Regulamentul (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit (Text cu relevanță pentru SEE)

CAPITOLUL I

Prezentul regulament se aplică:

instrumentelor financiare în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) care sunt admise la tranzacționare într-un loc de tranzacționare din Uniunea Europeană, inclusiv astfel de instrumente atunci când sunt tranzacționate în afara unui loc de tranzacționare;

instrumentelor derivate menționate la punctele 4-10 din secțiunea C a anexei I la Directiva 2004/39/CE care sunt legate de un instrument financiar menționat la litera (a) sau de un emitent al unui astfel de instrument financiar, inclusiv astfel de instrumente derivate atunci când sunt tranzacționate în afara unui loc de tranzacționare;

titlurilor de creanță emise de un stat membru sau de Uniunea Europeană și instrumentelor derivate menționate la punctele 4-10 din secțiunea C a anexei I la Directiva 2004/39/CE care sunt legate de un asemenea titlu de creanță emis de un stat membru sau de Uniunea Europeană sau în care se face trimitere la un titlu de creanță.

Articolele 18, 20 și 23-30 se aplică tuturor instrumentelor financiare în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a).

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

instrument financiar înseamnă un instrument dintre cele enumerate în secțiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE;

vânzare în lipsă în raport cu o acțiune sau un titlu de creanță înseamnă orice vânzare a unei acțiuni sau a unui titlu de creanță pe care vânzătorul nu o/îl deține în momentul încheierii unui acord de vânzare, inclusiv o vânzare în cadrul căreia, în momentul încheierii acordului de vânzare, vânzătorul a împrumutat sau a convenit să împrumute acțiunea sau titlul de creanță în vederea livrării acesteia/acestuia la decontarea tranzacției, fără a include:

vânzarea de către oricare dintre părți printr-un contract de report în cadrul căruia o parte a fost de acord să îi vândă celeilalte părți o valoare mobiliară la un preț specificat, aceasta din urmă angajându-se să îi revândă valoarea mobiliară la o dată ulterioară la un alt preț specificat;

un transfer de valori mobiliare în temeiul unui acord de împrumut de valori mobiliare; sau

angajarea într-un contract futures sau într-un alt contract derivat prin care se convine asupra vânzării unor valori mobiliare la un preț specificat la o dată ulterioară;

swap pe riscul de credit înseamnă un contract derivat în care o parte plătește o primă altei părți în schimbul unei plăți sau al altui beneficiu în cazul unui eveniment de credit care afectează o entitate de referință și în cazul oricărei alte situații de neîndeplinire a obligațiilor care privesc respectivul contract derivat care are un efect economic similar;

emitent suveran înseamnă oricare dintre următoarele entități care emit titluri de creanță:

Uniunea;

un stat membru, inclusiv orice serviciu guvernamental, agenție sau vehicul investițional special al statului membru;

în cazul unui stat membru federal, unul dintre membrii federației;

un vehicul investițional special pentru mai multe state membre;

o instituție financiară internațională instituită de două sau mai multe state membre, al cărei obiectiv este să mobilizeze fondurile necesare și să ofere asistență financiară în beneficiul membrilor săi care sunt afectați sau amenințați de probleme grave de finanțare; sau

Banca Europeană de Investiții;

swap pe riscul de credit al datoriei suverane înseamnă un swap pe riscul de credit în care se efectuează o plată sau se plătește un alt beneficiu în cazul unui eveniment de credit sau al unei situații de neîndeplinire a obligațiilor legate de un emitent suveran;

datorie suverană înseamnă un titlu de creanță emis de un emitent suveran;

datorie suverană emisă înseamnă totalul datoriei suverane emise de un emitent suveran care nu a fost răscumpărată;

capital social emis în raport cu o societate înseamnă totalul acțiunilor ordinare și preferențiale emise de societatea respectivă, cu excepția titlurilor de creanță convertibile;

stat membru de origine înseamnă:

în ceea ce privește o firmă de investiții în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2004/39/CE, pe o piață reglementată în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE, statul membru de origine în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 20 din Directiva 2004/39/CE;

în ceea ce privește o instituție de credit, statul membru de origine în sensul articolului 4 punctul 7 din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit;

în ceea ce privește o persoană juridică care nu este menționată la punctul (i) sau (ii), statul membru în care este situat sediul social al acesteia sau, în cazul în care aceasta nu deține un sediu social, statul membru în care este situat sediul central al acesteia;

în ceea ce privește o persoană fizică, statul membru în care este situat sediul central al respectivei persoane sau, în cazul în care aceasta nu deține un sediu central, statul membru în care persoana respectivă își are domiciliul;

autoritate competentă relevantă înseamnă:

în raport cu datoria suverană a unui stat membru sau, în cazul unui stat membru federal, în raport cu datoria suverană a unui stat membru al federației sau cu un swap pe riscul de credite legat de un stat membru sau un stat membru al unei federații, autoritatea competentă a statului membru respectiv;

în raport cu datoria suverană a Uniunii sau cu un swap pe riscul de credit legat de Uniune, autoritatea competentă din jurisdicția în care este situat departamentul care emite datoria;

în raport cu datoria suverană a mai multor state membre care acționează prin intermediul unui vehicul investițional special sau cu un swap pe riscul de credit legat de un astfel de vehicul investițional special, autoritatea competentă din jurisdicția în care este stabilit vehiculul investițional special;

în raport cu datoria suverană a unei instituții financiare internaționale instituite de două sau mai multe state membre, al cărei obiectiv este să mobilizeze fondurile necesare și să ofere asistență financiară în beneficiul membrilor săi care sunt afectați sau amenințați de probleme grave de finanțare, autoritatea competentă din jurisdicția în care este stabilită instituția financiară internațională;

în raport cu un alt instrument financiar decât instrumentele menționate la punctele (i)-(iv), autoritatea competentă pentru respectivul instrument financiar, în sensul articolului 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei, determinată în conformitate cu capitolul III din respectivul regulament;

în raport cu un instrument financiar care nu intră sub incidența punctelor (i)-(v), autoritatea competentă a statului membru în care respectivul instrument financiar a fost admis pentru prima dată la tranzacționare într-un loc de tranzacționare;

în raport cu un titlu de creanță emis de Banca Europeană de Investiții, autoritatea competentă a statului membru în care este situată Banca Europeană de Investiții;

activități de formator de piață înseamnă activitățile unei firme de investiții, ale unei instituții de credit sau ale unei entități dintr-o țară terță sau ale unei firme locale menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2004/39/CE, care este membră a unui loc de tranzacționare sau a unei piețe dintr-o țară terță al cărui cadru juridic și de supraveghere a fost declarat de Comisie ca fiind echivalent în temeiul articolului 17 alineatul (2), atunci când acționează în calitate de agent principal pentru un instrument financiar tranzacționat într-un loc de tranzacționare sau în afara acestuia, în oricare dintre următoarele maniere:

prin comunicarea simultană a unor cursuri de cumpărare și de vânzare ferme de mărime comparabilă și la prețuri competitive în scopul asigurării lichidității pieței în mod regulat și continuu;

în cursul activității sale obișnuite prin executarea ordinelor clienților sau ca răspuns la solicitările clienților de a tranzacționa;

prin limitarea riscului pozițiilor generate în urma executării sarcinilor menționate la punctele (i) și (ii);

loc de tranzacționare înseamnă o piață reglementată în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE sau un sistem multilateral de tranzacționare în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 15 din Directiva 2004/39/CE;

loc principal de tranzacționare în raport cu o acțiune înseamnă locul de tranzacționare în care volumul tranzacțiilor cu respectiva acțiune este cel mai ridicat;

dealer primar autorizat înseamnă o persoană fizică sau juridică care a semnat un acord cu un emitent de datorie suverană sau care a fost recunoscut în mod oficial drept dealer primar de către un emitent de datorie suverană sau în numele acestuia și care, în temeiul respectivului acord sau al respectivei recunoașteri, s-a angajat să acționeze în calitate de agent principal în raport cu operațiunile de pe piața primară și de pe piața secundară legate de datoria emisă de respectivul emitent;

contraparte centrală înseamnă o entitate juridică care se interpune între contrapărțile la contractele tranzacționate pe una sau mai multe piețe financiare, devenind astfel cumpărător pentru orice vânzător și vânzător pentru orice cumpărător și care este responsabilă pentru funcționarea unui sistem de compensare;

zi de tranzacționare înseamnă zi de tranzacționare astfel cum este menționată la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006;

valoarea tranzacțiilor cu o acțiune înseamnă valoarea tranzacțiilor în sensul articolului 2 punctul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006.

