate predominant în partea de mijloc a vehiculului, se poate stabili un punct de referință fie pe partea dreaptă, fie pe partea stângă a suprafeței vehiculului. Acest punct de referință trebuie să fie situat la jumătatea axei longitudinale a vehiculului sau într-un punct de-a lungul părții laterale a vehiculului, ales de producător de comun acord cu autoritatea competentă, după luarea în considerare a distribuției sistemelor electronice și a schemei de cablare.

Aceste încercări pot fi efectuate numai în cazul în care construcția fizică a camerei de încercare permite acest lucru. Poziția antenelor trebuie să fie menționată în raportul de încercare.

Apendice

Figura 1

Figura 2

Figura 3

Prima etapă:

determinarea punctului de referință

A doua etapă:

rotirea vehiculului

Spate

Față

Vehicul

Vehicul

Punct de referință

Față

Spate

Distanța menținută între vehicul și antenă

Antenă

Figura 4

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate

altele decât cele cu mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate;

cele cu mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate.

la cel puțin 2 m distanță, pe direcție orizontală, față de centrul de fază al antenei sau la cel puțin 1 m, pe direcție verticală, față de elementele radiante ale unui sistem de linii de transmisie (SLT);

pe axul central al vehiculului (planul de simetrie longitudinală);

la o înălțime de 1,0 ± 0,05 m deasupra planului pe care este așezat vehiculul sau la 2,0 ± 0,05 m dacă înălțimea minimă a plafonului oricărui vehicul din gama de modele depășește 3,0 m,

fie la 1,0 ± 0,2 m în spatele axei centrale verticale a roții anterioare a vehiculului (punctul C din figura 1 din apendicele la prezenta anexă) în cazul vehiculelor cu trei roți,

Dacă se decide emiterea de radiații electromagnetice către partea posterioară a vehiculului, punctul de referință se stabilește ca la punctele 3.3.1-3.3.4. În această situație, vehiculul se orientează cu partea posterioară spre antenă și se poziționează ca și cum ar fi rotit în plan orizontal cu 180° în jurul punctului său central, adică astfel încât distanța între antenă și cea mai apropiată parte exterioară a caroseriei vehiculului să rămână neschimbată. Acest lucru este ilustrat în figura 3 din apendicele la prezenta anexă.

AM (modulația amplitudinii), cu o modulație de 1 KHz și o profunzime a modulației de 80 % în domeniul de frecvențe de 20-800 MHz; și

PM (modulația impulsurilor), t = 577 μs, perioada = 4600 μs, în domeniul de frecvențe de 800-2000 MHz,

Apendice

Apendice

Figura 1

Figura 2

Figura 3

Prima etapă:

determinarea punctului de referință

A doua etapă:

rotirea vehiculului

Spate

Față

Vehicul

Vehicul

Punct de referință

Față

Spate

Distanța menținută între vehicul și antenă

Antenă

Figura 4

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate

ANEXA 7

ANEXA 7

Metodă de măsurare a emisiilor electromagnetice în bandă largă produse de subansamblurile electrice/electronice

GENERALITĂȚI

Metoda de încercare descrisă în prezenta anexă se poate aplica subansamblurilor electrice/electronice (SAE) care pot fi montate ulterior pe vehicule conforme cu dispozițiile anexei 4.

Metodă de încercare

Această încercare este destinată măsurării emisiilor electromagnetice în bandă largă provenite de la SAE (de exemplu sisteme de aprindere, motoare electrice etc.).

Dacă nu se menționează altfel în prezenta anexă, încercarea se efectuează în conformitate cu CISPR 25 (ediția a doua 2002 și Corrigendum 2004).

STAREA SAE ÎN TIMPUL ÎNCERCĂRILOR

SAE care face obiectul încercării trebuie să fie în conectat în modul normal de funcționare, preferabil la sarcină maximă.

PREGĂTIREA ÎNCERCĂRII

Încercarea se efectuează în conformitate cu CISPR 25 (ediția a doua 2002 și Corrigendum, 2004) clauza 6.4 – metoda ALSE.

Spațiu alternativ pentru efectuarea măsurătorilor

Ca alternativă la incinta anecoică ecranată (ALSE), se poate utiliza un spațiu de încercare în aer liber (OATS), care să fie conform cu cerințele CISPR 16-1-4 (ediția a treia 2010) (a se vedea apendicele la prezenta anexă).

Mediu

Pentru a garanta că nu există niciun zgomot de fond sau semnal parazit de o amplitudine suficientă pentru a afecta în mod semnificativ măsurarea, măsurătorile trebuie efectuate înainte sau după încercarea principală. În timpul efectuării acestei măsurători, zgomotul de fond sau semnalele parazite trebuie să fie cu cel puțin 6 dB mai mici decât limitele de interferență indicate la punctul 6.5.2.1 din prezentul regulament, cu excepția transmisiilor intenționate în bandă îngustă, inerente mediului ambiant.

CERINȚE PRIVIND ÎNCERCAREA

Limitele se aplică pe întregul domeniu de frecvențe de 30-1000 MHz, pentru măsurări efectuate într-o cameră semianecoică sau într-un spațiu de încercare în aer liber.

Măsurătorile pot fi efectuate fie cu detectoare de valori de semivârf, fie cu detectoare de valori de vârf. Limitele indicate la punctele 6.2 și 6.5 din prezentul regulament sunt pentru detectoare de valori de semivârf. În cazul utilizării detectorilor de valori de vârf, se aplică un factor de corecție de 20 dB, astfel cum este definit în CISPR 12 (ediția a cincea 2001 și Amd1: 2005).

Măsurători

Serviciul tehnic efectuează încercări la intervalele precizate în standardul CISPR 12 (ediția a cincea 2001 și Amd1: 2005), pe întregul domeniu de frecvențe 30-1000 MHz.

Ca posibilitate alternativă, în cazul în care producătorul furnizează, pentru întregul domeniu de frecvențe, măsurători provenite de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu părțile aplicabile din ISO 17025 (ediția a doua 2005 și Corrigendum: 2006) și recunoscut de autoritatea de omologare, serviciul tehnic poate împărți domeniul de frecvențe în 14 benzi de frecvență, și anume 30-34, 34-45, 45-60, 60-80, 80-100, 100-130, 130-170, 170-225, 225-300, 300-400, 400-525, 525-700, 700-850, 850-1000 MHz și efectua încercări la cele 14 frecvențe care produc cele mai mari niveluri de emisii în fiecare bandă de frecvență, pentru a confirma faptul că SAE îndeplinește cerințele din prezenta anexă.

