Decizia Comisiei din 14 noiembrie 2012 de stabilire a criteriilor ecologice de acordare a etichetei ecologice a UE pentru detergenții de uz industrial și instituțional pentru mașinile de spălat vase automate [notificată cu numărul C(2012) 8054] (Text cu relevanță pentru SEE) (2012/720/UE)

Categoria de produse detergenți de uz industrial și instituțional pentru mașinile de spălat vase automate cuprinde detergenții pentru mașinile de spălat vase alcătuiți dintr-una sau mai multe componente, produsele de clătire și preînmuiere, concepuți pentru a fi utilizați în mașini de spălat vase de uz profesional.

Următoarele produse nu fac parte din această categorie de produse: detergenții de uz casnic pentru mașinile de spălat vase automate, detergenții destinați să fie utilizați în cazul mașinilor de spălat pentru dispozitivele medicale sau al mașinilor speciale de curățare a echipamentelor industriale, inclusiv în cazul mașinilor concepute special pentru industria alimentară.

Pulverizatoarele care nu sunt prevăzute cu pompe automate pentru dozare nu fac parte din această categorie de produse.

Pentru ca eticheta ecologică a UE instituită în temeiul Regulamentului (CE) nr. 66/2010 să se acorde unui detergent pentru mașinile de spălat vase automate, acesta trebuie să se încadreze în categoria de produse detergenți de uz industrial și instituțional pentru mașinile de spălat vase automat definită la articolul 1 din prezenta decizie și trebuie să respecte criteriile, precum și cerințele de evaluare și de verificare aferente, stabilite în anexa la prezenta decizie.

Criteriile ecologice pentru categoria de produse detergenți de uz industrial și instituțional pentru mașinile de spălat vase automate și cerințele de evaluare și de verificare aferente sunt valabile până la 31 decembrie 2017.

În scopuri administrative, numărul de cod atribuit categoriei de produse detergenți de uz industrial și instituțional pentru mașinile de spălat vase automate este 038.

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

ANEXĂ

ANEXĂ

CADRU

Scopul criteriilor

Criteriile urmăresc în speță promovarea produselor care au un impact redus asupra ecosistemelor acvatice, care conțin o cantitate limitată de substanțe periculoase și a căror performanță a fost testată.

CRITERII

Se stabilesc criterii pentru fiecare dintre următoarele aspecte:

Toxicitatea pentru organismele acvatice: volumul critic de diluare (VCD)

Biodegradabilitatea

Substanțele și amestecuri excluse sau limitate

Cerințele de ambalare

Performanța la spălare (adecvarea pentru utilizare)

Sistemele de dozare automată

Informațiile pentru utilizatori – Informații care figurează pe eticheta ecologică a UE

Evaluare și verificare

Cerințe

Cerințele specifice de evaluare și de verificare sunt indicate pentru fiecare criteriu.

În cazul în care solicitantul trebuie să furnizeze declarații, documente, analize, rapoarte de încercare sau alte dovezi care să ateste respectarea criteriilor, se înțelege că acestea pot proveni de la solicitant și/sau de la furnizorul/furnizorii săi și/sau de la furnizorul/furnizorii acestora etc., după caz.

În măsura posibilului, încercările trebuie să se efectueze de laboratoare care îndeplinesc cerințele generale ale standardului EN ISO 17025 sau standardul echivalent.

Acolo unde este cazul, pot fi folosite și alte metode de încercare decât cele indicate pentru fiecare criteriu, dacă echivalența lor este acceptată de organismul competent care evaluează cererea.

Apendicele I face referire la baza de date a ingredientelor pentru detergenți (lista DID), care conține substanțele componente cel mai des folosite în formulele de detergenți. Lista se folosește pentru obținerea datelor pentru calcularea volumului critic de diluare (VCD) și pentru evaluarea biodegradabilității substanțelor componente. Pentru substanțele care nu apar pe lista DID, se oferă indicații referitoare la modalitatea de calcul sau de extrapolare a datelor pertinente. Cea mai recentă versiune a listei DID poate fi accesată de pe site-ul dedicat etichetei ecologice a UE sau prin intermediul site-urilor organismelor competente individuale.

Acolo unde este cazul, organismele competente pot solicita documente justificative și pot efectua verificări independente.

Praguri de măsurare

Criteriile ecologice trebuie respectate în cazul substanțelor adăugate în mod intenționat, precum și în cazul produselor secundare și al impurităților provenite din materiile prime, a căror concentrație în formula finală este mai mare sau egală cu 0,010 % în greutate.

Pentru substanțele biocide și agenții coloranți, criteriile trebuie respectate indiferent de concentrația lor.

Substanțele care îndeplinesc pragurile menționate anterior sunt denumite în continuare substanțe componente.

Unitate funcțională

Unitatea funcțională pentru această categorie de produse se exprimă în g/l de soluție de spălat (grame per litru de soluție de spălat).

Cerințe referitoare la evaluarea și verificarea unității funcționale:

Nr. DID este numărul substanței componente din lista DID (lista bazei de date a ingredientelor pentru detergenți – Detergent Ingredient Database) și este folosit pentru a verifica respectarea criteriilor 1 și 2.

JO L 396, 30.12.2006, p. 1.

Părțile A și B din lista DID pot fi consultate pe site-ul dedicat etichetei ecologice a UE:

http://ec.europa.eu/environment/ecolabel/documents/did_list/didlist_part_a_en.pdf

http://ec.europa.eu/environment/ecolabel/documents/did_list/didlist_part_b_en.pdf

CRITERIILE DE ACORDARE A ETICHETEI ECOLOGICE A UE

Toxicitatea pentru organismele acvatice: volumul critic de diluare (VCD)

Volumul critic de diluare (VCDcronic) al unui sistem alcătuit dintr-una sau mai multe componente nu trebuie să depășească limitele de mai jos (la cea mai mare doză recomandată):

Volumul critic de diluare (VCDcronic) se calculează pentru toate substanțele componente (i) ale produsului, conform următoarei ecuații:

unde:

Substanțele biocide și agenții coloranți prezenți în compoziția produsului trebuie să fie de asemenea incluși în calculul VCD, chiar și atunci când concentrația este mai mică de 0,010 % (100 ppm).

