Decizia Consiliului din 12 decembrie 2011 cu privire la aderarea Uniunii Europene la Protocolul din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, cu excepția articolelor 10 și 11 din acesta (2012/22/UE)

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 100 alineatul (2) coroborat cu articolul 218 alineatul (6) litera (a) și articolul 218 alineatul (8) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European,

Protocolul din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor (denumit în continuare Protocolul de la Atena) constituie o îmbunătățire majoră în ceea ce privește regimul răspunderii transportatorilor și al despăgubirii persoanelor care călătoresc pe mare. În speță, acesta prevede răspunderea strictă a transportatorului și include o asigurare obligatorie cu drept de acțiune directă împotriva asigurătorilor până la atingerea unor limite stabilite, precum și norme privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești. Prin urmare, Protocolul de la Atena este aliniat la obiectivul Uniunii de îmbunătățire a regimului juridic al răspunderii transportatorilor.

Protocolul de la Atena modifică Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor (Convenția de la Atena) și stabilește, la articolul 15, că, între părțile la Protocolul de la Atena, cele două instrumente se consideră și se interpretează ca fiind un instrument unic.

Majoritatea dispozițiilor din Protocolul de la Atena au fost integrate în dreptul Uniunii prin Regulamentul (CE) nr. 392/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare. Uniunea și-a exercitat prin urmare competența în privința aspectelor care intră sub incidența regulamentului. O serie de dispoziții ale Protocolului de la Atena continuă să intre însă în sfera de competență a statelor membre, așa cum este cazul clauzei de neparticipare (opt out) care le permite să fixeze limite de răspundere mai mari decât cele prevăzute de Protocolul de la Atena. Aspectele care țin de competența statelor membre în temeiul Protocolului de la Atena și cele care țin de competența exclusivă a Uniunii sunt strâns legate. Prin urmare, în aspectele care țin de competența lor în temeiul Protocolului de la Atena, statele membre ar trebui să acționeze în mod coordonat, ținând seama de obligația lor de cooperare loială.

Protocolul de la Atena este deschis spre ratificare, acceptare, aprobare sau aderare de către statele și organizațiile regionale de integrare economică constituite de state suverane care au transferat respectivelor organizații competența în anumite domenii reglementate de Protocolul de la Atena.

Conform articolului 17 alineatul (2) litera (b) și articolului 19 din Protocolul de la Atena, organizațiile regionale de integrare economică pot încheia Protocolul de la Atena.

Comitetul juridic al Organizației Maritime Internaționale a adoptat în octombrie 2006 rezerva și liniile directoare OMI pentru punerea în aplicare a Convenției de la Atena (denumite în continuare Liniile directoare ale OMI) pentru a trata anumite aspecte ale Convenției de la Atena, precum în special despăgubirea pentru daunele provocate de acțiunile teroriste.

Regulamentul (CE) nr. 392/2009 reproduce în anexele sale normele aplicabile din versiunea consolidată a Convenției de la Atena modificată de Protocolul de la Atena și Liniile directoare ale OMI.

În conformitate cu articolul 19 din Protocolul de la Atena, o organizație regională de integrare economică trebuie să declare în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării sfera sa de competență în ceea ce privește aspectele reglementate de Protocolul de la Atena.

Prin urmare, Uniunea ar trebui să adere la Protocolul de la Atena și să formuleze rezerva prevăzută în Liniile directoare ale OMI. Formularea unei asemenea rezerve nu ar trebui interpretată ca modificând actuala repartizare a competențelor existentă între Uniune și statele membre în legătură cu certificarea și controalele efectuate de autoritățile statale.

Anumite dispoziții din Protocolul de la Atena privesc cooperarea judiciară în materie civilă și, prin urmare, intră în domeniul de aplicare a părții a treia titlul V din TFUE. O decizie separată privind aceste dispoziții urmează să fie adoptată, în paralel cu prezenta decizie.

Statele membre care urmează să ratifice Protocolul de la Atena sau să adere la aceasta ar trebui, dacă este posibil, să facă aceste demersuri simultan. Prin urmare, statele membre ar trebui să facă schimb de informații cu privire la stadiul procedurilor lor de ratificare sau de aderare pentru a pregăti, în măsura în care acest lucru este posibil, depunerea simultană a instrumentelor lor de ratificare sau de aderare. În momentul ratificării sau al aderării la Protocolul de la Atena, statele membre ar trebui să formuleze rezerva prevăzută în Liniile directoare ale OMI,

Se aprobă, în numele Uniunii Europene, aderarea Uniunii Europene la Protocolul din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor (denumit în continuare Protocolul de la Atena) în privința chestiunilor care intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii, cu excepția articolelor 10 și 11 din Protocolul de la Atena.

Textul Protocolului de la Atena, cu excepția articolelor 10 și 11, este reprodus în anexă.

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana sau persoanele împuternicite să depună instrumentul de aderare a Uniunii la Protocolul de la Atena în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) litera (c), cu articolul 17 alineatul (3) și cu articolul 19 din protocolul respectiv.

În momentul depunerii instrumentului de aderare, Uniunea trebuie să facă următoarea declarație de competențe:1.Articolul 19 din Protocolul de la Atena din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor prevede că organizațiile regionale de integrare economică constituite de state suverane care au transferat respectivelor organizații competențe în anumite domenii reglementate de respectivul protocol îl pot semna, sub rezerva prezentării declarației menționate la articolul respectiv. Uniunea a decis să adere la Protocolul de la Atena și, în consecință, face declarația respectivă.2.Membrii actuali ai Uniunii Europene sunt Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Croația, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Ungaria, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.3.Prezenta declarație nu se aplică teritoriilor statelor membre ale Uniunii Europene în care nu se aplică Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și nu aduce atingere actelor sau pozițiilor care pot fi adoptate în temeiul protocolului de către respectivele state membre în numele și în interesul acestor teritorii.4.Statele membre ale Uniunii Europene au conferit competențe exclusive Uniunii în ceea ce privește măsurile adoptate în temeiul articolului 100 din TFUE. Astfel de măsuri au fost adoptate în privința articolelor 1 și 1a, a articolului 2 alineatul (2), a articolelor 3-16, a articolelor 18, 20 și 21 din Convenția de la Atena astfel cum a fost modificată de Protocolul de la Atena și de dispozițiile Liniilor directoare ale OMI prin Regulamentul (CE) nr. 392/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare.5.Exercitarea competențelor pe care statele membre le-au transferat Uniunii Europene în temeiul TFUE este, prin natura sa, susceptibilă de a evolua în permanență. În cadrul instituit prin TFUE, instituțiile competente pot adopta decizii care stabilesc întinderea sferei de competență a Uniunii Europene. Prin urmare, Uniunea Europeană își rezervă dreptul de a modifica prezenta declarație, fără ca acest fapt să constituie o premisă pentru exercitarea competenței sale în ceea ce privește aspectele reglementate de Protocolul de la Atena. Uniunea Europeană va notifica declarația modificată Secretarului General al Organizației Maritime Internaționale..