vânzarea de către oricare dintre părți printr-un contract de report în cadrul căruia o parte a fost de acord să îi vândă celeilalte părți o valoare mobiliară la un preț specificat, aceasta din urmă angajându-se să îi revândă valoarea mobiliară la o dată ulterioară la un alt preț specificat;

un transfer de valori mobiliare în temeiul unui acord de împrumut de valori mobiliare; sau

angajarea într-un contract futures sau într-un alt contract derivat prin care se convine asupra vânzării unor valori mobiliare la un preț specificat la o dată ulterioară;

Uniunea;

un stat membru, inclusiv orice serviciu guvernamental, agenție sau vehicul investițional special al statului membru;

în cazul unui stat membru federal, unul dintre membrii federației;

un vehicul investițional special pentru mai multe state membre;

o instituție financiară internațională instituită de două sau mai multe state membre, al cărei obiectiv este să mobilizeze fondurile necesare și să ofere asistență financiară în beneficiul membrilor săi care sunt afectați sau amenințați de probleme grave de finanțare; sau

Banca Europeană de Investiții;

în ceea ce privește o firmă de investiții în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2004/39/CE, pe o piață reglementată în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE, statul membru de origine în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 20 din Directiva 2004/39/CE;

în ceea ce privește o instituție de credit, statul membru de origine în sensul articolului 4 punctul 7 din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit;

în ceea ce privește o persoană juridică care nu este menționată la punctul (i) sau (ii), statul membru în care este situat sediul social al acesteia sau, în cazul în care aceasta nu deține un sediu social, statul membru în care este situat sediul central al acesteia;

în ceea ce privește o persoană fizică, statul membru în care este situat sediul central al respectivei persoane sau, în cazul în care aceasta nu deține un sediu central, statul membru în care persoana respectivă își are domiciliul;

în raport cu datoria suverană a unui stat membru sau, în cazul unui stat membru federal, în raport cu datoria suverană a unui stat membru al federației sau cu un swap pe riscul de credite legat de un stat membru sau un stat membru al unei federații, autoritatea competentă a statului membru respectiv;

în raport cu datoria suverană a Uniunii sau cu un swap pe riscul de credit legat de Uniune, autoritatea competentă din jurisdicția în care este situat departamentul care emite datoria;

în raport cu datoria suverană a mai multor state membre care acționează prin intermediul unui vehicul investițional special sau cu un swap pe riscul de credit legat de un astfel de vehicul investițional special, autoritatea competentă din jurisdicția în care este stabilit vehiculul investițional special;

în raport cu datoria suverană a unei instituții financiare internaționale instituite de două sau mai multe state membre, al cărei obiectiv este să mobilizeze fondurile necesare și să ofere asistență financiară în beneficiul membrilor săi care sunt afectați sau amenințați de probleme grave de finanțare, autoritatea competentă din jurisdicția în care este stabilită instituția financiară internațională;

în raport cu un alt instrument financiar decât instrumentele menționate la punctele (i)-(iv), autoritatea competentă pentru respectivul instrument financiar, în sensul articolului 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei, determinată în conformitate cu capitolul III din respectivul regulament;

în raport cu un instrument financiar care nu intră sub incidența punctelor (i)-(v), autoritatea competentă a statului membru în care respectivul instrument financiar a fost admis pentru prima dată la tranzacționare într-un loc de tranzacționare;

în raport cu un titlu de creanță emis de Banca Europeană de Investiții, autoritatea competentă a statului membru în care este situată Banca Europeană de Investiții;

prin comunicarea simultană a unor cursuri de cumpărare și de vânzare ferme de mărime comparabilă și la prețuri competitive în scopul asigurării lichidității pieței în mod regulat și continuu;

în cursul activității sale obișnuite prin executarea ordinelor clienților sau ca răspuns la solicitările clienților de a tranzacționa;

prin limitarea riscului pozițiilor generate în urma executării sarcinilor menționate la punctele (i) și (ii);

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 42 care detaliază definițiile de la alineatul (1) din prezentul articol, mai exact cazurile în care se consideră că o persoană fizică sau juridică deține un instrument financiar în sensul definiției vânzării în lipsă de la alineatul (1) litera (b).

În sensul prezentului regulament, o poziție care rezultă din următoarele situații se consideră poziție scurtă în raport cu capitalul social emis al unei societăți sau cu datoria suverană emisă a unui emitent suveran:

o vânzare în lipsă a unei acțiuni emise de o societate sau a unui titlu de creanță emis de un emitent suveran;

efectuarea unei tranzacții care creează sau se raportează la un instrument financiar, altul decât cel menționat la litera (a), atunci când efectul sau unul dintre efectele tranzacției este acela de a conferi un avantaj financiar persoanei fizice sau juridice care efectuează tranzacția în eventualitatea scăderii prețului sau valorii acțiunii sau titlului de creanță.

În sensul prezentului regulament, o poziție care rezultă din următoarele situații se consideră poziție lungă în raport cu capitalul social emis sau cu datoria suverană emisă:

deținerea unor acțiuni emise de o societate sau a unui titlu de creanță emis de un emitent suveran;

efectuarea unei tranzacții care creează sau se raportează la un instrument financiar, altul decât cel menționat la litera (a), atunci când efectul sau unul dintre efectele tranzacției este acela de a conferi un avantaj financiar persoanei fizice sau juridice care efectuează tranzacția în eventualitatea creșterii prețului sau valorii acțiunii sau titlului de creanță.

În sensul alineatelor (1) și (2), calculul pozițiilor scurte și lungi se stabilește, în cazul oricărei poziții deținute indirect de persoana relevantă, inclusiv prin sau cu ajutorul oricăror indici, coșuri de instrumente financiare sau oricărei participații la orice fond tranzacționat la bursă sau entitate similară, de către persoana fizică sau juridică în cauză într-un mod rezonabil, ținând seama de informațiile publice disponibile privind componența indicelui sau a coșului de instrumente financiare relevante sau privind participațiile deținute de respectivul fond tranzacționat la bursă sau de entitatea similară. La calculul acestor poziții scurte sau lungi nu se va solicita niciunei persoane să obțină informații în timp real privind componența acestor instrumente de la nicio persoană.

În sensul prezentului regulament, poziția ce rămâne după deducerea pozițiilor lungi deținute de o persoană fizică sau juridică în raport cu capitalul social emis din pozițiile scurte deținute de acea persoană în raport cu capitalul respectiv se consideră poziție scurtă netă în raport cu capitalul social emis al societății respective.

În sensul prezentului regulament, poziția ce rămâne după deducerea pozițiilor lungi deținute de o persoană fizică sau juridică în raport cu datoria suverană emisă și a oricăror poziții lungi pe titlurile de creanță ale unui emitent suveran, în cazul cărora fixarea prețului se află în strânsă corelare cu fixarea prețului datoriei suverane date din pozițiile scurte deținute de acea persoană în raport cu aceeași datorie suverană, se consideră poziție scurtă netă în raport cu datoria suverană emisă de respectivul emitent suveran.

Calcularea, în conformitate cu alineatele (1)-(5), a datoriei suverane se realizează pentru fiecare emitent suveran, chiar dacă entități diferite emit datorie suverană în numele emitentului suveran.

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 42 pentru a preciza:

cazurile în care se consideră că o persoană fizică sau juridică deține acțiuni sau titluri de creanță în sensul alineatului (2);

cazurile în care o persoană fizică sau juridică deține o poziție scurtă netă în sensul alineatelor (4) și (5), precum și metoda de calcul a acestei poziții;

metoda de calcul a pozițiilor în sensul alineatelor (3), (4) și (5) în cazul în care diversele entități dintr-un grup dețin poziții lungi sau scurte sau pentru activitățile de administrare de fonduri referitoare la fonduri diferite.

În sensul prezentului regulament, se consideră că o persoană fizică sau juridică deține o poziție neacoperită pe un swap pe riscul de credit al datoriei suverane atunci când swapul pe riscul de credit al datoriei suverane nu este utilizat ca acoperire împotriva:

riscului ca emitentul să nu își îndeplinească obligațiile, în cazul în care persoana fizică sau juridică deține o poziție lungă pe datoria suverană a respectivului emitent de care este legat swapul pe riscul de credit al datoriei suverane; sau

riscului scăderii valorii datoriei suverane, în cazul în care persoana fizică sau juridică deține active sau pasive, care pot include, dar nu se limitează la contracte financiare, un portofoliu de active sau de obligații financiare a căror valoare este corelată cu valoarea datoriei suverane.