Ca urmare a degradării substanțelor în cadrul procesului de spălare, se aplică norme separate următoarelor substanțe:

peroxid de hidrogen (H2O2) – a nu se include în calculul VCD;

acid peracetic – a se include în calcul ca acid acetic.

Evaluare și verificare: solicitantul trebuie să furnizeze calculul VCDcronic al produsului. Pe site-ul dedicat etichetei ecologice a UE este disponibilă o foaie de calcul pentru calculul valorii VCD.

Valorile parametrilor FD și FT sunt cele din lista bazei de date a ingredientelor pentru detergenți (lista DID). În cazul în care substanța nu se regăsește în lista DID, acești parametri se calculează conform indicațiilor din partea B a listei DID, anexându-se documentația corespunzătoare.

Biodegradabilitatea

Biodegradabilitatea agenților tensioactivi

Toți agenții tensioactivi trebuie să fie biodegradabili în condiții aerobe și anaerobe.

Biodegradabilitatea substanțelor organice

Conținutul tuturor substanțelor organice din produs care sunt nebiodegradabile (care nu sunt ușor biodegradabile) în mediu aerob (aNBO) și nebiodegradabile în mediu anaerob (anNBO) nu poate depăși următoarele limite:

Evaluare și verificare: solicitantul furnizează documentația privind degradabilitatea agenților tensioactivi, precum și calculul aNBO și anNBO pentru produs. Pe site-ul dedicat etichetei ecologice a UE este disponibilă o foaie de calcul pentru calculul valorilor aNBO și anNBO.

Atât pentru agenții tensioactivi, cât și pentru valorile aNBO și anNBO, este necesar să se facă trimitere la lista DID. Pentru substanțele componente care nu sunt incluse în lista DID, trebuie să se furnizeze informațiile relevante din literatura de specialitate sau din alte surse sau rezultatele unor încercări adecvate care să indice faptul că acestea sunt biodegradabile în mediu aerob și anaerob, după cum se prevede în apendicele I.

A se ține seama de faptul că TAED (tetraacetiletilendiamină) trebuie considerat ca fiind biodegradabil în mediu anaerob.

În absența documentației conforme cu cerințele menționate anterior, o substanță, alta decât un agent tensioactiv, pot fi scutite de la cerința privind degradabilitatea în mediu anaerob dacă este îndeplinită una dintre următoarele trei condiții:

ușor degradabilă și cu adsorbție slabă (A < 25 %); sau

ușor degradabilă și cu desorpție ridicată (D > 75 %); sau

ușor degradabilă și fără potențial de bioacumulare.

Încercările de adsorbție/desorbție pot fi desfășurate în conformitate cu orientările OCDE 106.

Substanțe și amestecuri excluse sau limitate

Substanțe componente excluse în mod expres

Următoarele substanțe componente nu trebuie incluse în produs nici ca parte a formulei, nici ca parte a vreunui amestec inclus în formulă:

EDTA (acid etilendiaminotetraacetic);

parfumuri;

compuși reactivi ai clorului;

APEO (alchil fenol etoxilați) și APD (alchilfenoli și derivați ai acestora).

Evaluare și verificare: solicitantul trebuie să furnizeze o declarație de conformitate completată și semnată.

Substanțe și amestecuri periculoase

JO L 353, 31.12.2008, p. 1.

JO 196, 16.8.1967, p. 1.

Lista frazelor de pericol:

Trebuie să se țină seama de faptul că acest criteriu se aplică, de asemenea, produselor de degradare cunoscute, de exemplu formaldehida din agenții eliberatori de formaldehidă.

Cerința de mai sus nu se aplică în cazul substanțelor sau al amestecurilor care își schimbă proprietățile în urma prelucrării (de exemplu, nu mai sunt biodisponibile sau suferă modificări chimice astfel încât pericolul identificat dispare).

Produsul final nu trebuie să fie etichetat în conformitate cu frazele de pericol de mai sus.

Derogări

Următoarele substanțe sunt scutite în mod expres de la această cerință:

Evaluare și verificare: Solicitantul trebuie să demonstreze conformitatea cu acest criteriu prin prezentarea unei declarații privind neapartenența fiecărei substanțe componente la vreuna dintre clasele de pericol aferente frazelor de pericol menționate în lista de mai sus, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, în măsura în care acest lucru poate fi stabilit cel puțin din informațiile care îndeplinesc criteriile enumerate în anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Această declarație trebuie să fie însoțită de informații sintetizate referitoare la caracteristicile relevante asociate cu frazele de pericol menționate în lista de mai sus, la nivelul de detaliere indicat în secțiunile 10, 11 și 12 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (Cerințe privind elaborarea fișelor cu date de securitate).

Informațiile privind proprietățile intrinseci ale substanțelor pot fi generate cu ajutorul altor metode decât încercările, de exemplu prin folosirea de metode alternative, cum ar fi metodele in vitro, prin modele cantitative ale relației structură-activitate sau prin utilizarea grupării sau a trimiterilor încrucișate în conformitate cu anexa XI la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Schimbul de date relevante este puternic încurajat.

Informațiile furnizate trebuie să se refere la formele sau la stările fizice ale substanței sau ale amestecurilor, astfel cum sunt utilizate în produsul final.

Pentru substanțele enumerate în anexele IV și V la Regulamentul REACH, scutite de la obligațiile de înregistrare în temeiul articolului 2 alineatul (7) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (REACH), o declarație în acest sens va fi suficientă pentru respectarea cerințelor stabilite anterior.

Pentru agenții tensioactivi ce fac obiectul unei derogări, care îndeplinesc criteriile de clasificare în clasele de pericol H412, solicitantul trebuie să prezinte documentație privind degradabilitatea acestora, făcând trimitere la lista DID. Pentru agenții tensioactivi care nu sunt incluși în lista DID, se face trimitere la informații relevante din literatura de specialitate sau din alte surse ori la rezultatele unor teste corespunzătoare, conform descrierii de la apendicele 1.

Substanțe enumerate în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006

Nu este permisă acordarea niciunei derogări de la excluderea prevăzută la articolul 6 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 66/2010 în ceea ce privește substanțele identificate drept substanțe ce prezintă motive de îngrijorare deosebită și incluse în lista prevăzută la articolul 59 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, prezente în amestecuri în concentrații > 0,010 %.