În cazul în care limita este depășită în timpul încercării, trebuie să se facă verificări pentru a se garanta că acest lucru se datorează SAE și nu radiațiilor ambiante.

Valori înregistrate

Valoarea maximă a înregistrărilor privind limita (polarizare orizontală/verticală) în fiecare dintre cele 14 benzi de frecvență trebuie considerată ca fiind înregistrarea caracteristică la frecvența la care au fost efectuate măsurătorile.

Apendice

Spațiu de încercare în aer liber: delimitarea zonei de încercare a subansamblurilor electrice/electronice

Zonă liberă, fără suprafețe reflectante electromagnetic

Apendice

Apendice

Spațiu de încercare în aer liber: delimitarea zonei de încercare a subansamblurilor electrice/electronice

Zonă liberă, fără suprafețe reflectante electromagnetic

ANEXA 8

ANEXA 8

Metodă de măsurare a emisiilor electromagnetice în bandă scurtă produse de subansamblurile electrice/electronice

GENERALITĂȚI

Metoda de încercare descrisă în prezenta anexă se poate aplica subansamblurilor electrice/electronice (SAE) care pot fi montate ulterior pe vehicule conforme cu dispozițiile anexei 4.

Metodă de încercare

Această încercare este destinată măsurării emisiilor în bandă îngustă, cum sunt cele produse de un sistem bazat pe microprocesoare.

Dacă nu se menționează altfel în prezenta anexă, încercarea se efectuează în conformitate cu CISPR 25 (ediția a doua 2002 și Corrigendum: 2004).

STAREA SAE ÎN TIMPUL ÎNCERCĂRILOR

SAE care face obiectul încercării trebuie să fie conectat în modul normal de funcționare.

PREGĂTIREA ÎNCERCĂRII

Încercarea se efectuează în conformitate cu CISPR 25 (ediția a doua 2002 și Corrigendum: 2004) clauza 6.4 – metoda ALSE.

Spațiu alternativ pentru efectuarea măsurătorilor

Ca alternativă la incinta anecoică ecranată (ALSE), se poate utiliza un spațiu de încercare în aer liber (OATS), care să fie conform cu cerințele CISPR 16-1-4 (ediția a treia 2010) (a se vedea apendicele la anexa 7).

Mediu

Pentru a garanta că nu există nici un zgomot de fond sau semnal parazit de o amplitudine suficientă pentru a afecta în mod semnificativ măsurarea, măsurătorile trebuie efectuate înainte sau după încercarea principală. În timpul efectuării acestei măsurători, zgomotul de fond sau semnalele parazite trebuie să fie cu cel puțin 6 dB mai mici decât limitele de interferență indicate la punctul 6.6.2.1 din prezentul regulament, cu excepția transmisiilor intenționate în bandă îngustă, inerente mediului ambiant.

CERINȚE PRIVIND ÎNCERCAREA

Limitele se aplică pe întregul domeniu de frecvențe de 30-1000 MHz, pentru măsurări efectuate într-o cameră semianecoică sau într-un spațiu de încercare în aer liber.

Măsurătorile se efectuează cu ajutorul unui detector de valori medii.

Măsurători

Serviciul tehnic efectuează încercări la intervalele precizate în standardul CISPR 12 (ediția a cincea 2001 și Amd1: 2005), pe întregul domeniu de frecvențe 30-1000 MHz.

Ca posibilitate alternativă, în cazul în care producătorul furnizează, pentru întregul domeniu de frecvențe, măsurători provenite de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu părțile aplicabile din ISO 17025 (ediția a doua 2005 și Corrigendum: 2006) și recunoscut de autoritatea de omologare, serviciul tehnic poate împărți domeniul de frecvențe în 14 benzi de frecvență, și anume 30-34, 34-45, 45-60, 60-80, 80-100, 100-130, 130-170, 170-225, 225-300, 300-400, 400-525, 525-700, 700-850, 850-1000 MHz și efectua încercări la cele 14 frecvențe care produc cele mai mari niveluri de emisii în fiecare bandă de frecvență, pentru a confirma faptul că SAE îndeplinește cerințele din prezenta anexă. În cazul în care limita este depășită în timpul încercării, trebuie să se facă verificări pentru a se asigura că acest lucru se datorează SAE și nu radiațiilor ambiante, inclusiv radiațiilor ambiante provenite de la SAE.

Valori înregistrate

Valoarea maximă a înregistrărilor privind limita (polarizare orizontală/verticală) în fiecare din cele 14 benzi de frecvență trebuie considerată ca fiind înregistrarea caracteristică la frecvența la care au fost efectuate măsurătorile.

ANEXA 9

ANEXA 9

Metodă (metode) de încercare a imunității subansamblurilor electrice/electronice la radiațiile electromagnetice

GENERALITĂȚI

Metoda (metodele) de încercare descrisă (descrise) în prezenta anexă se aplică subansamblurilor electrice/electronice (SAE).

Metoda de încercare

Subansamblurile electrice/electronice pot respecta cerințele oricărei combinații între următoarele metode de încercare, la alegerea producătorului, cu condiția ca rezultatele să acopere întreaga gamă de frecvențe specificată la punctul 3.1 din prezenta anexă:

cameră anecoică în conformitate cu ISO 11452-2, ediția a doua 2004;

încercare cu celulă în mod electromagnetic transversal (TEM) în conformitate cu ISO 11452-3, ediția a treia 2001;

încercare prin injecție de curent în fascicul în conformitate cu ISO 11452-4, ediția a treia 2005 și Corrigendum 1: 2009;

încercare cu ghid de unde tip bandă în conformitate cu ISO 11452-5, ediția a doua 2002;

ghid de unde tip bandă de 800 mm în conformitate cu punctul 5 din prezenta anexă.

(Gama de frecvențe și condițiile generale de încercare sunt stabilite pe baza ISO 11452-1, ediția a treia 2005 și Amd1: 2008.)