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 42, pentru a preciza, în sensul alineatului (1) din prezentul articol:

cazurile în care un swap pe riscul de credit al datoriei suverane este considerat o acoperire împotriva unui risc de nerespectare a unei obligații sau a riscului scăderii valorii datoriei suverane și metoda de calcul a poziției neacoperite pe un swap pe riscul de credit al datoriei suverane;

metoda de calcul a pozițiilor în cazul în care diversele entități dintr-un grup dețin poziții lungi sau scurte sau pentru activitățile de administrare de fonduri referitoare la fonduri diferite.

CAPITOLUL II

O persoană fizică sau juridică care deține o poziție scurtă netă în raport cu capitalul social emis al unei societăți ale cărei acțiuni sunt admise la tranzacționare într-un loc de tranzacționare informează autoritatea competentă relevantă, în conformitate cu articolul 9, în cazul în care poziția atinge sau coboară sub un prag de notificare relevant, menționat la alineatul (2) din prezentul articol.

Un prag de notificare relevant este un procent egal cu 0,1 % din capitalul social emis al societății în cauză și fiecare procent de 0,1 % superior acestui prag.

Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (AEVMP) poate emite un aviz destinat Comisiei privind ajustarea pragurilor prevăzute la alineatul (2), ținând seama de evoluția piețelor financiare.

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 42, modificând pragurile menționate la alineatul (2) din prezentul articol și ținând seama de evoluțiile piețelor financiare.

O persoană fizică sau juridică care deține o poziție scurtă netă în raport cu capitalul social emis al unei societăți ale cărei acțiuni sunt admise la tranzacționare într-un loc de tranzacționare publică informații detaliate despre poziția respectivă, în conformitate cu articolul 9, în cazul în care aceasta atinge sau coboară sub un prag de publicare relevant, menționat la alineatul (2) din prezentul articol.

Un prag de publicare relevant este un procent egal cu 0,5 % din capitalul social emis al societății în cauză și fiecare procent de 0,1 % superior acestui prag.

AEVMP poate emite și transmite Comisiei un aviz privind ajustarea pragurilor prevăzute la alineatul (2), ținând seama de evoluția piețelor financiare.

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 42, modificând pragurile menționate la alineatul (2) din prezentul articol și ținând seama de evoluțiile piețelor financiare.

Prezentul articol nu aduce atingere actelor cu putere de lege și actelor administrative adoptate în ceea ce privește ofertele publice de cumpărare, operațiunile de concentrare și alte tranzacții care afectează proprietatea sau controlul societăților, reglementate de autoritățile de supraveghere numite de statele membre în temeiul articolului 4 din Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare, care impun publicarea pozițiilor scurte, depășind cerințele prezentului articol.

O persoană fizică sau juridică care deține o poziție scurtă netă în raport cu datoria suverană emisă notifică autoritatea competentă relevantă, în conformitate cu articolul 9, în cazul în care o astfel de poziție atinge sau coboară sub pragurile de notificare relevante pentru respectivul emitent suveran.

Pragurile relevante de notificare constau într-o valoare inițială și niveluri succesive suplimentare în raport cu fiecare emitent suveran, conform precizărilor din măsurile luate de Comisie în conformitate cu alineatul (3). AEVMP publică pe site-ul său internet pragurile de notificare pentru fiecare stat membru.

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 42, precizând valorile și nivelurile succesive menționate la alineatul (2) din prezentul articol.

asigură faptul că pragurile nu sunt fixate la un nivel care să impună notificarea pozițiilor a căror valoare este minimă;

ține seama de valoarea totală a datoriei suverane emise restante a fiecărui emitent suveran și de mărimea medie a pozițiilor deținute de participanții pe piață în raport cu datoria suverană a respectivului emitent suveran; și

ține seama de lichiditatea fiecărei piețe a obligațiunilor suverane.

În cazul în care o autoritate competentă suspendă restricțiile în conformitate cu articolul 14 alineatul (2), o persoană fizică sau juridică care deține o poziție descoperită în raport cu un swap pe riscul de credit al datoriei suverane notifică autoritatea competentă relevantă ori de câte ori o astfel de poziție atinge sau coboară sub pragurile de notificare relevante pentru emitentul suveran, specificate în conformitate cu articolul 7.

Orice notificare sau publicare în temeiul articolelor 5, 6, 7 sau 8 precizează identitatea persoanei fizice sau juridice care deține o poziție relevantă, mărimea poziției relevante, emitentul în raport cu care este deținută poziția relevantă și data la care s-a creat, s-a modificat sau și-a încetat existența respectiva poziție.

Momentul care trebuie luat în considerare pentru calcularea unei poziții scurte nete este reprezentat de miezul nopții, la sfârșitul zilei de tranzacționare în care persoana fizică sau juridică deține poziția relevantă. Respectivul moment se aplică tuturor tranzacțiilor, indiferent de mijlocul de tranzacționare utilizat, inclusiv tranzacțiilor executate manual și celor automate, indiferent dacă tranzacțiile au avut loc sau nu în cadrul programului normal de tranzacționare. Notificarea sau publicarea trebuie făcută cel târziu la ora 15.30 în următoarea zi de tranzacționare. Orele menționate în prezentul alineat se calculează în funcție de ora din statul membru al autorității competente relevante căreia trebuie să îi fie notificată poziția relevantă.

Notificarea informațiilor către autoritățile competente relevante asigură confidențialitatea informațiilor și încorporează mecanismele pentru autentificarea sursei notificării.

Publicarea informațiilor prevăzute la articolul 6 se face astfel încât să se asigure accesul rapid și fără discriminare la informații. Informațiile respective se publică pe un site central administrat sau supravegheat de autoritatea competentă relevantă. Autoritățile competente comunică AEVMP adresa acestui site, iar AEVMP publică, la rândul său, pe propriul site, o trimitere către toate aceste site-uri centrale.

Pentru a asigura o aplicare consecventă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice normative care să precizeze informațiile ce trebuie furnizate în sensul alineatului (1).

Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a alineatului (4), AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să precizeze modalitățile prin care se publică informațiile.

Obligațiile de notificare și de publicare prevăzute la articolele 5, 6, 7 și 8 se aplică persoanelor fizice și juridice domiciliate sau stabilite în Uniune sau într-o țară terță.

Autoritățile competente furnizează trimestrial Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe informații sintetizate cu privire la pozițiile scurte nete în raport cu capitalul social emis și în raport cu datoria suverană emisă, precum și cu privire la pozițiile descoperite în raport cu swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane pentru care sunt autorități competente și primesc notificări în temeiul articolelor 5, 7 și 8.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, AEVMP poate solicita în orice moment de la autoritățile competente relevante informații suplimentare referitoare la pozițiile scurte nete în raport cu capitalul social emis și în raport cu datoria suverană emisă sau referitoare la pozițiile neacoperite în raport cu swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane.

Pentru a asigura o armonizare consecventă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice normative care să precizeze informațiile ce trebuie furnizate în sensul alineatelor (1) și (2).

Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a alineatului (1), AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care definesc formatul informațiilor ce trebuie furnizate în conformitate cu alineatele (1) și (2).

De la 10 iulie 2026, atunci când publică orice informație menționată la articolul 6 alineatul (1) din prezentul regulament, persoana fizică sau juridică transmite în același timp informațiile respective organismului de colectare menționat la alineatul (3) de la prezentul articol, pentru a fi puse la dispoziție în punctul unic de acces european (ESAP) înființat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European și al Consiliului.

sunt prezentate într-un format care permite extragerea de date, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2859, sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut de dreptul Uniunii, într-un format prelucrabil automat, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 4 din regulamentul respectiv;

sunt însoțite de următoarele metadate:

toate numele persoanei fizice sau denumirile persoanei juridice la care se referă informațiile;

pentru persoanele juridice, identificatorul entității juridice al acesteia, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2859;

pentru persoanele juridice, categoria de dimensiune a persoanei juridice, astfel cum este precizată în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (d) din regulamentul respectiv;

tipul de informații, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;

o mențiune care să indice dacă informațiile conțin date cu caracter personal.

toate numele persoanei fizice sau denumirile persoanei juridice la care se referă informațiile;

pentru persoanele juridice, identificatorul entității juridice al acesteia, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2859;

pentru persoanele juridice, categoria de dimensiune a persoanei juridice, astfel cum este precizată în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (d) din regulamentul respectiv;

tipul de informații, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;

o mențiune care să indice dacă informațiile conțin date cu caracter personal.

În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (ii), persoanele juridice obțin un identificator al entității juridice.

În scopul punerii la dispoziție în ESAP a informațiilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, autoritatea competentă este organism de colectare, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859.