Persoana sau persoanele desemnate în conformitate cu alineatul (1) trebuie să facă rezerva inclusă în Liniile directoare ale OMI la depunerea instrumentului de aderare a Uniunii la Protocolul de la Atena.

Uniunea trebuie să își depună instrumentul de aderare la Protocolul de la Atena până la 31 decembrie 2011.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a depune instrumentele de ratificare a Protocolului de la Atena sau de aderare la acesta în termen rezonabil și, în măsura posibilului, până la 31 decembrie 2011.

Statele membre trebuie să facă rezerva inclusă în Liniile directoare ale OMI la depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare a Uniunii la Protocolul de la Atena.

ANEXĂ

ANEXĂ

TRADUCERE

PROTOCOLUL DIN 2002 LA CONVENȚIA DE LA ATENA DIN 1974 PRIVIND TRANSPORTUL PE MARE AL PASAGERILOR ȘI AL BAGAJELOR LOR

CONSIDERÂND că este oportună revizuirea Convenției de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, întocmită la Atena la 13 decembrie 1974, pentru a prevedea despăgubiri mărite, a introduce o răspundere strictă, a stabili o procedură simplificată de actualizare a sumelor corespunzătoare limitelor răspunderii, și pentru garanta o asigurare obligatorie în beneficiul pasagerilor,

REAMINTIND că Protocolul din 1976 la Convenție introduce dreptul special de tragere ca unitate de cont în locul francului-aur,

DUPĂ CE AU LUAT ACT DE FAPTUL CĂ Protocolul din 1990 la Convenție, care prevede despăgubiri mărite și o procedură simplificată de actualizare a sumelor corespunzătoare limitelor răspunderii, nu a intrat în vigoare,

În sensul prezentului protocol:

Convenție înseamnă textul Convenției de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor.

Organizație înseamnă Organizația Maritimă Internațională.

Secretar General înseamnă Secretarul General al Organizației.

Articolul 1 alineatul (1) din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

transportator înseamnă o persoană care încheie sau în numele căreia se încheie un contract de transport, indiferent dacă transportul este efectuat de persoana respectivă sau de un transportator de fapt;

transportator de fapt înseamnă o persoană, alta decât transportatorul, care este proprietar, navlositor sau exploatator al navei și care realizează efectiv transportul, în parte sau în întregime; și

transportator care realizează efectiv transportul, în parte sau în întregime înseamnă transportatorul de fapt sau transportatorul, în măsura în care acesta din urmă realizează efectiv transportul..

Articolul 1 alineatul (10) din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

Următorul text se adaugă la articolul 1 alineatul (11) din Convenție:

Articolul 3 din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

În caz de prejudiciu intervenit în urma decesului sau vătămării corporale a unui pasager, cauzate de un incident maritim, transportatorul este răspunzător în măsura în care prejudiciul suferit de pasagerul respectiv în urma fiecărui incident nu depășește 250000 de unități de cont, cu excepția cazului în care transportatorul dovedește că incidentul:

a fost cauzat de un act de război, ostilități, război civil, insurecție sau de un fenomen natural cu caracter excepțional, inevitabil și căruia nu i se poate opune rezistență; sau

a fost cauzat în întregime de o acțiune sau o omisiune deliberată a unui terț.

În sensul prezentului articol:

incident maritim înseamnă naufragiu, răsturnare, coliziune sau eșuare a navei, explozii sau incendii la bord sau defectarea acesteia;

vina sau neglijența transportatorului include și vina sau neglijența prepușilor săi care acționează în cadrul atribuțiilor lor de serviciu;

defecțiune a navei înseamnă funcționare necorespunzătoare, avarie sau neconformitate cu normele de securitate aplicabile a oricărei părți a navei sau a echipamentului aferent, în timpul folosirii acestora în scopul evacuării, îmbarcării și debarcării pasagerilor; sau pentru propulsare, manevrare, asigurarea securității navigației, acostare, ancorare, sosirea sau plecarea dintr-un loc de staționare sau de ancorare, controlul avariilor provocate de inundare; sau în timpul folosirii acestora pentru lansarea dispozitivelor de salvare; și

prejudiciu nu include și daunele punitive sau exemplare.

Următorul text se adaugă ca articolul 4a din Convenție:

După ce autoritatea competentă a unui stat care este parte s-a asigurat de îndeplinirea cerințelor de la alineatul (1), se eliberează fiecărei nave un certificat atestând că o asigurare sau o altă garanție financiară este în vigoare în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții. În cazul unei nave înmatriculate într-un stat parte, acest certificat se eliberează sau se vizează de către autoritatea competentă din statul de înmatriculare a navei; în cazul unei nave neînmatriculate într-un stat care este parte, certificatul poate fi eliberat sau vizat de autoritatea competentă a oricărui stat care este parte. Acest certificat trebuie să respecte modelul prezentat în anexa la prezenta convenție și să cuprindă următoarele informații:

numele navei, numărul sau literele distinctive și portul de înmatriculare;

numele și sediul principal al transportatorului care efectuează o parte sau întregul transport;

numărul OMI de identificare al navei;

tipul și durata garanției;

numele și sediul principal al asigurătorului sau al altei persoane furnizoare de garanție financiară și, dacă este cazul, locul unde este constituită asigurarea sau garanția; și

perioada de valabilitate a certificatului, care nu trebuie să depășească perioada de valabilitate a asigurării sau a garanției financiare.

Un stat parte poate autoriza o instituție sau o organizație recunoscută de către acesta să elibereze certificatul. Instituția sau organizația trebuie să informeze statul respectiv cu privire la eliberarea fiecărui certificat. În orice caz, statul parte are obligația de a garanta în totalitate caracterul complet și exact al certificatului astfel eliberat și de a lua măsurile necesare pentru îndeplinirea acestei obligații.