Evaluare și verificare: Lista substanțelor identificate drept substanțe ce prezintă motive de îngrijorare deosebită și incluse în lista substanțelor candidate în conformitate cu articolul 59 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 poate fi găsită la adresa: http://echa.europa.eu/chem_data/authorisation_process/candidate_list_table_en.asp

La data depunerii cererii, se va face trimitere la lista menționată. Solicitantul trebuie să prezinte organismului competent formula exactă a produsului. Solicitantul trebuie să prezinte, de asemenea, o declarație de conformitate cu acest criteriu și documentația aferentă, precum declarațiile de conformitate semnate de furnizorii de materiale și copii ale fișelor relevante cu date de securitate ale substanțelor sau amestecurilor.

Substanțe componente limitate, specificate – substanțe biocide

Produsul poate conține substanțe biocide numai în scopul conservării produsului și numai în doza corespunzătoare acestui scop. Această prevedere nu se referă la agenții tensioactivi, care pot avea și proprietăți biocide.

Evaluare și verificare: solicitantul trebuie să prezinte copii ale fișelor cu date de securitate a materialelor pentru orice substanțe biocide adăugate, precum și informații cu privire la concentrația exactă a acestora în produs. Producătorul sau furnizorul substanțelor biocide trebuie să prezinte informații cu privire la doza necesară conservării produsului.

Este interzis să se afirme sau să se sugereze pe ambalaj sau prin orice alt mijloc de comunicare că produsul are o acțiune antimicrobiană sau dezinfectantă.

Evaluare și verificare: solicitantul trebuie să prezinte organismului competent textele și machetele folosite pentru fiecare tip de ambalaj și/sau o mostră din fiecare dintre diferitele tipuri de ambalaj.

Produsul poate conține substanțe biocide, cu condiția ca acestea să nu fie bioacumulabile. O substanță biocidă nu este considerată ca fiind bioacumulabilă dacă BCF < 100 sau logKow < 3,0. Dacă atât valoarea BCF, cât și valoarea logKow sunt disponibile, se utilizează cea mai mare valoare BCF măsurată.

Evaluare și verificare: solicitantul trebuie să prezinte copii ale fișelor cu date de securitate a materialelor pentru orice substanțe biocide adăugate, precum și informații cu privire la valorile BCF și/sau logKow ale acestora.

Agenți coloranți

Agenții coloranți autorizați să facă parte din compoziția produsului trebuie să nu dețină un potențial de bioacumulare. În cazul agenților coloranți a căror utilizare în produsele alimentare este autorizată, nu este necesară prezentarea documentației privind potențialul de bioacumulare. Un agent colorant nu este considerat ca fiind bioacumulabil dacă BCF < 100 sau logKow < 3,0. Dacă atât valoarea BCF, cât și valoarea logKow sunt disponibile, se utilizează cea mai mare valoare BCF măsurată.

Evaluare și verificare: solicitantul furnizează copii ale fișelor cu date de securitate ale materialelor pentru toți agenții coloranți adăugați sau o documentație care să garanteze că agentul colorant este autorizat pentru utilizarea în produsele alimentare.

Enzime

Enzimele trebuie să fie sub formă de lichid sau de granule fără pulberi. Enzimele nu trebuie să prezinte resturi de microorganisme provenite din procesul de fabricare.

Evaluare și verificare: solicitantul furnizează copii ale fișelor cu date de securitate a materialelor pentru orice enzimă adăugată, precum și o documentație care să garanteze că respectiva enzimă nu prezintă resturi de microorganisme.

Fosfor

Cantitatea totală de fosfați și de alți compuși ai fosforului nu trebuie să depășească valorile limită prevăzute în tabel, calculate în grame de fosfor per litru de apă.

Pentru calculul fosforului trebuie să se utilizeze doza maximă recomandată.

Evaluare și verificare: solicitantul prezintă o documentație pentru a garanta că limita indicată în tabelul de mai sus este respectată.

Cerințe de ambalare

Raport greutate/utilitate (WUR)

Raportul greutate/utilitate (WUR) al produsului nu trebuie să depășească valorile următoare:

WUR se calculează numai pentru ambalajul primar (inclusiv capace, dopuri și pompe manuale/pulverizatoare) cu ajutorul formulei următoare:

unde:

Excepții

Ambalajele din plastic/hârtie/carton care conțin material reciclat în proporție de peste 80 % sau plastic de origine regenerabilă în proporție de peste 80 % sunt scutite de la această cerință.

Ambalajul este considerat reciclat dacă materia primă folosită pentru fabricarea acestuia a fost colectată de la producătorii de ambalaje în faza de distribuție sau în faza de consum. În cazurile în care materia primă este reprezentată de deșeuri industriale rezultate din procesul de producție propriu al producătorului materialului, acesta nu se consideră ca fiind reciclat.

Evaluare și verificare: solicitantul trebuie să prezinte calculul WUR al produsului. Pentru acest calcul, este pusă la dispoziție o foaie de calcul pe site-ul dedicat etichetei ecologice a UE. Solicitantul trebuie să furnizeze o declarație completată și semnată privind conținutul de materiale reciclate sau de materiale de origine regenerabilă prezent în ambalaj. Pentru aprobarea ambalajelor reîncărcabile, solicitantul și/sau distribuitorul trebuie să demonstreze că rezervele vor fi/sunt disponibile pe piață în vederea achiziționării.

Ambalajul din plastic

În ambalajul din plastic se pot utiliza numai ftalații care, la momentul depunerii cererii, au făcut obiectul unei evaluări a riscurilor și care nu au fost clasificați în temeiul criteriului 3 litera (b) (sau combinații ale acestora).

Pentru a permite identificarea diferitelor părți ale ambalajului în vederea reciclării, elementele din plastic ale ambalajului primar trebuie marcate conform standardului DIN 6120, partea 2 sau unui standard echivalent. Această cerință nu se aplică capacelor și pompelor.

Evaluare și verificare: solicitantul trebuie să prezinte o declarație de conformitate completată și semnată.

Performanța la spălare (adecvarea pentru utilizare)

Performanța și eficiența produsului trebuie să fie satisfăcătoare. Produsul trebuie să îndeplinească cerințele încercărilor efectuate de utilizatori sau ale încercărilor interne în conformitate cu apendicele II.