În scopul colectării și gestionării eficiente a informațiilor transmise în conformitate cu alineatul (1), ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza:

orice alte metadate care trebuie să însoțească informațiile;

modul de structurare a datelor la nivelul informațiilor prezentate;

pentru ce informații este necesar un format prelucrabil automat și, în astfel de cazuri, ce format prelucrabil automat trebuie utilizat.

Dacă este necesar, ESMA adoptă orientări pentru a se asigura că metadatele transmise în conformitate cu alineatul (4) primul paragraf litera (a) sunt corecte.

CAPITOLUL III

O persoană fizică sau juridică poate vinde în lipsă acțiuni tranzacționate într-un loc de tranzacționare numai atunci când este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

persoana fizică sau juridică a împrumutat acțiunile sau a luat măsuri alternative având drept rezultat un efect juridic similar;

persoana fizică sau juridică a încheiat un acord pentru a împrumuta acțiunile sau are un drept exigibil incontestabil în temeiul dreptului contractual sau al dreptului proprietății de a i se transfera proprietatea asupra unui număr corespondent de instrumente financiare din aceeași clasă, astfel încât decontarea să poată fi efectuată la scadență;

persoana fizică sau juridică a încheiat un acord cu o terță parte, conform căruia partea terță a confirmat că acțiunile au fost localizate și a adoptat măsurile necesare în raport cu alte părți terțe astfel încât persoana fizică sau juridică să aibă motive rezonabile de a considera că decontarea se poate efectua la scadență.

Pentru a asigura condiții uniforme pentru aplicarea alineatului (1), AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să stabilească tipurile de acorduri, înțelegeri și măsuri care garantează în mod corespunzător că acțiunile vor fi disponibile pentru decontare. Cu scopul de a stabili ce măsuri sunt necesare pentru a putea considera în mod rezonabil că decontarea se poate efectua la scadență, AEVMP ține seama, printre altele, de volumul tranzacțiilor efectuate pe parcursul unei zile și de lichiditatea acțiunilor.

O persoană fizică sau juridică poate vinde în lipsă datorie suverană numai atunci când este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

persoana fizică sau juridică a împrumutat datorie suverană sau a luat măsuri alternative având drept rezultat un efect juridic similar;

persoana fizică sau juridică a încheiat un acord pentru a împrumuta datorie suverană sau are un alt drept exigibil incontestabil în temeiul dreptului contractual sau al dreptului proprietății de a i se transfera proprietatea asupra unui număr corespunzător de instrumente financiare din aceeași clasă, astfel încât decontarea să poată fi efectuată la scadență;

persoana fizică sau juridică a încheiat o înțelegere cu o terță parte, conform căreia partea terță a confirmat că datoria suverană a fost localizat sau că are motive rezonabile pentru a considera că decontarea poate fi efectuată la scadență.

Restricțiile menționate la alineatul (1) nu se aplică dacă tranzacția este utilizată ca acoperire pentru o poziție lungă pe titlurile de creanță ale unui emitent, al căror preț se află în strânsă corelare cu prețul datoriei suverane date.

În cazul în care lichiditatea datoriei suverane este inferioară pragului determinat în conformitate cu metodologia menționată la alineatul (4), restricțiile menționate la alineatul (1) pot fi suspendate temporar de către autoritatea competentă relevantă. Înaintea suspendării acestor restricții, autoritatea competentă relevantă notifică AEVMP și celorlalte autorități competente suspendarea propusă.

Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 42, specificând parametrii și metodele de calcul al pragului de lichiditate menționat la alineatul (3) din prezentul articol referitor la datoria suverană emisă.

Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a alineatului (1), AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să stabilească tipurile de acorduri sau înțelegeri care garantează în mod corespunzător că datoria suverană va fi disponibilă pentru decontare. AEVMP ia în considerare în principal nevoia de a menține lichiditatea piețelor, în special a piețelor obligațiunilor suverane și a piețelor de report pentru obligațiuni suverane.

O persoană fizică sau juridică poate încheia o tranzacție cu swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane numai în cazul în care tranzacția în cauză nu conduce la o poziție neacoperită într-un swap pe riscul de credit suveran în sensul articolului 4.

O autoritate competentă poate suspenda temporar restricțiile menționate la alineatul (1) în cazul în care elemente obiective o determină să considere că piața sa de obligațiuni suverane nu funcționează adecvat și că astfel de restricții pot avea un impact negativ asupra pieței de swapuri pe risc de credit al datoriei suverane, în special prin creșterea costului împrumutului pentru emitenții suverani sau prin afectarea capacității acestora de a emite noi titluri de creanță. Elementele respective se întemeiază pe următorii indicatorii:

o rată a dobânzii înaltă sau în creștere privind datoria suverană;

o extindere a marjelor ratei dobânzii aplicabile datoriei suverană comparativ cu datoria suverană a altor emitenți suverani;

o extindere a marjelor swapurilor pe riscul de credit al datoriei suverane comparativ cu evoluția proprie și cu cea a altor emitenți suverani;

termenele pentru revenirea prețului datoriei suverane la starea de echilibru inițial după o tranzacție semnificativă;

cantitatea de datorie suverană ce poate fi tranzacționată.

O contraparte centrală dintr-un stat membru care oferă servicii de compensare pentru acțiuni trebuie să se asigure că sunt instituite proceduri care să fie conforme cu următoarele cerințe:

în cazul în care o persoană fizică sau juridică care vinde acțiuni nu poate furniza acțiunile pentru decontare în termen de patru zile lucrătoare de la data la care este scadentă decontarea, se declanșează automat procedurile de cumpărare impusă de acțiuni pentru a asigura livrarea acestora pentru decontare;

în cazul în care nu este posibilă cumpărarea impusă de acțiuni pentru livrare, cumpărătorului i se plătește o sumă bazată pe valoarea acțiunilor care trebuiau livrate la data livrării, completată cu o sumă pentru pierderile suportate de cumpărător ca urmare a neefectuării decontării; și

persoana fizică sau juridică care nu a fost în măsură să efectueze decontarea rambursează toate sumele plătite în temeiul literelor (a) și (b).

O contraparte centrală dintr-un stat membru care oferă servicii de compensare pentru acțiuni trebuie să se asigure că sunt instituite proceduri care să garanteze că, în cazul în care o persoană fizică sau juridică care vinde acțiuni nu este în măsură să furnizeze acțiunile pentru decontare până la data la care este scadentă decontarea, persoana respectivă trebuie să efectueze plăți zilnice pentru fiecare zi de nerespectare a obligațiilor.

O contraparte centrală dintr-un stat membru care oferă servicii de compensare pentru acțiuni se asigură că sunt instituite proceduri care respectă cumulativ cerințele următoare:

în cazul în care o persoană fizică sau juridică care vinde acțiuni nu poate livra acțiunile pentru decontare în termen de patru zile lucrătoare de la data la care este scadentă decontarea, se declanșează automat proceduri de cumpărare impusă a acțiunilor pentru a asigura livrarea acestora pentru decontare;

în cazul în care nu este posibilă cumpărarea impusă de acțiuni pentru livrare, cumpărătorului i se plătește o sumă bazată pe valoarea acțiunilor care trebuiau livrate la data livrării, completată cu o sumă pentru pierderile suportate de cumpărător ca urmare a neefectuării decontării;

persoana fizică sau juridică care nu a fost în măsură să efectueze decontarea rambursează toate sumele plătite în temeiul literelor (a) și (b).

CAPITOLUL IV

Articolele 5, 6, 12 și 15 nu se aplică acțiunilor unei societăți tranzacționate într-un loc de tranzacționare din Uniune, în cazul în care locul principal de tranzacționare al acțiunilor se află într-o țară terță.

Autoritatea competentă pentru acțiunile unei societăți tranzacționate într-un loc de tranzacționare din Uniune și într-un loc de tranzacționare dintr-o țară terță determină cel puțin la fiecare doi ani dacă locul principal de tranzacționare al respectivelor acțiuni se află într-o țară terță.

Pentru a asigura o aplicare consecventă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice normative care să precizeze metoda de calcul a valorii tranzacțiilor în vederea determinării locului principal de tranzacționare al unei acțiuni.

Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a alineatelor (1) și (2), AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a determina:

data la care și perioada pentru care se efectuează calculele pentru determinarea locului principal de tranzacționare a unei acțiuni;

data până la care autoritatea competentă relevantă notifică AEVMP acțiunile pentru care locul principal de tranzacționare se află într-o țară terță;

data de la care lista este valabilă, în urma publicării ei de către AEVMP.