STAREA SAE ÎN TIMPUL ÎNCERCĂRILOR

Condițiile de încercare sunt în conformitate cu ISO 11452-1, ediția a treia 2005 și Amd1: 2008.

SAE care este supus încercării trebuie să fie în funcțiune și trebuie stimulat pentru a fi în condiții normale de funcționare. El trebuie să fie dispus astfel cum este definit în prezenta anexă, dacă metodele de încercare individuale nu impun o altă dispunere.

În faza de etalonare nu trebuie să fie prezent niciun echipament exterior care este necesar pentru funcționarea SAE în timpul încercării. Niciun echipament exterior nu trebuie să fie situat la o distanță mai mică de 1 m de punctul de referință în timpul etalonării.

Pentru a asigura reproductibilitatea rezultatelor măsurătorilor în cazul repetării încercărilor și a măsurătorilor, echipamentul care generează semnalele de încercare și instalarea acestuia trebuie să îndeplinească aceeași specificație ca cea utilizată în timpul fiecărei faze de etalonare corespunzătoare.

În cazul în care SAE supus încercării este format din mai mult de o unitate, cablurile de interconectare ar trebui să fie, de preferat, fasciculele de cabluri destinate utilizării în interiorul vehiculului. Dacă acestea nu sunt disponibile, lungimea dintre blocul electronic de comandă și rețeaua de stabilizare a impedanței liniei (RSIL) trebuie să fie în conformitate cu valoarea definită în standard. Toate cablurile din fascicul ar trebui să fie racordate cât mai realist posibil și, de preferință, cu sarcini și elemente de acționare reale.

CERINȚE GENERALE DE ÎNCERCARE

Domeniul de frecvențe, timpii de expunere

Măsurătorile se fac în gama de frecvențe 20-2000 MHz, cu pași de frecvență în conformitate cu ISO 11452-1, ediția a treia 2005 și Amd1: 2008.

Modulația semnalului de încercare trebuie să fie:

AM (modulația amplitudinii), cu o modulație de 1 KHz și o profunzime a modulației de 80 % în banda de frecvențe 20-800 MHz;

PM (modulația impulsurilor), t = 577 μs, perioada = 4600 μs, în domeniul de frecvențe de 800-2000 MHz,

cu excepția cazului în care se stabilesc dispoziții contrare de comun acord între serviciul tehnic și producătorul SAE.

Mărimea pasului de frecvență și durata expunerii se aleg în conformitate cu ISO 11452-1, ediția a treia 2005 și Amd1: 2008.

Serviciul tehnic efectuează încercarea la intervalele specificate în ISO 11452-1 ediția a treia 2005 și Amd1: 2008, în toată gama de frecvențe 20-2000 MHz.

Ca o posibilitate alternativă, în cazul în care producătorul furnizează, pentru întregul domeniu de frecvențe, măsurători provenite de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu părțile aplicabile din ISO 17025 (ediția a doua 2005 și Corrigendum: 2006) și recunoscut de autoritatea de omologare, serviciul tehnic poate alege un număr redus de frecvențe discrete din cadrul domeniului, de exemplu 27, 45, 65, 90, 120, 150, 190, 230, 280, 380, 450, 600, 750, 900, 1300 și 1800 MHz, pentru a confirma faptul că SAE îndeplinește cerințele prezentei anexe.

Dacă un SAE este respins la încercările definite în prezenta anexă, trebuie să se verifice dacă respingerea se datorează condițiilor de încercare impuse și nu generării de câmpuri electromagnetice necontrolate.

CERINȚE DE ÎNCERCARE SPECIFICE

Încercare în camera anecoică

Metodă de încercare

Această metodă de încercare permite încercarea sistemelor electrice/electronice ale vehiculelor, prin expunerea unui SAE la radiațiile electromagnetice generate de o antenă.

Metodologie de încercare

Se utilizează metoda substituției pentru a stabili condițiile câmpului de încercări în conformitate cu ISO 11452-2, ediția a doua 2004.

Încercarea se efectuează cu polarizare verticală.

Încercarea cu celulă TEM (a se vedea apendicele 2 la prezenta anexă)

Metodă de încercare

Celula TEM (mod electromagnetic transversal) generează câmpuri omogene între conductorul intern (peretele despărțitor) și învelișul exterior (planul de masă).

Metodologie de încercare

Condițiile de încercare sunt în conformitate cu ISO 11452-3, ediția a treia 2001.

În funcție de SAE care urmează a fi supus încercării, serviciul tehnic alege metoda cuplajului de câmp maxim cu SAE sau cu fasciculul de cabluri din interiorul celulei TEM.

Încercare prin injecție de curent în fascicul

Metodă de încercare

Aceasta este o metodă de efectuare a încercărilor de imunitate prin inducerea de curenți direct într-un fascicul de cabluri, folosind o sondă de injecție de curent.

Metodologie de încercare

Încercarea se efectuează în conformitate cu ISO 11452-4, ediția a treia 2005 și Corrigendum 1: 2009, pe un stand de încercări. Ca posibilitate alternativă, SAE poate fi supus încercării în timp ce este instalat pe vehicul, în conformitate cu ISO 11451-4 (ediția întâi 1995), respectându-se următoarele condiții:

sonda de curent trebuie amplasată la 150 mm de SAE care face obiectul încercării;

metoda de referință se utilizează pentru a calcula curenții injectați de la sursa incidentă;

gama de frecvențe a metodei este limitată de specificația sondei de injecție.

Încercare cu ghid de unde tip bandă

Metodă de încercare

În cadrul acestei metode de încercare, fasciculul de cabluri care conectează componentele unui SAE este supus la niveluri specificate de intensitate a câmpului.

Metodologie de încercare

Condițiile de încercare sunt în conformitate cu ISO 11452-5, ediția a doua 2002.

Încercare cu ghid de unde tip bandă de 800 mm

Metodă de încercare

Ghidul de unde tip bandă este format din două plăci metalice paralele aflate la distanță de 800 mm una de alta. Echipamentul supus încercării se poziționează central între cele două plăci și este supus unui câmp electromagnetic (a se vedea apendicele 1 la prezenta anexă).

Cu această metodă se pot încerca sisteme electronice complete, inclusiv senzorii, elementele de acționare, precum și unitatea de comandă și cablurile aferente ale acestora. Metoda este adecvată pentru aparatele la care dimensiunea cea mai mare este mai mică decât o treime din distanța dintre plăci.