Un stat care este parte notifică Secretarului General următoarele:

responsabilitățile specifice și condițiile abilitării instituției sau organizației recunoscute de către statul parte;

retragerea abilitării respective; și

data de intrare în vigoare a acestei abilitări sau a retragerii ei.

O abilitare delegată nu intră în vigoare mai devreme de trei luni de la data la care s-a depus notificarea în acest sens la Secretarul General.

Instituția sau organizația abilitată să elibereze certificate în conformitate cu acest alineat trebuie să fie autorizată cel puțin să le retragă atunci când condițiile stabilite pentru eliberarea acestora nu mai sunt îndeplinite. În orice caz, instituția sau organizația trebuie să înștiințeze statul în numele căruia au fost eliberate certificatele de retragere a acestora.

Articolul 7 din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 8 din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 9 din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 16 alineatul (3) din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

Motivele suspendării sau întreruperii termenului de prescripție sunt reglementate de legea statului unde se află instanța sesizată; însă, în niciun caz, o acțiune intentată în temeiul acestei convenții nu poate fi introdusă după expirarea oricăruia dintre termenele de mai jos:

cinci ani de la data debarcării pasagerului sau de la data la care debarcarea ar fi trebuit să aibă loc, în funcție de care este cea mai recentă; sau, dacă această dată este anterioară,

trei ani de la data când reclamantul a luat cunoștință sau ar fi trebuit, în mod normal, să ia cunoștință de vătămarea corporală, pierderea sau daunele provocate de incident..

Articolul 18 din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 20 din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

Nimeni nu este considerat răspunzător, în sensul prezentei convenții, pentru prejudiciile cauzate de un accident nuclear:

dacă exploatatorul unei instalații nucleare este răspunzător pentru o astfel de daună în temeiul Convenției de la Paris din 29 iulie 1960 privind răspunderea civilă a terților în domeniul energiei nucleare, astfel cum a fost modificată prin Protocolul adițional din 28 ianuarie 1964, sau în temeiul Convenției de la Viena din 21 mai 1963 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare sau în temeiul oricărui act de modificare sau protocol în vigoare aferent acestora; sau

dacă exploatatorul unei instalații nucleare este răspunzător pentru o astfel de daună în conformitate cu dreptul intern privind răspunderea pentru daune de acest tip, cu condiția ca dreptul respectiv să fie, în toate privințele, la fel de favorabil persoanelor susceptibile de a suferi prejudicii ca și Convenția de la Paris, cea de la Viena sau alte acte de modificare sau protocoale în vigoare aferente acestora..

Următorul text se adaugă ca articolul 1a din Convenție:

Următorul text se adaugă la articolul 22a din Convenție:

DISPOZIȚII FINALE

Statele își pot exprima acordul de a deveni parte la prezentul protocol prin:

semnătură fără rezerve în privința ratificării, acceptării sau aprobării; sau

semnătură supusă ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare; sau

aderare.

Un stat nu trebuie să-și dea consimțământul de a respecta prezentul protocol fără a denunța, în cazul în care este parte:

Convenția de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, întocmită la Atena la 13 decembrie 1974;

Protocolul anexat Convenției de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, întocmit la Londra, la 19 noiembrie 1976; și

Protocolul din 1990, de modificare a Convenției de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, întocmit la Londra, la 29 martie 1990,

cu efecte din momentul intrării în vigoare a prezentului protocol pentru respectivul stat în conformitate cu articolul 20.

Dacă un stat parte a făcut o astfel de declarație:

trimiterile la statul de înmatriculare a unei nave și, în ceea ce privește certificatul de asigurare obligatorie, la statul care l-a eliberat sau vizat, se interpretează ca trimiteri la unitatea teritorială respectivă în care este înmatriculată nava și care eliberează sau vizează certificatul;

trimiterile la dispozițiile dreptului intern, la limitele naționale ale răspunderii și la moneda națională se interpretează ca trimiteri la dispozițiile dreptului, la limitele de răspundere și la moneda unității teritoriale în cauză; și

trimiterile la instanțele și la hotărârile care trebuie recunoscute de către statele părți se interpretează ca trimiteri la instanțe și, respectiv, hotărâri care trebuie recunoscute de către unitatea teritorială în cauză.

Nicio modificare a limitelor în temeiul prezentului articol nu poate fi examinată înainte de expirarea unui termen de cinci ani de la data la care prezentul protocol a fost deschis pentru semnare și nici într-un termen mai scurt de cinci ani de la data intrării în vigoare a unei modificări anterioare, adoptate în temeiul prezentului articol.

Nicio limită nu poate fi majorată astfel încât să depășească valoarea corespunzătoare unei limite stabilite în convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, majorată cu 6 % pe an, calculată ca dobândă compusă de la data la care prezentul protocol a fost deschis pentru semnare.

Nicio limită nu poate fi mărită astfel încât să depășească valoarea corespunzătoare limitei stabilite în convenție, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, înmulțită cu trei.

Secretarul general:

informează statele care au semnat sau au acceptat protocolul în legătură cu:

fiecare nouă semnare sau depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, ca și data acestora;

fiecare declarație sau comunicare în sensul articolului 9 alineatele (2) și (3), al articolului 18 alineatul (1) și al articolului 19 alineatul (4) din Convenție astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol;

intrarea în vigoare a prezentului protocol;

orice propunere de modificare a limitelor prezentată în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul protocol;

orice modificare adoptată în conformitate cu articolul 23 alineatul (5) din prezentul protocol;

orice modificare considerată ca acceptată în temeiul articolului 23 alineatul (8) din prezentul protocol, precum și la data la care această modificare intră în vigoare în conformitate cu alineatele (9) și (10) din articolul respectiv;

depunerea oricărui instrument de denunțare a prezentului protocol, împreună cu data depunerii acestuia și data de la care denunțarea intră în vigoare;

orice comunicare prevăzută de unul din articolele din prezentul protocol;

transmite copii certificate conform ale prezentului protocol tuturor statelor care au semnat prezentul protocol sau au aderat la acesta.

ANEXĂ LA PROTOCOLUL DE LA ATENA

CERTIFICAT DE ASIGURARE SAU ALT TIP DE GARANȚIE FINANCIARĂ PRIVIND RĂSPUNDEREA ÎN CAZ DE DECES SAU VĂTĂMARE CORPORALĂ A PASAGERILOR

Eliberat în conformitate cu dispozițiile articolului 4a din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor,

Se adeverește prin prezentul certificat că pentru nava sus-menționată există o poliță de asigurare valabilă sau orice altă garanție financiară care respectă cerințele articolului 4a din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor.