Articolele 5, 6, 7, 12, 13 și 14 nu se aplică tranzacțiilor efectuate în contextul activităților de formator de piață.

În conformitate cu procedurile menționate la articolul 44 alineatul (2), Comisia poate adopta decizii prin care stabilește că cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe garantează că o piață autorizată în respectiva țară terță respectă cerințele legale obligatorii care, în sensul aplicării derogării de la alineatul (1), sunt echivalente cerințelor din titlul III din Directiva 2004/39/CE, precum și cerințelor din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) și din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și care fac obiectul unei supravegheri și aplicări efective în respectiva țară terță.

piețele constituie obiectul autorizării și al unei supravegheri și aplicări eficace permanente;

piețele dispun de reguli transparente și clare privind acceptarea valorilor mobiliare la tranzacționare, astfel încât respectivele valori mobiliare pot fi tranzacționate în mod echitabil, ordonat și eficient și pot fi negociate în mod liber;

emitenților de instrumente financiare le revine obligația de a informa periodic și permanent, asigurându-se astfel un nivel ridicat de protecție a investitorilor; și

transparența și integritatea pieței sunt garantate prin prevenirea abuzurilor pe piață sub forma utilizării abuzive de informații confidențiale și a manipulării pieței.

Articolele 7, 13 și 14 nu se aplică persoanelor fizice sau juridice atunci când, acționând în calitate de dealer primar autorizat în urma unui acord cu un emitent suveran, persoana acționează în calitate de agent principal pentru un instrument financiar în raport cu operațiunile de pe piața primară sau secundară referitoare la datoria suverană.

Articolele 5, 6, 12, 13 și 14 din prezentul regulament nu se aplică persoanelor fizice sau juridice atunci când efectuează o vânzare în lipsă a unui instrument financiar sau dețin o poziție scurtă netă în raport cu realizarea unei stabilizări în conformitate cu capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 2273/2003 al Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind derogările prevăzute pentru programele de răscumpărare și stabilizarea instrumentelor financiare.

Derogarea menționată la alineatul (1) se aplică doar în cazul în care persoana fizică sau juridică în cauză a notificat în scris autorității competente din statul său membru de origine faptul că intenționează să beneficieze de respectiva derogare. Notificarea se face cu cel puțin 30 de zile calendaristice înaintea datei la care persoana fizică sau juridică intenționează să beneficieze pentru prima dată de derogare.

Derogarea menționată la alineatul (3) se aplică doar în cazul în care dealerul primar autorizat a notificat în scris autorității competente relevante în raport cu datoria suverană faptul că intenționează să beneficieze de respectiva derogare. Notificarea se face cu cel puțin 30 de zile calendaristice înaintea datei la care persoana fizică sau juridică ce acționează ca dealer primar autorizat intenționează să beneficieze pentru prima dată de derogare.

Autoritatea competentă menționată la alineatele (5) și (6) poate interzice beneficiul derogării în cazul în care consideră că persoana fizică sau juridică nu respectă condițiile pentru a beneficia de derogare. Interdicțiile se pronunță în perioada de 30 de zile calendaristice menționată la alineatele (5) și (6) sau ulterior, dacă autoritatea competentă constată că situația persoanei fizice sau juridice s-a modificat, astfel încât aceasta nu mai îndeplinește condițiile pentru a beneficia de derogare.

O entitate dintr-o țară terță care nu este autorizată în Uniune trimite notificarea menționată la alineatele (5) și (6) autorității competente a principalului loc de tranzacționare din Uniune unde efectuează tranzacții.

O persoană fizică sau juridică care a transmis o notificare în temeiul alineatului (5) notifică în scris cât mai curând posibil autorității competente din statul său membru de origine în cazul în care intervin schimbări care afectează dreptul persoanei respective de a beneficia de derogare sau dacă nu mai dorește să beneficieze de derogare.

O persoană fizică sau juridică care a transmis o notificare în temeiul alineatului (6) notifică în scris autorității competente relevante cât mai curând posibil în legătură cu datoria suverană respectivă, în cazul în care intervin schimbări care afectează dreptul persoanei respective de a beneficia de derogare sau dacă nu mai dorește să beneficieze de derogare.

Autoritatea competentă a statului membru de origine poate solicita în scris informații de la o persoană fizică sau juridică care își desfășoară activitatea beneficiind de derogările menționate la alineatele (1), (3) sau (4) în legătură cu pozițiile scurte deținute sau activitățile desfășurate care beneficiază de derogări. Persoana fizică sau juridică furnizează informațiile în cel mult patru zile calendaristice de la primirea cererii.

În conformitate cu alineatul (5) sau (9), în termen de două săptămâni de la notificare, o autoritate competentă notifică AEVMP cu privire la formatorii de piață și, în conformitate cu alineatul (6) sau (10), cu privire la dealerii primari autorizați care beneficiază de derogări și cu privire la formatorii de piață și dealerii primari autorizați care nu mai beneficiază de derogări.

AEVMP publică și actualizează pe site-ul său lista formatorilor de piață și a dealerilor primari autorizați care beneficiază de derogări.

O notificare în temeiul prezentului articol poate fi efectuată de o persoană către o autoritate competentă și de o autoritate competentă către AEVMP, în orice moment, cu cel puțin șaizeci de zile calendaristice anterior datei de 1 noiembrie 2012.

CAPITOLUL V

SECȚIUNEA 1

Sub rezerva articolului 22, o autoritate competentă poate solicita persoanelor fizice sau juridice care dețin poziții scurte nete în raport cu un anumit instrument financiar sau cu o clasă de instrumente financiare să notifice sau să publice informații cu privire la poziție atunci când poziția atinge sau scade sub un prag de notificare fixat de autoritatea competentă și în cazul în care:

se produc evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței în statul membru respectiv sau în mai multe state membre; și

măsura este necesară pentru a contracara amenințarea și nu generează efecte nefavorabile asupra eficienței piețelor financiare, care să fie disproporționate comparativ cu beneficiile.

Alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică instrumentelor financiare care intră sub incidența obligației de transparență în conformitate cu articolele 5-8. O măsură menționată la alineatul (1) se poate aplica în circumstanțele specificate de autoritatea competentă sau poate face obiectul derogărilor precizate de aceasta. Pot fi prevăzute derogări în special pentru activitățile de formator de piață și activitățile de pe piața primară.

Sub rezerva articolului 22, o autoritate competentă poate lua măsurile menționate la alineatul (2) din prezentul articol în cazul în care:

se produc evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței în statul membru în cauză sau în unul sau mai multe alte state membre; și

măsura este necesară pentru a contracara amenințarea și nu generează efecte nefavorabile asupra eficienței piețelor financiare, care să fie disproporționate comparativ cu beneficiile.

O autoritate competentă poate solicita persoanelor fizice sau juridice care împrumută un anumit instrument financiar sau o anumită clasă de instrumente financiare să notifice orice modificare semnificativă a tarifelor solicitate pentru astfel de împrumuturi.

Sub rezerva articolului 22, o autoritate competentă poate lua una sau mai multe dintre măsurile menționate la alineatul (2) din prezentul articol, în cazul în care:

se produc evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței în statul membru respectiv sau în mai multe state membre; și

măsura este necesară pentru a contracara amenințarea și nu generează efecte nefavorabile asupra eficienței piețelor financiare, care să fie disproporționate comparativ cu beneficiile.

O autoritate competentă poate interzice sau impune anumite condiții persoanelor fizice sau juridice de a efectua:

o vânzare în lipsă; sau

o altă tranzacție decât vânzarea în lipsă care creează sau care se raportează la un instrument financiar, iar efectul sau unul dintre efectele tranzacției îl constituie acordarea unui avantaj financiar persoanei fizice sau juridice în eventualitatea scăderii prețului sau valorii unui alt instrument financiar.

O măsură luată în temeiul alineatului (2) se poate aplica tranzacțiilor referitoare la toate instrumentele financiare, instrumentele financiare dintr-o anumită clasă sau un anumit instrument financiar. Măsura se poate aplica în circumstanțe determinate de către autoritatea competentă sau poate face obiectul unor derogări precizate de către aceasta. Pot fi prevăzute derogări în special pentru activitățile de formator de piață și activitățile de pe piața primară.

Sub rezerva articolului 22, o autoritate competentă poate limita posibilitatea persoanelor fizice sau juridice de a încheia tranzacții cu swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane sau poate limita valoarea pozițiilor neacoperite pe swapurilor pe riscul de credit al datoriei suverane pe care le pot deține persoanele respective, în cazul în care:

au loc evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței în statul membru respectiv sau mai multe state membre; și

măsura este necesară pentru a contracara amenințarea și nu generează efecte nefavorabile asupra eficienței piețelor financiare, care să fie disproporționate comparativ cu beneficiile.