Evaluare și verificare: solicitantul prezintă organismului competent un raport de încercare detaliat, inclusiv informații/documentație. A se vedea apendicele II.

Sisteme de dozare automată

Sistemele alcătuite din mai multe componente sunt oferite împreună cu un sistem de dozare automată și controlată.

Pentru a asigura o administrare corectă de către sistemele de dozare automată, producătorii/furnizorii trebuie să includă în rutina obișnuită și vizite la clienți. Aceste vizite trebuie efectuate la toate sediile cel puțin o dată pe an în timpul perioadei de valabilitate a licenței; ele trebuie să includă calibrarea echipamentului de dozare. Vizitele la clienți pot fi efectuate și de către un terț.

În cazuri excepționale, se poate renunța la vizitele la clienți dacă distanța și modul de livrare fac vizita impracticabilă.

Evaluare și verificare: solicitantul trebuie să prezinte o descriere scrisă a asumării responsabilității pentru vizitele la clienți, precum și a frecvenței și a conținutului acestora.

Informații pentru utilizatori – Informații care figurează pe eticheta ecologică a UE

Informații care figurează pe ambalaj/în fișa cu informații despre produs

Următoarele recomandări trebuie să figureze pe ambalaj și/sau în fișa cu informații despre produs sau într-un document echivalent.

Dozați în conformitate cu gradul de murdărie și de duritate a apei. Respectați instrucțiunile de utilizare.

Folosind acest produs purtând eticheta ecologică a UE și respectând instrucțiunile de dozare, contribuiți la reducerea poluării apei și a producției de deșeuri.

Informații care figurează pe eticheta ecologică a UE

Sigla trebuie să fie vizibilă și lizibilă. Utilizarea siglei aferente etichetei ecologice a UE este protejată în dreptul primar al UE. Numărul de licență/înregistrare al etichetei ecologice a UE trebuie să figureze pe produs în mod lizibil și clar vizibil.

Eticheta facultativă prevăzută cu spațiu pentru text trebuie să conțină următorul text:

Impact redus asupra ecosistemelor acvatice

Utilizare limitată a substanțelor periculoase

Performanță testată.

Orientările privind utilizarea etichetei facultative prevăzute cu spațiu pentru text pot fi găsite la rubrica Guidelines for use of the Ecolabel logo, la adresa: http://ec.europa.eu/environment/ecolabel/documents/logo_guidelines.pdf

Evaluare și verificare (a-b): Solicitantul trebuie să prezinte o mostră de etichetă și/sau o fișă a produsului, alături de o declarație de conformitate cu acest criteriu. Afirmațiile despre produs trebuie să fie demonstrate cu ajutorul unor rapoarte de încercare adecvate.

Apendicele I

Lista bazei de date a ingredientelor pentru detergenți (DID)

Lista DID (partea A) este o listă care conține informații cu privire la toxicitatea și biodegradabilitatea în mediul acvatic a substanțelor componente folosite în mod obișnuit în formulele de detergenți. Lista cuprinde informații cu privire la toxicitatea și biodegradabilitatea unei serii de substanțe folosite în produsele de spălare și curățare. Lista nu este exhaustivă, însă, în partea B a acesteia, se oferă indicații cu privire la determinarea parametrilor de calcul pertinenți pentru substanțele care nu figurează în lista DID [de exemplu factorul de toxicitate (FT) și factorul de degradare (FD), parametri utilizați pentru calculul volumului critic de diluare]. Lista DID este o sursă generică de informații, iar substanțele care figurează în această listă nu sunt aprobate automat pentru a fi utilizate în produsele purtând eticheta ecologică a UE. Lista DID (părțile A și B) se poate consulta pe site-ul dedicat etichetei ecologice a UE.

Pentru a evalua valorile FT și FD ale substanțelor despre ale căror toxicitate și biodegradabilitate în mediul acvatic nu sunt disponibile informații, se pot utiliza analogii structurale cu substanțe similare. Aceste analogii structurale trebuie aprobate de organismul competent care acordă licența de utilizare a etichetei ecologice a UE. În mod alternativ, se aplică o abordare bazată pe ipoteza cea mai pesimistă, cu ajutorul următorilor parametri:

Abordare bazată pe ipoteza cea mai pesimistă:

Demonstrarea biodegradabilității ușoare

Pentru biodegradabilitatea ușoară se folosesc următoarele metode de încercare:

Până la 1 decembrie 2010 și pe parcursul perioadei de tranziție cuprinsă între 1 decembrie 2010 și 1 decembrie 2015:

Metodele de încercare pentru biodegradabilitatea ușoară prevăzute de Directiva 67/548/CEE, în special metodele detaliate în partea C4 din anexa V la această directivă sau metodele de încercare OCDE 301 A-F echivalente sau încercările ISO echivalente.

În cazul agenților tensioactivi, nu se aplică principiul ferestrei de 10 zile. Limita de admisibilitate se situează la 70 % pentru încercările menționate în părțile C4-A și C4-B din anexa V la Directiva 67/548/CEE (precum și pentru încercările echivalente OCDE 301 A și E și încercările ISO echivalente) și la 60 % pentru încercările C4-C, D, E și F (precum și pentru încercările OCDE 301 B, C, D și F echivalente și încercările ISO echivalente).

După 1 decembrie 2015 și pe parcursul perioadei de tranziție cuprinsă între 1 decembrie 2010 și 1 decembrie 2015:

Metodele de încercare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1272/.

Demonstrarea biodegradabilității anaerobe

Încercările de referință pentru degradabilitatea anaerobă sunt EN ISO 11734, ECETOC nr. 28 (iunie 1988), OCDE 311 sau o altă metodă de încercare echivalentă, cu condiția atingerii unei degradabilități finale de 60 % în condiții anaerobe. Se pot utiliza, de asemenea, metode de încercare care simulează condițiile dintr-un mediu anaerob relevant, pentru a demonstra că s-a atins o degradabilitate finală de 60 % în condiții anaerobe.