Metodologie de încercare

Instalarea ghidului de unde tip bandă

Ghidul de unde tip bandă trebuie să fie instalat într-o cameră ecranată (pentru a preveni emisiile înspre exterior) și amplasat la 2 m distanță de pereți și de orice perete despărțitor metalic, pentru a preveni reflexiile electromagnetice. Aceste reflexii pot fi atenuate cu ajutorul unui material care absoarbe radiațiile electromagnetice. Ghidul de unde tip bandă trebuie amplasat pe suporți care să nu fie conducători de electricitate, la o înălțime de cel puțin 0,4 m față de sol.

Etalonarea ghidului de unde tip bandă

O sondă de măsurare a intensității câmpului trebuie plasată în treimea centrală a spațiului dintre plăcile paralele (treime determinată în raport cu dimensiunile longitudinală, verticală și orizontală ale acestui spațiu), în absența sistemului supus încercării.

Echipamentul de măsurare aferent trebuie instalat în exteriorul camerei ecranate. La fiecare frecvență de încercare dorită, în ghidul de unde tip bandă se injectează nivelul de putere necesar pentru a produce intensitatea de câmp dorită la nivelul antenei. Acest nivel de putere incidentă sau alt parametru legat direct de puterea incidentă necesară pentru obținerea câmpului dorit se utilizează pentru încercările de omologare de tip, cu excepția cazului în care în instalația de încercare sau în echipament apar modificări, în acest caz fiind necesară repetarea procedurii.

Instalarea SAE care face obiectul încercării

Unitatea de comandă principală trebuie amplasată în treimea centrală a spațiului dintre plăcile paralele (treime determinată în raport cu dimensiunile longitudinală, verticală și orizontală ale acestui spațiu). Ea este așezată pe un stand confecționat dintr-un material care nu este conducător de electricitate.

Fasciculul de cabluri principal și cablurile de conectare a senzorilor/elementelor de acționare

Fasciculul de cabluri principal și toate cablurile de conectare a senzorilor/elementelor de acționare sunt poziționate vertical, între unitatea de comandă și placa de masă superioară (această poziționare permite maximizarea cuplajului prin câmpul electromagnetic). Ulterior, cablurile trebuie să urmeze tangențial peretele interior al plăcii, până la una din marginile sale libere, pe care o ocolesc astfel încât să urmeze tangențial peretele exterior al plăcii de masă, până ce ajung la conectorii de intrare ai ghidului de unde tip bandă. În continuare, cablurile sunt dirijate spre echipamentul asociat, care este situat într-o zonă în afara influenței câmpului electromagnetic, de exemplu pe podeaua camerei ecranate, la distanță de 1 m de ghidul de undă tip bandă, pe direcție longitudinală.

Apendicele 1

Figura 1

Încercare cu ghid de undă tip bandă de 800 mm

Detaliu al alimentării ghidului de undă de tip bandă

Figura 2

Dimensiuni ale ghidului de unde tip bandă de 800 mm

Zonă de lucru admisă

Suport de izolare

Masă

Vedere laterală

Toate dimensiunile în mm

Zonă de lucru admisă

Vedere în plan

Apendicele 2

Dimensiuni tipice pentru o celulă TEM

În tabelul următor se indică dimensiunile de construcție ale unei celule TEM, cu limite superioare de frecvență specificate:

cameră anecoică în conformitate cu ISO 11452-2, ediția a doua 2004;

încercare cu celulă în mod electromagnetic transversal (TEM) în conformitate cu ISO 11452-3, ediția a treia 2001;

încercare prin injecție de curent în fascicul în conformitate cu ISO 11452-4, ediția a treia 2005 și Corrigendum 1: 2009;

încercare cu ghid de unde tip bandă în conformitate cu ISO 11452-5, ediția a doua 2002;

ghid de unde tip bandă de 800 mm în conformitate cu punctul 5 din prezenta anexă.

AM (modulația amplitudinii), cu o modulație de 1 KHz și o profunzime a modulației de 80 % în banda de frecvențe 20-800 MHz;

PM (modulația impulsurilor), t = 577 μs, perioada = 4600 μs, în domeniul de frecvențe de 800-2000 MHz,

sonda de curent trebuie amplasată la 150 mm de SAE care face obiectul încercării;

metoda de referință se utilizează pentru a calcula curenții injectați de la sursa incidentă;

gama de frecvențe a metodei este limitată de specificația sondei de injecție.

Apendicele 1

Apendicele 1

Figura 1

Încercare cu ghid de undă tip bandă de 800 mm

Detaliu al alimentării ghidului de undă de tip bandă

Figura 2

Dimensiuni ale ghidului de unde tip bandă de 800 mm

Zonă de lucru admisă

Suport de izolare

Masă

Vedere laterală

Toate dimensiunile în mm

Zonă de lucru admisă

Vedere în plan

Apendicele 2

Apendicele 2

Dimensiuni tipice pentru o celulă TEM

În tabelul următor se indică dimensiunile de construcție ale unei celule TEM, cu limite superioare de frecvență specificate:

ANEXA 10

ANEXA 10

Metodă (metode) de încercare a imunității subansamblurilor electrice/electronice (SAE) la fenomene tranzitorii și de măsurare a emisiilor în cazul fenomenelor tranzitorii generate de SAE

Generalități

Această metodă de încercare asigură imunitatea SAE la fenomene tranzitorii prin conducție în alimentarea cu energie electrică a vehiculului și limitează fenomenele tranzitorii prin conducție emise de SAE în alimentarea cu energie electrică a vehiculului.

Imunitatea împotriva perturbațiilor tranzitorii conduse de-a lungul circuitelor de alimentare

Se aplică impulsurile de încercare 1, 2a, 2b, 3a, 3b și 4, în conformitate cu Standardul Internațional ISO 7637-2 (ediția a doua 2004 și Amd1: 2008), la liniile de alimentare, precum și la alte conexiuni ale SAE care pot fi conectate operațional la liniile de alimentare.

Emisiile de perturbații tranzitorii conduse tranzitorii generate de SAE pe liniile de alimentare.