Măsurile luate în temeiul alineatului (1) se pot aplica swapurilor pe riscul de credit suveran dintr-o anumită clasă sau anumitor swapuri pe riscul de credit suveran. Măsura se poate aplica în circumstanțe bine determinate sau poate face obiectul unor derogări precizate de către autoritatea competentă. Pot fi prevăzute derogări în special pentru activitățile de formator de piață și activitățile de pe piața primară.

Fără a se aduce atingere articolului 26, o autoritate competentă poate impune sau reînnoi o măsură, în temeiul articolelor 18, 19, 20 sau 21, în raport cu instrumentul financiar pentru care nu este autoritatea competentă relevantă numai cu consimțământul autorității competente relevante.

În cazul în care prețul unui instrument financiar într-un loc de tranzacționare a scăzut în mod semnificativ într-o singură zi de tranzacționare în raport cu prețul de închidere din ziua anterioară din respectivul loc de tranzacționare, autoritatea competentă a statului membru de origine a locului de tranzacționare respectiv examinează oportunitatea interzicerii sau limitării dreptului persoanelor fizice sau juridice de a efectua tranzacții de vânzare în lipsă a instrumentului respectiv în acel loc de tranzacționare sau a limitării în alt mod a tranzacțiilor cu respectivul instrument financiar în acel loc de tranzacționare pentru a împiedica scăderea necontrolată a prețului instrumentului financiar.

Măsura prevăzută la alineatul (1) se aplică pentru o perioadă ce nu depășește sfârșitul următoarei zile de tranzacționare după ziua de tranzacționare în care a avut loc scăderea prețului. Dacă, la sfârșitul zilei de tranzacționare următoare zilei de tranzacționare în care are loc scăderea prețului, se înregistrează, în pofida măsurii impuse, o nouă devalorizare importantă a instrumentului financiar cu cel puțin jumătate din valoarea precizată la alineatul (5) față de prețul de închidere din prima zi de tranzacționare, autoritatea competentă poate extinde măsura pentru o perioadă suplimentară ce nu depășește două zile de tranzacționare începând cu sfârșitul celei de a doua zile de tranzacționare.

Măsura menționată la alineatul (1) se aplică în circumstanțe determinate de către autoritatea competentă sau poate face obiectul unor derogări precizate de către aceasta. Pot fi prevăzute derogări în special pentru activitățile de formator de piață și activitățile de pe piața primară.

O autoritate competentă din statul membru de origine al locului de tranzacționare în care instrumentul financiar a înregistrat într-o singură zi de tranzacționare o devalorizare așa cum se prevede la alineatul (5) notifică AEVMP decizia luată în temeiul alineatului (1) cu cel mult două ore după închiderea respectivei zile de tranzacționare. AEVMP informează îndată autoritățile competente ale statului membru de origine cu privire la locurile de tranzacționare unde se tranzacționează respectivul instrument financiar.

Scăderea valorii trebuie să fie de cel puțin 10 % în cazul acțiunilor lichide, conform definiției de la articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006, iar pentru acțiunile nelichide și pentru celelalte categorii de instrumente financiare valoarea va fi specificată de Comisie.

AEVMP poate emite și transmite Comisiei un aviz privind ajustarea pragului prevăzut la alineatul (5), ținând seama de evoluția piețelor financiare.

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 42 precizând ce anume constituie o scădere importantă a valorii instrumentelor financiare în afara acțiunilor lichide, ținând seama de particularitățile fiecărei clase de instrumente financiare și de diferențele de volatilitate.

Pentru a asigura o aplicare consecventă a prezentului articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice normative care să precizeze metoda de calcul al scăderii cu 10 % a valorii acțiunilor lichide și al scăderii valorii specificate de Comisie conform alineatului (7).

Măsura impusă în temeiul articolelor 18, 19, 20 sau 21 este valabilă pentru o perioadă inițială de cel mult trei luni de la data publicării anunțului menționat la articolul 25.

Măsura poate fi reînnoită pentru perioade de câte maximum trei luni dacă motivele care au stat la baza adoptării măsurii sunt în continuare aplicabile. Dacă nu este reînnoită până la expirarea perioadei de trei luni, măsura expiră în mod automat.

Autoritățile competente publică pe site-ul lor toate deciziile de impunere sau reînnoire a măsurilor menționate la articolele 18-23.

În anunț se precizează cel puțin următoarele informații:

măsurile impuse, inclusiv instrumentele financiare și clasele de instrumente financiare la care se referă și perioada de aplicare a acestora;

motivele pentru care autoritatea competentă este de părere că se impun respectivele măsuri, inclusiv dovezile care susțin aceste motive.

Măsurile luate în temeiul articolelor 18-23 intră în vigoare în momentul publicării anunțului sau la o dată ulterioară, precizată în anunț, și se aplică doar tranzacțiilor efectuate după ce măsura a intrat în vigoare.

Înainte de impunerea sau reînnoirea unei măsuri luate în temeiul articolelor 18, 19, 20 sau 21 și înainte de impunerea unei restricții în temeiul articolului 23, autoritatea competentă notifică AEVMP și alte autorități competente cu privire la măsura pe care o are în vedere.

Notificarea cuprinde informații detaliate cu privire la măsurile avute în vedere, clasele de instrumente financiare și tranzacții cărora li se vor aplica acestea, elemente care să justifice motivele care au stat la baza propunerii măsurilor respective și data la care se dorește intrarea în vigoare a măsurilor.

Propunerea de a impune sau reînnoi o măsură luată în temeiul articolelor 18, 19, 20 sau 21 se notifică cu cel puțin 24 de ore înainte de momentul la care se dorește intrarea în vigoare sau reînnoirea măsurii. În situații excepționale, o autoritate competentă poate notifica cu mai puțin de 24 de ore înainte de intrarea în vigoare a măsurii atunci când notificarea cu 24 de ore înainte nu este posibilă. Notificarea unei restricții în temeiul articolului 23 se face înainte de momentul la care se dorește intrarea în vigoare a măsurii.

O autoritate competentă care primește notificarea în temeiul prezentului articol poate lua măsuri în conformitate cu articolele 18-23 în respectivul stat membru în cazul în care se convinge că măsura este necesară pentru a sprijini autoritatea competentă care face notificarea. Autoritatea competentă care primește notificarea notifică la rândul său, în conformitate cu alineatele (1)-(3), atunci când intenționează să ia măsuri.

SECȚIUNEA 2

AEVMP joacă un rol de facilitare și coordonare în raport cu măsurile luate de autoritățile competente în temeiul dispozițiilor din secțiunea 1. Mai precis, AEVMP se asigură că autoritățile competente au o abordare consecventă în privința măsurilor luate, în special în ceea ce privește circumstanțele în care este necesară utilizarea dreptului de a interveni, natura respectivelor măsurilor impuse, precum și data intrării în vigoare și durata acestora.

În urma primirii unei notificări în temeiul articolului 26 cu privire la măsurile care trebuie impuse sau reînnoite în temeiul dispozițiilor de la articolele 18, 19, 20 sau 21, AEVMP emite în termen de 24 de ore o opinie indicând dacă consideră că măsurile sau posibilele măsuri sunt necesare pentru a face față situației excepționale. Opinia respectivă precizează dacă AEVMP consideră că în unul sau mai multe state membre s-au produs evenimente sau evoluții nefavorabile care constituie o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței, dacă măsurile sau posibilele măsuri sunt adecvate și proporționale raportat la amenințare și dacă durata propusă a unor astfel de măsuri este justificată. Dacă AEVMP este de părere că este necesară luarea de măsuri și de către alte autorități competente pentru a răspunde amenințării, aceasta face o precizare în acest sens în opinia sa. Opinia respectivă se publică pe site-ul AEVMP.

În cazul în care o autoritate competentă intenționează să ia sau ia măsuri contrare opiniei AEVMP exprimate în temeiul dispozițiilor de la alineatul (2) sau refuză să ia măsuri contrare unei opinii a AEVMP exprimate în temeiul dispozițiilor de la alineatul respectiv, acesta publică pe site-ul său, în termen de 24 de ore de la primirea opiniei AEVMP, un comunicat explicând în detaliu motivele sale. În cazul unei astfel de situații, AEVMP analizează dacă sunt îndeplinite condițiile pentru și este oportună recurgerea la competențele sale de intervenție în temeiul articolului 28.