Extrapolare la substanțele care nu sunt incluse în lista DID

În cazul substanțelor componente care nu figurează în lista DID, se poate utiliza metoda descrisă în continuare pentru a prezenta documentația necesară cu privire la biodegradabilitatea în mediu anaerob:

Se aplică o extrapolare rezonabilă. Pentru a extrapola degradabilitatea finală anaerobă a agenților tensioactivi înrudiți din punct de vedere structural, se folosesc rezultatele încercărilor obținute folosind o materie primă. În cazul în care biodegradabilitatea a fost confirmată pentru un agent tensioactiv (sau pentru un grup de produse omoloage) în conformitate cu lista DID, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob [de exemplu, gruparea etoxi sulfat C12-15 A 1-3 (nr. 8 în lista DID) este biodegradabilă în mediu anaerob, astfel încât se poate presupune o biodegradabilitate în mediu anaerob analoagă în cazul grupării etoxi sulfat C12-15 A 6]. În cazurile în care biodegradabilitatea anaerobă a fost confirmată pentru un agent tensioactiv prin utilizarea unei metode de încercare corespunzătoare, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob (de exemplu, datele din literatura de specialitate care confirmă biodegradabilitatea anaerobă a agenților tensioactivi din grupa sărurilor de amoniu alchilesterice pot fi folosite pentru a demonstra biodegradabilitatea anaerobă analoagă a altor săruri de amoniu cuaternare care conțin legături esterice în lanțul sau lanțurile de alchili).

Se efectuează testul de screening pentru degradabilitatea anaerobă. Dacă sunt necesare noi încercări, se efectuează un test de screening utilizând metoda EN ISO 11734, ECETOC nr. 28 (iunie 1988), OCDE 311 sau o metodă echivalentă.

Se efectuează un test de degradabilitate cu doze mici. Dacă sunt necesare noi încercări și în cazul în care apar probleme experimentale în cadrul testului de screening (de exemplu, inhibiție provocată de toxicitatea substanței testate), se repetă testul utilizând o doză mică de agent tensioactiv și se monitorizează degradarea prin măsurători cu 14C sau prin analize chimice. Încercările cu doze mici se pot efectua cu ajutorul metodei OCDE 308 (august 2000) sau al unei metode echivalente.

Apendicele II

Performanța la spălare (adecvarea pentru utilizare)

Încercări interne

Laboratorul de încercare al producătorului poate fi aprobat să efectueze încercări de atestare a eficacității dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe suplimentare.

Organizațiile de etichetare ecologică trebuie să poată monitoriza desfășurarea încercărilor.

Organizația de etichetare ecologică trebuie să aibă acces la toate datele privind produsul.

Desfășurarea încercării de eficacitate trebuie să fie descrisă în sistemul de control al calității.

Solicitantul trebuie să prezinte documentația necesară care să dovedească că produsul a fost testat în condiții realiste:

Vase cu pete de murdărie reprezentative pentru tipul de murdărie specific domeniilor în care produsele vor fi comercializate.

Dozare recomandată și o duritate a apei corespunzătoare temperaturii minime de spălare recomandate.

Solicitantul trebuie să prezinte o documentație care să dovedească:

capacitatea produsului de a elimina murdăria de pe vase;

capacitatea produsului de a usca vasele.

Produsul trebuie testat în raport cu un produs de referință. Produsul de referință poate să fie un produs cu tradiție pe piață, iar produsul testat trebuie să fie cel puțin la fel de eficace ca și cel de referință.

Încercări efectuate de utilizatori

Trebuie să se obțină răspunsuri de la cel puțin 5 centre de testare reprezentând o selecție aleatorie de clienți.

Procedura și dozarea trebuie să respecte recomandările producătorului.

Perioada de încercare trebuie să fie de cel puțin 4 săptămâni și să conțină cel puțin 400 de cicluri de încercare.

Fiecare centru de testare trebuie să evalueze eficacitatea produsului sau a sistemului alcătuit din mai multe componente răspunzând la întrebări referitoare la următoarele aspecte (sau formulări similare):

capacitatea produsului de a elimina murdăria de pe vase;

capacitatea produsului de a usca vasele;

satisfacția respondentului referitor la prevederile privind vizitele la clienți.

Răspunsul trebuie să fie evaluat pe o scară care conține cel puțin 3 niveluri, de exemplu, insuficient de eficace, suficient de eficace sau foarte eficace. Cu privire la gradul de satisfacție al centrului de testare în legătură cu modalitățile de raportare a vizitelor, evaluarea trebuie să se facă conform categoriilor nesatisfăcut, satisfăcut și foarte satisfăcut.

Cel puțin 80 % dintre respondenți trebuie să evalueze produsul ca fiind suficient de eficace sau foarte eficace la toate punctele (a se vedea punctul 4) și să fie satisfăcuți sau foarte satisfăcuți de programul de vizite la clienți.

Trebuie precizate toate datele brute obținute în urma încercării.

Procedura de încercare trebuie descrisă în detaliu.

Toxicitatea pentru organismele acvatice: volumul critic de diluare (VCD)

Biodegradabilitatea

Substanțele și amestecuri excluse sau limitate

Cerințele de ambalare

Performanța la spălare (adecvarea pentru utilizare)

Sistemele de dozare automată

Informațiile pentru utilizatori – Informații care figurează pe eticheta ecologică a UE

Formula completă care indică denumirea comercială, denumirea chimică, nr. CAS, nr. DID, cantitatea (cu și fără apă), funcția și forma tuturor substanțelor componente (indiferent de concentrație) ale produsului trebuie prezentate organismului competent. Respectivului organism competent trebuie să i se prezinte o mostră de etichetă și recomandările de dozare corespunzătoare.

Organismului competent trebuie să i se prezinte, pentru fiecare substanță componentă, fișe cu date de securitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului.

http://ec.europa.eu/environment/ecolabel/documents/did_list/didlist_part_a_en.pdf

http://ec.europa.eu/environment/ecolabel/documents/did_list/didlist_part_b_en.pdf

peroxid de hidrogen (H2O2) – a nu se include în calculul VCD;

acid peracetic – a se include în calcul ca acid acetic.

ușor degradabilă și cu adsorbție slabă (A < 25 %); sau

ușor degradabilă și cu desorpție ridicată (D > 75 %); sau

ușor degradabilă și fără potențial de bioacumulare.

EDTA (acid etilendiaminotetraacetic);

parfumuri;

compuși reactivi ai clorului;

APEO (alchil fenol etoxilați) și APD (alchilfenoli și derivați ai acestora).