Tip de garanție financiară …

Durata garanției …

Numele și adresa asigurătorului/asigurătorilor și/sau ale garantului/garanților

Nume …

Adresă …

Prezentul certificat este valabil până la …

Eliberat sau vizat de guvernul …

(denumirea completă a statului)

SAU

Se folosește următorul text în cazul în care un stat parte face uz de dispozițiile articolului 4a alineatul (3):

Prezentul certificat este eliberat sub autoritatea guvernului

… (denumirea completă a statului) de către …

(numele instituției sau organizației)

La …

În …

(Locul)

(Data)

(Semnătura și numele funcționarului emitent sau însărcinat cu certificarea)

Note explicative:

1. Pe lângă denumirea statului se poate adăuga eventual și cea a autorității publice competente din țara în care se eliberează certificatul.

2. Dacă suma totală a garanției provine din mai multe surse, trebuie indicată suma provenită de la fiecare dintre acestea.

3. Dacă garanția este furnizată sub mai multe forme, acestea trebuie enumerate.

4. La rubrica „Durata garanției” trebuie precizată data de la care garanția produce efecte.

5. La rubrica „Adresă” a asigurătorului (asigurătorilor) și/sau a garantului (garanților) trebuie indicat sediul principal al asigurătorului (asigurătorilor) și/sau al garantului (garanților). Dacă este cazul, trebuie indicat și sediul unde s-a încheiat asigurarea sau garanția.

Convenție înseamnă textul Convenției de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor.

Organizație înseamnă Organizația Maritimă Internațională.

Secretar General înseamnă Secretarul General al Organizației.

transportator înseamnă o persoană care încheie sau în numele căreia se încheie un contract de transport, indiferent dacă transportul este efectuat de persoana respectivă sau de un transportator de fapt;

transportator de fapt înseamnă o persoană, alta decât transportatorul, care este proprietar, navlositor sau exploatator al navei și care realizează efectiv transportul, în parte sau în întregime; și

transportator care realizează efectiv transportul, în parte sau în întregime înseamnă transportatorul de fapt sau transportatorul, în măsura în care acesta din urmă realizează efectiv transportul..

a fost cauzat de un act de război, ostilități, război civil, insurecție sau de un fenomen natural cu caracter excepțional, inevitabil și căruia nu i se poate opune rezistență; sau

a fost cauzat în întregime de o acțiune sau o omisiune deliberată a unui terț.

incident maritim înseamnă naufragiu, răsturnare, coliziune sau eșuare a navei, explozii sau incendii la bord sau defectarea acesteia;

vina sau neglijența transportatorului include și vina sau neglijența prepușilor săi care acționează în cadrul atribuțiilor lor de serviciu;

defecțiune a navei înseamnă funcționare necorespunzătoare, avarie sau neconformitate cu normele de securitate aplicabile a oricărei părți a navei sau a echipamentului aferent, în timpul folosirii acestora în scopul evacuării, îmbarcării și debarcării pasagerilor; sau pentru propulsare, manevrare, asigurarea securității navigației, acostare, ancorare, sosirea sau plecarea dintr-un loc de staționare sau de ancorare, controlul avariilor provocate de inundare; sau în timpul folosirii acestora pentru lansarea dispozitivelor de salvare; și

prejudiciu nu include și daunele punitive sau exemplare.

numele navei, numărul sau literele distinctive și portul de înmatriculare;

numele și sediul principal al transportatorului care efectuează o parte sau întregul transport;

numărul OMI de identificare al navei;

tipul și durata garanției;

numele și sediul principal al asigurătorului sau al altei persoane furnizoare de garanție financiară și, dacă este cazul, locul unde este constituită asigurarea sau garanția; și

perioada de valabilitate a certificatului, care nu trebuie să depășească perioada de valabilitate a asigurării sau a garanției financiare.

Un stat parte poate autoriza o instituție sau o organizație recunoscută de către acesta să elibereze certificatul. Instituția sau organizația trebuie să informeze statul respectiv cu privire la eliberarea fiecărui certificat. În orice caz, statul parte are obligația de a garanta în totalitate caracterul complet și exact al certificatului astfel eliberat și de a lua măsurile necesare pentru îndeplinirea acestei obligații.

Un stat care este parte notifică Secretarului General următoarele:

responsabilitățile specifice și condițiile abilitării instituției sau organizației recunoscute de către statul parte;

retragerea abilitării respective; și

data de intrare în vigoare a acestei abilitări sau a retragerii ei.

Instituția sau organizația abilitată să elibereze certificate în conformitate cu acest alineat trebuie să fie autorizată cel puțin să le retragă atunci când condițiile stabilite pentru eliberarea acestora nu mai sunt îndeplinite. În orice caz, instituția sau organizația trebuie să înștiințeze statul în numele căruia au fost eliberate certificatele de retragere a acestora.

responsabilitățile specifice și condițiile abilitării instituției sau organizației recunoscute de către statul parte;

retragerea abilitării respective; și

data de intrare în vigoare a acestei abilitări sau a retragerii ei.

cinci ani de la data debarcării pasagerului sau de la data la care debarcarea ar fi trebuit să aibă loc, în funcție de care este cea mai recentă; sau, dacă această dată este anterioară,

trei ani de la data când reclamantul a luat cunoștință sau ar fi trebuit, în mod normal, să ia cunoștință de vătămarea corporală, pierderea sau daunele provocate de incident..

dacă exploatatorul unei instalații nucleare este răspunzător pentru o astfel de daună în temeiul Convenției de la Paris din 29 iulie 1960 privind răspunderea civilă a terților în domeniul energiei nucleare, astfel cum a fost modificată prin Protocolul adițional din 28 ianuarie 1964, sau în temeiul Convenției de la Viena din 21 mai 1963 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare sau în temeiul oricărui act de modificare sau protocol în vigoare aferent acestora; sau

dacă exploatatorul unei instalații nucleare este răspunzător pentru o astfel de daună în conformitate cu dreptul intern privind răspunderea pentru daune de acest tip, cu condiția ca dreptul respectiv să fie, în toate privințele, la fel de favorabil persoanelor susceptibile de a suferi prejudicii ca și Convenția de la Paris, cea de la Viena sau alte acte de modificare sau protocoale în vigoare aferente acestora..

semnătură fără rezerve în privința ratificării, acceptării sau aprobării; sau

semnătură supusă ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare; sau

aderare.

