Orientarea Băncii Centrale Europene din 20 septembrie 2011 privind instrumentele și procedurile de politică monetară ale Eurosistemului (reformare) (BCE/2011/14) (2011/817/UE)

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 127 alineatul (2) prima liniuță,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 3.1 prima liniuță, articolele 12.1, 14.3 și 18.2 și articolul 20 primul paragraf,

Orientarea BCE/2000/7 din 31 august 2000 privind instrumentele și procedurile de politică monetară ale Eurosistemului a fost modificată substanțial de mai multe ori. Deoarece urmează să fie adoptate modificări suplimentare, aceasta ar trebui reformată în vederea asigurării clarității.

Realizarea unei politici monetare unice implică definirea instrumentelor și a procedurilor utilizate de Eurosistem pentru punerea în aplicare a acestei politici în mod uniform în statele membre a căror monedă este euro.

Obligația de verificare ar trebui să se aplice doar cu privire la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu Orientarea BCE/2000/7,

Politica monetară unică se pune în aplicare în conformitate cu principiile, instrumentele, procedurile și criteriile prevăzute în anexele I și II la prezenta orientare. Băncile centrale naționale (BCN) adoptă toate măsurile corespunzătoare pentru a desfășura operațiunile de politică monetară în conformitate cu principiile, instrumentele, procedurile și criteriile prevăzute în anexele I și II la prezenta orientare.

BCN transmit Băncii Centrale Europene (BCE) până cel târziu la 11 octombrie 2011 informații detaliate cu privire la textele și mijloacele prin intermediul cărora intenționează să asigure respectarea acelor dispoziții din prezenta orientare care reprezintă modificări de fond față de Orientarea BCE/2000/7.

Orientarea BCE/2000/7 se abrogă de la 1 ianuarie 2012.

Trimiterile la orientarea abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta orientare.

Prezenta orientare intră în vigoare la două zile de la data adoptării.

Prezenta orientare se aplică de la 1 ianuarie 2012.

Prezenta orientare se adresează tuturor băncilor centrale din Eurosistem.

ANEXA I

ANEXA I

PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII MONETARE ÎN ZONA EURO

Documentația generală privind instrumentele și procedurile de politică monetară din Eurosistem

CUPRINS

INTRODUCERE

PREZENTARE GENERALĂ A CADRULUI POLITICII MONETARE

CONTRAPĂRȚI ELIGIBILE

OPERAȚIUNI DE PIAȚĂ MONETARĂ

FACILITĂȚI PERMANENTE

PROCEDURI

ACTIVE ELIGIBILE

REZERVE MINIME OBLIGATORII

Abrevieri

MBCCmodelul băncilor centrale corespondenteCETora Europei Centrale (Central European Time)ICinstituții de creditDCCDirectiva privind cerințele de capitalDCVMdepozitar central de valori mobiliareCEComunitatea EuropeanăECAFmecanismul Eurosistemului de evaluare a credituluiECAIinstituție externă de evaluare a credituluiBCEBanca Centrală EuropeanăSEESpațiul Economic EuropeanCEEComunitatea Economică EuropeanăSEC 95Sistemul European de Conturi 1995SEBCSistemul European al Băncilor CentraleUEUniunea EuropeanăICASsistem intern de evaluare a credituluiDCIVMdepozitar central internațional de valori mobiliareIDCcredit pe parcursul zilei (intraday credit)IRBsistem intern de ratingISINnumăr internațional de identificare a valorilor mobiliare (International Securities Identification Number)IFMinstituție financiară monetarăFPMfond de piață monetarăBCNbancă centrală naționalăPDprobabilitate de neîndeplinire a obligațiilorPSEorganism din sectorul publicRMBDinstrument de creanță garantat cu creanțe ipotecare asupra persoanelor private (retail mortgage-backed debt instrument)RLrestul lumiiIRinstrument de ratingRTGSdecontare pe bază brută în timp realSSSsistem de decontare a operațiunilor cu valori mobiliareTARGETsistemul transeuropean automat de transfer rapid cu decontare pe bază brută în timp real, astfel cum este definit în Orientarea BCE/2005/16TARGET2sistemul transeuropean automat de transfer rapid cu decontare pe bază brută în timp real, astfel cum este definit în Orientarea BCE/2007/2OPCVMorganism de plasament colectiv în valori mobiliareATPagent tripartit

Introducere

Prezentul document stabilește cadrul operațional ales de Eurosistem pentru politica monetară unică din zona euro. Documentul, care face parte din cadrul juridic al Eurosistemului pentru instrumentele și procedurile de politică monetară, constituie Documentația generală privind instrumentele și procedurile de politică monetară din Eurosistem și are în special scopul de a furniza contrapărților informațiile de care au nevoie cu privire la cadrul politicii monetare a Eurosistemului.

Documentația generală în sine nu conferă drepturi și nu impune obligații contrapărților. Raportul juridic dintre Eurosistem și contrapărțile sale este prevăzut de dispoziții contractuale sau reglementări corespunzătoare.

Prezentul document este împărțit în șapte capitole: capitolul 1 cuprinde o prezentare generală a cadrului operațional al politicii monetare a Eurosistemului. În capitolul 2 sunt precizate criteriile de eligibilitate pentru contrapărțile care iau parte la operațiunile de politică monetară din Eurosistem. Capitolul 3 descrie operațiunile de piață monetară, iar capitolul 4 prezintă facilitățile permanente aflate la dispoziția contrapărților. Capitolul 5 precizează procedurile aplicate pentru efectuarea operațiunilor de politică monetară. În capitolul 6 sunt definite criteriile de eligibilitate pentru activele-garanție folosite în cadrul operațiunilor de politică monetară. Capitolul 7 prezintă sistemul rezervelor minime obligatorii din Eurosistem.

Apendicele conțin exemple de operațiuni de politică monetară, un glosar, criteriile de selectare a contrapărților pentru operațiunile Eurosistemului de intervenție pe piața valutară, o prezentare a mecanismului Băncii Centrale Europene de raportare a statisticilor în domeniile monetar și bancar, o listă a website-urilor Eurosistemului, o descriere a procedurilor și sancțiunilor care se aplică în caz de nerespectare de către contrapărți a obligațiilor ce le revin și cerințele juridice suplimentare pentru constituirea unei garanții valide asupra creanțelor private atunci când acestea sunt utilizate drept colateral în Eurosistem.

CAPITOLUL 1

PREZENTARE GENERALĂ A CADRULUI POLITICII MONETARE

Sistemul European al Băncilor Centrale

Trebuie menționat că băncile centrale ale statelor membre ale UE a căror monedă nu este euro în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene își păstrează competențele în domeniul politicii monetare în conformitate cu dreptul național și, astfel, nu sunt implicate în desfășurarea politicii monetare unice.

În cadrul acestui document, termenul BCN se referă la băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro în conformitate cu Tratatul.

Aceste informații fac obiectul cerinței privind păstrarea secretului profesional prevăzute la articolul 37 din Statutul SEBC.

In cadrul prezentului document, termenul stat membru se referă la un stat membru a cărui monedă este euro în conformitate cu Tratatul.

Obiectivele Eurosistemului

Obiectivul principal al Eurosistemului este menținerea stabilității prețurilor, astfel cum este acesta prevăzut la articolul 127 alineatul (1) din tratat. Fără a aduce atingere obiectivului principal privind stabilitatea prețurilor, Eurosistemul trebuie să susțină politicile economice generale din Uniune. În vederea îndeplinirii obiectivelor sale, Eurosistemul trebuie să acționeze în conformitate cu principiul unei economii de piață deschise, în care concurența este liberă și care favorizează alocarea eficientă a resurselor.

Instrumentele de politică monetară din Eurosistem

Pentru a-și atinge obiectivele, Eurosistemul are la dispoziție un set de instrumente de politică monetară: Eurosistemul desfășoară operațiuni de piață monetară, oferă facilități permanente și impune instituțiilor de credit obligația de a constitui rezerve minime obligatorii în conturi deschise în cadrul Eurosistemului.

Operațiuni de piață monetară

Diferitele proceduri pentru efectuarea operațiunilor de piață monetară din Eurosistem, și anume licitațiile standard, licitațiile rapide și procedurile bilaterale, sunt descrise în capitolul 5. Pentru licitațiile standard intervalul de timp dintre momentul anunțării licitației și cel al confirmării rezultatului alocării este de maximum 24 ore. Toate contrapărțile care îndeplinesc criteriile generale de eligibilitate prevăzute la punctul 2.1 pot participa la licitații standard. Licitațiile rapide se desfășoară, în mod obișnuit, într-un interval de 90 de minute. Eurosistemul poate selecta un număr limitat de contrapărți care să participe la licitații rapide. Sintagma proceduri bilaterale desemnează orice situație în care Eurosistemul efectuează o tranzacție cu una sau mai multe contrapărți fără a utiliza proceduri de licitație. Procedurile bilaterale includ operațiuni îndeplinite prin intermediul burselor de valori sau al agenților de piață.

operațiunile principale de refinanțare sunt tranzacții reversibile, periodice, de furnizare de lichiditate, cu frecvență săptămânală și o scadență obișnuită la o săptămână. Aceste operațiuni se efectuează de BCN pe baza licitațiilor standard. Operațiunile principale de refinanțare dețin un rol fundamental în realizarea obiectivelor operațiunilor de piață monetară din Eurosistem;

operațiunile de refinanțare pe termen mai lung sunt tranzacții reversibile de furnizare de lichiditate, cu frecvență lunară și o scadență obișnuită la trei luni. Aceste operațiuni au scopul de a oferi contrapărților refinanțări suplimentare pe termen mai lung și se efectuează de BCN pe baza licitațiilor standard. De regulă, Eurosistemul nu folosește aceste operațiuni pentru a transmite semnale pieței și acceptă, prin urmare, ratele care îi sunt propuse;

operațiunile de reglaj fin se execută ad-hoc pentru gestionarea situației lichidității de pe piață și pentru direcționarea ratelor dobânzilor, în special pentru atenuarea efectelor fluctuațiilor neașteptate ale lichidității de pe piață asupra ratelor dobânzilor. Aceste operațiuni pot fi efectuate în ultima zi a unei perioade de aplicare a rezervelor minime obligatorii, pentru contracararea dezechilibrelor de lichiditate acumulate de la alocarea din cadrul ultimei operațiuni principale de refinanțare. Operațiunile de reglaj fin se derulează, în principal, sub formă de tranzacții reversibile, dar pot lua și forma operațiunilor de swap valutar sau de atragere de depozite la termen. Instrumentele și procedurile aplicate în efectuarea operațiunilor de reglaj fin sunt adaptate tipurilor de tranzacții și obiectivelor specifice urmărite în cadrul acestor operațiuni. Operațiunile de reglaj fin sunt efectuate în mod normal de BCN prin licitații rapide sau proceduri bilaterale. Consiliul guvernatorilor BCE poate decide că, în cazuri excepționale, operațiunile bilaterale de reglaj fin pot fi efectuate chiar de BCE;

în plus, Eurosistemul poate efectua operațiuni structurale prin emiterea de certificate de creanță ale BCE, tranzacții reversibile și tranzacții simple. Aceste operațiuni sunt efectuate atunci când BCE vizează ajustarea poziției structurale a Eurosistemului în ceea ce privește sectorul financiar (periodic sau ocazional). Operațiunile structurale sub formă de tranzacții reversibile și emiterea de instrumente de creanță sunt efectuate de BCN prin intermediul licitațiilor standard. Operațiunile structurale sub formă de tranzacții simple sunt efectuate în mod normal de BCN prin proceduri bilaterale. Consiliul guvernatorilor BCE poate decide că, în cazuri excepționale, operațiunile structurale pot fi efectuate chiar de BCE.

Facilități permanente

Scopul facilităților permanente este de a furniza și de a absorbi lichiditate overnight, de a indica orientarea generală a politicii monetare și de a limita ratele dobânzilor overnight de pe piață. Contrapărțile eligibile pot dispune, din proprie inițiativă, de două facilități permanente, sub rezerva respectării anumitor condiții de acces de ordin operațional (a se vedea și tabelul 1):

contrapărțile pot folosi facilitatea de creditare marginală pentru a obține lichiditate overnight de la BCN în schimbul unor active eligibile. În condiții normale, nu există limite de creditare sau alte restricții privind accesul contrapărților la această facilitate, cu excepția cerinței de a prezenta suficiente active-garanție. Rata dobânzii aferentă facilității de creditare marginală constituie, de regulă, limita superioară a ratei dobânzii overnight pe piață;

contrapărțile pot folosi facilitatea de depozit pentru a plasa depozite overnight la BCN. În condiții normale, nu există limite de depozit sau alte restricții privind accesul contrapărților la această facilitate. Rata dobânzii pentru facilitatea de depozit constituie, de regulă, limita inferioară a ratei dobânzii overnight pe piață.

Facilitățile permanente sunt administrate în mod descentralizat de BCN.

Rezerve minime obligatorii

Sistemul rezervelor minime obligatorii din Eurosistem se aplică instituțiilor de credit din zona euro și are ca scop principal stabilizarea ratelor dobânzilor pe piața monetară și crearea (sau accentuarea) unui deficit structural de lichiditate. Obligația de constituire a rezervelor minime obligatorii pentru fiecare instituție se determină în funcție de elementele din bilanțul acesteia. În vederea îndeplinirii obiectivului de stabilizare a ratelor dobânzilor, sistemul rezervelor minime obligatorii din cadrul Eurosistemului permite instituțiilor să folosească așa-numitul mecanism de determinare a valorii medii. Îndeplinirea obligației de constituire a rezervelor minime obligatorii se apreciază pe baza mediei zilnice a rezervelor minime obligatorii constituite de instituția respectivă pe durata perioadei de aplicare. Rezervele minime obligatorii constituite de o instituție se remunerează la rata dobânzii aferentă operațiunilor principale de refinanțare din Eurosistem.

Contrapărți

Cadrul de politică monetară al Eurosistemului este definit astfel încât să asigure participarea unei game largi de contrapărți. Instituțiile care fac obiectul obligației de constituire a rezervelor minime obligatorii în conformitate cu articolul 19.1 din Statutul SEBC pot avea acces la facilitățile permanente și pot participa la operațiunile de piață monetară prin intermediul licitațiilor standard, precum și al tranzacțiilor simple. Eurosistemul poate selecta un număr limitat de contrapărți pentru a participa la operațiunile de reglaj fin. Pentru operațiunile de swap valutar efectuate în cadrul politicii monetare sunt utilizați participanții activi pe piața valutară. Setul de contrapărți pentru aceste operațiuni este limitat la instituțiile alese pentru operațiunile Eurosistemului de intervenție pe piața valutară și care au sediul în zona euro.

Se consideră că contrapărțile cunosc și respectă toate obligațiile care le revin în temeiul legislației privind prevenirea spălării banilor și finanțarea terorismului.

Active-garanție

În temeiul articolului 18.1 din Statutul SEBC, toate operațiunile de creditare din cadrul Eurosistemului (adică operațiuni de politică monetară de furnizare de lichiditate și de credit pe parcursul zilei) trebuie să se bazeze pe un colateral adecvat. Eurosistemul acceptă o gamă largă de active pentru garantarea operațiunile sale. Eurosistemul a dezvoltat un cadru unic pentru colateralul eligibil care este comun tuturor operațiunilor de creditare din Eurosistem (denumit și Lista unică). La 1 ianuarie 2007, acest cadru unic a înlocuit sistemul bazat pe două categorii de active care a funcționat de la începutul celei de-a treia etape a Uniunii economice și monetare. Cadrul unic cuprinde activele tranzacționabile și netranzacționabile care îndeplinesc criteriile de eligibilitate uniforme aplicabile în întreaga zonă euro specificate de Eurosistem. Cu excepția faptului că activele netranzacționabile nu sunt utilizate de Eurosistem în tranzacțiile simple, în ceea ce privește calitatea activelor și eligibilitatea acestora pentru diferitele tipuri de operațiuni de politică monetară din Eurosistem nu se face distincție între activele tranzacționabile și cele netranzacționabile. Toate activele eligibile pot fi utilizate transfrontalier prin intermediul modelului băncilor centrale corespondente (MBCC) și, în cazul activelor tranzacționabile, prin intermediul legăturilor eligibile între sistemele de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare (SSS) din SEE.

Modificări ale cadrului politicii monetare

Consiliul guvernatorilor BCE poate schimba, în orice moment, instrumentele, condițiile, criteriile și procedurile de efectuare a operațiunilor de politică monetară din Eurosistemului.

CAPITOLUL 2

CONTRAPĂRȚI ELIGIBILE

Criterii generale de eligibilitate

În cazul tranzacțiilor simple, sfera contrapărților nu este limitată a priori.

numai instituțiile supuse regimului rezervelor minime obligatorii din Eurosistem în conformitate cu articolul 19.1 din Statutul SEBC sunt eligibile să devină contrapărți. Instituțiile care sunt scutite de obligațiile lor în cadrul regimului rezervelor minime obligatorii din Eurosistem (a se vedea punctul 7.2) nu sunt eligibile pentru a fi contrapărți pentru facilitățile permanente și operațiunile de piață monetară din Eurosistem;

Supravegherea armonizată a instituțiilor de credit se întemeiază pe Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (JO L 177, 30.6.2006, p. 1).

contrapărțile trebuie să îndeplinească toate criteriile operaționale specificate în dispozițiile contractuale sau reglementările relevante aplicate de BCN în cauză (sau de BCE), astfel încât să se asigure desfășurarea eficientă a operațiunilor de politică monetară din Eurosistem.

Aceste criterii generale de eligibilitate sunt uniforme în zona euro. Instituțiile care îndeplinesc criteriile generale de eligibilitate pot:

să aibă acces la facilitățile permanente din Eurosistem; și

să participe la operațiunile de piață monetară din Eurosistem prin intermediul licitațiilor standard.

O instituție poate avea acces la facilitățile permanente din Eurosistem și la operațiunile de piață monetară pe bază de licitații standard numai prin intermediul BCN a statului membru în care această instituție își are sediul social. În cazul în care o instituție are unități (sediu central sau sucursale) în mai multe state membre, fiecare unitate are acces la aceste operațiuni prin intermediul BCN a statului membru în care este situată, dar ofertele de participare la licitație ale unei instituții pot fi depuse în fiecare stat membru doar de o singură unitate (fie sediul central, fie o sucursală desemnată).

Selectarea contrapărților pentru licitații rapide și operațiuni bilaterale

În cazul tranzacțiilor simple, sfera contrapărților nu este limitată a priori.

În cazul operațiunilor de swap valutar efectuate în scopuri de politică monetară, contrapărțile trebuie să fie în măsură să desfășoare în mod eficient operațiuni de schimb valutar de mare volum, indiferent de condițiile de piață monetară. Sfera contrapărților eligibile pentru operațiunile de swap valutar corespunde contrapărților cu sediul în zona euro care sunt selectate pentru operațiunile din Eurosistem de intervenție pe piața valutară. Criteriile și procedurile aplicate pentru selectarea contrapărților la operațiunile de intervenție pe piața valutară sunt prezentate în apendicele 3.

Pentru alte operațiuni efectuate prin intermediul licitațiilor rapide și al procedurilor bilaterale (operațiuni de reglaj fin sub formă de tranzacții reversibile și atragerea de depozite la termen), fiecare BCN selectează un grup de contrapărți dintre instituțiile stabilite în statul membru în cauză și care îndeplinesc criteriile generale de eligibilitate privind contrapărțile. În acest sens, criteriul principal de selecție este activitatea de pe piața monetară. Alte criterii care pot fi luate în considerare sunt, de exemplu, eficiența biroului de tranzacționare și potențialul de licitare.

În cazul licitațiilor rapide și al operațiunilor bilaterale, BCN tratează cu contrapărțile incluse pe listele lor de contrapărți selectate pentru operațiunile de reglaj fin. Licitațiile rapide și operațiunile bilaterale pot fi, de asemenea, efectuate cu o sferă mai largă de contrapărți.

Consiliul guvernatorilor BCE poate decide că, în situații excepționale, operațiunile bilaterale de reglaj fin pot fi efectuate chiar de BCE. În cazul în care BCE ar efectua operațiuni bilaterale, contrapărțile ar fi selectate de BCE dintre contrapărțile din zona euro care sunt eligibile pentru licitații rapide și operațiuni bilaterale, conform unui sistem de rotație care să asigure un acces echitabil.

Sancțiuni în cazul nerespectării de către contrapărți a obligațiilor ce le revin

JO L 318, 27.11.1998, p. 4.

JO L 264, 12.10.1999, p. 21.

JO L 318, 27.11.1998, p. 1.

JO L 250, 2.10.2003, p. 10.

În conformitate cu dispozițiile contractuale sau reglementările aplicate de BCN în cauză (sau de BCE), Eurosistemul poate impune și impune penalități financiare contrapărților sau poate suspenda participarea acestora la operațiunile de piață monetară, în cazul în care contrapărțile nu îndeplinesc obligațiile care le revin în temeiul contractelor încheiate sau reglementărilor aplicate de BCN (sau de BCE), după cum se prevede în continuare.

După caz, cu privire la apelurile în marjă.

Totodată, astfel de situații se referă și la cazurile în care o contraparte nu respectă: (a) normele de utilizare a activelor-garanție (dacă o contraparte folosește active care nu sunt eligibile sau au devenit neeligibile sau care nu pot fi utilizate de către contrapartea în cauză, de exemplu, din cauza existenței unor legături strânse între emitent/garant și contraparte sau în cazul în care există identitate între aceștia); și (b) regulile aplicabile procedurilor de la închiderea zilei și condițiile de acces la facilitatea de creditare marginală (în cazul în care o contraparte al cărei cont de decontare are un sold negativ la închiderea zilei nu îndeplinește condițiile de acces la facilitatea de creditare marginală).

În plus, măsura suspendării luată față de o contraparte care nu respectă reglementările poate fi aplicată sucursalelor aceleiași instituții din alte state membre. Atunci când, în mod excepțional, această măsură se impune din cauza gravității unui caz de nerespectare a reglementărilor, astfel cum este evidențiată, de exemplu, de frecvența sau durata acestei situații, accesul unei contrapărți la toate operațiunile viitoare de politică monetară poate fi suspendat pentru o perioadă de timp determinată.

Penalitățile financiare impuse de BCN în caz de nerespectare a obligațiilor în legătură cu încălcarea normelor referitoare la licitații, tranzacții bilaterale, active-garanție, proceduri de la închiderea zilei sau condiții de acces la facilitatea de creditare marginală se calculează la o rată de penalizare predeterminată (în conformitate cu apendicele 6).

Măsuri posibile întemeiate pe motive de prudență sau pe neîndeplinirea obligațiilor

Măsuri întemeiate pe motive de prudență

Eurosistemul poate lua următoarele măsuri din motive de prudență:

în conformitate cu dispozițiile contractuale sau reglementările aplicate de BCN în cauză sau de BCE, Eurosistemul poate suspenda, limita sau exclude accesul individual al unei contrapărți la instrumentele de politică monetară;

Eurosistemul poate respinge, limita utilizarea sau poate aplica marje de ajustare suplimentare activelor depuse de anumite contrapărți drept colateral în operațiunile de creditare din Eurosistem.

Măsuri întemeiate pe neîndeplinirea obligațiilor

Eurosistemul poate suspenda, limita sau exclude accesul la operațiunile de politică monetară pentru contrapărțile care nu și-au îndeplinit obligațiile ce le revin în conformitate cu orice contracte sau reglementări aplicate de BCN.

Aplicarea proporțională și nediscriminatorie a măsurilor discreționare

Toate măsurile discreționare necesare pentru a asigura gestionarea prudentă a riscurilor sunt aplicate și calibrate de Eurosistem în mod proporțional și nediscriminatoriu. Orice măsură discreționară luată față de o anumită contraparte va fi justificată în mod corespunzător.

CAPITOLUL 3

OPERAȚIUNI DE PIAȚĂ MONETARĂ

Operațiunile de piață monetară joacă un rol important în politica monetară a Eurosistemului. Acestea sunt folosite pentru direcționarea ratelor dobânzii, gestionarea situației lichidității de pe piață și indicarea orientării politicii monetare. În funcție de obiective, periodicitate și proceduri, operațiunile de piață monetară din Eurosistem pot fi împărțite în patru categorii: operațiuni principale de refinanțare, operațiuni de refinanțare pe termen mai lung, operațiuni de reglaj fin și operațiuni structurale. În ceea ce privește instrumentele folosite, tranzacțiile reversibile reprezintă principalul instrument de piață monetară din Eurosistem, putând fi utilizate în toate cele patru categorii de operațiuni, pe când certificatele de creanță ale BCE pot fi folosite în operațiunile structurale de absorbție de lichiditate. Operațiunile structurale pot fi efectuate, totodată, prin intermediul tranzacțiilor simple, și anume cumpărări și vânzări. În plus, Eurosistemul are la dispoziție alte două instrumente pentru efectuarea operațiunilor de reglaj fin: swapul valutar și atragerea de depozite la termen. În continuare sunt prezentate în detaliu caracteristicile specifice ale diferitelor tipuri de instrumente de piață monetară folosite de Eurosistem.

Tranzacții reversibile

Considerații generale

Tipul instrumentului

Tranzacțiile reversibile se referă la operațiunile prin care Eurosistemul cumpără sau vinde active eligibile în cadrul unor contracte de report sau efectuează operațiuni de creditare colateralizate cu active eligibile. Tranzacțiile reversibile se utilizează pentru operațiunile principale de refinanțare și pentru operațiunile de refinanțare pe termen mai lung. În plus, Eurosistemul poate folosi tranzacțiile reversibile pentru operațiunile structurale și pentru operațiunile de reglaj fin.

Natura juridică

BCN pot efectua tranzacții reversibile fie sub formă de contracte de report (adică proprietatea asupra activului este transferată creditorului, părțile convenind în același timp să efectueze operațiunea inversă prin retransferarea activului către debitor la o dată ulterioară), fie sub formă de credite colateralizate (adică se constituie un drept de garanție opozabil, dar, întrucât se pornește de la premisa executării obligației de rambursare a datoriei, activul rămâne în proprietatea debitorului). Dispozițiile contractuale aplicate de BCN în cauză (sau de BCE) conțin prevederi suplimentare privind tranzacțiile reversibile sub formă de contracte de report. Dispozițiile privind tranzacțiile reversibile bazate pe credite colateralizate țin seama de diferitele proceduri și formalități necesare pentru a permite constituirea și valorificarea ulterioară a colateralului (de exemplu, un gaj, o cesiune sau sarcină) care se aplică în diferite jurisdicții.

Condiții privind dobânda

Diferența dintre prețul de cumpărare și prețul de răscumpărare în cadrul unui contract de report corespunde dobânzii aferente sumei de bani date sau luate cu împrumut pe perioada până la scadența operațiunii, adică prețul de răscumpărare include dobânda datorată la scadență. Rata dobânzii pentru o tranzacție reversibilă sub forma unui credit colateralizat se determină prin aplicarea ratei dobânzii specificate la valoarea creditului pentru perioada până la scadența operațiunii. Rata dobânzii care se aplică operațiunilor de piață monetară reversibile din Eurosistem este o rată a dobânzii simple, cu convenția privind numărul de zile număr de zile/360.

Operațiuni principale de refinanțare

Operațiunile principale de refinanțare sunt cele mai importante operațiuni de piață monetară din Eurosistem și joacă un rol central în realizarea obiectivelor de direcționare a ratelor dobânzilor, de gestionare a situației lichidității de pe piață și de indicare a orientării politicii monetare.

Caracteristicile operaționale ale operațiunilor principale de refinanțare se pot rezuma după cum urmează:

sunt operațiuni reversibile de furnizare de lichiditate;

Operațiunile principale de refinanțare și operațiunile de refinanțare pe termen mai lung se execută în conformitate cu calendarul anunțat în prealabil privind operațiunile de licitații din cadrul Eurosistemului (a se vedea și punctul 5.1.2), care poate fi găsit pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu, precum și pe website-urile Eurosistemului (a se vedea apendicele 5).