Produsul poate conține substanțe biocide numai în scopul conservării produsului și numai în doza corespunzătoare acestui scop. Această prevedere nu se referă la agenții tensioactivi, care pot avea și proprietăți biocide.

Este interzis să se afirme sau să se sugereze pe ambalaj sau prin orice alt mijloc de comunicare că produsul are o acțiune antimicrobiană sau dezinfectantă.

Produsul poate conține substanțe biocide, cu condiția ca acestea să nu fie bioacumulabile. O substanță biocidă nu este considerată ca fiind bioacumulabilă dacă BCF < 100 sau logKow < 3,0. Dacă atât valoarea BCF, cât și valoarea logKow sunt disponibile, se utilizează cea mai mare valoare BCF măsurată.

Dozați în conformitate cu gradul de murdărie și de duritate a apei. Respectați instrucțiunile de utilizare.

Folosind acest produs purtând eticheta ecologică a UE și respectând instrucțiunile de dozare, contribuiți la reducerea poluării apei și a producției de deșeuri.

Impact redus asupra ecosistemelor acvatice

Utilizare limitată a substanțelor periculoase

Performanță testată.

Până la 1 decembrie 2010 și pe parcursul perioadei de tranziție cuprinsă între 1 decembrie 2010 și 1 decembrie 2015:

Metodele de încercare pentru biodegradabilitatea ușoară prevăzute de Directiva 67/548/CEE, în special metodele detaliate în partea C4 din anexa V la această directivă sau metodele de încercare OCDE 301 A-F echivalente sau încercările ISO echivalente.

În cazul agenților tensioactivi, nu se aplică principiul ferestrei de 10 zile. Limita de admisibilitate se situează la 70 % pentru încercările menționate în părțile C4-A și C4-B din anexa V la Directiva 67/548/CEE (precum și pentru încercările echivalente OCDE 301 A și E și încercările ISO echivalente) și la 60 % pentru încercările C4-C, D, E și F (precum și pentru încercările OCDE 301 B, C, D și F echivalente și încercările ISO echivalente).

După 1 decembrie 2015 și pe parcursul perioadei de tranziție cuprinsă între 1 decembrie 2010 și 1 decembrie 2015:

Metodele de încercare pentru biodegradabilitatea ușoară prevăzute de Directiva 67/548/CEE, în special metodele detaliate în partea C4 din anexa V la această directivă sau metodele de încercare OCDE 301 A-F echivalente sau încercările ISO echivalente.

În cazul agenților tensioactivi, nu se aplică principiul ferestrei de 10 zile. Limita de admisibilitate se situează la 70 % pentru încercările menționate în părțile C4-A și C4-B din anexa V la Directiva 67/548/CEE (precum și pentru încercările echivalente OCDE 301 A și E și încercările ISO echivalente) și la 60 % pentru încercările C4-C, D, E și F (precum și pentru încercările OCDE 301 B, C, D și F echivalente și încercările ISO echivalente).

Se aplică o extrapolare rezonabilă. Pentru a extrapola degradabilitatea finală anaerobă a agenților tensioactivi înrudiți din punct de vedere structural, se folosesc rezultatele încercărilor obținute folosind o materie primă. În cazul în care biodegradabilitatea a fost confirmată pentru un agent tensioactiv (sau pentru un grup de produse omoloage) în conformitate cu lista DID, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob [de exemplu, gruparea etoxi sulfat C12-15 A 1-3 (nr. 8 în lista DID) este biodegradabilă în mediu anaerob, astfel încât se poate presupune o biodegradabilitate în mediu anaerob analoagă în cazul grupării etoxi sulfat C12-15 A 6]. În cazurile în care biodegradabilitatea anaerobă a fost confirmată pentru un agent tensioactiv prin utilizarea unei metode de încercare corespunzătoare, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob (de exemplu, datele din literatura de specialitate care confirmă biodegradabilitatea anaerobă a agenților tensioactivi din grupa sărurilor de amoniu alchilesterice pot fi folosite pentru a demonstra biodegradabilitatea anaerobă analoagă a altor săruri de amoniu cuaternare care conțin legături esterice în lanțul sau lanțurile de alchili).

Se efectuează testul de screening pentru degradabilitatea anaerobă. Dacă sunt necesare noi încercări, se efectuează un test de screening utilizând metoda EN ISO 11734, ECETOC nr. 28 (iunie 1988), OCDE 311 sau o metodă echivalentă.

Se efectuează un test de degradabilitate cu doze mici. Dacă sunt necesare noi încercări și în cazul în care apar probleme experimentale în cadrul testului de screening (de exemplu, inhibiție provocată de toxicitatea substanței testate), se repetă testul utilizând o doză mică de agent tensioactiv și se monitorizează degradarea prin măsurători cu 14C sau prin analize chimice. Încercările cu doze mici se pot efectua cu ajutorul metodei OCDE 308 (august 2000) sau al unei metode echivalente.

Organizațiile de etichetare ecologică trebuie să poată monitoriza desfășurarea încercărilor.

Organizația de etichetare ecologică trebuie să aibă acces la toate datele privind produsul.

Desfășurarea încercării de eficacitate trebuie să fie descrisă în sistemul de control al calității.

Vase cu pete de murdărie reprezentative pentru tipul de murdărie specific domeniilor în care produsele vor fi comercializate.

Dozare recomandată și o duritate a apei corespunzătoare temperaturii minime de spălare recomandate.

capacitatea produsului de a elimina murdăria de pe vase;

capacitatea produsului de a usca vasele.

capacitatea produsului de a elimina murdăria de pe vase;

capacitatea produsului de a usca vasele;

satisfacția respondentului referitor la prevederile privind vizitele la clienți.