Măsurare efectuată în conformitate cu Standardul Internațional ISO 7637-2 (ediția a doua 2004 și Amd1: 2008), pe liniile de alimentare, precum și pe alte conexiuni ale SAE care pot fi conectate operațional la liniile de alimentare.

ANEXA 11

ANEXA 11

Metodă (metode) de măsurare a emisiilor de armonici generate în rețeaua de curent alternativ, provenite de la vehicul

GENERALITĂȚI

Metoda de încercare descrisă în prezenta anexă se aplică vehiculelor în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate

Metodă de încercare

Această încercare vizează măsurarea nivelului radiațiilor armonice generate de vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate de-a lungul liniilor de curent alternativ, pentru a se asigura că acesta este compatibil cu mediile rezidențiale, comerciale și ușor industrializate.

În cazul în care nu se specifică altfel în prezenta anexă, încercarea se efectuează în conformitate cu:

IEC 61000-3-2 (ediția 3.2 – 2005 + Amd1: 2008 + Amd2: 2009) pentru un curent de intrare în modul de încărcare ≤ 16 A pe fază pentru echipamente din clasa A;

IEC 61000-3-12 (ediția 1.0 – 2004) pentru un curent de intrare în modul de încărcare > 16 A și ≤ 75 A pe fază.

STAREA VEHICULULUI ÎN TIMPUL ÎNCERCĂRILOR

Vehiculul trebuie să fie în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate la putere nominală până când tensiunea curentului alternativ sau continuu atinge cel puțin 80% din valoarea sa inițială.

PREGĂTIREA ÎNCERCĂRII

Durata de observare care trebuie folosită pentru măsurători trebuie să fie aceeași ca durata aleasă în cazul echipamentului cvasistaționar, astfel cum este definit în standardul IEC 61000-3-2 (ediția 3.2 – 2005 + Amd1: 2008 + amd2: 2009) tabelul 4.

Pregătirea încercării pentru un vehicul cu curent monofazic în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate este prezentată în figura 1 din apendicele 1 la prezenta anexă.

Pregătirea încercării pentru un vehicul cu curent trifazic în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate este prezentată în figura 2 din apendicele la prezenta anexă.

CERINȚE DE ÎNCERCARE

Măsurarea armonicilor de rang par și impar ale curentului armonic se realizează până la a patruzecea armonică.

Limitele curentului monofazat sau trifazat în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate pentru un curent ≤ 16 A pe fază sunt date la punctul 7.3.2.1, tabelul 3.

Limitele curentului monofazat în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate pentru un curent > 16 A și ≤ 75 A pe fază sunt date la punctul 7.3.2.2, tabelul 4.

Limitele curentului trifazat în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate pentru un curent > 16 A și ≤ 75 A pe fază sunt date la punctul 7.3.2.2, tabelul 5.

În cazul vehiculelor cu curent trifazic în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate și un curent absorbit > 16 A și ≤ 75 A pe fază, dacă cel puțin una dintre cele trei condiții (a), (b), (c) descrise în standardul IEC 61000-3-12 (ediția 1.0 – 2004) clauza 5.2 este îndeplinită, atunci pot fi aplicate limitele indicate la punctul 7.3.2.2, tabelul 6.

Apendice

Figura 1

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate – pregătirea încercării pentru încărcătorul monofazic

Instrument de măsură cu impedanța de intrare ZM

Sursă de energie electrică având impedanța internă Zs și tensiunea în gol G

Figura 2

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate – pregătirea încercării pentru încărcătorul trifazic

Instrument de măsură cu impedanța de intrare ZM

Sursă de energie electrică având impedanța internă Zs și tensiunea în gol G

IEC 61000-3-2 (ediția 3.2 – 2005 + Amd1: 2008 + Amd2: 2009) pentru un curent de intrare în modul de încărcare ≤ 16 A pe fază pentru echipamente din clasa A;

IEC 61000-3-12 (ediția 1.0 – 2004) pentru un curent de intrare în modul de încărcare > 16 A și ≤ 75 A pe fază.

Apendice

Apendice

Figura 1

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate – pregătirea încercării pentru încărcătorul monofazic

Instrument de măsură cu impedanța de intrare ZM

Sursă de energie electrică având impedanța internă Zs și tensiunea în gol G

Figura 2

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate – pregătirea încercării pentru încărcătorul trifazic

Instrument de măsură cu impedanța de intrare ZM

Sursă de energie electrică având impedanța internă Zs și tensiunea în gol G

ANEXA 12

ANEXA 12

Metodă (metode) de măsurare a emisiilor de variații de tensiune, de fluctuații de tensiune și de flicker pe linii de curent alternativ, provenite de la vehicul

Generalități

Metoda de încercare descrisă în prezenta anexă se aplică vehiculelor în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate

Metodă de încercare

Această încercare vizează măsurarea nivelului variațiilor de tensiune, fluctuațiilor de tensiune și flickerului generate de vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate de-a lungul liniilor de curent alternativ, pentru a se asigura că acesta este compatibil cu mediile rezidențiale, comerciale și ușor industrializate.

În cazul în care nu se specifică altfel în prezenta anexă, încercarea se efectuează în conformitate cu:

IEC 61000-3-3 (ediția 2.0 – 2008) în configurația mod de încărcare cu SRSE pentru un curent nominal ≤ 16 A pe fază și care nu este supus unor restricții de conectare,

IEC 61000-3-11 (ediția 1.0 – 2000) în configurația mod de încărcare cu SRSE pentru un curent nominal > 16 A și ≤ 75 A pe fază și care nu este supus unor restricții de conectare.

Starea vehiculului în timpul încercărilor

Vehiculul trebuie să fie în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate la putere nominală până când tensiunea curentului alternativ atinge cel puțin 80 % din valoarea sa inițială.

Pregătirea încercării

Încercările în cazul vehiculelor în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate și un curent de intrare ≤ 16 A pe fază și care nu face obiectul unor restricții de conectare se efectuează în conformitate cu standardul IEC 61000-3-3 (ediția 2.0 – 2008) punctul 4.

Încercările în cazul vehiculelor în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate și un curent de intrare > 16 A și ≤ 75 A pe fază și care face obiectul unor restricții de conectare se efectuează în conformitate cu standardul IEC 61000-3-11 (ediția 1.0 – 2000) punctul 6.