Convenția de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, întocmită la Atena la 13 decembrie 1974;

Protocolul anexat Convenției de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, întocmit la Londra, la 19 noiembrie 1976; și

Protocolul din 1990, de modificare a Convenției de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, întocmit la Londra, la 29 martie 1990,

trimiterile la statul de înmatriculare a unei nave și, în ceea ce privește certificatul de asigurare obligatorie, la statul care l-a eliberat sau vizat, se interpretează ca trimiteri la unitatea teritorială respectivă în care este înmatriculată nava și care eliberează sau vizează certificatul;

trimiterile la dispozițiile dreptului intern, la limitele naționale ale răspunderii și la moneda națională se interpretează ca trimiteri la dispozițiile dreptului, la limitele de răspundere și la moneda unității teritoriale în cauză; și

trimiterile la instanțele și la hotărârile care trebuie recunoscute de către statele părți se interpretează ca trimiteri la instanțe și, respectiv, hotărâri care trebuie recunoscute de către unitatea teritorială în cauză.

Nicio modificare a limitelor în temeiul prezentului articol nu poate fi examinată înainte de expirarea unui termen de cinci ani de la data la care prezentul protocol a fost deschis pentru semnare și nici într-un termen mai scurt de cinci ani de la data intrării în vigoare a unei modificări anterioare, adoptate în temeiul prezentului articol.

Nicio limită nu poate fi majorată astfel încât să depășească valoarea corespunzătoare unei limite stabilite în convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, majorată cu 6 % pe an, calculată ca dobândă compusă de la data la care prezentul protocol a fost deschis pentru semnare.

Nicio limită nu poate fi mărită astfel încât să depășească valoarea corespunzătoare limitei stabilite în convenție, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, înmulțită cu trei.

informează statele care au semnat sau au acceptat protocolul în legătură cu:

fiecare nouă semnare sau depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, ca și data acestora;

fiecare declarație sau comunicare în sensul articolului 9 alineatele (2) și (3), al articolului 18 alineatul (1) și al articolului 19 alineatul (4) din Convenție astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol;

intrarea în vigoare a prezentului protocol;

orice propunere de modificare a limitelor prezentată în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul protocol;

orice modificare adoptată în conformitate cu articolul 23 alineatul (5) din prezentul protocol;

orice modificare considerată ca acceptată în temeiul articolului 23 alineatul (8) din prezentul protocol, precum și la data la care această modificare intră în vigoare în conformitate cu alineatele (9) și (10) din articolul respectiv;

depunerea oricărui instrument de denunțare a prezentului protocol, împreună cu data depunerii acestuia și data de la care denunțarea intră în vigoare;

orice comunicare prevăzută de unul din articolele din prezentul protocol;

transmite copii certificate conform ale prezentului protocol tuturor statelor care au semnat prezentul protocol sau au aderat la acesta.

fiecare nouă semnare sau depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, ca și data acestora;

fiecare declarație sau comunicare în sensul articolului 9 alineatele (2) și (3), al articolului 18 alineatul (1) și al articolului 19 alineatul (4) din Convenție astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol;

intrarea în vigoare a prezentului protocol;

orice propunere de modificare a limitelor prezentată în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul protocol;

orice modificare adoptată în conformitate cu articolul 23 alineatul (5) din prezentul protocol;

orice modificare considerată ca acceptată în temeiul articolului 23 alineatul (8) din prezentul protocol, precum și la data la care această modificare intră în vigoare în conformitate cu alineatele (9) și (10) din articolul respectiv;

depunerea oricărui instrument de denunțare a prezentului protocol, împreună cu data depunerii acestuia și data de la care denunțarea intră în vigoare;

orice comunicare prevăzută de unul din articolele din prezentul protocol;

PROTOCOLUL DIN 2002 LA CONVENȚIA DE LA ATENA DIN 1974 PRIVIND TRANSPORTUL PE MARE AL PASAGERILOR ȘI AL BAGAJELOR LOR

TRADUCERE

PROTOCOLUL DIN 2002 LA CONVENȚIA DE LA ATENA DIN 1974 PRIVIND TRANSPORTUL PE MARE AL PASAGERILOR ȘI AL BAGAJELOR LOR

CONSIDERÂND că este oportună revizuirea Convenției de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, întocmită la Atena la 13 decembrie 1974, pentru a prevedea despăgubiri mărite, a introduce o răspundere strictă, a stabili o procedură simplificată de actualizare a sumelor corespunzătoare limitelor răspunderii, și pentru garanta o asigurare obligatorie în beneficiul pasagerilor,

REAMINTIND că Protocolul din 1976 la Convenție introduce dreptul special de tragere ca unitate de cont în locul francului-aur,

DUPĂ CE AU LUAT ACT DE FAPTUL CĂ Protocolul din 1990 la Convenție, care prevede despăgubiri mărite și o procedură simplificată de actualizare a sumelor corespunzătoare limitelor răspunderii, nu a intrat în vigoare,

În sensul prezentului protocol:

Convenție înseamnă textul Convenției de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor.

Organizație înseamnă Organizația Maritimă Internațională.

Secretar General înseamnă Secretarul General al Organizației.

Articolul 1 alineatul (1) din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

transportator înseamnă o persoană care încheie sau în numele căreia se încheie un contract de transport, indiferent dacă transportul este efectuat de persoana respectivă sau de un transportator de fapt;

transportator de fapt înseamnă o persoană, alta decât transportatorul, care este proprietar, navlositor sau exploatator al navei și care realizează efectiv transportul, în parte sau în întregime; și

transportator care realizează efectiv transportul, în parte sau în întregime înseamnă transportatorul de fapt sau transportatorul, în măsura în care acesta din urmă realizează efectiv transportul..

Articolul 1 alineatul (10) din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

Următorul text se adaugă la articolul 1 alineatul (11) din Convenție:

Articolul 3 din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

În caz de prejudiciu intervenit în urma decesului sau vătămării corporale a unui pasager, cauzate de un incident maritim, transportatorul este răspunzător în măsura în care prejudiciul suferit de pasagerul respectiv în urma fiecărui incident nu depășește 250000 de unități de cont, cu excepția cazului în care transportatorul dovedește că incidentul:

a fost cauzat de un act de război, ostilități, război civil, insurecție sau de un fenomen natural cu caracter excepțional, inevitabil și căruia nu i se poate opune rezistență; sau

a fost cauzat în întregime de o acțiune sau o omisiune deliberată a unui terț.