Scadența operațiunilor principale de refinanțare și a operațiunilor de refinanțare pe termen mai lung poate fi diferită, în anumite cazuri, printre altele, în funcție de zilele bancare nelucrătoare din statele membre.

sunt efectuate în mod descentralizat de către BCN;

sunt efectuate prin intermediul licitațiilor standard (în conformitate cu punctul 5.1);

toate contrapărțile care îndeplinesc criteriile generale de eligibilitate (prevăzute la punctul 2.1) pot depune oferte de participare la licitație pentru operațiunile principale de refinanțare; și

activele tranzacționabile și cele netranzacționabile (în conformitate cu capitolul 6) sunt eligibile ca active-garanție pentru operațiunile principale de refinanțare.

Operațiuni de refinanțare pe termen mai lung

Eurosistemul efectuează, de asemenea, în mod regulat, operațiuni de refinanțare având, în general, scadența la trei luni, care vizează furnizarea de refinanțare suplimentară pe termen mai lung sectorului financiar. De regulă, Eurosistemul nu folosește aceste operațiuni pentru a transmite semnale pieței și, prin urmare, de obicei acceptă ratele care îi sunt propuse. În consecință, operațiunile de refinanțare pe termen mai lung se execută, de regulă, sub formă de licitații la rată variabilă și, periodic, BCE indică volumul de refinanțare care urmează să fie alocat în licitațiile viitoare. În situații excepționale, Eurosistemul poate executa operațiuni de refinanțare pe termen mai lung și prin intermediul licitațiilor la rată fixă.

Caracteristicile operaționale ale operațiunilor de refinanțare pe termen mai lung pot fi rezumate după cum urmează:

sunt operațiuni reversibile de furnizare de lichiditate;

Operațiunile principale de refinanțare și operațiunile de refinanțare pe termen mai lung se execută în conformitate cu calendarul anunțat în prealabil privind operațiunile de licitații din cadrul Eurosistemului (a se vedea și punctul 5.1.2), care poate fi găsit pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu, precum și pe website-urile Eurosistemului (a se vedea apendicele 5).

Scadența operațiunilor principale de refinanțare și a operațiunilor de refinanțare pe termen mai lung poate fi diferită, în anumite cazuri, printre altele, în funcție de zilele bancare nelucrătoare din statele membre.

sunt efectuate în mod descentralizat de BCN;

sunt efectuate prin intermediul licitațiilor standard (în conformitate cu punctul 5.1);

toate contrapărțile care îndeplinesc criteriile generale de eligibilitate (prevăzute la punctul 2.1) pot depune oferte de participare la licitație pentru operațiunile de refinanțare pe termen mai lung; și

activele tranzacționabile și cele netranzacționabile (în conformitate cu capitolul 6) sunt eligibile ca active-garanție pentru operațiunile de refinanțare pe termen mai lung.

Operațiuni de reglaj fin sub formă de tranzacții reversibile

Eurosistemul poate efectua operațiuni de reglaj fin sub formă de tranzacții de piață monetară reversibile. Operațiunile de reglaj fin vizează gestionarea situației lichidității pe piață și direcționarea ratelor dobânzilor, în special în vederea atenuării efectelor asupra ratelor dobânzilor determinate de fluctuații neașteptate ale lichidității pe piață. Operațiunile de reglaj fin pot fi efectuate în ultima zi dintr-o perioadă de aplicare a rezervelor minime obligatorii, pentru a contracara dezechilibrele de lichiditate care s-au acumulat de la alocarea din cadrul ultimei operațiuni principale de refinanțare. Având în vedere necesitatea de a acționa rapid în cazul unor evoluții neașteptate pe piață, se recomandă menținerea unui nivel înalt de flexibilitate în ceea ce privește alegerea procedurilor și caracteristicilor operaționale în realizarea acestor operațiuni.

Caracteristicile operaționale ale operațiunilor de reglaj fin sub formă de tranzacții reversibile se pot rezuma după cum urmează:

pot lua forma operațiunilor de furnizare sau de absorbție de lichiditate;

frecvența acestora nu este standardizată;

scadența acestora nu este standardizată;

operațiunile de reglaj fin sub formă de tranzacții reversibile de furnizare de lichiditate se efectuează, în mod normal, prin intermediul licitațiilor rapide, deși nu se exclude posibilitatea utilizării procedurilor bilaterale (a se vedea capitolul 5);

operațiunile de reglaj fin sub formă de tranzacții reversibile de absorbție de lichiditate se efectuează, în mod normal, prin intermediul procedurilor bilaterale (în conformitate cu punctul 5.2);

în mod normal, sunt efectuate în mod descentralizat de BCN (Consiliul guvernatorilor BCE poate decide că, în situații excepționale, operațiunile bilaterale de reglaj fin sub formă de tranzacții reversibile pot fi efectuate de BCE);

Eurosistemul poate selecta, în conformitate cu criteriile menționate la punctul 2.2, un număr limitat de contrapărți care să participe la operațiunile de reglaj fin sub formă de tranzacții reversibile; și

activele tranzacționabile și cele netranzacționabile (în conformitate cu capitolul 6) sunt eligibile ca active-garanție pentru operațiunile de reglaj fin sub formă de tranzacții reversibile.

Operațiuni structurale sub formă de tranzacții reversibile

Eurosistemul poate efectua operațiuni structurale sub formă de tranzacții de piață monetară reversibile în vederea ajustării poziției structurale a Eurosistemului în raport cu sectorul financiar.

Caracteristicile operaționale ale acestor operațiuni se pot rezuma după cum urmează:

sunt operațiuni de furnizare de lichiditate;

frecvența acestora poate fi regulată sau neregulată;

scadența acestora nu este standardizată a priori;

sunt efectuate prin intermediul licitațiilor standard (în conformitate cu punctul 5.1);

sunt efectuate în mod descentralizat de către BCN;

toate contrapărțile care îndeplinesc criteriile generale de eligibilitate (în conformitate cu punctul 2.1) pot depune oferte de participare la licitație pentru operațiunile structurale sub formă de tranzacții reversibile; și

activele tranzacționabile și cele netranzacționabile (în conformitate cu capitolul 6) sunt eligibile ca active-garanție pentru operațiunile structurale sub formă de tranzacții reversibile.

Tranzacții simple

Tipul instrumentului

Tranzacțiile simple de piață monetară se referă la operațiunile prin care Eurosistemul cumpără sau vinde definitiv active eligibile pe piață. Aceste operațiuni se efectuează numai în scopuri structurale.

Natura juridică

O tranzacție simplă presupune transferul complet al proprietății de la vânzător la cumpărător, fără a implica o retrocesiune a proprietății. Tranzacțiile se efectuează în conformitate cu convențiile de piață privind instrumentul de creanță folosit în tranzacție.

Condiții privind prețurile

În calcularea prețurilor, Eurosistemul acționează în conformitate cu convenția de piață cel mai larg acceptată pentru instrumentele de creanță folosite în tranzacție.

Alte caracteristici operaționale

Caracteristicile operaționale ale tranzacțiilor simple din Eurosistem se pot rezuma după cum urmează:

pot lua forma unor operațiuni de furnizare de lichiditate (cumpărări simple) sau de absorbție de lichiditate (vânzări simple);

frecvența acestora nu este standardizată;

sunt efectuate prin intermediul procedurilor bilaterale (în conformitate cu punctul 5.2);

în mod normal, sunt efectuate în mod descentralizat de BCN (Consiliul guvernatorilor BCE poate decide că, în situații excepționale, operațiunile simple pot fi efectuate de BCE);

sfera contrapărților nu este limitată a priori pentru tranzacțiile simple; și

se folosesc numai active tranzacționabile (în conformitate cu capitolul 6) ca active-garanție în tranzacțiile simple.

Emiterea de certificate de creanță ale BCE

Tipul instrumentului

BCE poate emite certificate de creanță în vederea ajustării poziției structurale a Eurosistemului în raport cu sectorul financiar, astfel încât să creeze (sau să accentueze) un deficit de lichiditate pe piață.

Natura juridică

Certificatele de creanță ale BCE reprezintă o datorie a BCE față de deținătorul certificatului în cauză. Certificatele sunt emise și păstrate în formă dematerializată prin înregistrare în cont la depozitarii de valori mobiliare din zona euro. BCE nu impune nicio restricție cu privire la transferabilitatea certificatelor. Termenii și condițiile privind certificatele de creanță ale BCE vor conține dispoziții suplimentare privind acestea.

Condiții privind dobânda

Certificatele de creanță ale BCE sunt emise cu discont, adică sunt emise la o valoare mai mică decât cea nominală și sunt răscumpărate la scadență la valoarea nominală. Diferența dintre valoarea de emisiune cu discont și valoarea de răscumpărare este egală cu dobânda acumulată aferentă valorii de emisiune cu discont, pentru perioada până la scadența certificatului, la o rată a dobânzii convenită. Rata dobânzii aplicată este o rată a dobânzii simple, calculată pe baza convenției privind numărul de zile număr de zile/360. Modul de calculare a valorii de emisiune cu discont este indicat în caseta 1.

CASETA 1

Emiterea de certificate de creanță ale BCE

Valoarea de emisiune cu discont este:

unde:

Alte caracteristici operaționale

Caracteristicile operaționale ale emiterii de certificate de creanță ale BCE se pot rezuma după cum urmează:

certificatele sunt emise pentru a absorbi lichiditate de pe piață;

certificatele pot fi emise în mod regulat sau neregulat;

certificatele au scadența la mai puțin de 12 luni;

certificatele sunt emise prin intermediul licitațiilor standard (în conformitate cu punctul 5.1);

certificatele sunt atribuite prin licitație și decontate în mod descentralizat de către BCN; și

toate contrapărțile care îndeplinesc criteriile generale de eligibilitate (prevăzute la punctul 2.1) pot prezenta oferte de participare la licitație pentru subscrierea certificatelor de creanță ale BCE.

Operațiuni de swap valutar

Tipul instrumentului

Operațiunile de swap valutar efectuate în scopuri de politică monetară constau în tranzacții simultane la vedere și la termen efectuate cu euro în schimbul unei monede străine. Aceste operațiuni se utilizează în scopuri de reglaj fin, în special pentru a gestiona situația lichidității de pe piață și pentru a direcționa ratele dobânzii.

Natura juridică

Operațiunile de swap valutar efectuate în scopuri de politică monetară se referă la operațiunile prin care Eurosistemul cumpără (sau vinde) euro la vedere în schimbul unei monede străine și, în același timp, o revinde (sau răscumpără) la termen, la o dată de răscumpărare determinată. Dispozițiile contractuale aplicate de BCN în cauză (sau de BCE) conțin prevederi suplimentare privind operațiunile de swap valutar.

Valute și condiții privind cursul de schimb

În general, Eurosistemul operează numai cu monede străine folosite în mod frecvent în tranzacții și în conformitate cu practicile standard de pe piață. La fiecare operațiune de swap valutar, Eurosistemul și contrapărțile convin cu privire la punctele swap aferente tranzacției în cauză. Punctele swap reprezintă diferența dintre cursul de schimb al tranzacției la termen și cursul de schimb al tranzacției la vedere. Punctele swap ale euro în raport cu monedele străine sunt determinate în conformitate cu convențiile generale de pe piață. Condițiile privind cursul de schimb pentru operațiunile de swap valutar sunt definite în caseta 2.

Alte caracteristici operaționale

Caracteristicile operaționale ale operațiunilor de swap valutar se pot rezuma după cum urmează:

pot lua forma operațiunilor de furnizare sau de absorbție de lichiditate;

frecvența acestora nu este standardizată;

scadența acestora nu este standardizată;

sunt efectuate prin intermediul licitațiilor rapide sau al procedurilor bilaterale (a se vedea capitolul 5);

în mod normal, sunt efectuate în mod descentralizat de BCN (Consiliul guvernatorilor BCE poate decide că, în situații excepționale, operațiunile bilaterale de swap valutar pot fi efectuate de BCE); și

Eurosistemul poate selecta, în conformitate cu criteriile menționate la punctul 2.2 și apendicele 3, un număr limitat de contrapărți care să participe la operațiunile de swap valutar.

CASETA 2

Operațiuni de swap valutar

cursul de schimb la vedere (la data tranzacției aferentă operațiunii de swap valutar) dintre euro (EUR) și moneda străină ABC

cursul de schimb la termen dintre euro și valuta externă ABC la data răscumpărării din cadrul operațiunii de swap (M)

punctele la termen dintre euro și ABC la data răscumpărării din cadrul operațiunii de swap (M)

ΔM = FM – S

valoarea la vedere a valutei; N(.)M este valoarea la termen a valutei:

N (ABC) = N (EUR) × S sau N(EUR) = N(ABC)S

N (ABC) M = N (EUR)M × FM sau N(EUR)_M = N(ABC)_MF_M

Atragerea de depozite la termen

Tipul instrumentului

Eurosistemul poate invita contrapărțile să constituie depozite la termen remunerate la BCN a statului membru în care este stabilită contrapartea. Atragerea de depozite la termen este prevăzută numai în scopuri de reglaj fin în vederea absorbției de lichiditate de pe piață.

Natura juridică

Depozitele acceptate de la contrapărți sunt la termen și au o rată fixă a dobânzii. BCN nu acordă colateral în schimbul depozitelor.

Condiții privind dobânda

Rata dobânzii aplicată depozitului este o rată a dobânzii simple, calculată pe baza convenției privind numărul de zile număr de zile/360. Dobânda se plătește la scadența depozitului.

Alte caracteristici operaționale

Caracteristicile operaționale ale atragerii de depozite la termen se pot rezuma după cum urmează:

depozitele sunt atrase în vederea absorbției de lichiditate;

frecvența cu care sunt atrase depozitele nu este standardizată;

scadența depozitelor nu este standardizată;

atragerea de depozite se efectuează în mod normal prin intermediul licitațiilor rapide, deși nu se exclude posibilitatea folosirii procedurilor bilaterale (a se vedea capitolul 5);

Depozitele la termen se păstrează în conturi deschise la BCN; se procedează la fel chiar dacă aceste operațiuni se efectuează în mod centralizat de către BCE.

Eurosistemul poate selecta, în conformitate cu criteriile menționate la punctul 2.2, un număr limitat de contrapărți pentru atragerea de depozite la termen.

CAPITOLUL 4

FACILITĂȚI PERMANENTE

Facilitatea de creditare marginală

Tipul instrumentului

Contrapărțile pot folosi facilitatea de creditare marginală pentru a obține lichiditate overnight de la BCN, la o rată a dobânzii predeterminată, în schimbul unor active eligibile (în conformitate cu capitolul 6). Facilitatea este destinată să răspundă nevoilor temporare de lichiditate ale contrapărților. În condiții normale, rata dobânzii aplicabilă acestei facilități constituie o limită superioară pentru rata dobânzii overnight pe piață. Termenii și condițiile aplicabile acestei facilități sunt identice în zona euro.

Natura juridică

BCN pot furniza lichiditate în cadrul facilității de creditare marginală fie sub formă de contracte de report overnight (adică proprietatea asupra activului este transferată creditorului, iar părțile convin totodată să efectueze tranzacția inversă prin retrocesiunea activului către debitor în următoarea zi lucrătoare), fie sub formă de credite colateralizate overnight (adică se constituie un drept de garanție opozabil, dar, întrucât se pornește de la premisa executării obligației de rambursare a datoriei, activul rămâne în proprietatea debitorului). Dispozițiile contractuale aplicate de BCN în cauză conțin prevederi suplimentare privind contractele de report. La furnizarea de lichiditate sub formă de credite colateralizate se ține seama de diferitele proceduri și formalități necesare pentru a permite constituirea și valorificarea ulterioară a colateralului (un gaj, o cesiune sau sarcină) care se aplică în diferitele jurisdicții.

Condiții de acces

Începând cu 19 mai 2008, infrastructura tehnică descentralizată a TARGET a fost înlocuită cu TARGET2. TARGET2 constă într-o platformă comună unică (prin intermediul căreia toate ordinele de plată sunt introduse și procesate și plățile sunt primite prin aceleași metode tehnice) și, câtă vreme este aplicabil, în sistemele de contabilitate deținute și utilizate pe plan intern de BCN.

În plus, accesul la facilitatea de creditare marginală este acordat doar contrapărților care au acces la un cont deschis la BCN la care se poate deconta operațiunea, de exemplu în cadrul platformei comune unice din TARGET2.

La închiderea fiecărei zile lucrătoare, pozițiile debitoare din contul de decontare al contrapărților deschis la BCN sunt considerate automat ca fiind o cerere de acces la facilitatea de creditare marginală. Procedurile la închiderea zilei în vederea accesului la facilitatea de creditare marginală sunt menționate la punctul 5.3.3.

În unele state membre, este posibil ca banca centrală națională sau unele sucursale ale acesteia să nu fie deschise în scopul efectuării operațiunilor de politică monetară în unele zile lucrătoare pentru Eurosistem, din cauza zilelor bancare nelucrătoare naționale sau regionale. În aceste cazuri, BCN este responsabilă cu informarea prealabilă a contrapărților cu privire la măsurile ce trebuie luate în vederea asigurării accesului la facilitatea de creditare marginală pe perioada zilelor bancare nelucrătoare.

Zilele în care TARGET2 este închis sunt anunțate pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu, precum și pe website-urile Eurosistemului (a se vedea apendicele 5).

În afară de obligația de a prezenta suficiente active-garanție eligibile, nu există nicio limită cu privire la valoarea fondurilor care pot fi acordate în cadrul facilității de creditare marginală.

Scadența și condițiile privind dobânda

Scadența creditului acordat în cadrul facilității de creditare marginală este overnight. Pentru contrapărțile care participă direct la TARGET2, creditul se rambursează în ziua următoare în care: (i) TARGET2; și (ii) sistemele SSS în cauză sunt operaționale, în momentul deschiderii acestor sisteme.

În prezentul document, termenul zi lucrătoare pentru Eurosistem se referă la orice zi în care BCE și cel puțin o bancă centrală națională sunt deschise în scopul de a efectua operațiuni de politică monetară din Eurosistem.

Consiliul guvernatorilor adoptă, în general, deciziile cu privire la modificările ratei dobânzii atunci când acesta evaluează orientarea politicii monetare la prima reuniune a acestuia din lună. Aceste decizii intră în vigoare, în general, numai la începutul următoarei perioade de aplicare a rezervelor minime obligatorii.

Suspendarea facilității

Accesul la facilitate se acordă numai în conformitate cu obiectivele și considerentele generale de politică monetară ale BCE. BCE poate adapta condițiile aplicabile facilității sau o poate suspenda în orice moment.

Facilitatea de depozit

Tipul instrumentului

În țările din zona euro se pot întâlni diferențe operaționale determinate de existența unor structuri contabile diferite ale băncilor centrale naționale.

Natura juridică

Depozitele overnight acceptate de la contrapărți se remunerează la o rată fixă a dobânzii. Contrapărțile nu primesc colateral în schimbul depozitelor.

Din cauza existenței unor structuri contabile diferite ale băncilor centrale naționale, BCE poate permite băncilor centrale naționale să aplice condiții de acces ușor diferite de cele menționate aici. Băncile centrale naționale vor furniza informațiile referitoare la orice astfel de deviere de la condițiile de acces descrise în prezentul document.

În plus, accesul la facilitatea de depozit este acordat doar contrapărților care au acces la un cont deschis la BCN la care se poate deconta operațiunea, de exemplu în cadrul platformei comune unice din TARGET2.

În plus, accesul la facilitatea de creditare marginală este acordat doar contrapărților care au acces la un cont deschis la BCN la care se poate deconta operațiunea, de exemplu în cadrul platformei comune unice din TARGET2.

În prezentul document, termenul zi lucrătoare pentru Eurosistem se referă la orice zi în care BCE și cel puțin o bancă centrală națională sunt deschise în scopul de a efectua operațiuni de politică monetară din Eurosistem.

Nu există nicio limită cu privire la suma pe care o contraparte o poate depune în cadrul facilității.

Scadența și condițiile privind dobânda

Scadența depozitelor constituite în cadrul facilității de depozit este overnight. Pentru contrapărțile care participă direct la TARGET2, depozitele deținute în cadrul facilității sunt scadente în ziua următoare în care TARGET2 este operațional, în momentul deschiderii acestuia.

Consiliul guvernatorilor adoptă, în general, deciziile cu privire la modificările ratei dobânzii atunci când acesta evaluează orientarea politicii monetare la prima reuniune a acestuia din lună. Aceste decizii intră în vigoare, în general, numai la începutul următoarei perioade de aplicare a rezervelor minime obligatorii.

Suspendarea facilității

Accesul la facilitate se acordă numai în conformitate cu obiectivele și considerentele generale de politică monetară ale BCE. BCE poate adapta condițiile aplicabile facilității sau o poate suspenda în orice moment.

CAPITOLUL 5

PROCEDURI

Proceduri de licitație

Considerații generale

Operațiunile de piață monetară din Eurosistem se efectuează, în mod normal, prin intermediul licitațiilor. Procedurile de licitație din Eurosistem se desfășoară în șase etape operaționale, prezentate în caseta 3.

Eurosistemul face distincție între două tipuri diferite de licitații: licitații standard și licitații rapide. Procedurile pentru licitațiile standard și licitațiile rapide sunt identice, cu excepția intervalului de timp și a sferei contrapărților.

Licitații standard

În cazul licitațiile standard, intervalul de timp maxim dintre momentul anunțării licitației și cel al certificării rezultatului alocării este de 24 de ore (intervalul de timp dintre termenul de depunere a ofertelor și anunțarea rezultatului alocării este de aproximativ două ore). Graficul 1 prezintă o imagine de ansamblu a cronologiei uzuale a etapelor operaționale ale licitațiilor standard. BCE poate decide să adapteze această cronologie pentru operațiuni individuale, dacă este necesar.

Operațiunile principale de refinanțare, operațiunile de refinanțare pe termen mai lung și operațiunile structurale (cu excepția tranzacțiilor simple) se efectuează întotdeauna prin intermediul licitațiilor standard. Contrapărțile care îndeplinesc criteriile generale de eligibilitate menționate la punctul 2.1 pot participa la licitații standard.

Licitații rapide

Licitațiile rapide se desfășoară, în mod normal, într-un interval de timp de 90 de minute de la momentul anunțării licitației, certificarea având loc imediat după anunțarea rezultatelor alocării. Cronologie uzuală a etapelor operaționale ale licitațiilor rapide este prezentată în graficul 2. BCE poate decide să adapteze această cronologie pentru operațiuni individuale, dacă este necesar. Licitațiile rapide se utilizează numai la efectuarea operațiunilor de reglaj fin. Eurosistemul poate selecta, în conformitate cu criteriile și procedurile menționate la punctul 2.2, un număr limitat de contrapărți care să participe la licitații rapide.

Licitații la rată fixă și la rată variabilă

În cadrul licitațiilor la rată fixă pentru operațiunile de swap valutar, BCE stabilește punctele swap aferente operațiunii, iar contrapărțile fac oferte privind suma determinată de monedă străină pe care doresc să o vândă (și să o răscumpere) sau să o cumpere (și să o revândă) în condițiile respective.

În cadrul licitațiilor la rată variabilă pentru operațiunile de swap valutar, contrapărțile fac oferte privind suma determinată de monedă străină și punctele swap la care doresc să efectueze tranzacții.

CASETA 3

Etape operaționale în cadrul procedurilor de licitație

Anunțarea licitației

Anunțarea de către BCE prin intermediul rețelelor publice de informare și pe website-ul BCE

Anunțarea de către BCN prin intermediul rețelelor naționale de informare și în mod direct prin transmiterea către contrapărți individuale (dacă este apreciat necesar)

Pregătirea și depunerea ofertelor de către contrapărți

Prelucrarea ofertelor de către Eurosistem

Alocarea și anunțarea rezultatelor licitației

Decizia BCE privind alocarea

Anunțarea rezultatelor alocării prin intermediul rețelelor publice de informare și pe website-ul BCE

Certificarea rezultatelor individuale ale alocării

Decontarea tranzacțiilor (a se vedea punctul 5.3)

Calendarul licitațiilor

Operațiuni principale de refinanțare și operațiuni de refinanțare pe termen mai lung

Calendarul licitațiilor Eurosistemului se poate găsi pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu, precum și pe website-urile Eurosistemului (a se vedea apendicele 5).

Operațiuni structurale

În prezentul document, termenul zi lucrătoare pentru BCN se referă la orice zi în care banca centrală națională a unui anumit stat membru este deschisă în scopul efectuării operațiunilor de politică monetară din Eurosistem. În unele state membre, sucursale ale băncii centrale naționale pot fi închise în zile lucrătoare pentru BCN din cauza zilelor nelucrătoare locale sau regionale. În aceste cazuri, banca centrală națională în cauză este responsabilă de informarea prealabilă a contrapărților cu privire la măsurile care trebuie luate în cazul tranzacțiilor ce implică sucursalele respective.

Operațiuni de reglaj fin

Operațiunile de reglaj fin nu sunt efectuate în conformitate cu un calendar prestabilit. BCE poate decide efectuarea operațiunilor de reglaj fin în orice zi lucrătoare pentru Eurosistem. La aceste operațiuni participă numai BCN ale statelor membre în care ziua tranzacției, ziua decontării și ziua rambursării sunt zile lucrătoare pentru BCN.

Graficul 1

Cronologia uzuală a etapelor operaționale în cadrul licitațiilor standard

[orele sunt menționate conform orei BCE (CET)]

Notă: Cifrele se referă la etapele operaționale definite în caseta 3.

Graficul 2

Cronologia uzuală a etapelor operaționale în cadrul licitațiilor rapide

Notă: Cifrele se referă la etapele operaționale definite în caseta 3.

Anunțarea licitației

Licitațiile standard din Eurosistem se anunță în mod public, prin intermediul rețelelor de informare și al website-ului BCE. În plus, operațiunea de licitație poate fi anunțată de BCN direct contrapărților care nu au acces la rețelele de informare. Mesajul public de anunțare a licitației conține, de regulă, următoarele informații:

numărul de referință al licitației;

data licitației;

tipul operațiunii (furnizare sau absorbție de lichiditate și tipul instrumentului de politică monetară care urmează să fie folosit);

scadența operațiunii;

tipul licitației (licitație la rată fixă sau la rată variabilă);

metoda de alocare (licitație de tip olandez sau licitație de tip american, astfel cum sunt definite la punctul 5.1.5);

volumul prevăzut pentru operațiune (de regulă, numai în cazul operațiunilor de refinanțare pe termen mai lung);

rata dobânzii/prețul/punctele swap determinate (în cazul licitației la rată fixă);

minimul/maximul acceptat al ratei dobânzii/prețului/punctelor swap (dacă este cazul);

data începerii operațiunii și data scadenței acesteia (dacă este cazul) sau data valutei și data scadenței instrumentului (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE);

valutele implicate și valuta a cărei sumă este determinată (în cazul operațiunilor de swap valutar);

cursul de schimb de referință la vedere care trebuie folosit la calcularea ofertelor (în cazul operațiunilor de swap valutar);

limita maximă a ofertei (dacă este cazul);

suma minimă alocată fiecărei contrapărți (dacă este cazul);

procentul minim de alocare (dacă este cazul);

orarul de prezentare a ofertelor;

valoarea nominală a certificatelor (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE); și

codul ISIN al emisiunii (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE).

În vederea îmbunătățirii transparenței în cazul operațiunilor de reglaj fin, Eurosistemul anunță licitațiile rapide, de regulă, în mod public și în avans. Totuși, în situații excepționale, BCE poate decide să nu anunțe public, în avans, licitațiile rapide. Anunțarea licitațiilor rapide se face conform procedurilor prevăzute pentru licitațiile standard. În cazul unei licitații rapide care nu se anunță public în avans, contrapărțile selectate sunt contactate în mod direct de BCN. În cazul unei licitații rapide care se anunță public, BCN poate contacta în mod direct contrapărțile selectate.

BCE își rezervă dreptul de a întreprinde orice acțiune considerată potrivită pentru a corecta o eroare în mesajul de anunțare a licitației, inclusiv anularea sau întreruperea unei licitații aflate în desfășurare.

Pregătirea și transmiterea ofertelor de participare la licitație de către contrapărți

Ofertele contrapărților trebuie să corespundă modelului oferit de BCN pentru operațiunea în cauză. Ofertele trebuie transmise BCN a unui stat membru în care se află o unitate a instituției respective (sediu central sau sucursală). În fiecare stat membru ofertele unei instituții pot fi prezentate numai de o singură unitate (fie de sediul central, fie de o sucursală).

La operațiunile de swap valutar la rată fixă, trebuie să se indice suma determinată de monedă străină pe care contrapartea dorește să o tranzacționeze cu Eurosistemul.