Apendicele I

Apendicele I

Lista bazei de date a ingredientelor pentru detergenți (DID)

Lista DID (partea A) este o listă care conține informații cu privire la toxicitatea și biodegradabilitatea în mediul acvatic a substanțelor componente folosite în mod obișnuit în formulele de detergenți. Lista cuprinde informații cu privire la toxicitatea și biodegradabilitatea unei serii de substanțe folosite în produsele de spălare și curățare. Lista nu este exhaustivă, însă, în partea B a acesteia, se oferă indicații cu privire la determinarea parametrilor de calcul pertinenți pentru substanțele care nu figurează în lista DID [de exemplu factorul de toxicitate (FT) și factorul de degradare (FD), parametri utilizați pentru calculul volumului critic de diluare]. Lista DID este o sursă generică de informații, iar substanțele care figurează în această listă nu sunt aprobate automat pentru a fi utilizate în produsele purtând eticheta ecologică a UE. Lista DID (părțile A și B) se poate consulta pe site-ul dedicat etichetei ecologice a UE.

Pentru a evalua valorile FT și FD ale substanțelor despre ale căror toxicitate și biodegradabilitate în mediul acvatic nu sunt disponibile informații, se pot utiliza analogii structurale cu substanțe similare. Aceste analogii structurale trebuie aprobate de organismul competent care acordă licența de utilizare a etichetei ecologice a UE. În mod alternativ, se aplică o abordare bazată pe ipoteza cea mai pesimistă, cu ajutorul următorilor parametri:

Abordare bazată pe ipoteza cea mai pesimistă:

Demonstrarea biodegradabilității ușoare

Pentru biodegradabilitatea ușoară se folosesc următoarele metode de încercare:

Până la 1 decembrie 2010 și pe parcursul perioadei de tranziție cuprinsă între 1 decembrie 2010 și 1 decembrie 2015:

Metodele de încercare pentru biodegradabilitatea ușoară prevăzute de Directiva 67/548/CEE, în special metodele detaliate în partea C4 din anexa V la această directivă sau metodele de încercare OCDE 301 A-F echivalente sau încercările ISO echivalente.

În cazul agenților tensioactivi, nu se aplică principiul ferestrei de 10 zile. Limita de admisibilitate se situează la 70 % pentru încercările menționate în părțile C4-A și C4-B din anexa V la Directiva 67/548/CEE (precum și pentru încercările echivalente OCDE 301 A și E și încercările ISO echivalente) și la 60 % pentru încercările C4-C, D, E și F (precum și pentru încercările OCDE 301 B, C, D și F echivalente și încercările ISO echivalente).

După 1 decembrie 2015 și pe parcursul perioadei de tranziție cuprinsă între 1 decembrie 2010 și 1 decembrie 2015:

Metodele de încercare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1272/.

Demonstrarea biodegradabilității anaerobe

Încercările de referință pentru degradabilitatea anaerobă sunt EN ISO 11734, ECETOC nr. 28 (iunie 1988), OCDE 311 sau o altă metodă de încercare echivalentă, cu condiția atingerii unei degradabilități finale de 60 % în condiții anaerobe. Se pot utiliza, de asemenea, metode de încercare care simulează condițiile dintr-un mediu anaerob relevant, pentru a demonstra că s-a atins o degradabilitate finală de 60 % în condiții anaerobe.

Extrapolare la substanțele care nu sunt incluse în lista DID

În cazul substanțelor componente care nu figurează în lista DID, se poate utiliza metoda descrisă în continuare pentru a prezenta documentația necesară cu privire la biodegradabilitatea în mediu anaerob:

Se aplică o extrapolare rezonabilă. Pentru a extrapola degradabilitatea finală anaerobă a agenților tensioactivi înrudiți din punct de vedere structural, se folosesc rezultatele încercărilor obținute folosind o materie primă. În cazul în care biodegradabilitatea a fost confirmată pentru un agent tensioactiv (sau pentru un grup de produse omoloage) în conformitate cu lista DID, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob [de exemplu, gruparea etoxi sulfat C12-15 A 1-3 (nr. 8 în lista DID) este biodegradabilă în mediu anaerob, astfel încât se poate presupune o biodegradabilitate în mediu anaerob analoagă în cazul grupării etoxi sulfat C12-15 A 6]. În cazurile în care biodegradabilitatea anaerobă a fost confirmată pentru un agent tensioactiv prin utilizarea unei metode de încercare corespunzătoare, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob (de exemplu, datele din literatura de specialitate care confirmă biodegradabilitatea anaerobă a agenților tensioactivi din grupa sărurilor de amoniu alchilesterice pot fi folosite pentru a demonstra biodegradabilitatea anaerobă analoagă a altor săruri de amoniu cuaternare care conțin legături esterice în lanțul sau lanțurile de alchili).

Se efectuează testul de screening pentru degradabilitatea anaerobă. Dacă sunt necesare noi încercări, se efectuează un test de screening utilizând metoda EN ISO 11734, ECETOC nr. 28 (iunie 1988), OCDE 311 sau o metodă echivalentă.

Se efectuează un test de degradabilitate cu doze mici. Dacă sunt necesare noi încercări și în cazul în care apar probleme experimentale în cadrul testului de screening (de exemplu, inhibiție provocată de toxicitatea substanței testate), se repetă testul utilizând o doză mică de agent tensioactiv și se monitorizează degradarea prin măsurători cu 14C sau prin analize chimice. Încercările cu doze mici se pot efectua cu ajutorul metodei OCDE 308 (august 2000) sau al unei metode echivalente.

Până la 1 decembrie 2010 și pe parcursul perioadei de tranziție cuprinsă între 1 decembrie 2010 și 1 decembrie 2015:

Metodele de încercare pentru biodegradabilitatea ușoară prevăzute de Directiva 67/548/CEE, în special metodele detaliate în partea C4 din anexa V la această directivă sau metodele de încercare OCDE 301 A-F echivalente sau încercările ISO echivalente.

În cazul agenților tensioactivi, nu se aplică principiul ferestrei de 10 zile. Limita de admisibilitate se situează la 70 % pentru încercările menționate în părțile C4-A și C4-B din anexa V la Directiva 67/548/CEE (precum și pentru încercările echivalente OCDE 301 A și E și încercările ISO echivalente) și la 60 % pentru încercările C4-C, D, E și F (precum și pentru încercările OCDE 301 B, C, D și F echivalente și încercările ISO echivalente).

După 1 decembrie 2015 și pe parcursul perioadei de tranziție cuprinsă între 1 decembrie 2010 și 1 decembrie 2015:

Metodele de încercare pentru biodegradabilitatea ușoară prevăzute de Directiva 67/548/CEE, în special metodele detaliate în partea C4 din anexa V la această directivă sau metodele de încercare OCDE 301 A-F echivalente sau încercările ISO echivalente.