AEVMP reexaminează periodic măsurile adoptate în temeiul prezentului articol și, în orice caz, cel puțin la fiecare trei luni. Dacă nu este reînnoită până la expirarea perioadei de trei luni, măsura expiră în mod automat.

În conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, sub rezerva alineatului (2) din prezentul articol, AEVMP:

solicită unei persoane fizice sau juridice care deține o poziție scurtă netă în raport cu un anumit instrument financiar sau o clasă de instrumente financiare să notifice o autoritate competentă sau să publice informații detaliate referitoare la astfel de poziții; sau

interzice sau impune condiții persoanelor fizice sau juridice să efectueze o vânzare în lipsă sau o tranzacție care creează sau se raportează la un instrument financiar, altul decât instrumentele financiare prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (c), în cazul în care efectul sau unul dintre efectele tranzacției este conferirea unui avantaj financiar persoanei respective în eventualitatea scăderii prețului sau valorii unui alt instrument financiar.

AEVMP ia o decizie în temeiul alineatului (1) numai dacă:

măsurile enumerate la alineatul (1) literele (a) și (b) răspund unei amenințări la adresa funcționării normale și a integrității piețelor financiare sau a stabilității unei părți sau a întregului sistem financiar din Uniune și există implicații transfrontaliere; și

niciuna dintre autoritățile competente nu au luat măsuri pentru contracararea amenințării sau una sau mai multe autorități competente au luat măsuri care nu contracarează în mod corespunzător amenințarea.

În cazul în care ia măsurile menționate la alineatul (1), AEVMP verifică în ce măsură:

acestea contracarează în mod semnificativ amenințarea la adresa funcționării normale și a integrității piețelor financiare sau a stabilității unei părți sau a întregului sistem financiar din Uniune sau îmbunătățesc în mod semnificativ capacitatea autorităților competente de a monitoriza amenințarea;

nu creează risc de arbitraj de reglementare;

nu au efecte negative asupra eficienței piețelor financiare, în special prin reducerea lichidității pe piețele respective și crearea de incertitudini pentru participanții pe piață, care să fie disproporționate față de avantajele măsurilor.

Înainte de a hotărî impunerea sau reînnoirea uneia dintre măsurile menționate la alineatul (1), AEVMP consultă Comitetul european pentru riscuri sistemice și, după caz, alte autorități relevante.

Înainte de a hotărî impunerea sau reînnoirea uneia dintre măsurile menționate la alineatul (1), AEVMP notifică autoritățile competente în cauză cu privire la măsurile pe care le are în vedere. Notificarea cuprinde informații detaliate cu privire la măsurile avute în vedere, clasa de instrumente financiare și tranzacțiile cărora li se vor aplica acestea, elemente care să justifice motivele care au stat la baza propunerii măsurilor respective și data la care se dorește intrarea în vigoare a măsurilor.

Notificarea se face cu cel puțin 24 de ore anterior momentului la care se dorește intrarea în vigoare sau reînnoirea măsurii. În situații excepționale, AEVMP poate notifica cu mai puțin de 24 de ore anterior intrării în vigoare a măsurii, în cazul în care notificarea în prealabil cu 24 de ore nu este posibilă.

AEVMP publică pe site-ul său un anunț referitor la orice decizie de impunere sau reînnoire a măsurilor menționate la alineatul (1). Anunțul conține cel puțin:

măsurile impuse, inclusiv instrumentele și clasele de instrumente la care se referă și perioada de aplicare a acestora; și

motivele pentru care AEVMP este de părere că se impun respectivele măsuri, inclusiv dovezile care susțin aceste motive.

După adoptarea deciziei de impunere sau reînnoire a uneia dintre măsurile menționate la alineatul (1), AEVMP notifică imediat autorităților competente măsurile adoptate.

Măsurile intră în vigoare la data publicării anunțului pe site-ul AEVMP sau la o dată ulterioară, precizată în anunț, și se aplică numai tranzacțiilor efectuate ulterior intrării în vigoare a măsurilor respective.

AEVMP reexaminează periodic și, cel puțin, la fiecare trei luni măsurile menționate la alineatul (1). Dacă nu este reînnoită până la expirarea perioadei de trei luni, măsura expiră în mod automat. Alineatele (2)-(9) se aplică în cazul reînnoirii unor măsuri.

Măsurile adoptate de AEVMP în temeiul prezentului articol prevalează asupra oricărei măsuri adoptate anterior de către o autoritate competentă în temeiul dispozițiilor din secțiunea 1.

În cazul unei situații de urgență cu privire la datoria suverană sau la swapurile suverane pe riscul de credit, se aplică articolele 18 și 38 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 42, acte delegate care să precizeze criteriile și factorii care trebuie luați în considerare de către autoritățile competente și AEVMP atunci când stabilesc dacă s-au produs evenimentele sau evoluțiile nefavorabile menționate la articolele 18-21 și la articolul 27 și amenințările menționate la articolul 28 alineatul (2) litera (a).

La cererea uneia sau mai multor autorități competente, a Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei sau din proprie inițiativă, AEVMP poate investiga anumite probleme sau practici legate de vânzarea în lipsă sau de utilizarea swapurilor pe riscul de credit, pentru a evalua dacă acestea ar putea reprezenta o amenințare la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței în Uniune.

AEVMP publică un raport în care își prezintă concluziile și face recomandări în legătură cu problema sau practica respectivă în termen de trei luni de la finalizarea investigației respective.

CAPITOLUL VI

Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorități competente în sensul prezentului regulament.

În cazul în care un stat membru desemnează mai multe autorități competente, acesta trebuie să definească în mod clar rolurile fiecărei autorități și să desemneze o anumită autoritate drept responsabilă de coordonarea cooperării și a schimbului de informații cu Comisia, AEVMP și autoritățile competente ale altor state membre.

Statele membre informează Comisia, AEVMP și autoritățile competente ale altor state membre cu privire la desemnările respective.

Pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin în temeiul prezentului regulament, autoritățile competente sunt investite cu toate competențele de supraveghere și de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor. Acestea își exercită atribuțiile în oricare dintre următoarele moduri:

direct;

în colaborare cu alte autorități;

prin sesizarea autorităților judiciare competente.

Pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament, autoritățile competente, în conformitate cu legislația națională, sunt abilitate:

să dobândească acces la orice document, sub orice formă, și să primească sau să facă o copie a acestuia;

să solicite informații de la orice persoană fizică sau juridică și, în cazul în care este necesar, să convoace și să audieze orice persoană fizică sau juridică pentru a obține informații;

să efectueze inspecții la fața locului, cu sau fără avertisment prealabil;

să solicite înregistrările telefonice și ale schimburilor de date existente;

să solicite încetarea oricăror practici contrare dispozițiilor prezentului regulament;

să solicite înghețarea și/sau punerea sub sechestru a activelor.

Autoritățile competente sunt abilitate, fără a aduce atingere alineatului (2) literele (a) și (b), ca, în anumite cazuri, să solicite unei persoane fizice sau juridice care efectuează un swap pe riscul de credit să furnizeze:

o explicare a scopului tranzacției și dacă aceasta urmărește o acoperire a unui risc sau alte scopuri; și

informații care să demonstreze riscul subiacent, în cazul în care tranzacția urmărește acoperirea unui risc.

Obligația de secret profesional se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice care lucrează sau care au lucrat pentru autoritatea competentă sau pentru oricare alte autorități sau persoane fizice sau juridice cărora autoritatea competentă le-a delegat sarcini, inclusiv auditorilor și experților mandatați de respectiva autoritate. Informațiile confidențiale care intră sub incidența secretului profesional nu pot fi dezvăluite niciunei alte persoane fizice sau juridice ori autorități, cu excepția cazului în care dezvăluirea lor este necesară pentru proceduri judiciare.

Toate informațiile care fac obiectul unor schimburi între autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament și care privesc condițiile de tranzacționare sau operaționale și alte chestiuni economice sau personale sunt considerate confidențiale și intră sub incidența obligației de secret profesional, cu excepția cazului în care autoritatea competentă precizează, la momentul comunicării, că astfel de informații pot fi dezvăluite sau a cazului în care dezvăluirea lor este necesară pentru proceduri judiciare.

Autoritățile competente cooperează atunci când este necesar sau util în sensul prezentului regulament. Mai precis, autoritățile competente își comunică fără întârziere informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin în temeiul prezentului regulament.

Autoritățile competente cooperează cu AEVMP în sensul prezentului regulament, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Autoritățile competente furnizează fără întârziere AEVMP toate informațiile necesare pentru ca aceasta să își îndeplinească sarcinile care îi revin în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Autoritatea competentă a unui stat membru poate solicita asistența autorității competente a unui alt stat membru cu privire la inspecțiile și la investigațiile la fața locului.