În ceea ce privește emiterea de certificate de creanță ale BCE, BCE poate decide că ofertele trebuie exprimate sub formă de prețuri și nu ca o rată a dobânzii. În asemenea cazuri prețurile trebuie indicate ca procente din valoarea nominală.

În operațiunile de swap valutar la rată variabilă, trebuie să se indice suma determinată de monedă străină pe care contrapartea dorește să o tranzacționeze cu Eurosistemul și nivelul relevant al punctelor swap.

În cazul operațiunilor principale de refinanțare, valoarea minimă a ofertei este de 1000000 EUR. Ofertele care depășesc această valoare trebuie exprimate ca multipli de 100000 EUR. Aceeași valoare minimă a ofertelor și aceiași multipli se aplică și în cazul operațiunilor de reglaj fin și al operațiunilor structurale. Valoarea minimă a ofertei se aplică pentru fiecare nivel al ratei dobânzii/prețului/punctelor swap.

Pentru operațiunile de refinanțare pe termen mai lung, fiecare BCN definește o valoare minimă a ofertei cuprinsă între 10000 EUR și 1000000 EUR. Ofertele care depășesc valoarea minimă definită a ofertei trebuie exprimate ca multipli de 10000 EUR. Valoarea minimă a ofertei se aplică pentru fiecare nivel al ratei dobânzii.

BCE poate impune o limită maximă a ofertei pentru a evita ofertele cu o valoare disproporționat de mare. O astfel de limită maximă a ofertei se indică întotdeauna în mesajul public de anunțare a licitației.

Sau să deconteze suma în numerar în cazul operațiunilor de absorbție de lichiditate.

Ofertele pot fi revocate până la termenul de depunere a acestora. Ofertele transmise după termenul specificat în mesajul de anunțare a licitației nu sunt valabile. BCN hotărăsc dacă termenul a fost respectat. BCN exclud toate ofertele unei contrapărți în cazul în care valoarea totală a ofertelor depășește limita maximă a ofertei stabilită de BCE. De asemenea, BCN exclud orice ofertă cu o valoare mai mică decât valoarea minimă a ofertei sau care este mai mică decât minimul sau mai mare decât maximul acceptat pentru rata dobânzii/prețul/punctele swap. În plus, BCN pot exclude ofertele incomplete sau care nu respectă modelul furnizat. În cazul excluderii unei oferte, BCN în cauză informează contrapartea cu privire la decizia sa de excludere înainte de alocarea sumelor în cadrul licitației.

Proceduri de alocare în cadrul licitației

Licitație la rată fixă

Alocarea în cadrul unei licitații la rată fixă presupune adunarea ofertelor primite de la contrapărți. În cazul în care valoarea agregată a ofertelor depășește suma totală a lichidității care urmează să fie alocată, ofertele depuse se onorează în mod proporțional, în funcție de raportul dintre suma de alocat și valoarea agregată a ofertelor (a se vedea caseta 4). Suma alocată fiecărei contrapărți este rotunjită la cel mai apropiat euro. Cu toate acestea, BCE poate hotărî să aloce o sumă minimă sau un procent minim fiecărui ofertant în cazul licitațiilor la rată fixă.

CASETA 4

Alocarea în cadrul licitațiilor la rată fixă

Procentul de alocare este:

Suma alocată celei de-a i-a contrapărți este:

alli = all % × (ai)

unde:

Licitații la rată variabilă în euro

Alocarea în cadrul licitațiilor la rată variabilă în euro de furnizare de lichiditate presupune gruparea ofertelor în ordinea descrescătoare a ratelor dobânzilor oferite. Ofertele cu nivelurile cele mai ridicate ale ratei dobânzii au prioritate, iar ofertele cu rate ale dobânzii mai scăzute sunt acceptate în ordine descrescătoare până la epuizarea cantității totale de lichiditate de alocat. În cazul în care, la nivelul cel mai scăzut acceptat al ratei dobânzii (adică rata dobânzii marginale), valoarea agregată a ofertelor depășește suma rămasă pentru alocare, suma rămasă este alocată ofertelor în proporția cuvenită în funcție de raportul dintre suma de alocat și valoarea agregată a ofertelor la rata dobânzii marginale (a se vedea caseta 5). Suma alocată fiecărei contrapărți este rotunjită la cel mai apropiat euro.

În alocarea în cadrul licitațiilor la rată variabilă de absorbție de lichiditate (care pot fi folosite pentru emiterea de certificate de creanță ale BCE și pentru atragerea de depozite la termen) ofertele sunt grupate în ordinea crescătoare a ratelor dobânzilor oferite (sau în ordinea descrescătoare a prețurilor oferite). Ofertele cu nivelul cel mai scăzut al ratei dobânzii (prețul cel mai ridicat) sunt cele dintâi onorate, iar ofertele cu ratele dobânzii mai ridicate (oferte cu prețuri mai scăzute) sunt acceptate în ordine succesivă până la atingerea nivelului de lichiditate de absorbit. În cazul în care, la nivelul cel mai ridicat acceptat al ratei dobânzii (prețul cel mai mic) (adică rata dobânzii marginale/prețul marginal), valoarea agregată a ofertelor depășește suma rămasă pentru alocare, suma respectivă este alocată ofertelor în mod proporțional, în conformitate cu raportul dintre suma rămasă de alocat și valoarea agregată a ofertelor la rata dobânzii marginale/prețul marginal (a se vedea caseta 5). Pentru emiterea de certificate de creanță ale BCE, suma alocată fiecărei contrapărți este rotunjită până la cel mai apropiat multiplu al valorii nominale a certificatelor de creanță ale BCE. Pentru alte operațiuni de absorbție de lichiditate, suma alocată fiecărei contrapărți este rotunjită la cel mai apropiat euro.

BCE poate decide să aloce o sumă minimă fiecărui ofertant câștigător în cadrul licitațiilor la rată variabilă.

CASETA 5

Alocarea în cadrul licitațiilor la rată variabilă în euro

(exemplul se referă la ofertele privind ratele dobânzilor)

Procentul de alocare la rata dobânzii marginale este:

Suma alocată celei de-a i-a contrapărți la rata dobânzii marginale este:

all (rm)i = all%(rm) × a(rm)i

Suma totală alocată celei de-a i-a contrapărți este:

unde:

valoarea agregată a ofertelor la a s-a rată a dobânzii (rs)

rata dobânzii marginale:

r1 ≥ rs ≥ rm în cazul unei licitații de furnizare de lichiditate

rm ≥ rs ≥ r1 în cazul unei licitații de absorbție de lichiditate

rata dobânzii înainte de rata dobânzii marginale (ultima rată a dobânzii la care ofertele se onorează în totalitate):

rm–1 > rm în cazul unei licitații de furnizare de lichiditate

rm > rm–1 în cazul unei licitații de absorbție de lichiditate

Licitații la rată variabilă având ca obiect operațiuni de swap valutar

Punctele swap se grupează în ordine crescătoare, ținând seama de semnul punctelor, care depinde de semnul diferenței de rată a dobânzii dintre moneda străină și euro. În cazul în care, la scadența swapului, rata dobânzii pentru moneda străină este mai mare decât rata dobânzii corespunzătoare pentru euro, semnul punctelor swap este pozitiv (adică euro este cotat la o valoare mai mare în raport cu moneda străină). În situația inversă, dacă rata dobânzii pentru moneda străină este mai mică decât rata dobânzii corespunzătoare pentru euro, semnul punctelor swap este negativ (adică euro este cotat la o valoare mai mică în raport cu moneda străină).

Alocarea în cadrul licitațiilor la rată variabilă având ca obiect operațiuni de swap valutar de absorbție de lichiditate presupune gruparea ofertelor în ordinea descrescătoare a punctelor swap oferite. Ofertele cu cel mai ridicat nivel al punctelor swap au prioritate, urmând ca ofertele cu niveluri mai scăzute ale punctelor swap să fie acceptate în ordine descrescătoare până la epuizarea sumei totale determinate a valutei de absorbit. În cazul în care, la nivelul cel mai scăzut acceptat al punctelor swap (și anume, punctele swap marginale), valoarea agregată a ofertelor depășește suma rămasă pentru alocare, suma rămasă este alocată ofertelor în mod proporțional, în funcție de raportul dintre suma rămasă de alocat și valoarea agregată a ofertelor la punctele swap marginale (a se vedea caseta 6). Suma alocată fiecărei contrapărți este rotunjită la cel mai apropiat euro.

Metode de alocare

La alocarea în cadrul licitațiilor la rată variabilă, Eurosistemul poate aplica fie proceduri de licitație bazate pe metoda ratei uniforme, fie proceduri de licitație bazate pe metoda ratei multiple. În licitațiile bazate pe metoda ratei uniforme (de tip olandez), rata dobânzii/prețul/punctele swap de alocare, aplicate ofertelor onorate, sunt egale cu rata dobânzii/prețul/punctele swap marginale (adică, rata dobânzii/prețul/punctele swap la care suma totală de alocat este epuizată). În licitațiile bazate pe metoda ratei multiple (de tip american), rata dobânzii/prețul/punctele swap de alocare sunt egale cu rata dobânzii/prețul/punctele swap prezentate în fiecare ofertă individuală.

CASETA 6

Alocarea în cadrul licitațiilor la rată variabilă având ca obiect operațiuni de swap valutar

Procentul de alocare la punctele swap marginale este:

Suma alocată celei de-a i-a contrapărți la punctele swap marginale este:

all (Δm)i = all% (Δm) × a(Δm)i

Suma totală alocată celei de-a i-a contrapărți este:

unde:

valoarea totală a ofertelor la al s-lea nivel al punctelor swap (Δs)

punctele swap marginale:

Δm ≥ Δs ≥ Δ1 în cazul unei operațiuni de swap valutar de furnizare de lichiditate

Δ1 ≥ Δs ≥ Δm în cazul unei operațiuni de swap valutar de absorbție de lichiditate

punctele swap înainte de punctele swap marginale (ultimele puncte swap la care ofertele se onorează în întregime):

Δm > Δm–1 în cazul unei operațiuni de swap valutar de furnizare de lichiditate

Δm–1 > Δm în cazul unei operațiuni de swap valutar de absorbție de lichiditate

Anunțarea rezultatelor licitației

Rezultatele licitațiilor standard și ale licitațiilor rapide sunt anunțate public prin intermediul rețelelor de informare și pe website-ul BCE. În plus, BCN pot anunța rezultatul alocării în mod direct contrapărților care nu au acces la rețelele de informare. Mesajul de anunțare publică a rezultatului licitației conține, în general, următoarele informații:

numărul de referință al licitației;

data licitației;

tipul operațiunii;

scadența operațiunii;

valoarea totală a ofertelor transmise de contrapărțile Eurosistemului;

numărul ofertanților;

valutele folosite (în cazul operațiunilor de swap valutar);

valoarea totală alocată;

procentul de alocare (în cazul licitațiilor la rată fixă);

cursul de schimb la vedere (în cazul operațiunilor de swap valutar);

rata dobânzii/prețul/punctele swap marginale acceptate și procentul de alocare la rata dobânzii/prețul/punctele swap marginale (în cazul licitațiilor la rată variabilă);

rata minimă a ofertei, rata maximă a ofertei și rata medie ponderată de alocare (în cazul licitațiilor bazate pe metoda ratei multiple);

data începerii operațiunii și data scadenței acesteia (dacă este cazul) sau data valutei și data scadenței instrumentului (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE);

suma minimă alocată fiecărei contrapărți (dacă este cazul);

procentul minim de alocare (dacă este cazul);

valoarea nominală a certificatelor (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE); și

codul ISIN al emisiunii (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE).

BCN certifică direct contrapărților câștigătoare rezultatele individuale ale alocării.

Dacă rezultatul licitației conține informații eronate cu privire la oricare dintre elementele de mai sus, BCE își rezervă dreptul de a întreprinde orice acțiune considerată potrivită pentru a corecta astfel de informații eronate.

Proceduri bilaterale

Considerații generale

Consiliul guvernatorilor BCE poate decide că, în situații excepționale, aceste operațiuni pot fi efectuate și de BCE.

Contactul direct cu contrapărțile

În cadrul acestei proceduri, BCN contactează direct una sau mai multe contrapărți naționale, care sunt selectate în conformitate cu criteriile menționate la punctul 2.2. BCN decid dacă să încheie sau nu tranzacția cu contrapărțile în conformitate cu instrucțiunile precise ale BCE. Tranzacțiile se decontează prin intermediul BCN.

În cazul în care Consiliul guvernatorilor BCE ar decide că, în situații excepționale, operațiunile bilaterale ar putea fi efectuate și de BCE însăși (sau de una sau câteva BCN acționând în calitate de agenți operativi ai BCE), procedurile pentru astfel de operațiuni ar fi modificate în mod corespunzător. În acest caz, BCE (sau BCN care acționează în calitate de agenți operativi ai BCE) ar contacta direct una sau câteva contrapărți din zona euro, selectate în conformitate cu criteriile menționate la punctul 2.2. BCE (sau BCN care acționează în numele BCE) ar decide dacă să încheie sau nu tranzacția cu contrapărțile. Totuși, decontarea tranzacțiilor s-ar realiza în mod descentralizat, prin intermediul BCN.

Operațiunile bilaterale efectuate prin contactarea directă a contrapărților se pot aplica în cazul tranzacțiilor reversibile, al tranzacțiilor simple, al operațiunilor de swap valutar și al atragerii de depozite la termen.

Operațiuni efectuate prin intermediul burselor de valori și al agenților de piață

BCN pot efectua tranzacții simple prin intermediul burselor de valori și al agenților de piață. Pentru aceste operațiuni, sfera contrapărților nu este limitată a priori, iar procedurile sunt adaptate convențiilor de piață aplicabile instrumentelor de creanță tranzacționate.

Anunțarea operațiunilor bilaterale

De regulă, operațiunile bilaterale nu se anunță public în avans. În plus, BCE poate decide să nu anunțe public rezultatele operațiunilor bilaterale.

Zile de desfășurare a operațiunilor bilaterale

BCE poate decide să desfășoare operațiuni bilaterale de reglaj fin în orice zi lucrătoare pentru Eurosistem. La astfel de operațiuni participă numai BCN ale statelor membre în care ziua tranzacției, ziua decontării și ziua rambursării sunt zile lucrătoare pentru BCN.

Operațiunile bilaterale simple efectuate în scopuri structurale se desfășoară și se decontează, de regulă, numai în zilele care sunt zile lucrătoare pentru BCN în toate statele membre.

Proceduri de decontare

Considerații generale

Descrierea standardelor de utilizare a SSS eligibile în zona euro și o listă actualizată cu legăturile eligibile între aceste sisteme pot fi găsite pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu.

Dispozițiile contractuale aplicate de BCN (sau BCE) în cazul instrumentelor specifice de politică monetară conțin prevederi suplimentare referitoare la procedurile de decontare. Procedurile de decontare pot diferi într-o anumită măsură de la o BCN la alta, din cauza diferențelor existente la nivelul legislației naționale și al practicilor operaționale.

Decontarea operațiunilor de piață monetară

Operațiunile de piață monetară bazate pe licitații standard (adică operațiuni principale de refinanțare, operațiuni de refinanțare pe termen mai lung și operațiuni structurale) se decontează, de regulă, în prima zi care urmează zilei tranzacției în care TARGET2 și toate SSS în cauză sunt deschise. Cu toate acestea, emiterea de certificate de creanță ale BCE este decontată în a doua zi următoare datei tranzacției și în care TARGET2 și toate SSS în cauză sunt deschise. În principiu, Eurosistemul vizează decontarea tranzacțiilor aferente operațiunilor sale de piață monetară în mod simultan în toate statele membre și cu toate contrapărțile care au furnizat suficiente active-garanție. Cu toate acestea, din cauza constrângerilor de ordin operațional și a caracteristicilor tehnice ale SSS, momentul exact din ziua decontării operațiunilor de piață monetară poate fi diferit în țările din zona euro. Momentul decontării operațiunilor principale de refinanțare și a operațiunilor de refinanțare pe termen mai lung coincide în mod normal cu momentul rambursării unei operațiuni anterioare cu scadența corespunzătoare.

Eurosistemul vizează decontarea operațiunilor de piață monetară efectuate prin intermediul licitațiilor rapide și al procedurilor bilaterale în ziua tranzacției. Cu toate acestea, Eurosistemul poate aplica uneori, din motive de ordin operațional, alte date de decontare pentru aceste operațiuni, în special în cazul tranzacțiilor simple și al operațiunilor de swap valutar (a se vedea tabelul 3).

Proceduri de la închiderea zilei

Procedurile de la închiderea zilei sunt menționate în documentele referitoare la TARGET2. În general, momentul închiderii TARGET2 este ora 18.00, ora BCE (CET). După momentul închiderii, TARGET2 nu mai acceptă ordine de plată pentru prelucrare, dar prelucrează ordinele de plată rămase care au fost acceptate înainte de momentul închiderii. Cererile contrapărților privind accesul la facilitatea de creditare marginală sau la facilitatea de depozit trebuie să fie depuse la BCN în cauză cel târziu în 15 minute de la momentul închiderii TARGET2. Termenul-limită pentru solicitarea accesului la facilitățile permanente din Eurosistem este amânat cu încă 15 minute în ultima zi lucrătoare pentru Eurosistem dintr-o perioadă de aplicare a rezervelor minime obligatorii.

Soldurile negative înregistrate în conturile de decontare în TARGET2 ale contrapărților eligibile, rămase după finalizarea procedurilor de control la închiderea zilei, sunt considerate automat ca fiind o cerere de acces la facilitatea de creditare marginală (a se vedea punctul 4.1).

CAPITOLUL 6

ACTIVE ELIGIBILE

Considerații generale

Operațiunile simple și reversibile de piață monetară de absorbție de lichiditate se bazează, de asemenea, pe active-garanție. Criteriile de eligibilitate pentru activele-garanție folosite în operațiunile reversibile de piață monetară de absorbție de lichiditate sunt identice cu cele care se aplică activelor-garanție folosite în operațiuni reversibile de piață monetară de furnizare de lichiditate. Totuși, în operațiunile de absorbție de lichiditate nu se aplică marje de ajustare a valorii.

În scopul protejării Eurosistemului de pierderi în cadrul operațiunilor de politică monetară, asigurării unui tratament egal al contrapărților și îmbunătățirii eficienței operaționale și transparenței, activele-garanție trebuie să îndeplinească anumite criterii pentru a fi eligibile în cadrul operațiunilor de politică monetară din Eurosistem. Eurosistemul a elaborat un cadru unic privind activele eligibile, comun tuturor operațiunilor de creditare din cadrul Eurosistemului. Acest cadru unic, denumit și Lista unică, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007 și a înlocuit sistemul bazat pe două categorii de active aplicat de la începutul celei de-a treia etape a Uniunii economice și monetare.

Cadrul unic cuprinde două clase distincte de active, active tranzacționabile și active netranzacționabile. Cu excepția faptului că activele netranzacționabile nu sunt folosite de Eurosistem pentru tranzacții simple, nu se face nicio distincție între cele două clase de active în ceea ce privește calitatea activelor și eligibilitatea lor pentru diferitele tipuri de operațiuni de politică monetară a Eurosistemului. Activele eligibile pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem pot fi folosite și ca active-garanție pentru credite pe parcursul zilei.

Pe parcursul perioadei tranzitorii de până în 2013, pentru o clasă specifică de active din cadrul activelor netranzacționabile, creanțele private, în cadrul zonei euro pot exista diferențe în ceea ce privește un număr limitat de criterii de eligibilitate și operaționale (a se vedea punctul 6.2.2).

Cerințe de eligibilitate pentru activele-garanție

Lista se publică și se actualizează zilnic pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu. Activele tranzacționabile emise de societăți nefinanciare fără rating de la o instituție externă de evaluare a creditului (ECAI) pentru emisiune, emitent sau garant nu sunt incluse în lista publică a activelor tranzacționabile eligibile. Eligibilitatea acestor titluri de creanță depinde de evaluarea creditului efectuată de sursa de evaluare a creditului aleasă de contrapartea respectivă în conformitate cu regulile ECAF aplicabile creanțelor private prevăzute la punctul 6.3.3.1.

Criteriile de eligibilitate pentru activele tranzacționabile

Certificatele de creanță emise de BCE și toate certificatele de creanță emise de BCN înainte de data adoptării monedei euro în statul membru respectiv sunt eligibile.

Pentru a stabili eligibilitatea altor active tranzacționabile, se aplică următoarele criterii de eligibilitate (a se vedea și tabelul 4):

Tipul activului

Cerințe generale privind eligibilitatea

Acesta trebuie să fie un instrument de creanță cu:

Obligațiunile cu warrante sau alte drepturi similare atașate nu sunt eligibile.

un cupon care nu poate determina un flux de numerar negativ și care este de unul dintre tipurile următoare:

cupoane fixe, zero sau multi-step (care se modifică în mai multe etape pe durata de viață a obligațiunii), adică instrumente cu calendar și valori predefinite ale cupoanelor;

cupoane pentru care rata dobânzii este legată de o rată de referință, fără factor de ajustare, dependente de doar un index corespunzător ratei pieței monetare din zona euro, de exemplu EURIBOR, LIBOR și indici similari, sau o rată de swap cu scadență constantă, de exemplu indicii CMS, EIISDA, EUSA;

cupoane care se calculează prin înmulțirea ratei de referință cu un factor de ajustare (supraunitar sau subunitar) (leveraged and de-leveraged floating coupons) dependente de doar un index corespunzător ratei pieței monetare din zona euro, de exemplu EURIBOR, LIBOR și indici similari, sau o rată de swap cu scadență constantă, de exemplu indicii CMS, EIISDA, EUSA;

cupoane pentru care rata dobânzii este legată de o rată de referință, fără factor de ajustare (flat floating coupons), și cupoane care se calculează prin înmulțirea ratei de referință cu un factor de ajustare (supraunitar sau subunitar) (leveraged and de-leveraged floating coupons) dependente de randamentul unei obligațiuni de stat din zona euro care are o scadență de un an sau mai puțin (un index sau un randament brut de referință);

obligațiuni cu cupon variabil indexat la rata inflației la care se adaugă o marjă fixă (flat inflation-floaters) dependente de indicii de inflație din zona euro, care nu conțin discrete range (obligațiune cu dobândă acumulată dependentă de evoluția unei rate de referință în raport cu banda de variație predefinită, la date/ore stabilite anterior de către emitent), range accrual (obligațiune cu dobândă acumulată dependentă de evoluția unei rate de referință în raport cu banda de variație predefinită), ratchet (obligațiune cu opțiune de răscumpărare anticipată la cumpărător ce poartă un cupon variabil ce poate fi ajustat de emitent numai în sens descrescător, după o anumită perioada, cu o marjă fixă în raport cu o rată de referință; opțiunea de răscumpărare poate fi exercitată de către cumpărător doar dacă emitentul a resetat cuponul la o valoare mai mică) sau structuri complexe similare.

Sunt excluse mai ales următoarele structuri de cupoane: toate obligațiunile cu rata dobânzii variabilă (floater) dependente de ratele dobânzilor pentru monedă străină, indicii privind materii prime și titluri de participație și cursurile de schimb, obligațiunile ale căror cupoane variază în funcție de două rate de referință (dual floater) și obligațiunile cu rata dobânzii variabilă legate de spreadurile swapurilor sau de orice altă combinație de indici și orice fel de cupoane de tip ratchet și range accrual, precum și obligațiunile ale căror cupoane se află în relație inversă cu rata dobânzii de referință (inverse floaters) și cupoanele care depind de un rating de credit. În plus, sunt excluse structurile cu termene complexe precum target redemption notes și opțiunile de schimbare a tipului de cupon prin utilizarea drepturilor suplimentare de solicitare a rambursării anticipate.

Cupoanele eligibile ar trebui să nu aibă opțiuni pentru emitent, respectiv nu ar trebui să permită schimbări ale definiției cuponului pe durata vieții instrumentului care să depindă de o decizie a emitentului. În plus, dacă există niveluri maxime (cap) sau minime (floor), acestea trebuie să fie fixe și predefinite. Clasificarea unui instrument din perspectiva cuponului acestuia, în cazul unui cupon multi-step, se bazează pe o perspectivă prospectivă.

Neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate sus-menționate exclude și eligibilitatea activelor chiar dacă acestea sunt aplicabile numai unor părți ale structurii remunerației (precum o primă) și chiar dacă sunt garantate explicit o plată pozitivă a cuponului și o rambursare a valorii principalului cel puțin.

Cerințele prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b) se aplică până la stingerea obligației. Instrumentele de creanță nu pot genera drepturi asupra principalului și/sau dobânzii care să fie subordonate drepturilor deținătorilor de alte instrumente de creanță emise de același emitent.

Criterii suplimentare de eligibilitate aplicabile titlurilor garantate cu active

În sensul cadrului juridic din Eurosistem referitor la politica monetară, obligațiunile garantate nu sunt considerate a fi titluri garantate cu active.

Alineatul (1) litera (a) nu se aplică titlurilor garantate cu active. Eurosistemul evaluează eligibilitatea titlurilor garantate cu active din perspectiva criteriilor suplimentare prevăzute la acest punct.

Activele care generează flux de numerar și care stau la baza titlurilor garantate cu active trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

dobândirea acestui tip de active trebuie să fie reglementată de legea unui stat membru al UE;

Un titlu garantat cu active nu este considerat eligibil dacă oricare dintre active, care fac parte din activele care generează flux de numerar și care stau la baza titlurilor garantate cu active, a fost inițiat direct de vehiculul investițional specializat (SPV) emitent al titlurilor garantate cu active.

trebuie să fie inițiate și vândute emitentului de către un inițiator sau, după caz, un intermediar cu sediul social în SEE;

Această cerință nu exclude titlurile garantate cu active în cazul în care structura de emitere include două vehicule investiționale specializate și cerința de vânzare reală este respectată cu privire la acele vehicule investiționale specializate, astfel încât instrumentele de creanță emise de al doilea vehicul investițional specializat sunt direct sau indirect garantate de către fondul de active inițial și toate fluxurile de numerar de la activele generatoare de fluxuri de numerar sunt transferate de la primul vehicul investițional specializat la cel de al doilea.

Această restricție nu include swapurile utilizate doar pentru scopuri de acoperire împotriva riscului în tranzacțiile cu titluri garantate cu active.

în cazul în care acestea sunt creanțe private, debitorii și creditorii trebuie să aibă sediul social (sau, în cazul persoanelor fizice, să aibă reședința) în SEE și, dacă este relevant, titlul de valoare aferent trebuie să fie localizat în SEE. Dreptul aplicabil acestor creanțe private trebuie să fie dreptul unui stat din SEE. În cazul în care acestea sunt obligațiuni, emitenții trebuie să aibă sediul social în SEE, acestea trebuie să fie emise într-un stat SEE în baza legislației aplicabile într-un stat SEE și orice titlu de valoare aferent trebuie să fie localizat în SEE.

Astfel cum este prevăzut la punctul 6.2.1.7, emitentul unui titlu garantat cu active trebuie să aibă sediul social în SEE.

În cazurile în care inițiatorii sau, după caz, intermediarii au avut sediul social în zona euro sau în Regatul Unit, Eurosistemul a verificat că în acele jurisdicții nu existau dispoziții severe privind invalidarea vânzării activelor-garanție către vehiculul investițional specializat (clawback). În cazul în care inițiatorul sau, după caz, intermediarul are sediul social în alt stat SEE, titlurile garantate cu active pot fi considerate eligibile doar dacă Eurosistemul stabilește că drepturile acestuia vor fi protejate în mod corespunzător față de dispozițiile privind invalidarea vânzării activelor-garanție către vehiculul investițional specializat, dispoziții considerate relevante de Eurosistem în baza dreptului statului SEE relevant. În acest sens, înainte ca titlurile garantate cu active să fie considerate eligibile, trebuie depusă o evaluare juridică independentă realizată într-o formă acceptabilă pentru Eurosistem și care să prevadă normele aplicabile în acel stat în ceea ce privește invalidarea vânzării activelor-garanție către un vehicul investițional specializat. Pentru a putea stabili dacă drepturile sale sunt protejate în mod adecvat în ceea ce privește normele privind invalidarea vânzării activelor-garanție către un vehicul investițional specializat, Eurosistemul poate solicita alte documente, inclusiv prezentarea de către cesionar a unui certificat privind solvabilitatea vânzătorului pentru perioada suspectă. Normele privind invalidarea vânzării activelor-garanție către un vehicul investițional specializat, apreciate de Eurosistem ca fiind severe și, prin urmare, inacceptabile, includ norme în temeiul cărora vânzarea de active care generează flux de numerar și care stau la baza titlurilor garantate cu active poate fi invalidată de către lichidator doar în temeiul faptului că a fost încheiată într-o anumită perioadă de timp (perioada suspectă) înainte de declarația de insolvabilitate a vânzătorului (inițiator/intermediar) sau în cazul în care o astfel de invalidare poate fi prevenită doar de cesionar dacă acesta poate dovedi că nu avea cunoștință de insolvabilitatea vânzătorului (inițiator/intermediar) la momentul vânzării.