În sensul prezentului articol:

incident maritim înseamnă naufragiu, răsturnare, coliziune sau eșuare a navei, explozii sau incendii la bord sau defectarea acesteia;

vina sau neglijența transportatorului include și vina sau neglijența prepușilor săi care acționează în cadrul atribuțiilor lor de serviciu;

defecțiune a navei înseamnă funcționare necorespunzătoare, avarie sau neconformitate cu normele de securitate aplicabile a oricărei părți a navei sau a echipamentului aferent, în timpul folosirii acestora în scopul evacuării, îmbarcării și debarcării pasagerilor; sau pentru propulsare, manevrare, asigurarea securității navigației, acostare, ancorare, sosirea sau plecarea dintr-un loc de staționare sau de ancorare, controlul avariilor provocate de inundare; sau în timpul folosirii acestora pentru lansarea dispozitivelor de salvare; și

prejudiciu nu include și daunele punitive sau exemplare.

Următorul text se adaugă ca articolul 4a din Convenție:

După ce autoritatea competentă a unui stat care este parte s-a asigurat de îndeplinirea cerințelor de la alineatul (1), se eliberează fiecărei nave un certificat atestând că o asigurare sau o altă garanție financiară este în vigoare în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții. În cazul unei nave înmatriculate într-un stat parte, acest certificat se eliberează sau se vizează de către autoritatea competentă din statul de înmatriculare a navei; în cazul unei nave neînmatriculate într-un stat care este parte, certificatul poate fi eliberat sau vizat de autoritatea competentă a oricărui stat care este parte. Acest certificat trebuie să respecte modelul prezentat în anexa la prezenta convenție și să cuprindă următoarele informații:

numele navei, numărul sau literele distinctive și portul de înmatriculare;

numele și sediul principal al transportatorului care efectuează o parte sau întregul transport;

numărul OMI de identificare al navei;

tipul și durata garanției;

numele și sediul principal al asigurătorului sau al altei persoane furnizoare de garanție financiară și, dacă este cazul, locul unde este constituită asigurarea sau garanția; și

perioada de valabilitate a certificatului, care nu trebuie să depășească perioada de valabilitate a asigurării sau a garanției financiare.

Un stat parte poate autoriza o instituție sau o organizație recunoscută de către acesta să elibereze certificatul. Instituția sau organizația trebuie să informeze statul respectiv cu privire la eliberarea fiecărui certificat. În orice caz, statul parte are obligația de a garanta în totalitate caracterul complet și exact al certificatului astfel eliberat și de a lua măsurile necesare pentru îndeplinirea acestei obligații.

Un stat care este parte notifică Secretarului General următoarele:

responsabilitățile specifice și condițiile abilitării instituției sau organizației recunoscute de către statul parte;

retragerea abilitării respective; și

data de intrare în vigoare a acestei abilitări sau a retragerii ei.

O abilitare delegată nu intră în vigoare mai devreme de trei luni de la data la care s-a depus notificarea în acest sens la Secretarul General.

Instituția sau organizația abilitată să elibereze certificate în conformitate cu acest alineat trebuie să fie autorizată cel puțin să le retragă atunci când condițiile stabilite pentru eliberarea acestora nu mai sunt îndeplinite. În orice caz, instituția sau organizația trebuie să înștiințeze statul în numele căruia au fost eliberate certificatele de retragere a acestora.

Articolul 7 din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 8 din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 9 din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 16 alineatul (3) din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

Motivele suspendării sau întreruperii termenului de prescripție sunt reglementate de legea statului unde se află instanța sesizată; însă, în niciun caz, o acțiune intentată în temeiul acestei convenții nu poate fi introdusă după expirarea oricăruia dintre termenele de mai jos:

cinci ani de la data debarcării pasagerului sau de la data la care debarcarea ar fi trebuit să aibă loc, în funcție de care este cea mai recentă; sau, dacă această dată este anterioară,

trei ani de la data când reclamantul a luat cunoștință sau ar fi trebuit, în mod normal, să ia cunoștință de vătămarea corporală, pierderea sau daunele provocate de incident..

Articolul 18 din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 20 din Convenție se înlocuiește cu următorul text:

Nimeni nu este considerat răspunzător, în sensul prezentei convenții, pentru prejudiciile cauzate de un accident nuclear:

dacă exploatatorul unei instalații nucleare este răspunzător pentru o astfel de daună în temeiul Convenției de la Paris din 29 iulie 1960 privind răspunderea civilă a terților în domeniul energiei nucleare, astfel cum a fost modificată prin Protocolul adițional din 28 ianuarie 1964, sau în temeiul Convenției de la Viena din 21 mai 1963 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare sau în temeiul oricărui act de modificare sau protocol în vigoare aferent acestora; sau

dacă exploatatorul unei instalații nucleare este răspunzător pentru o astfel de daună în conformitate cu dreptul intern privind răspunderea pentru daune de acest tip, cu condiția ca dreptul respectiv să fie, în toate privințele, la fel de favorabil persoanelor susceptibile de a suferi prejudicii ca și Convenția de la Paris, cea de la Viena sau alte acte de modificare sau protocoale în vigoare aferente acestora..

Următorul text se adaugă ca articolul 1a din Convenție:

Următorul text se adaugă la articolul 22a din Convenție:

DISPOZIȚII FINALE

Statele își pot exprima acordul de a deveni parte la prezentul protocol prin:

semnătură fără rezerve în privința ratificării, acceptării sau aprobării; sau

semnătură supusă ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare; sau

aderare.

Un stat nu trebuie să-și dea consimțământul de a respecta prezentul protocol fără a denunța, în cazul în care este parte:

Convenția de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, întocmită la Atena la 13 decembrie 1974;

Protocolul anexat Convenției de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, întocmit la Londra, la 19 noiembrie 1976; și

Protocolul din 1990, de modificare a Convenției de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, întocmit la Londra, la 29 martie 1990,

cu efecte din momentul intrării în vigoare a prezentului protocol pentru respectivul stat în conformitate cu articolul 20.

Dacă un stat parte a făcut o astfel de declarație:

trimiterile la statul de înmatriculare a unei nave și, în ceea ce privește certificatul de asigurare obligatorie, la statul care l-a eliberat sau vizat, se interpretează ca trimiteri la unitatea teritorială respectivă în care este înmatriculată nava și care eliberează sau vizează certificatul;

trimiterile la dispozițiile dreptului intern, la limitele naționale ale răspunderii și la moneda națională se interpretează ca trimiteri la dispozițiile dreptului, la limitele de răspundere și la moneda unității teritoriale în cauză; și

trimiterile la instanțele și la hotărârile care trebuie recunoscute de către statele părți se interpretează ca trimiteri la instanțe și, respectiv, hotărâri care trebuie recunoscute de către unitatea teritorială în cauză.