În cazul în care o autoritate competentă primește din partea autorității competente a unui alt stat membru o solicitare de a efectua o inspecție sau o investigație la fața locului, aceasta poate:

să efectueze ea însăși inspecția sau investigația la fața locului;

să permită participarea autorității competente care a introdus cererea la inspecția sau la investigația la fața locului;

să permită autorității competente care a introdus cererea să efectueze inspecția sau investigația la fața locului;

să numească auditori sau experți care să efectueze inspecția sau investigația la fața locului;

să împartă sarcinile specifice legate de supravegherea activităților cu cealaltă autoritate competentă.

AEVMP poate solicita autorităților competente să îndeplinească sarcini de investigare specifice și să realizeze inspecții la fața locului, în cazurile în care AEVMP are nevoie justificată de respectivele informații pentru a-și exercita competențele care îi sunt atribuite în mod explicit prin prezentul regulament.

Autoritățile competente încheie, în cazul în care este posibil, înțelegeri de cooperare cu autoritățile de supraveghere din țări terțe referitoare la schimbul de informații cu acestea, respectarea în țările terțe a obligațiilor care decurg din prezentul regulament și adoptarea de măsuri similare de către autoritățile de supraveghere din țări terțe, în completarea măsurilor luate în temeiul capitolului V. Aceste înțelegeri de cooperare asigură cel puțin un schimb eficient de informații care permite autorităților competente să-și îndeplinească obligațiile ce le revin în temeiul prezentului regulament.

Înțelegerea de cooperare cuprinde dispoziții cu privire la schimbul de date și de informații necesare autorității competente relevante în vederea respectării obligațiilor prevăzute la articolul 16 alineatul (2).

AEVMP coordonează încheierea unor înțelegeri de cooperare între autoritățile competente și autoritățile de supraveghere relevante din țări terțe. În acest sens, AEVMP elaborează un model de înțelegere de cooperare care poate fi utilizat de autoritățile competente.

Autoritățile competente încheie înțelegeri de cooperare referitoare la schimbul de informații cu autoritățile de supraveghere din țări terțe, cu condiția ca informațiile comunicate să beneficieze de garanții cu privire la păstrarea secretului profesional cel puțin echivalente cu cele prevăzute la articolul 34. Acest schimb de informații este destinat îndeplinirii sarcinilor autorităților competente respective.

În ceea ce privește transferul de date personale între statele membre sau între statele membre și țări terțe, statele membre aplică Directiva 95/46/CE. În ceea ce privește transferul de date personale de către AEVMP unui stat membru sau unei țări terțe, AEVMP respectă prevederile Regulamentului (CE) nr. 45/2001.

Datele personale menționate la primul paragraf se păstrează pentru o perioadă de maximum cinci ani.

O autoritate competentă poate transfera unei autorități de supraveghere dintr-o țară terță informații și analiza informațiilor în cazul în care sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolele 25 și 26 din Directiva 95/46/CE, dar acest transfer se efectuează doar de la caz la caz. Autoritatea competentă trebuie să se asigure că transferul este necesar în sensul prezentului regulament. Aceste transferuri se efectuează numai după obținerea acordului țării terțe de a nu transfera informațiile unei autorități de supraveghere din altă țară terță fără autorizarea expresă scrisă a autorității competente.

O autoritate competentă furnizează informațiile care sunt confidențiale în temeiul articolului 34 și care sunt primite de la autoritatea competentă a unui alt stat membru autorității de supraveghere dintr-o țară terță numai în cazul în care autoritatea competentă a primit acordul expres al autorității competente care i-a transmis informațiile și dacă, acolo unde este cazul, informațiile sunt furnizate numai în scopul pentru care respectiva autoritate competentă și-a dat acordul.

Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor și măsurilor administrative care se aplică în cazul nerespectării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile și măsurile administrative respective trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive.

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, AEVMP poate adopta orientări pentru a asigura o abordare consecventă cu privire la sancțiunile și măsurile administrative care trebuie instituite de statele membre.

Statele membre notifică Comisiei și AEVMP dispozițiile menționate la primul și al doilea paragraf până la 1 iulie 2012, precum și orice modificare a acestor dispoziții, fără întârziere.

AEVMP publică pe site-ul său și actualizează periodic o listă a sancțiunilor și măsurilor administrative aplicabile în fiecare stat membru.

Statele membre furnizează anual AEVMP informații agregate privind toate sancțiunile și măsurile administrative impuse. Dacă o autoritate competentă dă publicității faptul că a fost impusă o sancțiune sau o măsură administrativă, acesta notifică simultan AEVMP cu privire la acest lucru.

CAPITOLUL VII

Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 2 alineatul (2), articolul 3 alineatul (7), articolul 4 alineatul (2), articolul 5 alineatul (4), articolul 6 alineatul (4), articolul 7 alineatul (3), articolul 17 alineatul (2), articolul 23 alineatul (5) și articolul 30 este conferită Comisiei pentru o perioadă nedeterminată.

Parlamentul European sau Consiliul poate revoca în orice moment delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (2), articolul 3 alineatul (7), articolul 4 alineatul (2), articolul 5 alineatul (4), articolul 6 alineatul (4), articolul 7 alineatul (3), articolul 17 alineatul (2), articolul 23 alineatul (5) și articolul 30. Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia de revocare nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

Imediat după adoptarea unui act delegat, Comisia notifică adoptarea simultan Parlamentului European și Consiliului.

Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 2 alineatul (2), articolul 3 alineatul (7), articolul 4 alineatul (2), articolul 5 alineatul (4), articolul 6 alineatul (4), articolul 7 alineatul (3), articolul 17 alineatul (2), articolul 23 alineatul (5) și articolul 30 intră în vigoare doar dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu formulează în mod expres obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la intenția lor de a nu formula obiecțiuni. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu trei luni.

Comisia adoptă actele delegate prevăzute la articolul 2 alineatul (2), articolul 3 alineatul (7), articolul 4 alineatul (2), articolul 5 alineatul (4), articolul 6 alineatul (4), articolul 7 alineatul (3), articolul 17 alineatul (2), articolul 23 alineatul (5) și articolul 30 până la 31 martie 2012.

Comisia poate prelungi cu șase luni termenul menționat la primul paragraf.

CAPITOLUL VIII

Comisia este asistată de Comitetul european pentru valori mobiliare, instituit prin Decizia 2001/528/CE a Comisiei. Comitetul reprezintă un comitet în sensul definiției din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL IX

Până la 30 iunie 2013, în baza discuțiilor cu autoritățile competente și cu AEVMP, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind:

caracterul corespunzător al pragurilor de notificare și publicare prevăzute la articolele 5, 6, 7 și 8;

impactul cerințelor individuale de publicare în temeiul articolului 6, mai ales în ceea ce privește eficiența și volatilitatea piețelor financiare;

pertinența raportării directe și centralizate către AEVMP;

funcționarea restricțiilor și obligațiilor prevăzute la capitolele II și III;

pertinența restricțiilor aplicate swapurilor pe riscul de credit suverane al datoriei suverane neacoperite și pertinența introducerii altor restricții sau condiții referitoare la vânzarea în lipsă și swapurile pe riscul de credit.

Măsurile existente, în vigoare înainte de 15 septembrie 2010, care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament pot fi aplicate în continuare până la 1 iulie 2013 cu condiția de a fi notificate Comisiei până la 24 aprilie 2012.

Tranzacțiile cu swapuri pe riscul de credit având ca rezultat o poziție neacoperită într-un swap pe risc de credit al datoriei suverane ce nu au fost încheiate înainte de 25 martie 2012 sau pe durata unei suspendări a restricțiilor privind swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) pot fi menținute până la scadența contractului de swap pe riscul de credit.

Până la 31 decembrie 2012, AEVMP își evaluează necesitățile de personal și de resurse rezultate din asumarea competențelor și atribuțiilor sale în temeiul prezentului regulament și prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 noiembrie 2012.

Cu toate acestea, articolul 2 alineatul (2), articolul 3 alineatul (7), articolul 4 alineatul (2), articolul 7 alineatul (3), articolul 9 alineatul (5), articolul 11 alineatele (3) și (4), articolul 12 alineatul (2), articolul 13 alineatele (4) și (5), articolul 16 alineatele (3) și (4), articolul 17 alineatul (2), articolul 23 alineatele (5), (7) și (8) și articolele 30, 42, 43 și 44 se aplică de la 25 martie 2012.