În cadrul unei emisiuni structurate, pentru a fi eligibilă, o tranșă (sau subtranșă) nu poate fi subordonată altor tranșe din aceeași emisiune. Se consideră că o tranșă (sau subtranșă) nu este subordonată față de alte tranșe (sau subtranșe) din aceeași emisiune dacă, în conformitate cu prioritatea la plată aplicabilă după transmiterea unui aviz de punere în executare, astfel cum este prevăzut în prospectul de emisiune, niciunei alte tranșe (sau subtranșe) nu i se acordă prioritate față de această tranșă (sau subtranșă) în ceea ce privește primirea plății (principal și dobândă), respectiva tranșă (sau subtranșă) fiind astfel ultima dintre diferitele tranșe sau subtranșe ale unei emisiuni structurate care suportă pierderile. Pentru emisiunile structurate al căror prospect prevede transmiterea unui aviz cu privire la plata anticipată (acceleration notice) și punere în executare (enforcement notice), caracterul nesubordonat al unei tranșe (sau subtranșe) trebuie asigurat cu privire la prioritatea la plată atât pentru avizul cu privire la plata anticipată, cât și pentru cel cu privire la punere în executare.

Pentru ca titlurile garantate cu active să devină sau să rămână eligibile pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem, Eurosistemul solicită date la nivel de împrumut (loan-level data) standardizate și cuprinzătoare cu privire la pachetul de active care generează flux de numerar și care stau la baza titlurilor garantate cu active, date care trebuie transmise de părțile participante la titlul garantat cu active, în conformitate cu apendicele 8.

Pentru stabilirea eligibilității titlurilor garantate cu active, Eurosistemul ține cont de datele completate în câmpurile obligatorii în modelul relevant de raportare a datelor la nivel de împrumut, în sensul apendicelui 8. În evaluarea eligibilității, Eurosistemul ține cont de: (a) orice întrerupere a transmiterii datelor; și (b) cât de frecvent câmpurile individuale de date la nivel de împrumut nu conțin date relevante.

Pentru a fi eligibil, un titlu garantat cu active trebuie să fie garantat cu active care generează flux de numerar și pe care Eurosistemul le consideră omogene, adică activele care generează flux de numerar și care garantează titluri garantate cu active aparțin doar uneia dintre următoarele categorii: (a) creanțe ipotecare rezidențiale; (b) creanțe ipotecare comerciale; (c) credite acordate întreprinderilor mici și mijlocii; (d) credite auto; (e) credite de consum; (f) creanțe de tip leasing; sau (g) creanțe din operațiunile cu carduri de credit. Titlurile garantate cu active nu sunt eligibile pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem dacă pachetul de active care le garantează este alcătuit din active eterogene.

Eurosistemul își rezervă dreptul de a cere oricărui terț relevant, precum emitentul, inițiatorul sau agentul intermediar, orice clarificare și/sau confirmare juridică pe care o consideră necesară pentru a evalua eligibilitatea titlurilor garantate cu active și cu privire la furnizarea datelor la nivel de împrumut. Nerespectarea acestor cerințe poate conduce la suspendarea sau la refuzul recunoașterii eligibilității respectivei tranzacții cu titluri garantate cu active.

Criterii suplimentare de eligibilitate aplicabile obligațiunilor garantate

Începând cu 31 martie 2013, obligațiunile garantate fac obiectul următoarelor cerințe suplimentare:

Fondul de acoperire al unei obligațiuni garantate nu conține titluri garantate cu active, cu excepția titlurilor garantate cu active care:

respectă cerințele prevăzute în Directiva 2006/48/CE și Directiva 2006/49/CE cu privire la titlurile garantate cu active din obligațiunile garantate;

au fost inițiate de un membru al aceluiași grup consolidat din care face parte și emitentul obligațiunilor garantate sau de o entitate afiliată aceluiași organism central la care este afiliat și emitentul obligațiunilor garantate;

sunt utilizate ca instrument tehnic pentru transferul de ipoteci sau credite imobiliare garantate de la entitatea inițiatoare în fondul de acoperire.

Obligațiunile garantate aflate pe lista de active garantate cu active eligibile la 28 noiembrie 2012 și care nu îndeplinesc cerințele (a)-(c) rămân eligibile până la 28 noiembrie 2014.

Standarde de creditare

Instrumentele de creanță trebuie să respecte standardele înalte de creditare prevăzute de reglementările ECAF pentru activele tranzacționabile, în conformitate cu punctul 6.3.2.

Locul emisiunii

Cadrul pentru evaluarea utilizatorilor în Eurosistem este publicat pe website-ul BCE la adresa: www.ecb.europa.eu/paym/coll/coll/ssslinks/html/index.en.html

Titlurile de creanță internaționale globale la purtător (international debt securities in global bearer form) emise la sau după 1 ianuarie 2007 prin intermediul depozitarilor centrali internaționali de valori mobiliare Euroclear Bank (Belgia) și Clearstream Banking Luxemburg trebuie, pentru a fi eligibile, să fie emise sub forma certificatelor globale noi și să fie depuse la un depozitar obișnuit, care poate fi un DCIVM sau, după caz, un DCVM care a fost evaluat pozitiv de Eurosistem în baza standardelor și procedurilor de evaluare descrise în Cadrul pentru evaluarea utilizatorilor în Eurosistem. Titlurile de creanță internaționale globale la purtător care au fost emise în forma certificatelor globale clasice înainte de 1 ianuarie 2007 și titlurile fungibile emise cu același cod ISIN la această dată sau ulterior rămân eligibile până la scadență. Titlurile de creanță internaționale globale înregistrate (international debt securities issued in global registered form) emise după 30 septembrie 2010 prin intermediul depozitarilor centrali internaționali de valori mobiliare Euroclear Bank (Belgia) și Clearstream Banking Luxemburg trebuie, pentru a fi eligibile, să fie emise în cadrul noii structuri de păstrare pentru titlurile de creanță internaționale. Titlurile de creanță internaționale globale înregistrate emise anterior sau la acea dată rămân eligibile până la scadență. Titlurile de creanță internaționale individuale la purtător (international debt securities in individual note form) emise după 30 septembrie 2010 nu vor mai fi eligibile. Titlurile de creanță internaționale individuale la purtător emise anterior sau la acea dată rămân eligibile până la scadență.

Societățile nefinanciare sunt definite în Sistemul European de Conturi 1995 (SEC 95).

Proceduri de decontare

Instrumentul de creanță trebuie să fie transferabil prin înregistrare în cont. Acesta trebuie deținut și decontat în zona euro printr-un cont deschis în cadrul Eurosistemului sau al unui SSS care a fost evaluat pozitiv de Eurosistem în baza standardelor și procedurilor de evaluare descrise în Cadrul pentru evaluarea utilizatorilor în Eurosistem, astfel încât perfectarea și executarea colateralului să fie guvernate de legea unui stat membru.

Lista legăturilor eligibile este publicată pe website-ul BCE la adresa: www.ecb.europa.eu/paym/coll/coll/ssslinks/html/index.en.html

Piețe acceptate

JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

O listă cu piețele nereglementate acceptabile este publicată pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu, și este actualizată cel puțin o dată pe an.

Siguranță, transparență și accesibilitate sunt definite de Eurosistem exclusiv în sensul îndeplinirii funcției Eurosistemului de gestionare a colateralului. Procesul de selectare nu vizează evaluarea calității intrinseci a diferitelor piețe. Principiile trebuie înțelese după cum urmează: siguranța desemnează certitudinea cu privire la tranzacții, în special certitudinea privind validitatea și producerea de efecte a tranzacțiilor. Transparența se referă la accesul liber la informații privind normele procedurale și de funcționare ale pieței, caracteristicile financiare ale activelor, mecanismul de formare a prețurilor și cantitățile și prețurile relevante (cotații, rate ale dobânzii, volume de tranzacționare, sume exigibile etc.). Accesibilitatea se referă la capacitatea Eurosistemului de a participa și de a avea acces la piață; o piață este accesibilă pentru scopuri de gestionare a colateralului în cazul în care normele sale procedurale și de funcționare permit Eurosistemului să obțină informații și să desfășoare tranzacții atunci când este necesar în aceste scopuri.

Tipul emitentului/garantului

Instrumentul de creanță trebuie emis sau garantat de bănci centrale ale statelor membre ale UE, entități din sectorul public, entități din sectorul privat sau instituții internaționale sau supranaționale.

Locul de stabilire al emitentului/garantului

Țările G10 din afara SEE includ în prezent Statele Unite, Canada, Japonia și Elveția.

Activele tranzacționabile emise înainte de 1 ianuarie 2007 de o entitate care nu este stabilită în SEE sau în una dintre țările G10 care nu fac parte din SEE, dar care sunt garantate de o entitate stabilită în SEE, rămân eligibile până la 31 decembrie 2011, cu condiția ca acestea să îndeplinească celelalte criterii de eligibilitate și cerințele aplicabile garanțiilor stabilite la punctul 6.3.2, și devin neeligibile după această dată.

Garantul trebuie să aibă sediul social în SEE, cu excepția cazului în care nu este necesară o garanție pentru stabilirea standardelor înalte de creditare pentru activele tranzacționabile, astfel cum este prevăzut la punctul 6.3.2.

Instituțiile internaționale sau supranaționale sunt emitenți/garanți eligibili indiferent de locul lor de stabilire. În cazul unui instrument de creanță tranzacționabil emis de o societate nefinanciară căreia nu îi este atribuit un rating de către o instituție externă de evaluare a creditului (ECAI), emitentul/garantul trebuie să fie stabilit în zona euro.

Moneda de exprimare

Exprimat ca atare sau în denominările naționale ale euro.

Criteriile de eligibilitate pentru activele netranzacționabile

În perioada 2007-2013, pentru creanțele private se aplică un regim intermediar care permite fiecărei BCN să aleagă un prag minim pentru valoarea creanțelor private eligibile în scopuri de garantare, cu excepția utilizării transfrontaliere, și să decidă dacă ar trebui să se perceapă un comision de procesare. Din cursul anului 2013 se va aplica un regim complet unificat.

Creanțele private

Creanțele private se mai numesc și împrumuturi bancare. Schuldscheindarlehen și creanțele private de drept olandez asupra administrațiilor publice sau altor debitori eligibili și care sunt acoperite de o garanție de stat (de exemplu, organismele pentru locuințe sociale) sunt considerate echivalente cu creanțele private.

tipul activului: activul trebuie să fie o creanță privată care este o datorie a unui debitor față de o contraparte din cadrul Eurosistemului. Creanțele private care sunt amortizabile (adică principalul sau dobânda se rambursează conform unui calendar prestabilit) sunt, de asemenea, eligibile. Liniile de credit neutilizate (de exemplu, linie neutilizată de creanțe private de tip revolving), creditările pe descoperiri de cont și scrisorile de credit (care autorizează utilizarea creditelor, dar care nu sunt creanțe private ca atare) nu sunt eligibile. În cazul unui împrumut sindicalizat, partea unui organism membru al sindicatului de plasament este considerată un tip de creanță privată eligibil. Creanțele private nu pot acorda drepturi asupra principalului și/sau a dobânzii care se subordonează drepturilor deținătorilor altor creanțe private (sau altor tranșe sau subtranșe din cadrul aceluiași împrumut sindicalizat) sau ai instrumentelor de creanță ale aceluiași emitent;

creanța privată trebuie să aibă: (i) o valoare principală fixă, necondiționată; și (ii) o rată a dobânzii care nu poate determina un flux de numerar negativ. Aceste caracteristici trebuie păstrate până la stingerea obligației. De asemenea, rata dobânzii ar trebui să aparțină uneia dintre următoarele categorii: (i) cupon zero; (ii) rată fixă; (iii) rată variabilă dependentă de o altă rată a dobânzii de referință. În plus, creanțele private cu rata dobânzii dependentă de rata inflației sunt, de asemenea, eligibile;

Astfel cum este definit în SEC 95.

locul de stabilire al debitorului și garantului: debitorul trebuie să aibă sediul social în zona euro. Garantul trebuie să aibă și el sediul social în zona euro, cu excepția cazului în care nu este necesară o garanție pentru stabilirea standardelor înalte de creditare pentru activele netranzacționabile, astfel cum este prevăzut la punctul 6.3.3. Această cerință nu se aplică instituțiilor internaționale sau supranaționale;

standardele de creditare: calitatea creanțelor private se evaluează în funcție de solvabilitatea debitorului sau garantului în cauză. Creanțele private trebuie să respecte standardele înalte de creditare prevăzute de reglementările ECAF pentru active netranzacționabile, conform punctului 6.3.3;

valoarea minimă: la momentul depunerii creanței private, pentru a fi utilizată drept colateral de contraparte (mobilizare), creanța trebuie să respecte un prag minim al valorii. Fiecare BCN poate alege o valoare minimă aplicabilă creanțelor private interne. Pentru utilizare transfrontalieră, se aplică un prag minim comun de 500000 EUR;

proceduri de utilizare: creanța privată trebuie utilizată în conformitate cu procedurile Eurosistemului, astfel cum sunt definite în documentația națională respectivă;

legislația aplicabilă: atât contractul de creanță privată, cât și contractul dintre contraparte și BCN care mobilizează creanța privată drept colateral (contract de mobilizare) trebuie să fie reglementate de legislația unui stat membru. De asemenea, numărul total de legislații aplicabile: (i) contrapărții; (ii) creditorului; (iii) debitorului; (iv) garantului (după caz); (v) contractului de creanță privată; (vi) contractului de mobilizare nu poate fi mai mare de două;

Exprimat ca atare sau în denominările naționale ale euro.

Instrumente de creanță netranzacționabile garantate cu creanțe ipotecare asupra persoanelor private

Pentru a fi eligibile, RMBD trebuie să îndeplinească următoarele criterii de eligibilitate (a se vedea și tabelul 4):

Biletele la ordin garantate cu creanțe ipotecare de drept irlandez sunt în prezent singurele instrumente financiare din această categorie de active.

RMBD trebuie să aibă: (i) o sumă principală fixă, necondiționată; și (ii) o rată a dobânzii care nu poate determina un flux de numerar negativ;

standardele de creditare: RMBD trebuie să respecte standarde înalte de creditare, care sunt evaluate conform capitolului din reglementările ECAF destinat RMBD, în conformitate cu punctul 6.3.3;

tipul emitentului: emitenții eligibili sunt instituțiile de credit care sunt contrapărți eligibile;

locul de stabilire al emitentului: emitentul trebuie să aibă sediul social în zona euro;

proceduri de utilizare: RMBD trebuie utilizat în conformitate cu procedurile Eurosistemului, astfel cum sunt definite în documentația națională respectivă;

Exprimat ca atare sau în denominările naționale ale euro.

Cerințe suplimentare pentru utilizarea activelor eligibile

Chiar dacă sunt eligibile, băncile centrale naționale pot decide să nu accepte ca garanții următoarele active tranzacționabile sau netranzacționabile:

instrumente de creanță scadente în viitorul imediat; și

instrumente de creanță cu un flux de venituri, de exemplu plata cuponului, programată în viitorul imediat.

Cerințe juridice suplimentare pentru creanțele private

Pentru a asigura crearea unei garanții valide asupra creanțelor private și pentru a asigura o punere în executare rapidă a creanțelor private în caz de neîndeplinire a obligațiilor de către contraparte, trebuie respectate câteva cerințe juridice suplimentare. Aceste cerințe juridice se referă la următoarele elemente:

verificarea existenței creanțelor private;

notificarea debitorului cu privire la mobilizarea creanței private sau înregistrarea unei astfel de mobilizări;

lipsa restricțiilor privind secretul bancar și confidențialitatea;

lipsa restricțiilor privind mobilizarea creanței private;

lipsa restricțiilor privind punerea în executare a creanței private.

Conținutul acestor cerințe juridice este prevăzut în apendicele 7. Detalii suplimentare privind caracteristicile specifice ale jurisdicțiilor naționale pot fi găsite în documentația națională relevantă.

Reguli de utilizare a activelor eligibile

Activele tranzacționabile pot fi folosite pentru toate operațiunile de politică monetară care se bazează pe active-garanție, respectiv tranzacții simple și reversibile de piață monetară și facilitatea de credit marginală. Activele netranzacționabile pot fi folosite ca active-garanție pentru tranzacții reversibile de piață monetară și pentru facilitatea de credit marginală. Aceste active nu se folosesc în tranzacțiile simple din cadrul Eurosistemului. Toate activele tranzacționabile și netranzacționabile pot fi folosite, de asemenea, ca active-garanție pentru creditul pe parcursul zilei.

În cazul în care o contraparte folosește active pe care nu poate sau nu mai poate să le folosească pentru a garanta o datorie în curs, deoarece există legături strânse cu emitentul/debitorul/garantul sau aceștia sunt una și aceeași entitate, contrapartea este obligată să notifice de îndată acest lucru băncii centrale naționale în cauză. Valoarea activelor este stabilită la zero la următoarea dată de evaluare și poate fi declanșat un apel în marjă (a se vedea și apendicele 6). De asemenea, contrapartea trebuie să retragă activul cât mai repede posibil.

Termenul de legături strânse desemnează oricare dintre următoarele situații în care contrapartea este legată de un emitent/debitor/garant de active eligibile:

contrapartea deține direct sau indirect, prin intermediul uneia sau mai multor întreprinderi, 20 % sau mai mult din capitalul emitentului/debitorului/garantului;

emitentul/debitorul/garantul deține direct sau indirect, prin intermediul uneia sau mai multor întreprinderi, 20 % sau mai mult din capitalul contrapărții;

un terț deține mai mult de 20 % din capitalul contrapărții și mai mult de 20 % din capitalul emitentului/debitorului/garantului, fie direct, fie indirect, prin intermediul uneia sau mai multor întreprinderi.

În scopul punerii în aplicare a politicii monetare, în special pentru monitorizarea respectării regulilor de utilizare a activelor eligibile în ceea ce privește legăturile strânse, Eurosistemul face disponibile pe plan intern informațiile privind deținerile de capital furnizate în acest scop de autoritățile de supraveghere. Informațiile sunt supuse standardelor privind confidențialitatea aplicate de autoritățile de supraveghere.

Dispozițiile de mai sus privind legăturile strânse nu se aplică: (a) legăturilor strânse dintre o contraparte și o entitate din sectorul public din țările SEE care are dreptul de a percepe taxe sau în cazul în care un instrument de creanță este garantat de o entitate din sectorul public din țările SEE care are dreptul de a percepe taxe; (b) obligațiunilor bancare garantate emise în conformitate cu criteriile prevăzute în partea 1 punctele 68-70 din anexa VI la Directiva 2006/48/CE; (c) cazurilor în care instrumentele de creanță sunt protejate de dispoziții juridice specifice comparabile cu instrumentele prevăzute la litera (b), cum este cazul: (i) instrumentelor de creanță netranzacționabile garantate cu creanțe ipotecare asupra persoanelor private (RMBD) care nu sunt titluri de valoare; sau (ii) obligațiunilor bancare garantate pentru care sunt îndeplinite toate criteriile prevăzute în partea 1 punctele 68-70 din anexa VI la Directiva 2006/48/CE, cu excepția limitelor privind creditele garantate din fondul de acoperire.

În plus, o contraparte nu poate depune drept colateral niciun titlu garantat cu active în cazul în care contrapartea (sau un terț cu care are legături strânse) fie asigură acoperirea riscului valutar pentru titlul garantat cu active prin efectuarea unei tranzacții de acoperire a riscului valutar având drept contraparte emitentul, fie furnizează lichiditate pentru 20 % sau mai mult din valoarea în circulație a titlului garantat cu active.

Toate activele tranzacționabile și netranzacționabile trebuie să poată fi utilizate în operațiuni transfrontaliere, în toată zona euro. Aceasta înseamnă că toate contrapărțile Eurosistemului trebuie să aibă posibilitatea de a folosi acest tip de active eligibile fie prin intermediul legăturilor cu SSS interne în cazul activelor tranzacționabile, fie prin intermediul altor acorduri eligibile, în vederea obținerii de credite de la BCN a statului membru în care este stabilită contrapartea (a se vedea punctul 6.6).

O contraparte care depune un titlu garantat cu active care are legături strânse cu inițiatorul activelor-garanție ale titlului garantat cu active trebuie să informeze Eurosistemul cu privire la orice modificare planificată pentru acel titlu garantat cu active care ar putea avea un impact asupra calității de credit a acestuia, de exemplu alterarea ratei dobânzii datorate pentru obligațiuni, o modificare a acordului de swap, modificări ale compoziției creditelor-garanție care nu sunt prevăzute în prospect, modificări ale priorității la plată. Eurosistemul trebuie notificat cu o lună înainte cu privire la orice modificare a unui titlu garantat cu active depus. În plus, la momentul depunerii titlului garantat cu active, contrapartea ar trebui să furnizeze informații cu privire la orice modificare care a avut loc în ultimele șase luni. În conformitate cu punctul 6.2, Eurosistemul nu oferă consultanță înainte de modificare.

Mecanismul Eurosistemului de evaluare a creditului

Domeniu de aplicare și elemente

Mecanismul Eurosistemului de evaluare a creditului (ECAF) definește procedurile, normele și tehnicile care asigură îndeplinirea standardelor înalte de creditare din Eurosistem pentru toate activele eligibile.

În cadrul general, la stabilirea standardelor înalte de creditare, Eurosistemul face distincție între activele tranzacționabile și activele netranzacționabile (a se vedea punctele 6.3.2 și 6.3.3), pentru a ține seama de natura juridică diferită a acestor active și din motive de eficiență operațională.

La evaluarea îndeplinirii de către activele eligibile a standardelor de creditare, Eurosistemul ia în considerare informațiile privind evaluarea creditului furnizate de sistemele de evaluare a creditului care pot proveni de la una dintre următoarele patru surse: instituțiile externe de evaluare a creditului (ECAI), sistemele interne de evaluare a creditului (ICAS) ale BCN, sistemele interne de rating (IRB) ale contrapărților sau instrumentele de rating (IR) ale terților furnizori. De asemenea, la evaluarea îndeplinirii standardelor de creditare, Eurosistemul ia în considerare și criterii și caracteristici instituționale care garantează pentru deținătorul titlului o protecție similară, precum garanțiile.

În ceea ce privește sursa ECAI, evaluarea trebuie să aibă la bază un rating public. Eurosistemul își rezervă dreptul de a solicita orice clarificare pe care o consideră necesară. În privința titlurilor garantate cu active, ratingurile trebuie explicate într-un raport privind ratingul de credit, aflat la dispoziția publicului, și anume un raport detaliat care precede vânzarea sau care privește o nouă emisiune, care să includă, printre altele, o analiză completă a aspectelor juridice și structurale, o evaluare detaliată a pachetului de colateral, o analiză a participanților la tranzacții, precum și o analiză a oricăror altor caracteristici relevante pentru o tranzacție. Totodată, ECAI trebuie să publice rapoarte periodice de supraveghere pentru titlurile garantate cu active. Publicarea acestor rapoarte trebuie să corespundă frecvenței și programării plăților cupoanelor. Aceste rapoarte trebuie să cuprindă, cel puțin, o actualizare a datelor principale privind tranzacțiile (de exemplu, compoziția pachetului de colateral, participanții la tranzacție, structura capitalului), precum și a datelor privind randamentul.

Grila armonizată de evaluare a Eurosistemului este publicată pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu. O evaluare a creditului de nivel 3 al calității creditului înseamnă un rating pe termen lung egal cu cel puțin BBB- stabilit de Fitch sau Standard & Poor's, Baa3 stabilit de Moody's sau BBBL stabilit de DBRS.

Directiva privind cerințele de capital este înțeleasă ca incluzând Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (JO L 177, 30.6.2006, p. 1) și Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (JO L 177, 30.6.2006, p. 201).

Triple A înseamnă un rating pe termen lung de nivel AAA stabilit de Fitch, Standard & Poor's sau DBRS sau de nivel Aaa stabilit de Moody's.

Single A înseamnă un rating pe termen lung egal cu cel puțin A- stabilit de Fitch sau Standard & Poor’s, A3 stabilit de Moody’s sau AL stabilit de DBRS.

Eurosistemul își rezervă dreptul de a stabili dacă o emisiune, un emitent, un debitor sau un garant îndeplinește cerințele privind standardele înalte de creditare, pe baza oricăror informații pe care le poate considera pertinente și, pe baza acestora, poate refuza active, poate limita utilizarea acestora sau poate aplica marje suplimentare dacă acest lucru este necesar în vederea asigurării unei protecții corespunzătoare a Eurosistemului împotriva riscurilor, potrivit articolului 18.1 din Statutul SEBC. Măsuri de acest tip pot fi, de asemenea, aplicate anumitor contrapărți, în special în cazul în care, între calitatea creditului contrapărții și calitatea creditului activelor prezentate drept colateral pare să existe o corelație puternică. În cazul în care refuzul se bazează pe informații prudențiale, utilizarea oricărei informații de acest tip transmise fie de contrapărți, fie de autoritățile de supraveghere, se face doar în măsura strict necesară pentru îndeplinirea sarcinilor Eurosistemului de conducere a politicii monetare.

Pot fi excluse din lista activelor eligibile activele emise sau garantate de entități care fac obiectul blocării fondurilor și/sau al altor măsuri impuse de Uniune în temeiul articolului 75 din tratat sau de un stat membru al UE, care restricționează utilizarea fondurilor acestora, sau de entități cu privire la care Consiliul guvernatorilor BCE a luat o decizie prin care se suspendă sau se exclude accesul acestora la operațiunile de piață monetară sau la facilitățile permanente din Eurosistem.

Stabilirea standardelor înalte de creditare pentru activele tranzacționabile

Standardele înalte de creditare pentru active tranzacționabile se stabilesc pe baza următoarelor criterii:

În cazul în care există mai multe evaluări ECAI pentru același emitent/debitor sau garant și dacă, eventual, acestea sunt contradictorii, se aplică regula celui mai bun rating (respectiv, cea mai bună evaluare de credit a ECAI disponibilă).

Pentru obligațiunile bancare garantate emise de la 1 ianuarie 2008, standardele înalte de creditare sunt evaluate pe baza ansamblului de criterii enumerate mai sus. Se presupune că obligațiunile bancare garantate emise înainte de 1 ianuarie 2008 respectă standarde înalte de creditare, dacă respectă strict criteriile prevăzute la articolul 52 alineatul (4) din directiva OPCVM.

Informațiile sunt publicate pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu.

evaluarea creditului de către o ECAI în cazul titlurilor garantate cu active: în cazul titlurilor garantate cu active emise la sau după 1 martie 2010, Eurosistemul solicită pentru emisiune cel puțin două evaluări ale creditului de către orice ECAI acceptate. În scopul stabilirii eligibilității acestor titluri de valoare, va fi aplicată regula celui de–al doilea rating dintre cele mai bune, care înseamnă că nu numai cea mai bună evaluare a creditului de către o ECAI, ci și evaluarea imediat următoare trebuie să respecte pragul de calitate a creditului pentru titlurile garantate cu active. În temeiul acestei reguli, Eurosistemul impune pentru ambele evaluări ale creditului nivelul AAA/Aaa la emitere și nivelul single A pe durata valabilității titlului de valoare pentru ca titlurile de valoare să fie eligibile.

De la 1 martie 2011, toate titlurile garantate cu active, indiferent de data emiterii, trebuie să aibă cel puțin două evaluări ale creditului de la orice ECAI acceptate pentru emisiune, iar pentru ca titlurile de valoare să rămână eligibile trebuie să fie îndeplinită și regula celui de-al doilea rating dintre cele mai bune.