Pregătirea încercării pentru un vehicul cu curent monofazic în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate este prezentată în figura 1 din apendicele 1 la prezenta anexă.

Cerințe de încercare

Parametrii care urmează să fie determinați în privința timpilor sunt valoarea flickerului pentru durate scurte, valoarea flickerului pentru durate lungi și variația relativă a tensiunii.

Limitele pentru vehiculul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate, pentru un curent de intrare ≤ 16 A pe fază și care nu face obiectul unor restricții de conectare, sunt indicate la punctul 7.4.2.1, tabelul 7.

Limitele pentru vehiculul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate, pentru un curent de intrare > 16 A și ≤ 75 A pe fază și care face obiectul unor restricții de conectare, sunt indicate la punctul 7.4.2.2, tabelul 8.

Apendice

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate

Sursă de energie electrică cu tensiunea în gol G și impedanța (RP + j XP)

Instrument de măsură

IEC 61000-3-3 (ediția 2.0 – 2008) în configurația mod de încărcare cu SRSE pentru un curent nominal ≤ 16 A pe fază și care nu este supus unor restricții de conectare,

IEC 61000-3-11 (ediția 1.0 – 2000) în configurația mod de încărcare cu SRSE pentru un curent nominal > 16 A și ≤ 75 A pe fază și care nu este supus unor restricții de conectare.

Apendice

Apendice

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate

Sursă de energie electrică cu tensiunea în gol G și impedanța (RP + j XP)

Instrument de măsură

ANEXA 13

ANEXA 13

Metodă (metode) de măsurare a emisiilor de perturbații conduse de radiofrecvență în rețelele electrice de curent alternativ sau continuu, provenite de la vehicul

GENERALITĂȚI

Metoda de încercare descrisă în prezenta anexă se aplică vehiculelor în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate

Metodă de încercare

Această încercare vizează măsurarea nivelului perturbațiilor conduse de radiofrecvență generate de vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate de-a lungul liniilor de curent alternativ sau continuu ale acestuia, pentru a se asigura că vehiculul este compatibil cu mediile rezidențiale, comerciale și ușor industrializate.

Dacă nu se specifică altfel în prezenta anexă, încercarea se efectuează în conformitate cu CISPR 16-2-1 (ediția 2.0 – 2008).

STAREA VEHICULULUI ÎN TIMPUL ÎNCERCĂRILOR

Vehiculul trebuie să fie în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate la putere nominală până când tensiunea curentului alternativ sau continuu atinge cel puțin 80 % din valoarea sa inițială.

PREGĂTIREA ÎNCERCĂRII

Încercarea se efectuează în conformitate cu CISPR 16-2-1 (ediția 2.0 – 2008) clauza 7.4.1 cu echipamente sprijinite pe sol.

Bornele rețelei fictive care trebuie utilizată pentru măsurători pe vehicul sunt definite în CISPR 16-1-2 (ediția 1.2: 2006), clauza 4.3.

Pregătirea încercării pentru conectarea vehiculului în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate este prezentată în figura 1 din apendicele 1 la prezenta anexă.

Măsurătorile trebuie efectuate cu un analizor de spectru sau un receptor de scanare. Parametrii care trebuie utilizați sunt definiți în CISPR 25 (ediția a doua 2002 și corrigendum 2004) clauzele 4.5.1 (tabelul 1) și 4.5.2 (tabelul 2).

CERINȚE DE ÎNCERCARE

Limitele se aplică pe întregul domeniu de frecvențe de 0,15 – 30 MHz, pentru măsurări efectuate într-o cameră semianecoică sau într-un spațiu de încercare în aer liber.

Măsurătorile pot fi efectuate fie cu detectoare de valori de semivârf, fie cu detectoare de valori de vârf. Valorile limită sunt indicate la punctul 7.5, în tabelul 9 (pentru liniile de curent alternativ) și în tabelul 10 (pentru liniile de curent continuu). În cazul utilizării detectorilor de valori de vârf, se aplică un factor de corecție de 20 dB, astfel cum este definit în CISPR 12 (ediția a cincea, 2001 și Amd1: 2005).

Apendicele 1

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate

Apendicele 1

Apendicele 1

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate

ANEXA 14

ANEXA 14

Metodă (metode) de măsurare a emisiilor de perturbații conduse de radiofrecvență asupra rețelei și asupra accesului la telecomunicații, provenite de la vehicul

GENERALITĂȚI

Metoda de încercare descrisă în prezenta anexă se aplică vehiculelor în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate

Metodă de încercare

Această încercare vizează măsurarea nivelului perturbațiilor conduse de radiofrecvență generate de vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate în rețeaua și în accesul la telecomunicații ale acestuia, pentru a se asigura că vehiculul este compatibil cu mediile rezidențiale, comerciale și ușor industrializate.

Dacă nu se specifică altfel în prezenta anexă, încercarea se efectuează în conformitate cu CISPR 22 (ediția a șasea – 2008).

STAREA VEHICULULUI/SAE ÎN TIMPUL ÎNCERCĂRILOR

Vehiculul trebuie să fie în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate la putere nominală până când tensiunea curentului alternativ sau continuu atinge cel puțin 80 % din valoarea sa inițială.

PREGĂTIREA ÎNCERCĂRII

Pregătirea încercării se efectuează în conformitate cu CISPR 22 (ediția 6.0 – 2008) punctul 5 pentru emisii conduse.

Stabilizarea impedanței care trebuie utilizată pentru măsurători pe vehicul este definită în CISPR 22 (ediția 6.0 – 2008) punctul 9.6.2.

Detaliile încercării pentru conectarea vehiculului în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate sunt prezentate în figura 1 din apendicele 1 la prezenta anexă.

Măsurătorile trebuie să fie efectuate cu un analizor de spectru sau un receptor de scanare. Parametrii care trebuie utilizați sunt definiți în CISPR 25 (ediția a doua 2002 și corrigendum 2004) clauzele 4.5.1 (tabelul 1) și 4.5.2 (tabelul 2).

CERINȚE DE ÎNCERCARE

Limitele se aplică pe întregul domeniu de frecvențe de 0,15 – 30 MHz, pentru măsurări efectuate într-o cameră semianecoică sau într-un spațiu de încercare în aer liber.