În cazul agenților tensioactivi, nu se aplică principiul ferestrei de 10 zile. Limita de admisibilitate se situează la 70 % pentru încercările menționate în părțile C4-A și C4-B din anexa V la Directiva 67/548/CEE (precum și pentru încercările echivalente OCDE 301 A și E și încercările ISO echivalente) și la 60 % pentru încercările C4-C, D, E și F (precum și pentru încercările OCDE 301 B, C, D și F echivalente și încercările ISO echivalente).

Se aplică o extrapolare rezonabilă. Pentru a extrapola degradabilitatea finală anaerobă a agenților tensioactivi înrudiți din punct de vedere structural, se folosesc rezultatele încercărilor obținute folosind o materie primă. În cazul în care biodegradabilitatea a fost confirmată pentru un agent tensioactiv (sau pentru un grup de produse omoloage) în conformitate cu lista DID, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob [de exemplu, gruparea etoxi sulfat C12-15 A 1-3 (nr. 8 în lista DID) este biodegradabilă în mediu anaerob, astfel încât se poate presupune o biodegradabilitate în mediu anaerob analoagă în cazul grupării etoxi sulfat C12-15 A 6]. În cazurile în care biodegradabilitatea anaerobă a fost confirmată pentru un agent tensioactiv prin utilizarea unei metode de încercare corespunzătoare, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob (de exemplu, datele din literatura de specialitate care confirmă biodegradabilitatea anaerobă a agenților tensioactivi din grupa sărurilor de amoniu alchilesterice pot fi folosite pentru a demonstra biodegradabilitatea anaerobă analoagă a altor săruri de amoniu cuaternare care conțin legături esterice în lanțul sau lanțurile de alchili).

Se efectuează testul de screening pentru degradabilitatea anaerobă. Dacă sunt necesare noi încercări, se efectuează un test de screening utilizând metoda EN ISO 11734, ECETOC nr. 28 (iunie 1988), OCDE 311 sau o metodă echivalentă.

Se efectuează un test de degradabilitate cu doze mici. Dacă sunt necesare noi încercări și în cazul în care apar probleme experimentale în cadrul testului de screening (de exemplu, inhibiție provocată de toxicitatea substanței testate), se repetă testul utilizând o doză mică de agent tensioactiv și se monitorizează degradarea prin măsurători cu 14C sau prin analize chimice. Încercările cu doze mici se pot efectua cu ajutorul metodei OCDE 308 (august 2000) sau al unei metode echivalente.

Apendicele II

Apendicele II

Performanța la spălare (adecvarea pentru utilizare)

Încercări interne

Laboratorul de încercare al producătorului poate fi aprobat să efectueze încercări de atestare a eficacității dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe suplimentare.

Organizațiile de etichetare ecologică trebuie să poată monitoriza desfășurarea încercărilor.

Organizația de etichetare ecologică trebuie să aibă acces la toate datele privind produsul.

Desfășurarea încercării de eficacitate trebuie să fie descrisă în sistemul de control al calității.

Solicitantul trebuie să prezinte documentația necesară care să dovedească că produsul a fost testat în condiții realiste:

Vase cu pete de murdărie reprezentative pentru tipul de murdărie specific domeniilor în care produsele vor fi comercializate.

Dozare recomandată și o duritate a apei corespunzătoare temperaturii minime de spălare recomandate.

Solicitantul trebuie să prezinte o documentație care să dovedească:

capacitatea produsului de a elimina murdăria de pe vase;

capacitatea produsului de a usca vasele.

Produsul trebuie testat în raport cu un produs de referință. Produsul de referință poate să fie un produs cu tradiție pe piață, iar produsul testat trebuie să fie cel puțin la fel de eficace ca și cel de referință.

Încercări efectuate de utilizatori

Trebuie să se obțină răspunsuri de la cel puțin 5 centre de testare reprezentând o selecție aleatorie de clienți.

Procedura și dozarea trebuie să respecte recomandările producătorului.

Perioada de încercare trebuie să fie de cel puțin 4 săptămâni și să conțină cel puțin 400 de cicluri de încercare.

Fiecare centru de testare trebuie să evalueze eficacitatea produsului sau a sistemului alcătuit din mai multe componente răspunzând la întrebări referitoare la următoarele aspecte (sau formulări similare):

capacitatea produsului de a elimina murdăria de pe vase;

capacitatea produsului de a usca vasele;

satisfacția respondentului referitor la prevederile privind vizitele la clienți.

Răspunsul trebuie să fie evaluat pe o scară care conține cel puțin 3 niveluri, de exemplu, insuficient de eficace, suficient de eficace sau foarte eficace. Cu privire la gradul de satisfacție al centrului de testare în legătură cu modalitățile de raportare a vizitelor, evaluarea trebuie să se facă conform categoriilor nesatisfăcut, satisfăcut și foarte satisfăcut.

Cel puțin 80 % dintre respondenți trebuie să evalueze produsul ca fiind suficient de eficace sau foarte eficace la toate punctele (a se vedea punctul 4) și să fie satisfăcuți sau foarte satisfăcuți de programul de vizite la clienți.

Trebuie precizate toate datele brute obținute în urma încercării.

Procedura de încercare trebuie descrisă în detaliu.

Organizațiile de etichetare ecologică trebuie să poată monitoriza desfășurarea încercărilor.

Organizația de etichetare ecologică trebuie să aibă acces la toate datele privind produsul.

Desfășurarea încercării de eficacitate trebuie să fie descrisă în sistemul de control al calității.

Vase cu pete de murdărie reprezentative pentru tipul de murdărie specific domeniilor în care produsele vor fi comercializate.

Dozare recomandată și o duritate a apei corespunzătoare temperaturii minime de spălare recomandate.

capacitatea produsului de a elimina murdăria de pe vase;

capacitatea produsului de a usca vasele.

capacitatea produsului de a elimina murdăria de pe vase;

capacitatea produsului de a usca vasele;

satisfacția respondentului referitor la prevederile privind vizitele la clienți.

Tabelul 1

aNBO

anNBO

Tabelul 4

Tabelul 5

Tabelul 6

Tabelul 7

Tabelul 8