În ceea ce privește cea de a doua evaluare ECAI, evaluarea creditului la emitere se referă la evaluarea creditului atunci când a fost emisă sau publicată pentru prima dată de către ECAI.

Emiterile fungibile continue (fungible tap issuances) de titluri garantate cu active sunt considerate a fi emiteri noi de titluri garantate cu active. Toate titlurile garantate cu active care au fost emise sub același cod ISIN trebuie să îndeplinească criteriile de eligibilitate aplicabile la data ultimei emiteri fungibile continue. Pentru emisiunile fungibile continue de titluri garantate cu active care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate aplicabile la data ultimei emiteri fungibile continue, toate titlurile garantate cu active care au fost emise sub același cod ISIN sunt considerate neeligibile. Această regulă nu se aplică în cazul emiterilor fungibile continue de titluri garantate cu active care se aflau pe lista Eurosistemului de active eligibile la 10 octombrie 2010 dacă cea mai recentă emitere continuă a avut loc înainte de acea dată. Emiterile nefungibile continue sunt considerate a fi titluri diferite garantate cu active;

garanții: în lipsa unei evaluări (acceptabile) a creditului efectuate de o ECAI pentru emitent, se pot stabili standardele înalte de creditare pe baza unor garanții furnizate de garanți cu o situație financiară solidă. Soliditatea financiară a garantului se evaluează pornind de la evaluările creditului efectuate de o ECAI care respectă pragul de calitate a creditului din Eurosistem. Garanția trebuie să respecte următoarele cerințe:

o garanție este considerată acceptabilă dacă garantul a garantat necondiționat și irevocabil obligațiile emitentului față de plata principalului, a dobânzii și a oricăror altor sume datorate în raport cu instrumentul de creanță titularilor acestuia, până la îndeplinirea integrală a acestor obligații;

garanția trebuie să fie plătibilă la prima solicitare (independent de datoria aferentă). Garanțiile furnizate de entități publice care au dreptul de a percepe impozite trebuie ori să fie plătibile la prima solicitare, ori să asigure o plată promptă și punctuală în urma neîndeplinirii obligației. Obligațiile garantului în raport cu garanția trebuie să fie cel puțin de nivel egal și proporțional (pari passu) cu toate celelalte obligații negarantate ale garantului;

garanția trebuie să fie reglementată de dreptul unui stat membru al UE și trebuie să fie validă, obligatorie și opozabilă garantului din punct de vedere juridic;

Banca centrală națională care raportează cu privire la un anumit activ este, în general, banca centrală națională a țării în care activul va fi acceptat pentru tranzacționare/va fi tranzacționat pe o piață acceptată. În cazul în care un activ este acceptat spre tranzacționare/este tranzacționat pe mai multe piețe, orice întrebare trebuie adresată pe linia de asistență privind activele eligibile a BCE (Eligible-Assets.hotline@ecb.europa.eu).

În lipsa unei evaluări a creditului efectuate de o ECAI pentru emisiune, emitent sau garant, standardele înalte de creditare se stabilesc după cum urmează:

emitenți sau garanți din sectorul public din zona euro: în cazul în care un activ tranzacționabil este emis sau garantat de o administrație regională, o autoritate locală sau o entitate din sectorul public (PSE) cu sediul în zona euro în conformitate cu Directiva privind cerințele de capital, se aplică următoarea procedură:

Se așteaptă punerea la dispoziție a listelor cu entitățile aparținând celor trei categorii, a criteriilor de clasificare a emitenților, debitorilor sau garanților în cele trei categorii, precum și a legăturilor către website-urile relevante ale autorităților de supraveghere naționale, pe website-ul Autorității bancare europene (ABE), la adresa www.eba.europa.eu.

este realizată o evaluare implicită a creditului pentru emitenții și garanții din categoriile 1 și 2 prin evaluarea creditului efectuată de o ECAI în privința administrației centrale a țării unde este stabilit emitentul sau garantul. Această evaluare implicită a creditului trebuie să respecte pragul de calitate a creditului practicat de Eurosistem. Pentru emitenții/garanții din categoria 3 nu se stabilește o evaluare implicită a creditului;

Societățile nefinanciare sunt definite în Sistemul European de Conturi 1995 (SEC 95).

Stabilirea standardelor înalte de creditare pentru activele netranzacționabile

Creanțele private

În vederea stabilirii obligației de îndeplinire a unor standarde înalte de creditare de către debitorii sau garanții creanțelor private, contrapărțile trebuie să selecteze o sursă principală de evaluare a creditului dintre cele disponibile și acceptate de Eurosistem. O contraparte va selecta un sistem al unei surse de evaluare a creditului disponibile, cu excepția cazului în care este vorba de ECAI, când pot fi folosite toate ECAI acceptate.

Contrapărțile trebuie să păstreze sursa selectată cel puțin un an, astfel încât să se evite trecerea de la o sursă de evaluare a creditului la alta (respectiv, să se evite căutarea, între toate sursele sau sistemele disponibile, a celei mai bune evaluări a creditului care să garanteze eligibilitatea, pentru fiecare debitor individual). Contrapărțile care doresc să își schimbe sursele de evaluare a creditului după perioada minimă de un an trebuie să prezinte o cerere motivată BCN competente.

Pe baza prezentării unei cereri motivate, contrapărțile pot primi permisiunea de a folosi mai multe sisteme sau surse. Se așteaptă ca principala sursă de evaluare a creditului aleasă să acopere cel mai mare număr de debitori prezentați de contraparte. Utilizarea mai multor surse sau sisteme de evaluare a creditului ar trebui justificată de existența unei anumite situații de fond. În principiu, o astfel de situație ar putea apărea în condițiile în care sursa sau sistemul inițial de evaluare a creditului nu asigură o acoperire suficientă.

În cazul activelor tranzacționabile emise de societăți nefinanciare, dar pentru care nu s-a stabilit un rating de către o ECAI acceptată, această cerință se aplică evaluării creditului emitenților.

Evaluările creditului pentru debitori/garanți: standardele înalte de creditare pentru debitorii sau garanții de creanțe private se stabilesc în conformitate cu reguli care diferențiază debitorii/garanții din sectorul public de cei care sunt societăți nefinanciare:

debitori sau garanți din sectorul public: se aplică următoarele reguli în mod secvențial:

există o evaluare a creditului efectuată de sistemul sau sursa selectată de contraparte și aceasta este folosită pentru a stabili dacă debitorul sau garantul din sectorul public respectă pragul de calitate a creditului;

În cazul în care există mai multe evaluări ECAI pentru același emitent/debitor sau garant și dacă, eventual, acestea sunt contradictorii, se aplică regula celui mai bun rating (respectiv, cea mai bună evaluare de credit a ECAI disponibilă).

în cazul în care nu este disponibilă nicio evaluare a creditului conform punctelor (i) sau (ii), se aplică aceeași procedură ca în cazul activelor tranzacționabile:

Se așteaptă punerea la dispoziție a listelor cu entitățile aparținând celor trei categorii, a criteriilor de clasificare a emitenților, debitorilor sau garanților în cele trei categorii, precum și a legăturilor către website-urile relevante ale autorităților de supraveghere naționale, pe website-ul Autorității bancare europene (ABE), la adresa www.eba.europa.eu.

o evaluare implicită a creditului pentru debitorii sau garanții din categoriile 1 și 2 se stabilește pornind de la evaluarea creditului realizată de o ECAI în privința administrației centrale a țării unde este stabilit debitorul sau garantul. Această evaluare implicită trebuie să respecte pragul de calitate a creditului practicat de Eurosistem.

În cazul în care există o evaluare a creditului efectuată de sistemul sau de sursa selectată de contraparte [sau de ECAI în cazul punctului (ii) în privința debitorilor sau garanților din sectorul public], dar care se află sub pragul de calitate a creditului, debitorul sau garantul este neeligibil;

În cazul în care contrapartea a ales o ECAI drept sursă a evaluării creditului, aceasta poate folosi regula celui mai bun rating: în cazul în care există mai multe evaluări ECAI pentru același emitent/debitor sau garant și dacă, eventual, acestea sunt contradictorii, se aplică regula celui mai bun rating (respectiv, cea mai bună evaluare de credit a ECAI disponibilă).

În cazul sistemelor specifice de evaluare a creditului, pragul de calitate a creditului poate fi ajustat în funcție de procesul de monitorizare a performanțelor (a se vedea punctul 6.3.5).

În cazul în care există o evaluare a creditului efectuată de sistemul sau de sursa selectată de contraparte, dar care se află sub pragul de calitate a creditului, debitorul sau garantul este neeligibil. Dacă nu este disponibilă nicio evaluare a creditului pentru a stabili standardele de creditare, debitorul sau garantul este considerat neeligibil.

Garanții: O garanție trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

o garanție este considerată acceptabilă dacă garantul a garantat necondiționat și irevocabil obligațiile debitorului privind plata principalului, a dobânzii și a oricăror altor sume datorate în conformitate cu creanța privată titularului acesteia, până la îndeplinirea integrală a acestor obligații. În acest sens, o garanție considerată acceptabilă nu este necesar să fie specifică creanței private, ci poate să se aplice doar debitorului, cu condiția să acopere și creanța privată în cauză;

garanția trebuie să fie plătibilă la prima solicitare (independent de creanța privată aferentă). Garanțiile furnizate de entități publice care au dreptul de a percepe impozite trebuie ori să fie plătibile la prima solicitare, ori să asigure o plată promptă și punctuală în urma neîndeplinirii obligației. Obligațiile garantului în raport cu garanția trebuie să fie cel puțin de nivel egal și proporțional (pari passu) cu toate celelalte obligații negarantate ale garantului;

garanția trebuie să fie reglementată de dreptul unui stat membru al UE și trebuie să fie validă, obligatorie și opozabilă garantului din punct de vedere juridic;

pentru ca un activ însoțit de o garanție să poată fi considerat eligibil, trebuie să se prezinte, în prealabil, o confirmare juridică privind validitatea juridică, efectul obligatoriu și opozabilitatea garanției, atât în ceea ce privește fondul, cât și forma, în modalități acceptate de Eurosistem. Confirmarea juridică trebuie, de asemenea, să precizeze că nu este vorba de o garanție personală, ce poate fi pusă în executare doar de către creditorul creanței private. În cazul în care garantul este stabilit în altă jurisdicție decât cea unde se aplică legea care reglementează garanția, confirmarea juridică trebuie să ateste, de asemenea, că garanția este validă și opozabilă conform legii care reglementează locul de stabilire al garantului. Confirmarea juridică trebuie prezentată spre examinare BCN a statului a cărui legislație reglementează creanța privată. Nu este necesară prezentarea unei confirmări juridice în cazul garanțiilor date de entități publice care au dreptul de a percepe impozite. Cerința de opozabilitate respectă orice lege privind insolvabilitatea sau falimentul, principiile generale de echitate și alte legi și principii similare aplicabile garantului și care, în general, afectează drepturile creditorilor față de garant.

Instrumentele de creanță netranzacționabile garantate cu creanțe ipotecare asupra persoanelor private (RMBD)

Astfel cum este prevăzut în grila armonizată de evaluare a Eurosistemului, publicată pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu.

Criteriile de acceptare pentru sistemele de evaluare a creditului

ECAF folosește informații privind evaluarea creditului provenind din patru surse. În cadrul fiecărei surse poate exista un set de sisteme de evaluare a creditului.

Eurosistemul publică doar informații privind operațiunile de creditare ale Eurosistemului și nu își asumă nicio responsabilitate pentru evaluarea sa asupra sistemelor de evaluare a creditului acceptate.

Sursa instituțiilor externe de evaluare a creditului

ECAI sunt cunoscute pe piețele financiare ca agenții de rating.

ECAI trebuie să fie recunoscute în mod oficial de autoritatea de supraveghere din Uniune relevantă pentru țările din zona euro în care vor fi folosite, în conformitate cu Directiva privind cerințele de capital;

ECAI trebuie să respecte criteriile operaționale și să dispună de o sferă de acoperire corespunzătoare, astfel încât să asigure punerea în aplicare eficientă a ECAF. În special, utilizarea evaluărilor lor ale creditului este condiționată de punerea la dispoziția Eurosistemului a informațiilor privind aceste evaluări, precum și a informațiilor care permit compararea și atribuirea evaluărilor în funcție de nivelurile de calitate a creditului și de pragul de calitate a creditului din cadrul ECAF, dar și a informațiilor necesare pentru punerea în aplicare a procesului de monitorizare a performanțelor (a se vedea punctul 6.3.5).

Eurosistemul își rezervă dreptul de a decide dacă acceptă o ECAI pentru operațiunile de creditare, utilizând, printre alți factori, procesul său de monitorizare a performanțelor.

O ECAI care participă la ECAF este supusă procesului de monitorizare a performanțelor din Eurosistem (a se vedea punctul 6.3.5). Împreună cu datele privind monitorizarea performanței se depune și un document semnat de către directorul executiv al ECAI, sau de către o persoană cu drept de semnătură și cu răspundere pentru activitatea de audit sau de conformitate din cadrul ECAI, care să confirme acuratețea și validitatea informațiilor privind monitorizarea performanțelor.

Sursa sistemelor interne de evaluare a creditului (ICAS) ale BCN

Sursa ICAS constă în prezent din cele patru sisteme de evaluare a creditului utilizate de Deutsche Bundesbank, Banco de España, Banque de France și Oesterreichische Nationalbank. BCN care decid să își dezvolte propriul ICAS trebuie supuse de Eurosistem unei proceduri de validare. ICAS sunt supuse procesului de monitorizare a performanțelor definit de Eurosistem (a se vedea punctul 6.3.5).

De asemenea, contrapartea trebuie să informeze de îndată BCN care folosește ICAS cu privire la orice eveniment de credit cunoscut doar de contraparte, inclusiv o întârziere a plăților din partea debitorilor prezentați.

În plus, în țările în care sunt mobilizate RMBD, BCN respectivă pune în aplicare un mecanism de evaluare a creditului pentru acest tip de active în conformitate cu ECAF. Astfel de mecanisme sunt supuse unui proces anual de monitorizare a performanțelor.

Sursa sistemelor interne de rating (IRB)

După caz, documentația enumerată ar trebui tradusă în una din limbile de lucru ale BCN în cauză.

o copie a deciziei autorității de supraveghere bancară competente din Uniune prin care autorizează contrapartea să folosească sistemul IRB pentru stabilirea cerințelor de capital, pe bază consolidată sau neconsolidată, împreună cu orice condiții specifice de utilizare. În cazul în care autoritatea de supraveghere competentă transmite direct BCN aceste informații, nu se mai solicită o astfel de copie;

informații privind metoda de determinare a probabilității de neîndeplinire a obligațiilor de către debitori, precum și informații privind nivelurile de rating și probabilitățile asociate de neîndeplinire a obligațiilor pe un an folosite pentru stabilirea nivelurilor de rating eligibile;

o copie a informațiilor privind pilonul 3 (disciplina pieței), pe care contrapartea trebuie să le publice periodic în conformitate cu cerințele de disciplină a pieței din pilonul 3 al cadrului Basel II și cu Directiva privind cerințele de capital;

numele și adresa autorității de supraveghere bancară competente și ale auditorului extern.

Solicitarea trebuie semnată de directorul executiv, directorul financiar sau un director de grad similar al contrapărții sau de un semnatar autorizat în numele unuia dintre aceștia.

Dispozițiile menționate anterior se aplică tuturor contrapărților indiferent de statutul lor – societate mamă, sucursală sau filială – și indiferent dacă aprobarea sistemului IRB a fost făcută de autoritatea de supraveghere din aceeași țară (pentru societăți mamă și, eventual, pentru sucursale) sau de o autoritate de supraveghere din țara societății mamă (pentru filiale și, eventual, pentru sucursale).

Orice filială sau sucursală a unei contrapărți se poate baza pe sistemul IRB al societății sale mamă, dacă Eurosistemul a acceptat utilizarea sistemului IRB în sensul ECAF.

Contrapărțile care folosesc un sistem IRB conform celor menționate anterior, se supun, de asemenea, procesului de monitorizare a performanțelor din Eurosistem (a se vedea punctul 6.3.5). Pe lângă informațiile necesare acestui proces, contrapartea trebuie să comunice următoarele informații anual (sau ori de câte ori BCN îi solicită acest lucru), cu excepția cazului în care aceste informații sunt transmise direct BCN în cauză de autoritatea de supraveghere competentă:

o copie a ultimei evaluări actualizate a sistemului IRB al contrapărții efectuate de autoritatea de supraveghere a contrapărții, tradusă în una dintre limbile de lucru ale BCN din țara de origine;

orice modificare a sistemului IRB al contrapărții recomandată sau cerută de autoritatea de supraveghere, precum și termenul de punere în aplicare a unor astfel de modificări;

actualizarea anuală a informațiilor conform pilonului 3 (disciplina pieței), pe care contrapartea este obligată să le publice periodic în conformitate cu cerințele cadrului Basel II și ale Directivei privind cerințele de capital;

informații privind autoritatea de supraveghere bancară competentă și auditorul extern.

Această comunicare anuală trebuie semnată de directorul executiv, directorul financiar sau un director de grad similar al contrapărții sau de un semnatar autorizat în numele unuia dintre aceștia. Eurosistemul trimite o copie a acestei comunicări autorității de supraveghere competente și, după caz, auditorului extern al contrapărții.

Sursa instrumentelor de rating (IR) ale terților

Criteriile de acceptare sunt prezentate pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu.

De asemenea, contrapartea trebuie să informeze furnizorul de IR cu privire la orice eveniment de credit cunoscut doar de contraparte, inclusiv întârzierea plăților de către debitorii prezentați.

Contrapartea trebuie să informeze de îndată furnizorul de IR cu privire la orice eveniment de credit care poate indica o deteriorare a calității creditului.

Monitorizarea performanțelor sistemelor de evaluare a creditului

Toate sistemele de evaluare a creditului fac obiectul monitorizării performanței în cadrul ECAF. Pentru fiecare sistem de evaluare a creditului, procesul de monitorizare a performanței din cadrul ECAF constă într-o comparație anuală ex post a: (a) ratelor de incapacitate de plată constatate pentru toate entitățile eligibile și instrumentele cărora le este atribuit un rating de către sistemul de evaluare a creditului, atunci când aceste entități și instrumente sunt grupate în ansambluri statice pe baza anumitor caracteristici, de exemplu ratingul de credit, clasa de active, sectorul financiar, modelul de evaluare a creditului; și (b) pragului de calitate adecvată a creditului din Eurosistem dat de probabilitatea de neîndeplinire a obligațiilor (PD) de referință (sunt avute în vedere două PD de referință: o PD de 0,10 % pentru o perioadă de un an care este considerată echivalentă cu o evaluare a creditului pentru nivelul 2 de calitate a creditului; și o PD de 0,40 % pentru o perioadă de un an care este considerată echivalentă cu o evaluare a creditului pentru nivelul 3 de calitate a creditului din grila armonizată de evaluare a Eurosistemului). Obiectivul acestui proces este de a asigura (a) punerea în corespondență (mapping) în mod adecvat a ratingurilor furnizate de sistemul de evaluare a creditelor în grila armonizată de evaluare a Eurosistemului; și (b) comparabilitatea rezultatelor evaluărilor creditelor în cadrul sistemelor și surselor.

Primul element al procesului este compilarea anuală de către furnizorul sistemului de evaluare a creditului a listei entităților și instrumentelor cu evaluări ale creditului care respectă pragul de calitate a creditului din Eurosistem la începutul perioadei de monitorizare. Apoi această listă este transmisă Eurosistemului de către furnizorul sistemului de evaluare a creditului, sub forma modelului pus la dispoziție de Eurosistem, care include câmpurile referitoare la identificare, clasificare și evaluarea creditului. Al doilea element al procesului are loc la sfârșitul perioadei de monitorizare de 12 luni, atunci când furnizorul sistemului de evaluare a creditului actualizează datele privind performanța pentru entitățile și instrumentele de pe listă. Eurosistemul își rezervă dreptul de a solicita orice informații suplimentare necesare pentru efectuarea monitorizării performanței.

Rata observată de neîndeplinire a obligațiilor de către ansamblurile statice dintr-un sistem de evaluare a creditului înregistrată pentru o perioadă de un an este o informație importantă în procesul de monitorizare a performanțelor din cadrul ECAF, care cuprinde o regulă anuală și o evaluare care acoperă mai multe perioade. În cazul în care se constată existența unui decalaj semnificativ între rata observată de neîndeplinire a obligațiilor de către ansamblurile statice și pragul de calitate a creditului într-un an și/sau într-o perioadă multianuală, Eurosistemul se consultă cu furnizorul sistemului de rating pentru a analiza motivele decalajului respectiv. Această procedură poate duce la o corecție a pragului de calitate a creditului aplicabil sistemului în cauză.

Eurosistemul poate decide să suspende sau să excludă sistemul de evaluare a creditului în cazurile în care nu se constată nicio îmbunătățire a performanței de-a lungul mai multor ani. De asemenea, în cazul încălcării regulilor care guvernează ECAF, sistemul de evaluare a creditului va fi exclus din cadrul acestuia. În cazul în care un reprezentant al sistemului de evaluare a creditului furnizează informații incomplete sau inexacte pentru efectuarea monitorizării, Eurosistemul se poate abține de la excludere în cazul unor neregularități minore.

Măsuri de control al riscurilor

Principii generale

Măsurile de control al riscurilor sunt aplicate activelor folosite drept garanție pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem, în scopul protejării Eurosistemului de riscul pierderilor financiare, în cazul în care activele-garanție trebuie să fie puse în executare din cauza neîndeplinirii obligațiilor de către o contraparte. Măsurile de control al riscurilor aflate la dispoziția Eurosistemului sunt descrise în caseta 7.

Din cauza diferențelor de ordin operațional dintre statele membre, pot apărea diferențe între măsurile de control al riscurilor. De exemplu, în ceea ce privește procedurile de livrare de către contrapărți a activelor-garanție către BCN (sub forma unui pachet de garanții reale mobiliare depuse la BCN sau a unor contracte de report bazate pe active individuale specificate pentru fiecare tranzacție) pot interveni diferențe minore cu privire la momentul evaluării și la alte aspecte operaționale ale cadrului de control al riscurilor. De asemenea, în cazul activelor netranzacționabile, precizia tehnicilor de evaluare poate fi diferită, ceea ce se reflectă în nivelul total al marjelor de ajustare (a se vedea punctul 6.4.3).

Eurosistemul își rezervă dreptul de a aplica măsuri suplimentare de control al riscurilor, dacă este necesar pentru asigurarea unei protecții corespunzătoare a Eurosistemului împotriva riscurilor, în conformitate cu articolul 18.1 din Statutul SEBC. Asemenea măsuri de control al riscurilor, care trebuie aplicate de o manieră unitară, transparentă și nediscriminatorie, pot să fie, de asemenea, aplicate la nivelul fiecărei contrapărți, dacă se impune pentru asigurarea unei astfel de protecții.

CASETA 7

Măsuri de control al riscurilor

Eurosistemul aplică următoarele măsuri de control al riscurilor:

Marje de ajustare a valorii

Eurosistemul aplică marje de ajustare a valorii pentru evaluarea activelor-garanție. Acest lucru presupune că valoarea activului-garanție este calculată ca valoare de piață a activului din care se scade un anumit procent (marjă de ajustare a valorii).

Marje de variație (evaluare la prețul pieței)

Eurosistemul impune menținerea în timp a valorii de piață ajustate a activelor-garanție folosite în tranzacțiile reversibile de furnizare de lichiditate. Acest lucru înseamnă că, în cazul în care valoarea activelor-garanție, măsurată cu regularitate, scade sub un anumit nivel, BCN va solicita contrapărții să furnizeze active suplimentare sau lichiditate (adică va face un apel în marjă). În mod asemănător, în cazul în care valoarea activelor-garanție, în urma reevaluării acestora, depășește un anumit nivel, contrapartea își poate retrage activele sau lichiditatea în exces. (Calculele relevante pentru efectuarea apelurilor în marjă sunt prezentate în caseta 8).

Limite în privința folosirii instrumentelor de creanță negarantate

Eurosistemul aplică limite pentru folosirea instrumentelor de creanță negarantate, astfel cum este prezentat la punctul 6.4.2.

De asemenea, următoarele măsuri de control al riscurilor pot fi aplicate de Eurosistem în orice moment în cazul în care este necesar pentru asigurarea unei protecții corespunzătoare a Eurosistemului împotriva riscurilor, în sensul articolului 18.1 din Statutul SEBC:

Marjele inițiale

În toate tranzacțiile reversibile de furnizare de lichiditate, Eurosistemul poate aplica marje inițiale. Acest lucru înseamnă furnizarea de către contrapărți a unor active-garanție care să aibă o valoare cel puțin egală cu lichiditatea furnizată de Eurosistem plus valoarea marjei inițiale.

Limite în privința emitenților/debitorilor sau garanților

Eurosistemul poate aplica limite suplimentare, altele decât cele aplicate utilizării instrumentelor de creanță negarantate, în privința expunerii față de emitenți/debitori sau garanți. Asemenea limite pot fi aplicate, de asemenea, anumitor contrapărți, în special în cazul în care calitatea creditului contrapărții pare să fie puternic corelată cu calitatea pentru creditare a colateralului prezentat de contraparte.

Aplicarea de marje suplimentare de ajustare

Eurosistemul poate aplica marje suplimentare de ajustare dacă acest lucru este necesar pentru asigurarea unei protecții adecvate împotriva riscului pentru Eurosistem, în conformitate cu articolul 18.1 din Statutul SEBC.

Garanții suplimentare

În vederea acceptării anumitor active, Eurosistemul poate solicita garanții suplimentare de la entitățile cu o situație financiară solidă.

Excluderea

Eurosistemul poate exclude utilizarea anumitor active în cadrul operațiunilor sale de politică monetară. Această excludere poate fi aplicată, de asemenea, în ceea ce privește anumite contrapărți, în special în cazul în care calitatea pentru creditare a contrapărții pare să fie puternic corelată cu calitatea pentru creditare a colateralului depus de contraparte.

Măsuri de control al riscurilor pentru activele tranzacționabile

Cadrul măsurilor de control al riscurilor pentru activele tranzacționabile cuprinde următoarele elemente principale:

activele tranzacționabile eligibile se încadrează în una dintre cele cinci categorii de lichiditate, în funcție de clasificarea emitentului și de tipul activului. Încadrarea activelor este descrisă în tabelul 6;

Nivelurile marjelor de ajustare a valorii aplicate titlurilor de creanță cu cupon fix sunt, de asemenea, aplicabile titlurilor de creanță al căror cupon este legat de modificarea ratingului emitentului sau obligațiunilor indexate în funcție de rata inflației.

eurosistemul limitează utilizarea de instrumente de creanță negarantate emise de o instituție de credit sau de orice altă entitate cu care instituția de credit are legături strânse în sensul punctului 6.2.3. Astfel de active pot fi folosite drept colateral de o contraparte doar în măsura în care valoarea alocată acelui colateral de către Eurosistem după aplicarea marjelor de ajustare nu depășește 5 % din valoarea totală a colateralului depus de contraparte după aplicarea marjelor de ajustare. Această limită nu se aplică acelor active care sunt garantate de o entitate din sectorul public care are dreptul de a percepe impozite sau dacă valoarea activelor după aplicarea marjelor de ajustare nu depășește 50 de milioane EUR. În cazul unei fuziuni între doi sau mai mulți emitenți de astfel de active sau al stabilirii unei legături strânse între astfel de emitenți, acești emitenți sunt tratați ca un singur grup de emitenți, în contextul acestei limitări, numai până la un an de la data fuziunii sau a stabilirii legăturii strânse;

instrumentele de creanță individuale incluse în categoria V fac obiectul aplicării unei marje unice de ajustare de 16 % indiferent de scadență sau de structura cuponului;

titlurile individuale garantate cu active, obligațiunile bancare garantate (obligațiunile bancare garantate de tip Jumbo, obligațiunile bancare garantate tradiționale și alte obligațiuni bancare garantate) și instrumentele de creanță negarantate emise de instituții de credit, care sunt evaluate, în mod teoretic, în conformitate cu punctul 6.5, sunt supuse unei marje suplimentare de ajustare a valorii. Această marjă de ajustare se aplică direct la nivelul evaluării teoretice a instrumentului de creanță individual, sub forma unei reduceri a valorii de 5 %;

marjele de ajustare a valorii aplicate tuturor instrumentelor de creanță tranzacționabile cu rată invers-variabilă incluse în categoriile I-IV sunt aceleași și sunt descrise în tabelul 8;

Plata unui cupon este considerată o plată la rată variabilă în cazul în care cuponul este indexat cu o rată a dobânzii de referință și intervalul de revizuire corespunzător acestui cupon nu este mai mare de un an. Plățile cuponului al căror interval de revizuire este mai mare de un an au același regim cu plățile la rată fixă, scadența respectivă pentru marja de ajustare fiind scadența reziduală a instrumentului de creanță.

măsurile de control al riscurilor aplicate unui instrument de creanță tranzacționabil inclus în categoriile I-IV având mai mult de un tip de plată a cuponului depind numai de plățile cuponului ce urmează a fi efectuate pe parcursul duratei de viață reziduale a titlului. Marja de ajustare a valorii aplicată unui asemenea instrument este stabilită la un nivel egal cu cea mai mare marjă de ajustare aplicabilă instrumentelor de creanță cu aceeași scadență reziduală și sunt luate în considerare plățile cuponului, indiferent de tipul acestora, efectuate pe parcursul duratei reziduale de viață a titlului;

nu se aplică marje de ajustare a valorii în operațiunile de absorbție de lichiditate;

în funcție de jurisdicție și de sistemul operațional național, BCN permit cumularea (pooling) activelor-garanție și/sau impun afectarea (earmarking) activelor folosite în fiecare tranzacție. În sistemele de tip pooling, contrapartea constituie un fond de active-garanție puse la dispoziția băncii centrale care este suficient pentru a acoperi creditele corespunzătoare primite de la banca centrală, ceea ce presupune că activele individuale nu sunt legate de operațiuni specifice de creditare. În schimb, într-un sistem de tip earmarking, fiecare operațiune de creditare este garantată cu active identificabile specifice;

Când sunt folosite servicii tripartite, procesul de evaluare este delegat ATP, pe baza informațiilor trimise ATP de BCN relevantă.