Măsurătorile pot fi efectuate fie cu detectoare de valori de semivârf, fie cu detectoare de valori de vârf. Valorile limită sunt indicate la punctul 7.6, tabelul 11. În cazul utilizării detectorilor de valori de vârf, se aplică un factor de corecție de 20 dB, astfel cum este definit în CISPR 12 (ediția a cincea 2001 și Amd1:2005).

Apendice

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate

Apendice

Apendice

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate

ANEXA 15

ANEXA 15

Metodă (metode) de încercare a imunității vehiculelor la perturbațiile generate de trenuri de impulsuri rapide de tensiune conduse în rețele electrice de curent alternativ și continuu

GENERALITĂȚI

Metoda de încercare descrisă în prezenta anexă se aplică exclusiv vehiculelor. Această metodă se referă doar la configurația vehiculului în modul de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate.

Metodă de încercare

Această încercare este destinată demonstrării imunității sistemelor electronice ale vehiculului. Vehiculul trebuie supus perturbațiilor generate de trenuri de impulsuri rapide de tensiune conduse de-a lungul liniilor de alimentare cu curent continuu și curent alternativ ale vehiculului, astfel cum se descrie în prezenta anexă. Vehiculul trebuie monitorizat în timpul efectuării încercărilor.

Dacă nu se specifică altfel în prezenta anexă, încercarea se efectuează în conformitate cu IEC 61000-4-4: ediția a doua 2004.

STAREA VEHICULULUI ÎN TIMPUL ÎNCERCĂRILOR ÎN CONFIGURAȚIA MOD DE ÎNCĂRCARE CU SRSE CONECTATĂ LA REȚEAUA DE ELECTRICITATE.

Vehiculul trebuie să fie fără încărcătură, cu excepția echipamentului de încercare necesar.

Vehiculul trebuie să fie imobilizat, motorul trebuie să fie oprit și aflat în modul de încărcare.

Condiții de bază aplicabile vehiculului

Acest punct definește condițiile minime de încercare (în limita aplicabilității lor) și criteriile de respingere în cazul încercărilor de imunitate pentru vehicule. Alte sisteme ale vehiculelor care pot afecta funcțiile cu implicații pentru imunitate trebuie să facă obiectul unor încercări care urmează a fi efectuate într-un mod stabilit de comun acord între producător și serviciul tehnic.

Toate celelalte echipamente care pot fi activate permanent de către conducătorul auto sau de către pasager ar trebui deconectate.

În timpul monitorizării vehiculului se utilizează numai echipamente care nu produc perturbații. Exteriorul vehiculului și habitaclul se monitorizează pentru a se constata dacă sunt îndeplinite cerințele prezentei anexe [de exemplu prin utilizarea unei (unor) camere video, a unui microfon etc.].

ECHIPAMENTUL DE ÎNCERCARE

Echipamentul de încercare este alcătuit dintr-un plan de masă de referință (nu este necesară folosirea unei camere ecranate), un generator de trenuri de impulsuri rapide de tensiune, o rețea de cuplare/decuplare (CDN) și o pensetă de cuplare capacitivă.

Generatorul de trenuri de impulsuri rapide de tensiune trebuie să îndeplinească condiția definită la punctul 6.1 din IEC 61000-4-4: ediția a doua, 2004.

Rețeaua de cuplare/decuplare trebuie să îndeplinească condiția definită la punctul 6.2 din IEC 61000-4-4: ediția a doua, 2004. Atunci când dispozitivul de cuplare/decuplare nu poate fi utilizat pe liniile de curent alternativ sau continuu, se poate utiliza penseta de cuplare capacitivă definită la punctul 6.3 din standardul IEC 61000-4-4: ediția a doua 2004.

PREGĂTIREA ÎNCERCĂRII

Pregătirea vehiculului pentru încercare se bazează pe configurația tip a laboratorului, astfel cum este specificat la punctul 7.2 din IEC 61000-4-4: ediția a doua, 2004.

Vehiculul trebuie plasat direct pe planul de masă.

Serviciul tehnic efectuează încercările astfel cum este specificat la punctul 7.7.2.1.

Ca o posibilitate alternativă, în cazul în care producătorul furnizează măsurători provenite de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu părțile aplicabile din ISO 17025 (a doua ediție 2005 și Corrigendum: 2006) și recunoscut de autoritatea de omologare, serviciul tehnic poate decide să nu efectueze încercarea pentru a confirma faptul că vehiculul îndeplinește cerințele prezentei anexe.

GENERAREA NIVELULUI NECESAR PENTRU ÎNCERCARE

Metodologie de încercare

Metoda de încercare în conformitate cu IEC 61000-4-4: ediția a doua, 2004 se folosește pentru stabilirea cerințelor de nivel pentru efectuarea încercării.

Faza de încercare

Vehiculul trebuie plasat direct pe planul de masă. Trenurile de impulsuri rapide de tensiune (EFT/B) trebuie aplicate pe liniile de curent alternativ/continuu în moduri comune, utilizând CDN astfel cum este descris în figura 1 din apendicele 1 din prezenta anexă.

Pregătirea încercării trebuie menționată în raportul de încercare.

Apendice

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua electrică pe linii de curent alternativ/continuu

Apendice

Apendice

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua electrică pe linii de curent alternativ/continuu

ANEXA 16

ANEXA 16

Metodă (metode) de încercare a imunității vehiculelor la unde de șoc tranzitorii generate în rețele electrice cu curent alternativ și continuu

GENERALITĂȚI

Metoda de încercare descrisă în prezenta anexă se aplică exclusiv vehiculelor. Această metodă se referă doar la configurația vehiculului în modul de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate.

Metodă de încercare

Această încercare este destinată demonstrării imunității sistemelor electronice ale vehiculului. Vehiculul trebuie supus la unde de șoc tranzitorii conduse de-a lungul liniilor de alimentare cu curent continuu și curent alternativ ale vehiculului, astfel cum se descrie în prezenta anexă. Vehiculul trebuie monitorizat în timpul efectuării încercărilor.

Dacă nu se precizează altfel în prezenta anexă, încercarea se efectuează în conformitate cu IEC 61000-4-5: ediția a doua 2005.