Nicio modificare a limitelor în temeiul prezentului articol nu poate fi examinată înainte de expirarea unui termen de cinci ani de la data la care prezentul protocol a fost deschis pentru semnare și nici într-un termen mai scurt de cinci ani de la data intrării în vigoare a unei modificări anterioare, adoptate în temeiul prezentului articol.

Nicio limită nu poate fi majorată astfel încât să depășească valoarea corespunzătoare unei limite stabilite în convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, majorată cu 6 % pe an, calculată ca dobândă compusă de la data la care prezentul protocol a fost deschis pentru semnare.

Nicio limită nu poate fi mărită astfel încât să depășească valoarea corespunzătoare limitei stabilite în convenție, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, înmulțită cu trei.

Secretarul general:

informează statele care au semnat sau au acceptat protocolul în legătură cu:

fiecare nouă semnare sau depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, ca și data acestora;

fiecare declarație sau comunicare în sensul articolului 9 alineatele (2) și (3), al articolului 18 alineatul (1) și al articolului 19 alineatul (4) din Convenție astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol;

intrarea în vigoare a prezentului protocol;

orice propunere de modificare a limitelor prezentată în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul protocol;

orice modificare adoptată în conformitate cu articolul 23 alineatul (5) din prezentul protocol;

orice modificare considerată ca acceptată în temeiul articolului 23 alineatul (8) din prezentul protocol, precum și la data la care această modificare intră în vigoare în conformitate cu alineatele (9) și (10) din articolul respectiv;

depunerea oricărui instrument de denunțare a prezentului protocol, împreună cu data depunerii acestuia și data de la care denunțarea intră în vigoare;

orice comunicare prevăzută de unul din articolele din prezentul protocol;

transmite copii certificate conform ale prezentului protocol tuturor statelor care au semnat prezentul protocol sau au aderat la acesta.

Convenție înseamnă textul Convenției de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor.

Organizație înseamnă Organizația Maritimă Internațională.

Secretar General înseamnă Secretarul General al Organizației.

transportator înseamnă o persoană care încheie sau în numele căreia se încheie un contract de transport, indiferent dacă transportul este efectuat de persoana respectivă sau de un transportator de fapt;

transportator de fapt înseamnă o persoană, alta decât transportatorul, care este proprietar, navlositor sau exploatator al navei și care realizează efectiv transportul, în parte sau în întregime; și

transportator care realizează efectiv transportul, în parte sau în întregime înseamnă transportatorul de fapt sau transportatorul, în măsura în care acesta din urmă realizează efectiv transportul..

a fost cauzat de un act de război, ostilități, război civil, insurecție sau de un fenomen natural cu caracter excepțional, inevitabil și căruia nu i se poate opune rezistență; sau

a fost cauzat în întregime de o acțiune sau o omisiune deliberată a unui terț.

incident maritim înseamnă naufragiu, răsturnare, coliziune sau eșuare a navei, explozii sau incendii la bord sau defectarea acesteia;

vina sau neglijența transportatorului include și vina sau neglijența prepușilor săi care acționează în cadrul atribuțiilor lor de serviciu;

defecțiune a navei înseamnă funcționare necorespunzătoare, avarie sau neconformitate cu normele de securitate aplicabile a oricărei părți a navei sau a echipamentului aferent, în timpul folosirii acestora în scopul evacuării, îmbarcării și debarcării pasagerilor; sau pentru propulsare, manevrare, asigurarea securității navigației, acostare, ancorare, sosirea sau plecarea dintr-un loc de staționare sau de ancorare, controlul avariilor provocate de inundare; sau în timpul folosirii acestora pentru lansarea dispozitivelor de salvare; și

prejudiciu nu include și daunele punitive sau exemplare.

numele navei, numărul sau literele distinctive și portul de înmatriculare;

numele și sediul principal al transportatorului care efectuează o parte sau întregul transport;

numărul OMI de identificare al navei;

tipul și durata garanției;

numele și sediul principal al asigurătorului sau al altei persoane furnizoare de garanție financiară și, dacă este cazul, locul unde este constituită asigurarea sau garanția; și

perioada de valabilitate a certificatului, care nu trebuie să depășească perioada de valabilitate a asigurării sau a garanției financiare.

Un stat parte poate autoriza o instituție sau o organizație recunoscută de către acesta să elibereze certificatul. Instituția sau organizația trebuie să informeze statul respectiv cu privire la eliberarea fiecărui certificat. În orice caz, statul parte are obligația de a garanta în totalitate caracterul complet și exact al certificatului astfel eliberat și de a lua măsurile necesare pentru îndeplinirea acestei obligații.

Un stat care este parte notifică Secretarului General următoarele:

responsabilitățile specifice și condițiile abilitării instituției sau organizației recunoscute de către statul parte;

retragerea abilitării respective; și

data de intrare în vigoare a acestei abilitări sau a retragerii ei.

Instituția sau organizația abilitată să elibereze certificate în conformitate cu acest alineat trebuie să fie autorizată cel puțin să le retragă atunci când condițiile stabilite pentru eliberarea acestora nu mai sunt îndeplinite. În orice caz, instituția sau organizația trebuie să înștiințeze statul în numele căruia au fost eliberate certificatele de retragere a acestora.

responsabilitățile specifice și condițiile abilitării instituției sau organizației recunoscute de către statul parte;

retragerea abilitării respective; și

data de intrare în vigoare a acestei abilitări sau a retragerii ei.

cinci ani de la data debarcării pasagerului sau de la data la care debarcarea ar fi trebuit să aibă loc, în funcție de care este cea mai recentă; sau, dacă această dată este anterioară,

trei ani de la data când reclamantul a luat cunoștință sau ar fi trebuit, în mod normal, să ia cunoștință de vătămarea corporală, pierderea sau daunele provocate de incident..

dacă exploatatorul unei instalații nucleare este răspunzător pentru o astfel de daună în temeiul Convenției de la Paris din 29 iulie 1960 privind răspunderea civilă a terților în domeniul energiei nucleare, astfel cum a fost modificată prin Protocolul adițional din 28 ianuarie 1964, sau în temeiul Convenției de la Viena din 21 mai 1963 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare sau în temeiul oricărui act de modificare sau protocol în vigoare aferent acestora; sau

dacă exploatatorul unei instalații nucleare este răspunzător pentru o astfel de daună în conformitate cu dreptul intern privind răspunderea pentru daune de acest tip, cu condiția ca dreptul respectiv să fie, în toate privințele, la fel de favorabil persoanelor susceptibile de a suferi prejudicii ca și Convenția de la Paris, cea de la Viena sau alte acte de modificare sau protocoale în vigoare aferente acestora..

semnătură fără rezerve în privința ratificării, acceptării sau aprobării; sau

semnătură supusă ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare; sau

aderare.