în cazul în care, după evaluare, activele-garanție nu corespund cerințelor ce rezultă din calculele efectuate în ziua respectivă, se transmit apeluri în marjă simetrice. Pentru a reduce frecvența apelurilor în marjă, BCN pot aplica un prag de declanșare. În cazul în care se aplică, acest prag de declanșare reprezintă 0,5 % din valoarea lichidității furnizate. În funcție de jurisdicție, BCN pot cere ca apelurile în marjă să se efectueze fie prin furnizarea de active suplimentare, fie prin intermediul plăților în numerar. Aceasta înseamnă că, în cazul în care valoarea de piață a activelor-garanție scade sub nivelul inferior al pragului de declanșare, contrapărțile trebuie să furnizeze active suplimentare (sau numerar). În mod asemănător, în cazul în care, în urma reevaluării, valoarea de piață a activelor-garanție depășește nivelul superior al pragului de declanșare, BCN returnează contrapărții activele (sau numerarul) în exces (a se vedea caseta 8);

în sistemele de tip pooling, contrapărțile pot înlocui zilnic activele-garanție;

În sistemele de tip earmarking, BCN pot permite înlocuirea activelor-garanție;

În cazul în care, în momentul excluderii de pe lista activelor tranzacționabile eligibile, un titlu de creanță este utilizat într-o operațiune de creditare a Eurosistemului, acest titlu trebuie să fie retras în cel mai scurt timp posibil.

CASETA 8

Calcularea apelurilor în marjă

Valoarea totală a activelor eligibile J (pentru j = 1 până la J; valoarea Cj,t la momentul t) pe care o contraparte trebuie să le furnizeze pentru un set de operațiuni de furnizare de lichiditate I (pentru i = 1 până la I; valoarea Li,t la momentul t) se determină prin următoarea formulă:

unde:

hj este marja de ajustare a valorii aplicată activului eligibil j.

Fie τ intervalul de timp dintre reevaluări. Baza apelului în marjă la momentul t + τ este egală cu:

În funcție de caracteristicile operaționale ale sistemelor BCN de gestionare a colateralului, acestea pot lua în considerare la calcularea bazei apelului în marjă și dobânda acumulată pentru lichiditatea furnizată în cadrul operațiunilor în curs.

Apelurile în marjă se transmit numai dacă baza apelului în marjă depășește un anumit nivel al pragului de declanșare.

Fie k = 0.5 % pragul de declanșare. Într-un sistem de tip earmarking (I = l), apelul în marjă se transmite atunci când:

Mt + τ > k · Li,t + τ (contrapartea varsă apelul în marjă către BCN) sau

Mt + τ < – k · Li,t + τ (BCN varsă apelul în marjă către contraparte).

Într-un sistem de tip pooling, contrapartea trebuie să contribuie cu mai multe active la fondul de active dacă:

În mod invers, valoarea creditelor pe parcursul zilei (IDC) la dispoziția contrapărții într-un sistem de tip pooling se poate exprima astfel:

IDC = M_(tτ) > k ΣI_(i = 1)L_(i,tτ) (dacă este pozitivă)

În ambele sisteme, de tip earmarking și de tip pooling, apelurile în marjă permit restabilirea relației exprimate în formula (1) de mai sus.

Măsuri de control al riscurilor pentru activele netranzacționabile

Creanțe private

Ansamblul de măsuri de control al riscurilor pentru creanțele private eligibile cuprinde următoarele elemente principale:

Marjele de ajustare a valorii aplicate creanțelor private cu plăți ale dobânzii la rată fixă se aplică și creanțelor private ale căror plăți de dobânzi sunt indexate cu rata inflației.

marja de ajustare aplicată creanțelor private cu plăți ale dobânzii la rată variabilă este cea aplicată creanțelor private cu plăți ale dobânzii la rată fixă clasificate în tranșa de scadență de la zero la un an corespunzătoare aceleiași calități a creditului și aceleiași metodologii de evaluare (evaluare bazată pe un preț teoretic alocat de BCN sau pe valoarea soldului alocată de BCN). O plată a dobânzii este considerată a fi o plată la rată variabilă în cazul în care este indexată cu rata dobânzii de referință și în cazul în care perioada de revizuire care corespunde acestei plăți nu este mai mare de un an. Plățile dobânzilor a căror perioadă de revizuire este mai mare de un an sunt considerate plăți la rată fixă, scadența relevantă pentru marja de ajustare fiind scadența reziduală a creanței private;

măsurile de control al riscurilor aplicate unei creanțe private cu mai mult de un tip de plată a dobânzii depind numai de plățile dobânzii efectuate pe parcursul duratei de viață reziduale a creanței private. În cazul în care există mai mult de un tip de plată a dobânzii în perioada de viață reziduală a creanței private, plățile dobânzii care rămân sunt considerate plăți la rată fixă, scadența relevantă pentru marja de ajustare fiind scadența reziduală a creanței private;

BCN aplică același prag de declanșare (dacă este cazul) pentru transmiterea apelurilor în marjă atât pentru activele tranzacționabile, cât și pentru activele netranzacționabile.

Instrumente de creanță netranzacționabile garantate cu creanțe ipotecare asupra persoanelor private

Instrumentele de creanță netranzacționabile garantate cu creanțe ipotecare asupra persoanelor private se supun unei marje de ajustare a valorii de 24 %.

Depozite la termen

Depozitele la termen nu fac obiectul aplicării unei marje de ajustare a valorii.

Principii de evaluare a activelor-garanție

La determinarea valorii activelor-garanție folosite în tranzacțiile reversibile, Eurosistemul aplică următoarele principii:

Active tranzacționabile

Pentru fiecare activ tranzacționabil eligibil, Eurosistemul stabilește cel mai reprezentativ preț care trebuie folosit pentru calcularea valorii de piață.

Valoarea unui activ tranzacționabil se calculează pe baza prețului cel mai reprezentativ din ziua lucrătoare anterioară datei evaluării. În lipsa unui preț reprezentativ pentru un anumit activ în ziua lucrătoare anterioară datei evaluării, Eurosistemul stabilește un preț teoretic.

În calcularea valorii de piață sau a valorii teoretice a unui instrument de creanță se include și dobânda acumulată.

BCN pot decide să nu accepte ca active-garanție pentru tranzacții reversibile titluri de creanță cu flux de venituri (de exemplu, plata cupoanelor) care intervine în perioada anterioară datei scadenței operațiunii de politică monetară (a se vedea punctul 6.2.3).

Active netranzacționabile

Activelor netranzacționabile li se atribuie o valoare corespunzătoare prețului teoretic sau volumului în circulație.

În cazul în care BCN optează pentru valoarea corespunzătoare volumului în circulație, activele netranzacționabile pot fi supuse unor marje de ajustare mai ridicate (a se vedea punctul 6.4.3).

Utilizarea activelor eligibile în operațiuni transfrontaliere

Contrapărțile Eurosistemului pot folosi active eligibile în operațiuni transfrontaliere, adică pot obține fonduri de la BCN a statului membru în care sunt stabiliți, folosind active care se află într-un alt stat membru. Activele-garanție trebuie să fie utilizabile în operațiuni transfrontaliere, în întreaga zonă euro, pentru decontarea tuturor tipurilor de operațiuni în care Eurosistemul furnizează lichiditate în schimbul unor active eligibile.

Detalii pot fi găsite în publicația intitulată Correspondent central banking model (CCBM) procedure for Eurosystem counterparties [Procedura privind modelul băncilor centrale corespondente (MBCC) pentru contrapărțile Eurosistemului], disponibilă pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu

Activele eligibile pot fi folosite prin intermediul unui cont al unei bănci centrale deschis la un SSS aflat într-o țară diferită de cea a băncii centrale în cauză, în cazul în care Eurosistemul a aprobat folosirea unui asemenea cont. Din 1999, De Nederlandsche Bank este autorizată să utilizeze contul său deschis la Euroclear Bank pentru decontarea tranzacțiilor cu garanții în euroobligațiuni emise la respectivul depozitar central internațional de valori mobiliare. Începând cu luna august 2000, Central Bank of Ireland a fost autorizată să deschidă un astfel de cont la Euroclear Bank. Acest cont poate fi folosit pentru toate activele eligibile deținute la Euroclear Bank, inclusiv activele eligibile transferate către Euroclear Bank prin legături eligibile.

Modelul băncilor centrale corespondente

Modelul băncilor centrale corespondente este ilustrat în graficul 3 următor.

Graficul 3

Modelul băncilor centrale corespondente

Utilizarea activelor eligibile depozitate în țara B de o contraparte stabilită în țara A în vederea obținerii unui credit de la BCN a țării A

Țara A

Țara B

BCN A

Informații privind garanția

BCN B

Garanție

Informații privind garanția

Credit

SSS

Contrapartea A

Custode

Instrucțiuni de transfer

Detalii pot fi găsite în publicația intitulată Procedura modelului băncilor centrale corespondente (MBCC) pentru contrapărțile Eurosistemului, disponibilă pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu.

Într-un sistem de tip earmarking, din momentul acceptării cererii de credit de către BCN din statul membru în care contrapartea este stabilită (adică BCN de origine) a ofertei sale pentru un credit, contrapartea transmite (prin custodele său, dacă este necesar) către SSS din țara în care se află activele sale tranzacționabile instrucțiuni privind transferul acestora băncii centrale din țara în cauză, în contul BCN de origine. De îndată ce BCN de origine a fost informată de banca centrală corespondentă cu privire la primirea colateralului, aceasta transferă fondurile către contraparte. BCN acordă fondurile numai după ce se asigură că activele tranzacționabile ale contrapărților au fost primite de banca centrală corespondentă. Pentru a putea respecta termenele de decontare, contrapărțile au posibilitatea să depună în avans active la băncile centrale corespondente în contul BCN de origine a acestora, folosind procedurile MBCC.

Într-un sistem de tip pooling, contrapartea poate furniza în orice moment active tranzacționabile băncii centrale corespondente, în contul BCN de origine. De îndată ce BCN de origine a fost informată de banca centrală corespondentă cu privire la primirea activelor tranzacționabile, aceasta va adăuga aceste active în contul de cumulare care aparține contrapărții.

Detalii pot fi găsite în publicația intitulată Procedura modelului băncilor centrale corespondente (MBCC) pentru contrapărțile Eurosistemului, disponibilă pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu.

Contrapărțile (atât pentru active tranzacționabile, cât și pentru active netranzacționabile) au acces la MBCC în intervalul 9 a.m.-4 p.m. CET, în fiecare zi lucrătoare TARGET2. În cazul în care o contraparte intenționează să folosească MBCC, ea trebuie să anunțe BCN de la care dorește să obțină un credit, respectiv BCN a sa de origine, înainte de 4 p.m. CET. De asemenea, contrapartea trebuie să asigure livrarea în contul băncii centrale de corespondent a colateralului pentru garantarea operațiunilor de politică monetară până la 4.45 p.m. CET cel târziu. Instrucțiunile sau livrările care nu respectă acest termen vor fi tratate cu maximă diligență și pot fi luate în considerare pentru acordarea unui credit numai în următoarea zi lucrătoare TARGET2. Atunci când contrapărțile prevăd nevoia de a folosi MBCC spre sfârșitul zilei, ar trebui, dacă este posibil, să livreze activele în avans (adică să constituie un predepozit de active). În circumstanțe excepționale sau atunci când este necesar din motive de politică monetară, BCE poate decide să prelungească momentul închiderii MBCC până la momentul închiderii TARGET2, în cooperare cu DCVM în ceea ce privește disponibilitatea acestora de a amâna pentru activele tranzacționabile momentele-limită pe care le-au stabilit.

Legături între sistemele de decontare a operațiunilor cu valori mobiliare

Pe lângă MBCC, pentru transferul transfrontalier al activelor tranzacționabile se pot folosi legăturile eligibile dintre SSS din SEE.

Legătura dintre două SSS constă într-un set de proceduri și aranjamente pentru transferul transfrontalier de valori mobiliare printr-un proces de înregistrare în cont. Legătura ia forma unui cont global deschis de un SSS (SSS investitor) într-un alt SSS (SSS emitent). O legătură directă înseamnă că nu există intermediari între cele două SSS. Se pot folosi și legături indirecte între SSS pentru transferul transfrontalier de valori mobiliare către Eurosistem. O legătură indirectă este un mecanism contractual și tehnic între două SSS care nu sunt conectate direct și care permite acestora să transfere sau să tranzacționeze valori mobiliare între ele prin intermediul unui al treilea SSS, care acționează ca intermediar.

Lista legăturilor eligibile este disponibilă pe website-ul BCE la adresa: www.ecb.europa.eu/paym/coll/coll/ssslinks/html/index.en.html

Din perspectiva Eurosistemului, MBCC și legăturile dintre SSS din SEE îndeplinesc același rol de a permite contrapărților să utilizeze colateral în operațiunile transfrontaliere, adică ambele permit contrapărților să utilizeze colateralul pentru a obține credite de la BCN a lor de origine, chiar dacă acest colateral a fost emis într-un SSS dintr-o altă țară. MBCC și legăturile între SSS îndeplinesc această funcție în moduri diferite. În cadrul MBCC, relația transfrontalieră are loc între BCN. Acestea acționează drept custozi unele pentru celelalte. Utilizând legăturile, relația transfrontalieră are loc între SSS. Acestea deschid conturi globale (omnibus) unul la celălalt. Activele depuse la o bancă centrală de corespondent pot fi utilizate numai pentru a colateraliza operațiunile de creditare din Eurosistem. Activele deținute prin intermediul unei legături pot fi utilizate pentru operațiunile de creditare din Eurosistem, precum și în orice alte scopuri alese de contraparte. Atunci când utilizează legăturile între SSS, contrapărțile dețin activele în propriul lor cont deschis la SSS din țara lor de origine și nu au nevoie de un custode.

Graficul 4

Legăturile între sistemele de decontare a operațiunilor cu valori mobiliare

Utilizarea activelor eligibile emise în SSS din țara B deținute de o contraparte stabilită în țara A printr-o legătură între SSS din țările A și B în vederea obținerii unui credit de la BCN a țării A

Țara A

Țara B

BCN A

Informații privind garanția

SSS deține active într-un cont global (omnibus) deschis în SSS B

Credit

SSS A

SSS B

Instrucțiuni de transfer

Contrapartea A

MBCC cu legături

Contrapărțile au, de asemenea, posibilitatea de a utiliza legăturile directe și indirecte menționate la punctul 6.6.2 în combinație cu MBCC pentru a mobiliza transfrontalier active tranzacționabile eligibile.

Atunci când utilizează legăturile între SSS în combinație cu MBCC, contrapărțile păstrează activele emise de SSS emitent într-un cont deschis la un SSS investitor fie direct, fie prin intermediul unui custode. În cazul legăturilor indirecte, un al treilea SSS poate acționa drept SSS intermediar.

Aceste active pot fi emise de un DCVM din afara zonei euro, dar din SEE, dacă legătura dintre SSS emitent și SSS investitor a fost evaluată pozitiv de Eurosistem în baza standardelor și procedurilor de evaluare descrise în Cadrul pentru evaluarea utilizatorilor în Eurosistem.

Atunci când activele eligibile urmează a fi transferate prin MBCC cu legături, contrapărțile asigură livrarea titlurilor de valoare într-un cont la SSS investitor relevant până la 4 p.m. CET din ziua decontării pentru a asigura decontarea operațiunilor cu data valutei din aceeași zi. Orice solicitare de mobilizare primită de BCN de origine de la contrapărțile lor după 4 p.m. sau orice solicitare de livrare de active eligibile către un cont la DCVM investitor relevant primită după 4 p.m. CET va fi tratată cu maximă diligență, în conformitate cu termenele-limită ale DCVM implicate.

MBCC cu servicii tripartite de gestionare a colateralului

MBCC (inclusive MBCC cu legături) este, de asemenea, folosit pentru utilizarea transfrontalieră a serviciilor tripartite de gestionare a colateralului, caz în care BCN a unui stat membru în care sunt oferite servicii tripartite de gestionare a colateralului pentru utilizare transfrontalieră în cadrul Eurosistemului va acționa drept BCC pentru BCN în alte state membre ale căror contrapărți au solicitat să utilizeze transfrontalier respectivele servicii tripartite de gestionare a colateralului. ATP relevant va fi evaluat pozitiv de Eurosistem.

Serviciile tripartite transfrontaliere de gestionare a colateralului permit contrapărților să majoreze sau să diminueze volumul de colateral pe care îl furnizează BCN de origine ale lor (denumit în continuare volum global).

Notă: Săgeata Informații privind colateralul dintre contrapartea A și BCN A poate să nu aibă relevanță cu privire la anumiți ATP (în funcție de modelul contractual ales), în acest caz contrapartea nu trimite BCN A o instrucțiune și nici nu primește de la BCN A o confirmare.

Acceptarea colateralului exprimat în alte monede decât euro în cazul unor evenimente neprevăzute

În anumite situații, Consiliul guvernatorilor poate lua hotărârea de a accepta drept colateral eligibil anumite instrumente de creanță tranzacționabile emise de una sau mai multe administrații centrale ale țărilor din G10 din afara zonei euro în monedele țărilor respective. În momentul luării acestei decizii, se clarifică criteriile aplicabile, iar procedurile care trebuie urmate pentru selectarea și mobilizarea colateralului extern, inclusiv sursele și principiile de evaluare, măsurile de control al riscurilor și procedurile de decontare trebuie să fie, de asemenea, comunicate contrapărților.

Sub rezerva prevederilor de la punctul 6.2.1, astfel de active pot fi depozitate/înregistrate (emise), deținute și decontate în afara SEE și, după cum s-a menționat anterior, pot fi exprimate în alte monede decât euro. Astfel de active folosite de o contraparte trebuie să fie în proprietatea contrapărții.

Contrapărțile care sunt sucursale ale instituțiilor de credit care au sediul social în afara SEE sau în afara Elveției nu pot utiliza astfel de active drept colateral.

CAPITOLUL 7

Conținutul prezentului capitol este numai cu titlu informativ.

Considerații generale

BCE obligă instituțiile de credit să dețină rezerve minime obligatorii în conturi deschise la BCN în cadrul regimului rezervelor minime obligatorii din Eurosistem. Cadrul juridic aplicabil rezervelor este definit la articolul 19 din Statutul SEBC, în Regulamentul (CE) nr. 2531/98 și de Regulamentul BCE/2003/9. Aplicarea Regulamentului BCE/2003/9 asigură uniformitatea termenilor și condițiilor privind regimul rezervelor minime obligatorii din Eurosistem în întreaga zonă euro.

Nivelul rezervelor minime obligatorii pe care trebuie să le constituie fiecare instituție se determină în funcție de baza de calcul a rezervelor. Regimul rezervelor minime obligatorii din Eurosistem permite contrapărților să folosească mecanismul de determinare a valorii medii, ceea ce presupune că îndeplinirea obligației de constituire a rezervelor minime obligatorii se determină pe baza valorii medii la închiderea zilei a soldurilor din conturile de rezerve ale contrapărților, pentru o anumită perioadă de aplicare. Rezervele minime obligatorii constituite de instituții se remunerează la rata aplicabilă operațiunilor principale de refinanțare din Eurosistem.

Regimul rezervelor minime obligatorii din Eurosistem îndeplinește în principal următoarele funcții monetare:

Stabilizarea ratelor dobânzilor pe piața monetară

Mecanismul de determinare a valorii medii din cadrul regimului rezervelor minime obligatorii din Eurosistem vizează stabilizarea ratelor dobânzilor pe piața monetară prin stimularea instituțiilor în vederea reducerii efectelor fluctuațiilor temporare de lichiditate.

Crearea sau accentuarea unui deficit structural de lichiditate

Regimul rezervelor minime obligatorii din Eurosistem contribuie la crearea sau accentuarea unui deficit structural de lichiditate. Acest lucru poate fi util pentru îmbunătățirea capacității Eurosistemului de a funcționa eficient în calitate de furnizor de lichiditate.

În aplicarea regimului rezervelor minime obligatorii, BCE este obligată să acționeze în conformitate cu obiectivele Eurosistemului definite la articolul 127 din tratat și la articolul 2 din Statutul SEBC, ceea ce implică, printre altele, principiul evitării unor acțiuni inoportune și semnificative de delocalizare sau de dezintermediere.

Instituții supuse obligației de constituire a rezervelor minime obligatorii

În conformitate cu articolul 19.1 din Statutul SEBC, BCE impune instituțiilor de credit stabilite în statele membre să constituie rezerve minime obligatorii. Acest lucru presupune că sucursalele din zona euro ale instituțiilor de credit care nu au sediul social în zona euro sunt, de asemenea, supuse regimului rezervelor minime obligatorii din Eurosistem. Cu toate acestea, sucursalele cu sediul în afara zonei euro ale instituțiilor de credit care au sediul social în zona euro nu sunt supuse acestui regim.

Instituțiile sunt exonerate în mod automat de obligația de constituire a rezervelor minime de la începutul perioadei de aplicare în cursul căreia le-a fost retrasă autorizația sau au renunțat la autorizație sau în cursul căreia o autoritate judiciară sau orice altă autoritate competentă dintr-un stat membru a luat o decizie prin care supune instituția procedurii de lichidare. În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2531/98 și cu Regulamentul BCE/2003/9, BCE poate, de asemenea, să exonereze anumite instituții de obligațiile care le revin în cadrul regimului rezervelor minime obligatorii din Eurosistem, în mod nediscriminatoriu, în cazul în care acestea fac obiectul măsurilor de reorganizare sau al deciziei de înghețare a fondurilor și/sau al altor măsuri impuse de Uniune în temeiul articolului 75 din tratat sau de un stat membru care restricționează utilizarea fondurilor acestora sau în privința cărora Consiliul guvernatorilor BCE a luat o decizie prin care le este suspendat sau suprimat accesul la operațiunile de piață monetară sau la facilitățile permanente oferite de Eurosistem ori în cazul în care obiectivele regimului rezervelor minime obligatorii din Eurosistem nu ar fi îndeplinite prin impunerea acestor obligații în privința instituțiilor respective. În cazul în care decizia Consiliului guvernatorilor cu privire la orice astfel de exonerare se întemeiază pe obiectivele regimului rezervelor minime obligatorii din Eurosistem, BCE ia în considerare unul sau mai multe dintre următoarele criterii:

instituția este autorizată să îndeplinească numai funcții specifice;

instituției i se interzice să îndeplinească funcții bancare în mod activ, în concurență cu alte instituții de credit; și/sau

instituția are obligația legală de a afecta toate depozitele sale unor programe de asistență pentru dezvoltare regională și/sau internațională.

Listele sunt puse la dispoziția publicului pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu.

Determinarea rezervelor minime obligatorii

Baza de calcul a rezervelor și ratele rezervelor

Mecanismul BCE de raportare a statisticilor în domeniile monetar și bancar este prezentat în apendicele 4.

Mecanismul BCE de raportare a statisticilor în domeniile monetar și bancar include posibilitatea de a scuti instituțiile de dimensiuni mici de anumite sarcini de raportare. Instituțiile cărora li se aplică această dispoziție trebuie să raporteze numai un set limitat de date de bilanț, trimestrial (sub formă de date de sfârșit de trimestru) și cu un termen de raportare mai lung decât cel stabilit pentru instituțiile mai mari. În cazul acestor instituții, datele de bilanț raportate pentru un anumit trimestru se utilizează la determinarea, cu un decalaj de două luni, a bazei de calcul a rezervelor pentru trei perioade de aplicare consecutive. De exemplu, bilanțul de la sfârșitul primului trimestru – martie – ar fi valabil pentru determinarea bazei de calcul a rezervelor corespunzătoare perioadelor de aplicare care încep în iunie, iulie, și respectiv, august.

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2531/98, BCE are dreptul de a include în baza de calcul a rezervelor instituțiilor elemente de pasiv rezultate din acceptarea de fonduri, precum și elemente de pasiv rezultate din posturile din afara bilanțului. În cadrul regimului rezervelor minime obligatorii din Eurosistem sunt incluse efectiv în baza de calcul a rezervelor numai categoriile de pasiv depozite și titluri de creanță emise (a se vedea caseta 9).

A se vedea Regulamentul BCE/2003/9. Informații suplimentare privind rata deducerii standardizate se găsesc pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu, precum și pe website-urile Eurosistemului (a se vedea apendicele 5).

Ratele rezervelor minime obligatorii sunt determinate de BCE ținând seama de limita maximă prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 2531/98. BCE aplică o rată uniformă a rezervelor, diferită de zero, majorității elementelor incluse în baza de calcul a rezervelor. Această rată a rezervelor minime obligatorii este precizată în Regulamentul BCE/2003/9. BCE stabilește o rată zero a rezervelor pentru următoarele categorii de pasive: depozite la termen cu o scadență de peste doi ani, depozite rambursabile cu un preaviz de peste doi ani, contracte de report și titluri de creanță emise cu o scadență de peste doi ani (a se vedea caseta 9). BCE poate modifica în orice moment ratele rezervelor minime obligatorii. Modificările aduse ratelor rezervelor minime obligatorii sunt anunțate de BCE înainte de prima perioadă de aplicare pentru care sunt valabile modificările în cauză.

Calcularea obligației de constituire a rezervelor minime obligatorii

Nivelul rezervelor minime obligatorii ce trebuie constituite de fiecare instituție se calculează prin aplicarea, la valoarea pasivelor eligibile, a ratelor rezervelor prevăzute pentru categoriile corespunzătoare de pasive.

Pentru instituțiile care au permisiunea de a raporta date statistice ca grup pe o bază agregată în conformitate cu dispozițiile cadrului de raportare pentru statisticile monetare și bancare ale BCE (a se vedea apendicele 4), numai o singură astfel de permisiune va fi acordată grupului ca întreg, cu excepția cazului în care instituțiile furnizează date privind baza de calcul a rezervelor minime obligatorii și rezervele constituite într-o manieră suficient de detaliată astfel încât să permită Eurosistemului să le verifice acuratețea și calitatea și să stabilească rezervele minime obligatorii relevante pentru fiecare instituție individuală inclusă în grup.

Nivelul rezervelor minime obligatorii constituite pentru fiecare perioadă de aplicare se rotunjește la cel mai apropiat euro.