STAREA VEHICULULUI ÎN TIMPUL ÎNCERCĂRILOR ÎN CONFIGURAȚIA MOD DE ÎNCĂRCARE CU SRSE CONECTATĂ LA REȚEAUA DE ELECTRICITATE

Vehiculul trebuie să fie fără încărcătură, cu excepția echipamentului de încercare necesar.

Vehiculul trebuie să fie imobilizat, motorul trebuie să fie oprit și aflat în modul de încărcare.

Condiții de bază aplicabile vehiculului

Acest punct definește condițiile minime de încercare (în limita aplicabilității lor) și criteriile de respingere în cazul încercărilor de imunitate pentru vehicule. Alte sisteme ale vehiculelor, care pot afecta funcțiile cu implicații pentru imunitate, trebuie să facă obiectul unor încercări care se stabilesc de comun acord între producător și serviciul tehnic.

Toate celelalte echipamente care pot fi activate permanent de către conducătorul auto sau de către pasager ar trebui deconectate.

În timpul monitorizării vehiculului se utilizează numai echipamente care nu produc perturbații. Exteriorul vehiculului și habitaclul se monitorizează pentru a se constata dacă sunt îndeplinite cerințele prezentei anexe [de exemplu prin utilizarea unei (unor) camere video, a unui microfon etc.].

ECHIPAMENTUL DE ÎNCERCARE

Echipamentul de încercare este alcătuit dintr-un plan de masă de referință (nu este necesară folosirea unei camere ecranate), un generator de unde de șoc tranzitorii și o rețea de cuplare/decuplare (CDN).

Generatorul de unde de șoc tranzitorii trebuie să îndeplinească condiția definită la punctul 6.1 din IEC 61000-4-5: ediția a doua, 2005.

Rețeaua de cuplare/decuplare trebuie să îndeplinească condiția definită la punctul 6.3 din IEC 61000-4-5: ediția a doua, 2005.

PREGĂTIREA ÎNCERCĂRII

Pregătirea vehiculului pentru încercare se bazează pe configurația descrisă la punctul 7.2 din IEC 61000-4-5: ediția a doua, 2005.

Vehiculul trebuie plasat direct pe planul de masă.

Serviciul tehnic efectuează încercările astfel cum este specificat la punctul 7.8.2.1.

Ca o posibilitate alternativă, în cazul în care producătorul furnizează măsurători provenite de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu părțile aplicabile din ISO 17025 (a doua ediție 2005 și Corrigendum: 2006) și recunoscut de autoritatea de omologare, serviciul tehnic poate decide să nu efectueze încercarea pentru a confirma faptul că vehiculul îndeplinește cerințele prezentei anexe.

GENERAREA NIVELULUI NECESAR PENTRU ÎNCERCARE

Metodologie de încercare

În vederea stabilirii cerințelor pentru nivelul încercării, se utilizează metoda de încercare în conformitate cu IEC 61000-4-5: ediția a doua, 2005.

Faza de încercare

Vehiculul trebuie plasat direct pe planul de masă. Unda de șoc tranzitorie trebuie aplicată pe vehicul pe liniile de curent alternativ/continuu ale vehiculului, între fiecare linie și masă, precum și între linii utilizând CDN astfel cum este descris în apendicele la prezenta anexă.

Apendice

Figura 1

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate – cuplare între linii pentru rețele electrice de curent continuu sau alternativ (monofazic)

Generator de unde de șoc tranzitorii

CDN

Borne CA/CC

Referință pentru masă

Figura 2

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate – cuplare între fiecare linie și masă pentru rețele electrice de curent continuu sau alternativ (monofazic)

Generator de unde de șoc tranzitorii

Referință pentru masă

CDN

Borne CA/CC

Figura 3

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate – cuplare între linii pentru rețele electrice de curent alternativ (trifazic)

Generator de unde de șoc tranzitorii

CDN

Borne CA

Referință pentru masă

Figura 4

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate – cuplare între fiecare linie și masă pentru rețele electrice de curent alternativ (trifazic)

Generator de unde de șoc tranzitorii

CDN

Borne CA

Referință pentru masă

Apendice

Apendice

Figura 1

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate – cuplare între linii pentru rețele electrice de curent continuu sau alternativ (monofazic)

Generator de unde de șoc tranzitorii

CDN

Borne CA/CC

Referință pentru masă

Figura 2

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate – cuplare între fiecare linie și masă pentru rețele electrice de curent continuu sau alternativ (monofazic)

Generator de unde de șoc tranzitorii

Referință pentru masă

CDN

Borne CA/CC

Figura 3

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate – cuplare între linii pentru rețele electrice de curent alternativ (trifazic)

Generator de unde de șoc tranzitorii

CDN

Borne CA

Referință pentru masă

Figura 4

Vehicul în configurația mod de încărcare cu SRSE conectată la rețeaua de electricitate – cuplare între fiecare linie și masă pentru rețele electrice de curent alternativ (trifazic)

Generator de unde de șoc tranzitorii

CDN

Borne CA

Referință pentru masă

Tabelul 1Imunitatea SAE

Tabelul 2Amplitudinea maximă admisă a impulsului

Tabelul 3Numărul maxim admis de armonici (curent de intrare ≤ 16 A pe fază)

Tabelul 4Numărul maxim admis de armonici (curent de intrare > 16 A și ≤ 75 A pe fază) pentru echipamente altele decât echipamentele trifazate echilibrate

Tabelul 5Numărul maxim admis de armonici (curent de intrare > 16 A și ≤ 75 A pe fază) pentru echipamente trifazate echilibrate

Tabelul 6Numărul maxim admis de armonici (curent de intrare > 16 A și ≤ 75 A pe fază) pentru echipamente trifazate echilibrate în condiții specifice

Tabelul 9Perturbații maxime admise de radiofrecvență conduse pe liniile de curent alternativ

Tabelul 10Perturbații maxime admise de radiofrecvență conduse pe liniile de curent continuu

Tabelul 11Perturbațiile maxime admise de radiofrecvență conduse în rețea și în accesul la telecomunicații

Tabelul 10

Tabelul 11

Tabelul 12

Tabelul 13

Tabelul 14

Tabelul 15

Tabelul 16

Tabelul 17

Tabelul 18

Tabelul 19

Tabelul 20

Tabelul 21

Tabelul 22