Convenția de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, întocmită la Atena la 13 decembrie 1974;

Protocolul anexat Convenției de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, întocmit la Londra, la 19 noiembrie 1976; și

Protocolul din 1990, de modificare a Convenției de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, întocmit la Londra, la 29 martie 1990,

trimiterile la statul de înmatriculare a unei nave și, în ceea ce privește certificatul de asigurare obligatorie, la statul care l-a eliberat sau vizat, se interpretează ca trimiteri la unitatea teritorială respectivă în care este înmatriculată nava și care eliberează sau vizează certificatul;

trimiterile la dispozițiile dreptului intern, la limitele naționale ale răspunderii și la moneda națională se interpretează ca trimiteri la dispozițiile dreptului, la limitele de răspundere și la moneda unității teritoriale în cauză; și

trimiterile la instanțele și la hotărârile care trebuie recunoscute de către statele părți se interpretează ca trimiteri la instanțe și, respectiv, hotărâri care trebuie recunoscute de către unitatea teritorială în cauză.

Nicio modificare a limitelor în temeiul prezentului articol nu poate fi examinată înainte de expirarea unui termen de cinci ani de la data la care prezentul protocol a fost deschis pentru semnare și nici într-un termen mai scurt de cinci ani de la data intrării în vigoare a unei modificări anterioare, adoptate în temeiul prezentului articol.

Nicio limită nu poate fi majorată astfel încât să depășească valoarea corespunzătoare unei limite stabilite în convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, majorată cu 6 % pe an, calculată ca dobândă compusă de la data la care prezentul protocol a fost deschis pentru semnare.

Nicio limită nu poate fi mărită astfel încât să depășească valoarea corespunzătoare limitei stabilite în convenție, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, înmulțită cu trei.

informează statele care au semnat sau au acceptat protocolul în legătură cu:

fiecare nouă semnare sau depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, ca și data acestora;

fiecare declarație sau comunicare în sensul articolului 9 alineatele (2) și (3), al articolului 18 alineatul (1) și al articolului 19 alineatul (4) din Convenție astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol;

intrarea în vigoare a prezentului protocol;

orice propunere de modificare a limitelor prezentată în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul protocol;

orice modificare adoptată în conformitate cu articolul 23 alineatul (5) din prezentul protocol;

orice modificare considerată ca acceptată în temeiul articolului 23 alineatul (8) din prezentul protocol, precum și la data la care această modificare intră în vigoare în conformitate cu alineatele (9) și (10) din articolul respectiv;

depunerea oricărui instrument de denunțare a prezentului protocol, împreună cu data depunerii acestuia și data de la care denunțarea intră în vigoare;

orice comunicare prevăzută de unul din articolele din prezentul protocol;

transmite copii certificate conform ale prezentului protocol tuturor statelor care au semnat prezentul protocol sau au aderat la acesta.

fiecare nouă semnare sau depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, ca și data acestora;

fiecare declarație sau comunicare în sensul articolului 9 alineatele (2) și (3), al articolului 18 alineatul (1) și al articolului 19 alineatul (4) din Convenție astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol;

intrarea în vigoare a prezentului protocol;

orice propunere de modificare a limitelor prezentată în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul protocol;

orice modificare adoptată în conformitate cu articolul 23 alineatul (5) din prezentul protocol;

orice modificare considerată ca acceptată în temeiul articolului 23 alineatul (8) din prezentul protocol, precum și la data la care această modificare intră în vigoare în conformitate cu alineatele (9) și (10) din articolul respectiv;

depunerea oricărui instrument de denunțare a prezentului protocol, împreună cu data depunerii acestuia și data de la care denunțarea intră în vigoare;

orice comunicare prevăzută de unul din articolele din prezentul protocol;

ANEXĂ LA PROTOCOLUL DE LA ATENA

ANEXĂ LA PROTOCOLUL DE LA ATENA

CERTIFICAT DE ASIGURARE SAU ALT TIP DE GARANȚIE FINANCIARĂ PRIVIND RĂSPUNDEREA ÎN CAZ DE DECES SAU VĂTĂMARE CORPORALĂ A PASAGERILOR

Eliberat în conformitate cu dispozițiile articolului 4a din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor,

Se adeverește prin prezentul certificat că pentru nava sus-menționată există o poliță de asigurare valabilă sau orice altă garanție financiară care respectă cerințele articolului 4a din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor.

Tip de garanție financiară …

Durata garanției …

Numele și adresa asigurătorului/asigurătorilor și/sau ale garantului/garanților

Nume …

Adresă …

Prezentul certificat este valabil până la …

Eliberat sau vizat de guvernul …

(denumirea completă a statului)

SAU

Se folosește următorul text în cazul în care un stat parte face uz de dispozițiile articolului 4a alineatul (3):

Prezentul certificat este eliberat sub autoritatea guvernului

… (denumirea completă a statului) de către …

(numele instituției sau organizației)

La …

În …

(Locul)

(Data)

(Semnătura și numele funcționarului emitent sau însărcinat cu certificarea)

Note explicative:

1. Pe lângă denumirea statului se poate adăuga eventual și cea a autorității publice competente din țara în care se eliberează certificatul.

2. Dacă suma totală a garanției provine din mai multe surse, trebuie indicată suma provenită de la fiecare dintre acestea.

3. Dacă garanția este furnizată sub mai multe forme, acestea trebuie enumerate.

4. La rubrica „Durata garanției” trebuie precizată data de la care garanția produce efecte.

5. La rubrica „Adresă” a asigurătorului (asigurătorilor) și/sau a garantului (garanților) trebuie indicat sediul principal al asigurătorului (asigurătorilor) și/sau al garantului (garanților). Dacă este cazul, trebuie indicat și sediul unde s-a încheiat asigurarea sau garanția.

Tabelul 1