CASETA 9

Baza de calcul a rezervelor și ratele rezervelor minime obligatorii

Pasive incluse în baza de calcul a rezervelor minime obligatorii și la care se aplică rata pozitivă a rezervelor minime obligatorii

Regulamentul (CE) nr. 25/2009 al Băncii Centrale Europene din 19 decembrie 2008 privind bilanțul sectorului instituții financiare monetare (BCE/2008/32) (JO L 15, 20.1.2009, p. 14) prevede în mod explicit raportarea pasivelor sub formă de depozite la valoarea nominală. Valoarea nominală este suma principalului pe care debitorul este obligat prin contract să o ramburseze unui creditor. Această modificare a devenit necesară deoarece Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare (JO L 372, 31.12.1986, p. 1) a fost modificată astfel încât anumite instrumente financiare să poată fi evaluate la valoarea justă.

Depozite overnight

Depozite la termen cu o scadență de până la și inclusiv doi ani

Depozite rambursabile cu un preaviz de până la și inclusiv doi ani

Titluri de creanță emise

Titluri de creanță emise cu o scadență inițială de până la și inclusiv doi ani

Pasive incluse în baza de calcul a rezervelor minime obligatorii și la care se aplică o rată a rezervelor minime obligatorii egală cu zero

Regulamentul (CE) nr. 25/2009 al Băncii Centrale Europene din 19 decembrie 2008 privind bilanțul sectorului instituții financiare monetare (BCE/2008/32) (JO L 15, 20.1.2009, p. 14) prevede în mod explicit raportarea pasivelor sub formă de depozite la valoarea nominală. Valoarea nominală este suma principalului pe care debitorul este obligat prin contract să o ramburseze unui creditor. Această modificare a devenit necesară deoarece Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare (JO L 372, 31.12.1986, p. 1) a fost modificată astfel încât anumite instrumente financiare să poată fi evaluate la valoarea justă.

Depozite la termen cu o scadență de peste doi ani

Depozite rambursabile cu un preaviz de peste doi ani

Contracte de report

Titluri de creanță emise

Titluri de creanță emise cu o scadență inițială de peste doi ani.

Pasive excluse din baza de calcul a rezervelor

Angajamente față de alte instituții supuse regimului rezervelor minime obligatorii din Eurosistem

Angajamente față de BCE și băncile centrale naționale

Constituirea rezervelor minime obligatorii

Perioada de aplicare

În general, calendarul se anunță printr-un comunicat de presă al BCE, care poate fi găsit pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu. De asemenea, acest calendar se publică în Jurnalul Oficial și pe website-urile Eurosistemului (a se vedea apendicele 5).

Rezerve constituite

Dacă o instituție nu are sediul central într-un stat membru în care este stabilită, trebuie să desemneze o sucursală principală care devine astfel responsabilă cu constituirea rezervelor minime obligatorii agregate pentru toate unitățile instituției din respectivul stat membru.

Conturile de decontare ale instituțiilor deschise la BCN pot fi folosite drept conturi de rezerve. Rezervele constituite în conturile de decontare pot fi folosite pentru decontări efectuate pe parcursul zilei. Rezervele constituite zilnice ale unei instituții corespund soldului contului de rezerve la închiderea zilei.

O instituție poate solicita BCN a statului membru în care este rezidentă permisiunea de a constitui toate rezervele sale minime obligatorii în mod indirect, printr-un intermediar. Posibilitatea de constituire a rezervelor minime obligatorii printr-un intermediar este limitată, de regulă, la instituțiile care sunt astfel constituite încât o parte a administrației (de exemplu, gestionarea operațiunilor de trezorerie) este asigurată în mod normal de intermediar (de exemplu, rețelele de bănci de economii și bănci cooperatiste pot centraliza constituirea rezervelor). Constituirea rezervelor minime obligatorii printr-un intermediar face obiectul dispozițiilor prevăzute în Regulamentul BCE/2003/9.

Remunerarea rezervelor constituite

Rezervele minime obligatorii constituite se remunerează pe baza valorii medii, calculată pe parcursul perioadei de aplicare, a ratei BCE (ponderată în funcție de numărul de zile calendaristice) aplicabilă operațiunilor principale de refinanțare, calculată cu ajutorul formulei din caseta 10. Rezervele constituite care depășesc nivelul rezervelor minime obligatorii nu se remunerează. Remunerația se plătește în a doua zi lucrătoare pentru BCN de la sfârșitul perioadei de aplicare pentru care se datorează remunerația.

CASETA 10

Calcularea remunerării rezervelor minime obligatorii constituite

Rezervele minime obligatorii constituite se remunerează în conformitate cu următoarea formulă:

unde:

Raportarea, confirmarea și verificarea bazei de calcul a rezervelor

Elementele din baza de calcul a rezervelor luate în considerare la aplicarea rezervelor minime obligatorii sunt calculate chiar de instituțiile supuse regimului rezervelor minime obligatorii și sunt raportate BCN în cadrul mecanismului BCE de raportare a statisticilor în domeniile monetar și bancar (a se vedea apendicele 4). Articolul 5 din Regulamentul BCE/2003/9 definește procedurile de notificare și de confirmare a bazei de calcul a rezervelor și a rezervelor minime obligatorii ale instituției în cauză.

Procedura de notificare și confirmare a rezervelor minime obligatorii ale unei instituții se desfășoară după cum urmează. BCN participantă sau instituția în cauză ia inițiativa de a calcula rezervele minime obligatorii ale instituției respective pentru perioada de aplicare relevantă. Rezervele minime obligatorii calculate sunt notificate de partea care efectuează calculul cel târziu cu trei zile lucrătoare pentru BCN înainte de începutul perioadei de aplicare. BCN participantă în cauză poate stabili o dată anterioară ca termen pentru notificarea rezervelor minime obligatorii. Ea poate preciza, de asemenea, termene suplimentare pentru anunțarea de către instituție a oricăror revizuiri ale bazei de calcul a rezervelor, precum și a oricăror revizuiri ale rezervelor minime obligatorii notificate. Partea notificată confirmă rezervele minime obligatorii calculate cel târziu în ziua lucrătoare pentru BCN anterioară începerii perioadei de aplicare. În cazul în care partea notificată nu a răspuns la notificare până la închiderea zilei lucrătoare pentru BCN anterioară începerii perioadei de aplicare, se consideră că partea respectivă a confirmat nivelul rezervelor minime obligatorii ale instituției pentru perioada de aplicare relevantă. Odată confirmate, rezervele minime obligatorii ale instituției pentru perioada de aplicare relevantă nu mai pot fi revizuite.

În cazul instituțiilor care au permisiunea de a acționa ca intermediari pentru constituirea indirectă a rezervelor pentru alte instituții sunt prevăzute cerințe speciale de raportare în Regulamentul BCE/2003/9. Constituirea rezervelor printr-un intermediar nu modifică obligațiile de raportare statistică ale instituțiilor care constituie rezerve prin intermediari.

BCE și BCN au dreptul de a verifica exactitatea și calitatea datelor colectate, în condițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2531/98.

Nerespectarea obligațiilor privind rezervele minime obligatorii

Nerespectarea obligațiilor privind rezervele minime obligatorii apare atunci când valoarea medie la închiderea zilei calendaristice a soldurilor contului (conturilor) de rezerve al (ale) unei instituții corespunzătoare perioadei de aplicare este mai mică decât obligația de constituire a rezervelor minime obligatorii pentru perioada de aplicare corespunzătoare.

În cazul în care o instituție nu își îndeplinește, parțial sau total, obligația de constituire a rezervelor minime obligatorii, BCE poate impune, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2531/98, oricare dintre următoarele sancțiuni:

plata unei penalități de până la 5 procente peste rata dobânzii aferente facilității de creditare marginală, aplicată valorii rezervelor minime obligatorii pe care instituția în cauză nu le-a constituit; sau

plata unei penalități de până la de două ori rata dobânzii aferente facilității de creditare marginală, aplicată valorii rezervelor minime obligatorii pe care instituția în cauză nu le-a constituit; sau

obligarea instituției în cauză să constituie depozite fără dobândă la BCE sau la BCN, a căror valoare să fie de până la trei ori valoarea rezervelor minime obligatorii pe care instituția în cauză nu le-a constituit. Scadența depozitului nu poate fi mai mare decât perioada în care instituția nu și-a îndeplinit obligația de a constitui rezervele.

Aceste criterii au fost publicate în Comunicarea Băncii Centrale Europene privind impunerea unor sancțiuni în cazul încălcării obligației de constituire a rezervelor minime (JO C 39, 11.2.2000, p. 3).

De asemenea, în cazul unor încălcări grave ale obligației de constituire a rezervelor minime obligatorii, Eurosistemul poate suspenda accesul contrapărților la operațiunile de piață monetară.

Apendicele 1

EXEMPLE DE OPERAȚIUNI ȘI PROCEDURI DE POLITICĂ MONETARĂ

Listă de exemple

EXEMPLUL 1

Tranzacție reversibilă de furnizare de lichiditate prin licitație cu rată fixă

BCE decide să furnizeze lichiditate pe piață printr-o tranzacție reversibilă organizată pe baza unei licitații la rată fixă.

Trei contrapărți prezintă următoarele oferte:

BCE decide să aloce o sumă totală de 105 milioane EUR.

Procentul de alocare este:

Suma alocată contrapărților este:

EXEMPLUL 2

Tranzacție reversibilă de furnizare de lichiditate prin licitație cu rată variabilă

BCE decide să furnizeze lichiditate pe piață printr-o tranzacție reversibilă organizată pe baza unei licitații la rată variabilă.

Trei contrapărți prezintă următoarele oferte:

BCE decide să aloce 94 milioane EUR, ceea ce presupune o rată a dobânzii marginale de 3,05 %.

Toate ofertele la o rată mai mare de 3,05 % (pentru o sumă cumulată de 80 milioane EUR) se onorează în întregime. La 3,05 %, procentul de alocare este:

Suma alocată băncii 1 la rata dobânzii marginale este, de exemplu:

0,4 × 10 = 4

Suma totală alocată băncii 1 este:

5 + 5 + 4 = 14

Rezultatele alocării pot fi rezumate după cum urmează:

În cazul în care licitația se bazează pe metoda ratei uniforme (de tip olandez), rata dobânzii aplicată sumelor alocate contrapărților este de 3,05 %.

În cazul în care licitația se bazează pe metoda ratei multiple (de tip american), rata dobânzii aplicată sumelor alocate contrapărților nu este uniformă; de exemplu, banca 1 primește 5 milioane EUR la 3,07 %, 5 milioane EUR la 3,06 % și 4 milioane EUR la 3,05 %.

EXEMPLUL 3

Emiterea de certificate de creanțe ale BCE prin licitație cu rată variabilă

BCE decide să absoarbă lichiditate de pe piață prin emiterea de certificate de creanță folosind licitația la rată variabilă.

Trei contrapărți prezintă următoarele oferte:

BCE decide să aloce o sumă nominală de 124,5 milioane EUR, cu o rată a dobânzii marginale de 3,05 %.

Toate ofertele la o rată mai mică de 3,05 % (pentru o sumă cumulată de 65 milioane EUR) se onorează în întregime. La 3,05 %, procentul de alocare este:

Suma alocată băncii 1 la rata dobânzii marginale este, de exemplu:

0,85 × 20 = 17

Suma totală alocată băncii 1 este:

5 + 5 + 5 + 10 + 17 = 42

Rezultatele alocării pot fi rezumate după cum urmează:

EXEMPLUL 4

Swap valutar de absorbție de lichiditate prin licitație cu rată variabilă

BCE decide să absoarbă lichiditate de pe piață prin efectuarea unei operațiuni de swap valutar pe cursul EUR/USD folosind procedura de licitație la rată variabilă. (Notă: Euro este negociat în report în acest exemplu).

Trei contrapărți prezintă următoarele oferte:

BCE decide să aloce 158 milioane EUR, ceea ce presupune 6,63 puncte swap marginale. Toate ofertele cu puncte swap peste 6,63 (pentru o sumă cumulată de 65 milioane EUR) se onorează în întregime. La 6,63, procentul de alocare este:

Suma alocată băncii 1 la punctele swap marginale este, de exemplu:

0,93 × 25 = 23,25

Suma totală alocată băncii 1 este:

5 + 5 + 5 + 10 + 23,25 = 48,25

Rezultatele alocării pot fi rezumate după cum urmează:

BCE stabilește cursul de schimb EUR/USD la vedere pentru operațiune la 1,1300.

În cazul în care licitația se bazează pe metoda ratei uniforme (de tip olandez), la data începerii operațiunii, Eurosistemul cumpără 158000000 EUR și vinde 178540000 USD. La data scadenței operațiunii, Eurosistemul vinde 158000000 EUR și cumpără 178644754 USD (cursul de schimb la termen este 1,130663 = 1,1300 + 0,000663.)

În cazul în care licitația se bazează pe metoda ratei multiple (de tip american), Eurosistemul schimbă sumele în euro și în dolari după cum se indică în tabelul următor:

EXEMPLUL 5

Swap valutar de furnizare de lichiditate prin licitație cu rată variabilă

BCE decide să furnizeze lichiditate pe piață prin efectuarea unei operațiuni de swap valutar pe cursul EUR/USD folosind procedura de licitație la rată variabilă. (Notă: Euro este negociat în report în acest exemplu).

Trei contrapărți prezintă următoarele oferte:

BCE decide să aloce 197 milioane EUR, ceea ce presupune 6,54 puncte swap marginale. Toate ofertele cu puncte swap mai mici decât 6,54 (pentru o sumă cumulată de 195 milioane EUR) se onorează în întregime. La 6,54, procentul de alocare este:

Suma alocată băncii 1 la punctele swap marginale este, de exemplu:

0,10 × 5 = 0,5

Suma totală alocată băncii 1 este:

5 + 5 + 10 + 10 + 20 + 5 + 0,5 = 55,5

Rezultatele alocării pot fi rezumate după cum urmează:

BCE stabilește cursul de schimb EUR/USD la vedere pentru operațiune la 1,1300.

În cazul în care licitația se bazează pe metoda ratei uniforme (de tip olandez), la data începerii operațiunii, Eurosistemul vinde 197000000 EUR și cumpără 222610000 USD. La data scadenței operațiunii, Eurosistemul cumpără 197000000 EUR și vinde 222738838 USD (cursul de schimb la termen este 1,130654 = 1,1300 + 0,000654).

În cazul în care licitația se bazează pe metoda ratei multiple (de tip american), Eurosistemul schimbă sumele în euro și în dolari după cum se indică în tabelul următor:

EXEMPLUL 6

Măsuri de control al riscurilor

Exemplul se bazează pe premisa că, la calcularea nevoii de a transmite un apel în marjă, se ia în considerare dobânda acumulată aferentă lichidității furnizate și se aplică un prag de declanșare de 0,5 % din lichiditățile furnizate.

o operațiune principală de refinanțare care începe la 28 iulie 2004 și se încheie la 4 august 2004, în cadrul căreia i se alocă contrapărții 50 milioane EUR, la o rată a dobânzii de 4,24 %;

o operațiune de refinanțare pe termen mai lung care începe la 29 iulie 2004 și se încheie la 21 octombrie 2004, în cadrul căreia i se alocă contrapărții 45 milioane EUR, la o rată a dobânzii de 4,56 %; și

o operațiune principală de refinanțare care începe la 4 august 2004 și se încheie la 11 august 2004, în cadrul căreia contrapărții i se alocă 35 milioane EUR, la o rată a dobânzii de 4,26 %.

Caracteristicile activelor-garanție tranzacționabile folosite de contraparte pentru a garanta aceste operațiuni sunt precizate în tabelul 1 prezentat în continuare.

SISTEM DE TIP EARMARKING

În primul caz, se pleacă de la premisa că tranzacțiile se efectuează cu o BCN care folosește un sistem în care activele-garanție sunt afectate pentru fiecare tranzacție. Evaluarea activelor-garanție se efectuează zilnic. Cadrul de control al riscurilor poate fi descris după cum urmează (a se vedea și tabelul 2 prezentat în continuare):

La 28 iulie 2004, contrapartea încheie un contract de report cu BCN, care cumpără de 50,6 milioane EUR activul A. Activul A este o obligațiune bancară garantată de tip Jumbo, cu cupon fix și cu scadență la 30 august 2008. Astfel, aceasta are o scadență reziduală de patru ani și, prin urmare, este necesară o marjă de ajustare a valorii de 3,5 %. Prețul de piață al activului A pe piața sa de referință în ziua respectivă este de 102,63 %, preț ce include dobânda acumulată pe cupon. Contrapartea trebuie să furnizeze o cantitate din activul A care, după scăderea marjei de ajustare a valorii de 3,5 %, depășește suma alocată de 50 milioane EUR. Prin urmare, contrapartea livrează 50,6 milioane EUR din activul A la valoare nominală, iar valoarea de piață ajustată este de 50113203 EUR în ziua respectivă.

La 29 iulie 2004, contrapartea încheie un contract de report cu BCN, care cumpără de 21 milioane EUR activul A (prețul de piață 101,98 %, marja de ajustare a valorii 3,5 %) și de 25 milioane EUR activul B (prețul de piață 98,35 %). Activul B reprezintă o obligațiune de stat cu cupoane variabile, la care se aplică o marjă de ajustare a valorii de 0,5 %. Valoarea de piață ajustată a activului A și a activului B în ziua respectivă este 45130810 EUR, fiind astfel mai mare decât suma necesară de 45000000 EUR.

La 29 iulie 2004, activele-garanție pentru operațiunea principală de refinanțare inițiată la 28 iulie 2004 sunt reevaluate. La un preț de piață de 101,98 %, valoarea de piață ajustată a activului A se află încă între nivelul superior și cel inferior al pragului de declanșare. Prin urmare, colateralul depus inițial ca gaj este considerat a acoperi atât valoarea inițială a lichidității furnizate, cât și dobânda acumulată în valoare de 5889 EUR.

BCN pot efectua apeluri în marjă în numerar, nu în titluri de valoare.

De asemenea, este necesar un apel în marjă pentru a doua tranzacție, întrucât valoarea de piață ajustată a activelor-garanție utilizate în această tranzacție (44741520 EUR) este mai mică decât nivelul inferior al pragului de declanșare (44780672 EUR). Contrapartea furnizează, prin urmare, 270000 EUR din activul B la valoarea de piață ajustată de 263143 EUR.

La 2 și 3 august 2004, activele-garanție sunt reevaluate, fără a determina apeluri în marjă pentru tranzacțiile inițiate la 28 și 29 iulie 2004.

La 4 august 2004, contrapartea rambursează lichiditatea furnizată prin operațiunea principală de refinanțare inițiată la 28 iulie 2004, inclusiv dobânda acumulată de 41222 EUR. BCN returnează 51550000 EUR din activul A la valoarea nominală.

În aceeași zi, contrapartea încheie un nou contract de report cu BCN, care cumpără de 75 milioane EUR activul C, la valoare nominală. Dat fiind că activul C reprezintă o obligațiune corporativă cu cupon zero cu o scadență reziduală de peste zece ani, care necesită o marjă de ajustare a valorii de 15 %, valoarea de piață ajustată corespunzătoare acelei zile este de 35068875 EUR.

În cazul în care banca centrală națională a trebuit să achite contrapărții o marjă în legătură cu a doua tranzacție, în anumite situații, o astfel de marjă ar putea fi compensată cu marja plătită de contraparte băncii centrale naționale în legătură cu prima tranzacție. În consecință, ar exista o singură decontare de marjă.

SISTEM DE TIP POOLING

În al doilea caz, se pleacă de la premisa că tranzacțiile se efectuează cu o BCN care folosește un sistem în care activele sunt cumulate într-un fond comun (pooling). Activele incluse în acest fond folosit de contraparte nu sunt afectate pentru fiecare tranzacție.

În acest exemplu este folosită aceeași serie de tranzacții ca în exemplul anterior care descrie un sistem de tip earmarking. Diferența principală constă în faptul că, la datele de reevaluare, valoarea de piață ajustată a tuturor activelor din fondul de active trebuie să acopere valoarea totală a tuturor operațiunilor în curs pe care contraparte le desfășoară cu BCN. Apelul în marjă din 30 iulie 2004, în valoare de 1178398 EUR, este identic în acest exemplu cu apelul în marjă necesar în cazul sistemului de tip earmarking. Contrapartea livrează 1300000 EUR din activul A, la valoare nominală, care, după deducerea marjei de ajustare de 3,5 % din valoarea de piață bazată pe un preț de 100,55 %, restabilește o acoperire suficientă cu colateral.

De asemenea, la 4 august 2004, la scadența operațiunii principale de refinanțare inițiate la 28 iulie 2004, contrapartea poate păstra activele în contul său de gaj. De asemenea, un activ poate fi schimbat cu un alt activ, după cum se indică în exemplu, unde 51,9 milioane EUR din activul A, la valoare nominală, se înlocuiesc cu 75,5 milioane EUR din activul C, la valoare nominală, pentru a acoperi lichiditatea furnizată și dobânda acumulată în cadrul tuturor operațiunilor de refinanțare.

Cadrul de control al riscurilor în sistemul de tip pooling este descris în tabelul 3.

Apendicele 2

GLOSAR

JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

JO L 177, 30.6.2006, p. 201.

Apendicele 3

SELECTAREA CONTRAPĂRȚILOR PENTRU OPERAȚIUNI DE INTERVENȚIE PE PIAȚA VALUTARĂ ȘI PENTRU OPERAȚIUNI DE SWAP VALUTAR ÎN SCOPURI DE POLITICĂ MONETARĂ

Selectarea contrapărților pentru operațiunile de intervenție pe piața valutară și pentru operațiunile de swap valutar în scopuri de politică monetară se efectuează conform unei abordări uniforme, indiferent de structura organizatorică aleasă pentru operațiunile externe din Eurosistem. Politica de selectare nu presupune o abatere substanțială de la standardele existente pe piață, astfel cum decurg din armonizarea celor mai bune practici curente ale BCN. Selectarea contrapărților pentru operațiunile Eurosistemului de intervenție pe piața valutară se bazează în principal pe două seturi de criterii.

Primul set de criterii este inspirat de principiul prudenței. Un prim criteriu prudențial este solvabilitatea, care se evaluează cu ajutorul unei combinații de metode diferite (de exemplu, folosind ratingurile de credit puse la dispoziție de agențiile comerciale și analizele interne privind coeficienții referitori la capital și alți indicatori economici); al doilea criteriu este acela că Eurosistemul impune tuturor potențialelor contrapărți la intervenții pe piața valutară să facă obiectul supravegherii de către o autoritate de supraveghere recunoscută; și al treilea criteriu este că toate contrapărțile Eurosistemului la operațiunile de intervenție pe piața valutară trebuie să respecte standarde înalte de etică și să aibă o bună reputație.

După îndeplinirea cerințelor prudențiale minime, se aplică al doilea set de criterii, inspirat de considerente privind eficiența. Primul criteriu privind eficiența se referă la un comportament competitiv în ceea ce privește prețurile și la capacitatea contrapărții de a gestiona volume mari, chiar și în condiții de perturbări pe piață. Alte criterii de eficiență ar fi calitatea și sfera informațiilor furnizate de contrapărți.

Grupul de potențiale contrapărți la intervențiile pe piața valutară este suficient de mare și de diversificat pentru a garanta flexibilitatea necesară la punerea în aplicare a operațiunilor de intervenție. Acest lucru permite Eurosistemului să aleagă între diferite canale de intervenție. Pentru a putea interveni în mod eficient în diferite zone geografice și de fus orar, Eurosistemul poate folosi contrapărți din orice centru financiar internațional. Cu toate acestea, în practică, un număr mare de contrapărți tind să fie situate în zona euro. În cazul operațiunilor de swap valutar îndeplinite în scopuri de politică monetară, sfera contrapărților corespunde contrapărților stabilite în zona euro și selectate pentru operațiuni de intervenție pe piața valutară din Eurosistem.

BCN pot aplica sisteme de limite pentru a controla riscurile de credit față de contrapărți individuale în operațiunile de swap valutar efectuate în scopuri de politică monetară.

Apendicele 4

Conținutul prezentului apendice este numai cu titlu informativ.

Introducere

JO L 318, 27.11.1998, p. 8.

pentru a specifica unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare;

pentru a defini cerințele de raportare statistică ale BCE și pentru a le impune unităților de observare statistică efective cu obligații de raportare din statele membre;

pentru a preciza condițiile în care BCE și băncile centrale naționale (BCN) își pot exercita dreptul de a verifica sau efectua colectarea obligatorie a informațiilor statistice.

Considerații generale

JO L 15, 20.1.2009, p. 14.

În scopuri statistice, cerințele de raportare ale BCE în contextul bilanțului consolidat al sectorului IFM se bazează pe trei considerente principale.

În primul rând, BCE trebuie să primească informații statistice comparabile, fiabile și actualizate, colectate în termeni și condiții similare în întreaga zonă euro. Cu toate că datele sunt colectate în mod descentralizat de băncile centrale naționale în conformitate cu articolele 5.1 și 5.2 din Statut și, în măsura în care este necesar, în combinație cu alte cerințe statistice de ordin comunitar sau național, trebuie să existe un grad suficient de armonizare și respectare a cerințelor minime de raportare în vederea întocmirii unei baze statistice fiabile pentru definirea și realizarea politicii monetare unice.

În al doilea rând, obligațiile de raportare prevăzute de Regulamentul BCE/2008/32 trebuie să respecte principiile transparenței și securității juridice. Motivul acestui fapt este că regulamentul menționat anterior este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în întreaga zonă euro. Acesta creează direct obligații în sarcina persoanelor fizice și juridice cărora BCE le poate impune sancțiuni ori de câte ori cerințele de raportare ale BCE nu sunt îndeplinite [a se vedea articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98]. Obligațiile de raportare sunt, prin urmare, clar definite și orice acțiune a BCE din cadrul verificării sau colectării obligatorii a informațiilor statistice respectă principii clare. În al treilea rând, BCE trebuie să minimizeze sarcina de raportare, în conformitate cu principiile statistice care reglementează dezvoltarea, elaborarea și difuzarea statisticilor de către SEBC [a se vedea articolul 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 2533/98]. Aceste principii sunt definite suplimentar de SEBC în Angajamentul public privind statisticile europene, astfel cum este publicat pe website-ul BCE.

Prin urmare, materialul statistic colectat de BCN în temeiul Regulamentului BCE/2008/32 este utilizat și pentru a stabili baza de calcul a rezervelor minime obligatorii în conformitate cu Regulamentul BCE/2003/9.

Regulamentul BCE/2008/32 definește, în termeni generali, doar unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare, obligațiile acestora de raportare și principiile în conformitate cu care BCE și BCN își exercită în mod normal competențele de verificare sau de colectare obligatorie a informațiilor statistice. Detaliile privind informațiile statistice care urmează să fie raportate în vederea îndeplinirii cerințelor de raportare statistică ale BCE, precum și standardele minime care trebuie respectate sunt menționate în anexele I-IV la Regulamentul BCE/2008/32.

Unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare; lista IFM în scopuri statistice

IFM cuprind instituțiile de credit rezidente, astfel cum sunt definite în dreptul Uniunii, precum și toate celelalte instituții financiare rezidente a căror activitate constă în primirea de depozite și/sau de substitute apropiate pentru depozite de la entități care nu sunt IFM și în acordarea de credite și/sau realizarea de investiții în valori mobiliare, în nume propriu (cel puțin în termeni economici). BCE întocmește și actualizează o listă a instituțiilor în conformitate cu această definiție, cu respectarea principiilor de clasificare menționate în anexa I la Regulamentul BCE/2008/32. Competența de a întocmi și actualiza această listă a IFM pentru scopuri statistice aparține Comitetului executiv al BCE. Ansamblul IFM rezidente în zona euro reprezintă unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare. BCN au dreptul de a acorda derogări pentru IFM de dimensiuni mici în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul BCE/2008/32. Aceste derogări permit BCN să aplice metoda trunchierii cozii distribuției.

Obligații de raportare statistică

Pentru a întocmi bilanțul consolidat, unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare rezidente trebuie să raporteze lunar informații statistice referitoare la bilanțul lor. Trimestrial sunt necesare informații suplimentare. Informațiile statistice care trebuie raportate sunt menționate în anexa I la Regulamentul BCE/2008/32. Datele statistice relevante sunt colectate de BCN, care trebuie să definească procedurile de raportare care trebuie respectate.

Regulamentul BCE/2008/32 nu împiedică BCN să colecteze, de la unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare, informațiile statistice necesare pentru îndeplinirea cerințelor statistice ale BCE, ca parte a unui cadru de raportare statistică mai larg creat de BCN pe proprie răspundere, în conformitate cu dreptul Uniunii sau cel național sau cu practicile existente și care servește altor scopuri statistice. Totuși, acest fapt nu ar trebui să aducă atingere îndeplinirii cerințelor statistice prevăzute în Regulamentul BCE/2008/32. În cazuri specifice, BCE se poate baza, pentru îndeplinirea cerințelor sale, pe informațiile statistice colectate în astfel de scopuri.

Consecința derogării acordate de o BCN în conformitate cu definiția menționată anterior este că IFM mici în cauză sunt supuse unor obligații de raportare restrânse (care presupun, printre altele, numai raportare trimestrială) care sunt obligatorii în contextul rezervelor minime obligatorii și sunt specificate în anexa III la Regulamentul BCE/2008/32. Cerințele pentru aceste IFM mici care nu sunt instituții de credit sunt prevăzute în articolul 8 din regulamentul menționat anterior. Totuși, IFM cărora li s-a acordat o derogare au opțiunea de a îndeplini toate cerințele de raportare.

Folosirea informațiilor statistice în cadrul regulamentului BCE privind rezervele minime obligatorii

Pentru a minimiza sarcina de raportare și pentru a evita colectarea dublă de informații statistice, informațiile statistice privind bilanțul raportate de IFM în temeiul Regulamentului BCE/2008/32 sunt folosite și pentru stabilirea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii în conformitate cu Regulamentul BCE/2003/9.

Într-adevăr, în scopuri statistice, agenții raportori trebuie să raporteze datele către BCN respective în conformitate cu structura prezentată în Tabelul 1 prezentat în continuare, care este inclus în anexa III la Regulamentul BCE/2008/32. În Tabelul 1, rubricile marcate cu * sunt utilizate de instituțiile raportoare pentru determinarea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii (a se vedea caseta 9 din capitolul 7).

Pentru a determina corect baza de calcul a rezervelor minime obligatorii la care se aplică o rată pozitivă a rezervelor este necesară o defalcare detaliată a depozitelor cu scadență de peste doi ani, a depozitelor rambursabile cu preaviz de peste doi ani și a datoriilor aferente contractelor de report ale instituțiilor de credit în raport cu următoarele sectoare: IFM (teritoriu național și alte state membre), instituții de credit supuse regimului rezervelor minime obligatorii, BCE și BCN și administrația centrală, precum și în raport cu restul lumii.

De asemenea, în funcție de sistemele naționale de colectare și fără a aduce atingere respectării integrale a definițiilor și principiilor de clasificare din bilanțul IFM prevăzute de Regulamentul BCE/2008/32, instituțiile de credit supuse regimului rezervelor minime obligatorii pot raporta, ca alternativă, datele necesare determinării bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii, cu excepția celor legate de instrumentele negociabile, în conformitate cu tabelul 1a, cu condiția ca niciuna dintre pozițiile indicate cu caractere aldine din tabelul 1 să nu fie afectate.

Anexa III la Regulamentul BCE/2008/32 conține dispoziții specifice și tranzitorii, precum și dispoziții privind fuziunile care implică instituții de credit în vederea aplicării regimului rezervelor minime obligatorii.

Anexa III la Regulamentul BCE/2008/32 include, în special, un mecanism de raportare pentru instituțiile de credit aflate în coada distribuției. Instituțiile de credit aflate în coada distribuției trebuie să raporteze, cel puțin, datele trimestriale necesare determinării bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii în conformitate cu tabelul 1a. Aceste instituții se asigură că raportarea efectuată în conformitate cu tabelul 1a respectă pe deplin definițiile și clasificările aplicabile din tabelul 1. Datele privind baza de calcul a rezervelor instituțiilor aflate în coada distribuției se bazează pe datele de la sfârșitul trimestrului colectate de băncile centrale naționale pentru trei perioade de aplicare a rezervelor.

Anexa III include și dispoziții privind raportarea de către instituțiile de credit ca grup pe bază agregată. Atunci când se primește autorizația din partea BCE, instituțiile de credit din cadrul unui singur teritoriu național și care sunt supuse regimului rezervelor minime obligatorii pot raporta ca grup datele statistice privind baza de calcul consolidată a rezervelor minime obligatorii, cu condiția ca toate instituțiile implicate să fi renunțat la beneficiul oricărei deduceri forfetare din obligația de constituire a rezervelor minime obligatorii. Beneficiul deducerii forfetare se aplică, totuși, grupului luat ca întreg. Dacă unui grup de instituții de credit i s-a acordat permisiunea de a deține rezerve minime obligatorii printr-un intermediar, dar nu beneficiază de raportarea statistică la nivel de grup menționată în prezentul punct, BCN relevantă poate autoriza intermediarul să efectueze raportarea statistică agregată (alta decât cea referitoare la baza de calcul a rezervelor minime obligatorii) în numele acestui grup de instituții de credit. În acest caz, beneficiul deducerii forfetare se alică pentru fiecare membru al grupului. Toate instituțiile în cauză sunt incluse separat în lista de IFM a BCE.

În plus, anexa mai cuprinde și dispoziții care se aplică în cazul fuziunilor care implică instituții de credit. Termenii fuziune, instituții care fuzionează și instituție beneficiară au semnificațiile precizate în articolul 1 din Regulamentul BCE/2003/9. Pentru perioada de aplicare în cadrul căreia fuziunea intră în vigoare, obligația de constituire a rezervelor minime obligatorii ale instituției beneficiare se determină și trebuie să fie respectate astfel cum se prevede la articolul 13 din regulamentul menționat anterior. Pentru perioade de aplicare consecutive, obligația de constituire a rezervelor minime obligatorii ale instituției beneficiare se determină folosind baza de calcul a rezervelor minime obligatorii și informațiile statistice în conformitate cu normele specifice (a se vedea tabelul din anexa III la Regulamentul BCE/2008/32), dacă este cazul. În caz contrar, se aplică normele obișnuite privind raportarea informațiilor statistice și determinarea obligației de constituire a rezervelor minime obligatorii în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul BCE/2003/9. În plus, BCN relevantă poate autoriza instituția care realizează achiziția să își îndeplinească obligația de raportare statistică prin intermediul unor proceduri temporare. Această derogare de la procedurile normale de raportare trebuie să se limiteze la o perioadă de timp cât mai scurtă posibil care, în orice caz, nu trebuie să depășească șase luni de la intrarea în vigoare a fuziunii. Această derogare nu aduce atingere obligației instituției beneficiare de a îndeplini cerințele de raportare în conformitate cu Regulamentul BCE/2008/32 și, după caz, obligației acestei instituții de a își asuma obligațiile de raportare ale instituțiilor care fuzionează.

Verificarea și colectarea obligatorie

BCE și BCN exercită în mod normal competența de a verifica și colecta în mod obligatoriu informațiile statistice ori de câte ori standardele minime privind transmiterea, acuratețea, conformitatea cu conceptele și revizuirea nu sunt respectate. Aceste standarde minime sunt stabilite în anexa IV la Regulamentul BCE/2008/32.

State membre ale UE a căror monedă nu este euro

Deoarece, în temeiul articolului 34.1 din Statutul SEBC, un regulament nu conferă drepturi și nu impune obligații statelor membre care fac obiectul unei derogări (articolul 42.1 din Statut) și Danemarcei [alineatul (1) din Protocolul privind anumite dispoziții privind Danemarca] și nu se aplică în cazul Regatului Unit [alineatul (7) din Protocolul privind unele dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord], Regulamentul BCE/2008/32 se aplică numai în statele membre.

Cu toate acestea, articolul 5 din Statutul SEBC privind competența BCE și a BCN în domeniul statisticii și Regulamentul (CE) nr. 2533/98 se aplică în toate statele membre. De asemenea, aceasta implică, în coroborare cu articolul 4 alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, o obligație a statelor membre ale UE a căror monedă nu este euro de a elabora și de a pune în aplicare la nivel național toate măsurile pe care le consideră necesare pentru a asigura colectarea informațiilor statistice necesare respectării obligațiilor de raportare statistică ale BCE, precum și pentru a asigura finalizarea în timpul dorit a pregătirilor necesare în materie de statistici pentru a deveni state membre. Această obligație este prezentată în mod explicit în articolul 4 și în considerentul 17 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98. Din motive de transparență, această obligație specială este reamintită în considerentele Regulamentului BCE/2008/32.

Apendicele 5

Apendicele 6

PROCEDURILE ȘI SANCȚIUNILE CARE SE APLICĂ ÎN CAZUL NERESPECTĂRII OBLIGAȚIILOR DE CĂTRE CONTRAPĂRȚI

Sancțiuni pecuniare

Se aplică în cazul în care o contraparte nu reușește să transfere un volum suficient de active-garanție sau numerar (după caz, cu privire la apelurile în marjă) pentru a efectua decontarea la data decontării sau pentru a colateraliza, până la scadența operațiunii prin intermediul apelurilor în marjă corespunzătoare, volumul de lichidități care i-a fost alocat printr-o operațiune de furnizare de lichidități, sau dacă nu reușește să transfere un volum suficient de numerar pentru a deconta suma care i-a fost alocată într-o operațiune de absorbție de lichiditate.

Se aplică în cazul în care o contraparte nu reușește să transfere un volum suficient de active-garanție eligibile sau de numerar pentru a deconta suma stabilită în tranzacțiile bilaterale sau nu reușește să colateralizeze o tranzacție bilaterală în curs în orice moment până la scadență prin intermediul apelurilor în marjă corespunzătoare.

Se aplică în cazul în care o contraparte utilizează active care sunt sau au devenit neeligibile sau care nu pot fi utilizate de către contraparte, de exemplu din cauza legăturilor strânse dintre emitent/garant și contraparte sau a identității acestora.

Se aplică în cazul în care o contraparte are un sold negativ al contului de decontare la închiderea zilei și nu îndeplinește condițiile de acces la facilitatea de credit marginală.

în caz de încălcare a normelor privind operațiunile din cadrul unei licitații, tranzacțiile bilaterale și folosirea activelor-garanție, pentru prima și a doua încălcare survenite într-o perioadă de 12 luni, se aplică o sancțiune pecuniară pentru fiecare încălcare. Sancțiunile pecuniare se calculează folosind rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginală aplicată la data începerii încălcării plus 2,5 puncte procentuale:

pentru încălcarea normelor privind operațiunile din cadrul unei licitații și tranzacțiile bilaterale, sancțiunile pecuniare se calculează pe baza valorii colateralului sau a numerarului pe care contrapartea nu a putut să o deconteze, înmulțită cu coeficientul de X/360, unde X este numărul de zile calendaristice, cu un maxim de șapte, în care contrapartea nu a putut colateraliza sau furniza suma alocată la scadența unei operațiuni. O sancțiune fixă de 500 EUR se aplică în cazul în care calculul determină o valoare mai mică de 500 EUR; și

Următoarele dispoziții se aplică și în cazul în care: (a) contrapartea a folosit active neeligibile sau a furnizat informații care afectează în mod negativ valoarea garanției, de exemplu cu privire la soldul unei creanțe private folosite, care este sau a fost falsă sau expirată; sau (b) contrapartea utilizează active care sunt neeligibile din cauza unor legături strânse dintre emitent/garant și contraparte.

la prima încălcare a normelor privind procedurile de la închiderea zilei sau privind accesul la facilitatea de credit marginală, sancțiunile pecuniare aplicabile se calculează folosind rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginală aplicată la data începerii încălcării plus 5 puncte procentuale. În cazul încălcărilor repetate, rata dobânzii de penalizare se majorează cu câte 2,5 puncte procentuale pentru fiecare încălcare intervenită într-o perioadă de 12 luni, calculată pe baza valorii corespunzătoare accesului neautorizat la facilitatea de credit marginală. O sancțiune fixă de 500 EUR se aplică în cazul în care calculul determină o valoare mai mică de 500 EUR.

Sancțiuni nepecuniare

Eurosistemul suspendă o contraparte pentru încălcări ale normelor referitoare la licitație și la tranzacțiile bilaterale, precum și ale normelor privind activele-garanție, după cum urmează:

Suspendare în urma unor încălcări ale normelor referitoare la operațiunile de licitație și la tranzacțiile bilaterale

În cazul în care, într-o perioadă de 12 luni, survine o a treia încălcare de același tip, pe lângă aplicarea unei sancțiuni financiare calculate în conformitate cu normele prezentate la punctul 1, Eurosistemul suspendă contrapărțile de la o operațiune (operațiuni) ulterioară (ulterioare) de piață monetară, de același tip și efectuată (efectuate) pe baza acelorași proceduri, care urmează a fi inițiată (inițiate) într-o anumită perioadă. Suspendarea se aplică în conformitate cu următoarele modalități:

în cazul în care valoarea colateralului nelivrat sau a numerarului este de până la 40 % din totalul colateralului sau numerarului care trebuie livrat la a treia încălcare, se aplică o suspendare de o lună;

în cazul în care valoarea colateralului nelivrat sau a numerarului este cuprinsă între 40 % și 80 % din totalul colateralului sau numerarului care trebuie livrat la a treia încălcare, se aplică o suspendare de două luni; și

în cazul în care valoarea colateralului nelivrat sau a numerarului este între 80 % și 100 % din totalul colateralului sau numerarului care trebuie livrat la a treia încălcare, se aplică o suspendare de trei luni.

De asemenea, aceste sancțiuni pecuniare și măsuri de suspendare se aplică, fără a aduce atingere punctului 2.3, oricărei alte încălcări succesive comise într-o perioadă de 12 luni.

Suspendarea în urma încălcărilor normelor privind activele-garanție

În cazul în care, într-o perioadă de 12 luni, intervine o a treia încălcare, Eurosistemul suspendă accesul contrapărții la operațiunea ulterioară de piață monetară, suspendare la care se adaugă sancțiunea pecuniară calculată în conformitate cu punctul 1 anterior.

De asemenea, aceste sancțiuni pecuniare și măsuri de suspendare se aplică, fără a aduce atingere punctului 2.3, oricărei alte încălcări succesive comise într-o perioadă de 12 luni.

Suspendarea accesului la toate operațiunile viitoare de politică monetară pentru o anumită perioadă în cazuri excepționale

În circumstanțe excepționale în care gravitatea cazului (cazurilor) de încălcare impune acest lucru și ținând seama, în special, de sumele implicate, frecvența sau durata cazurilor de nerespectare a reglementărilor, se poate decide aplicarea, pe lângă sancțiunea pecuniară calculată în conformitate cu punctul 1 anterior, a unei suspendări a accesului contrapărții la toate operațiunile viitoare de politică monetară pentru o perioadă de trei luni.

Instituții situate în alte state membre

Eurosistemul poate decide, de asemenea, dacă măsura de suspendare propusă care urmează a fi luată împotriva contrapărții vinovate de încălcare se aplică și sucursalelor aceleiași instituții situate în alte state membre.

Apendicele 7

CONSTITUIREA DE GARANȚII VALIDE ASUPRA CREANȚELOR PRIVATE

Pentru a asigura constituirea unei garanții valide asupra creanțelor private și posibilitatea de valorificare rapidă a respectivelor creanțe în caz de neîndeplinire a obligațiilor de către contraparte, trebuie respectate următoarele cerințe juridice suplimentare:

Verificarea existenței creanțelor private: BCN folosesc cel puțin următoarele măsuri de verificare a existenței unor creanțe private depuse drept colateral în cadrul Eurosistemului: (i) autocertificarea și angajamentul contrapărților față de BCN, cel puțin trimestrial, de a confirma existența creanțelor private oferite drept colateral, măsuri care ar putea fi înlocuite cu verificări încrucișate ale informațiilor deținute de centralele riscurilor de credit, în cazul în care acestea există; (ii) verificarea unică (one-off verification) efectuată de BCN, autoritățile de supraveghere sau auditorii externi în ceea ce privește procedurile folosite de contraparte pentru transmiterea către Eurosistem a informațiilor privind existența creanțelor private; (iii) verificări aleatorii efectuate de BCN, centralele riscurilor de credit relevante, autoritățile de supraveghere sau auditorii externi în ceea ce privește calitatea și corectitudinea autocertificării.

Autocertificarea și angajamentul trimestriale prevăzute la punctul (i) de mai sus includ următoarele obligații ale contrapărților din cadrul Eurosistemului, care se vor îndeplini în scris:

confirmarea și garantarea conformității creanțelor private depuse ca garanție la BCN cu criteriile de eligibilitate aplicate de Eurosistem;

confirmarea și garantarea faptului că nicio creanță privată depusă ca activ-garanție nu este folosită simultan drept colateral în beneficiul unui terț, precum și angajamentul că respectiva contraparte nu va mobiliza nicio creanță privată drept colateral pentru un terț;

confirmarea și garantarea transmiterii către BCN relevantă de îndată, și nu mai târziu de următoarea zi lucrătoare, a oricăror informații legate de orice eveniment care afectează semnificativ relația contractuală existentă între contraparte și BCN relevantă, în special informații privind rambursări anticipate, parțiale sau totale, diminuări ale ratingurilor și modificări semnificative ale condițiilor creanței private.

Pentru ca aceste verificări să aibă loc în conformitate cu dispozițiile punctelor (ii) și (iii), autoritățile de supraveghere, BCN sau auditorii externi trebuie să fie autorizați să efectueze această investigație, printr-un contract sau în conformitate cu cerințele naționale aplicabile, după caz.

Validitatea acordului pentru mobilizarea creanțelor private: Acordul pentru mobilizarea creanței private drept colateral trebuie de asemenea să fie valid între părți (cedent și cesionar) conform dreptului național. Toate formalitățile necesare pentru asigurarea validității acordului și a mobilizării creanței private drept colateral trebuie să fie îndeplinite.

Efectul deplin al mobilizării față de terț: în ceea ce privește notificarea debitorului cu privire la mobilizarea unei creanțe private drept colateral, având în vedere caracteristicile specifice diferitelor jurisdicții implicate, sunt necesare următoarele:

În anumite state membre, unde notificarea debitorului cu privire la mobilizarea creanței private drept colateral este necesară pentru opozabilitatea deplină față de terți și, în special, pentru prioritatea garanției BCN față de alți creditori, astfel cum este prevăzut în documentația națională aplicabilă, notificarea ex ante a debitorului trebuie efectuată înainte de sau la momentul mobilizării efective drept colateral a creanței private.

În alte state membre, unde înregistrarea oficială a mobilizării creanței private drept colateral este necesară pentru opozabilitatea deplină față de terți și, în special, pentru prioritatea garanției BCN față de alți creditori, astfel cum este prevăzut în documentația națională aplicabilă, această înregistrare trebuie efectuată înainte de sau la momentul mobilizării efective drept colateral a creanței private.

În cele din urmă, în statele membre unde nu este necesară notificarea ex ante a debitorului sau înregistrarea oficială a mobilizării creanței private drept colateral în conformitate cu literele (i) și (ii) de mai sus, astfel cum este prevăzut în documentația națională aplicabilă, este necesară notificarea ex post a debitorului. Notificarea ex post a debitorului presupune notificarea debitorului de către contraparte sau de BCN (astfel cum este prevăzut în documentația națională) cu privire la mobilizarea creanței private drept colateral de către contraparte în favoarea BCN imediat după un eveniment de credit. Sintagma eveniment de credit înseamnă o situație de neîndeplinire a obligațiilor sau un eveniment similar în conformitate cu dispozițiile documentației naționale aplicabile.

Nu există cerințe de notificare în cazul în care creanțele private sunt instrumente la purtător pentru care legislația națională aplicabilă nu prevede obligația notificării. În astfel de cazuri, BCN în cauză pot solicita ca aceste instrumente la purtător să fie transferate fizic la ea sau la un terț înainte de sau la momentul mobilizării lor efective drept colateral.

Cerințele menționate anterior sunt cerințe minime. BCN pot decide să solicite notificarea ex ante sau înregistrarea și în alte cazuri decât cele menționate anterior, în conformitate cu documentația națională aplicabilă.

Toate celelalte formalități legale necesare pentru asigurarea mobilizării unei creanțe private drept colateral trebuie să fie îndeplinite.

Absența restricțiilor privind secretul bancar și confidențialitatea: contrapartea nu are obligația de a obține aprobarea debitorului pentru furnizarea informațiilor privind creanța privată și debitorul solicitate de Eurosistem în scopul de a se asigura de faptul că s-a creat o garanție validă asupra creanțelor private și că respectivele creanțe private pot fi ușor valorificate în caz de neîndeplinire a obligațiilor de către o contraparte. Contrapartea și debitorul încheie un contract prin care debitorul consimte necondiționat să furnizeze Eurosistemului astfel de detalii privind creanța privată și debitorul. O astfel de dispoziție nu este necesară în cazul în care nu există în legislația națională reguli care să restricționeze furnizarea acestui tip de informații, în conformitate cu documentația națională aplicabilă.

Absența restricțiilor privind mobilizarea creanței private: contrapărțile se asigură că creanțele private sunt complet transferabile și că pot fi mobilizate fără restricții drept colateral în favoarea Eurosistemului. În contractul de creanță privată sau în alte acorduri contractuale dintre contraparte și debitor nu ar trebui să existe restricții privind mobilizarea, cu excepția cazului în care legislația națională prevede că astfel de restricții contractuale nu aduc atingere Eurosistemului în ceea ce privește mobilizarea colateralului.

Absența restricțiilor privind valorificarea creanței private: contractul de creanță privată sau alte acorduri contractuale dintre contraparte și debitor nu ar trebui să conțină nicio restricție privind valorificarea creanței private utilizate drept colateral, inclusiv în ceea ce privește forma, perioada sau altă cerință privind valorificarea.

Apendicele 8

CERINȚE DE RAPORTARE A DATELOR LA NIVEL DE ÎMPRUMUT PENTRU TITLURILE GARANTATE CU ACTIVE

Versiunile relevante ale modelor de raportare a datelor la nivel de împrumut pentru clase specifice de active sunt publicate pe website-ul BCE.

Datele la nivel de împrumut trebuie raportate cel puțin trimestrial, la nu mai mult de o lună de la data scadenței plății dobânzii pentru titlul garantat cu active în cauză. Dacă datele la nivel de împrumut nu sunt raportate sau actualizate în termen de o lună de la respectiva dată a plății dobânzii, titlul garantat cu active încetează a mai fi eligibil. Pentru asigurarea respectării acestor cerințe, registrul de date la nivel de împrumut efectuează verificări automate ale consecvenței și acurateței raportărilor de date noi și/sau actualizate privind fiecare tranzacție.

De la data aplicării cerințelor de raportare a datelor la nivel de împrumut pentru titlurile garantate cu active, și anume clasa de active relevantă conform modelului, trebuie furnizate informații detaliate la nivel de împrumut individual cu privire la pachetul de active care generează flux de numerar pentru ca titlul garantat cu active să devină sau să rămână eligibil. În termen de trei luni titlul garantat cu active trebuie să atingă un nivel minim obligatoriu de conformitate, evaluat pe baza disponibilității informațiilor din anumite câmpuri de date din modelul de raportare a datelor la nivel de împrumut. Pentru a determina câmpurile nedisponibile, un set de șase opțiuni de tipul Date inexistente (No data) (ND) sunt incluse în fiecare astfel de model și trebuie utilizate atunci când anumite date nu pot fi transmise în conformitate cu modelul. Există, de asemenea, o a șaptea opțiune ND care este aplicabilă doar pentru modelul CMBS.

Opțiunile ND și semnificațiile acestora sunt prezentate în tabelul următor:

Următoarea perioadă de tranziție de nouă luni se aplică tuturor titlurilor garantate cu active (în funcție de data la care cerințele de raportare a datelor la nivel de împrumut se aplică pentru clasa de active relevantă):

primul trimestru după data de la care se aplică cerințele este o perioadă de testare. Datele la nivel de împrumut trebuie raportate, dar nu există limite specifice privind numărul de câmpuri obligatorii care să conțină ND1-ND7;

în al doilea trimestru, numărul de câmpuri obligatorii care conțin ND1 nu poate depăși 30 % din numărul total de câmpuri obligatorii, iar numărul de câmpuri obligatorii care conțin ND2, ND3 sau ND4 nu poate depăși 40 % din numărul total de câmpuri obligatorii;

în al treilea trimestru, numărul de câmpuri obligatorii care conțin ND1 nu poate depăși 10 % din numărul total de câmpuri obligatorii, iar numărul de câmpuri obligatorii care conțin ND2, ND3 sau ND4 nu poate depăși 20 % din numărul total de câmpuri obligatorii;

la sfârșitul perioadei de tranziție de nouă luni în datele la nivel de împrumut trebuie să nu mai existe câmpuri obligatorii cu valori ND1, ND2, ND3 sau ND4 pentru o tranzacție individuală.

Cu ocazia transmiterii și procesării datelor la nivel de împrumut, aplicând aceste praguri, registrul de date la nivel de împrumut va genera și atribui o notă fiecărei tranzacții cu titluri garantate cu active. Această notă va reflecta numărul de câmpuri obligatorii care conțin ND1 și numărul de câmpuri obligatorii care conțin ND2, ND3 sau ND4, comparat în fiecare caz cu numărul total de câmpuri obligatorii. În acest sens, opțiunile ND5, ND6 și ND7 pot fi folosite doar atunci când câmpurile de date relevante din modelul relevant de raportare a datelor la nivel de împrumut permit acest lucru. Combinarea celor două referințe de praguri produce următoarea gamă de note pentru datele la nivel de împrumut:

În funcție de perioada de tranziție stabilită mai sus, nota trebuie să se îmbunătățească gradual pentru fiecare trimestru, în conformitate cu următoarea prezentare:

Pentru titlurile garantate cu creanțe ipotecare rezidențiale (residential-mortgage backed securities) (RMBS), cerințele privind informațiile detaliate la nivel de împrumut individual se vor aplica de la 3 ianuarie 2013, iar perioada de tranziție de nouă luni se încheie la 30 septembrie 2013.

Pentru titlurile garantate cu active în al căror caz activele care generează flux de numerar cuprind credite acordate întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), cerințele privind informațiile detaliate la nivel de împrumut individual se vor aplica de la 3 ianuarie 2013, iar perioada de tranziție de nouă luni se încheie la 30 septembrie 2013.

Pentru titlurile garantate cu creanțe ipotecare comerciale (CMBS), cerințele privind informațiile detaliate la nivel de împrumut individual se vor aplica de la 1 martie 2013, iar perioada de tranziție de nouă luni se încheie la 30 noiembrie 2013.

Pentru titlurile garantate cu active în al căror caz activele care generează flux de numerar cuprind credite auto, credite de consum sau creanțe de tip leasing, cerințele privind informațiile detaliate la nivel de împrumut individual se vor aplica de la 1 ianuarie 2014, iar perioada de tranziție de nouă luni se încheie la 30 septembrie 2014.

Pentru titlurile garantate cu active în al căror caz activele care generează flux de numerar cuprind creanțe din operațiunile cu carduri de credit, cerințele privind informațiile detaliate la nivel de împrumut individual se vor aplica de la 1 aprilie 2014, iar perioada de tranziție de nouă luni se încheie la 31 decembrie 2014.

Și anume la 30 septembrie 2013 pentru RMBS și IIM, 30 noiembrie 2013 pentru CMBS, 30 septembrie 2014 pentru credite auto, credite de consum sau creanțe de tip leasing, și 31 decembrie 2014 pentru creanțe din operațiunile cu carduri de credit.

operațiunile principale de refinanțare sunt tranzacții reversibile, periodice, de furnizare de lichiditate, cu frecvență săptămânală și o scadență obișnuită la o săptămână. Aceste operațiuni se efectuează de BCN pe baza licitațiilor standard. Operațiunile principale de refinanțare dețin un rol fundamental în realizarea obiectivelor operațiunilor de piață monetară din Eurosistem;

operațiunile de refinanțare pe termen mai lung sunt tranzacții reversibile de furnizare de lichiditate, cu frecvență lunară și o scadență obișnuită la trei luni. Aceste operațiuni au scopul de a oferi contrapărților refinanțări suplimentare pe termen mai lung și se efectuează de BCN pe baza licitațiilor standard. De regulă, Eurosistemul nu folosește aceste operațiuni pentru a transmite semnale pieței și acceptă, prin urmare, ratele care îi sunt propuse;

operațiunile de reglaj fin se execută ad-hoc pentru gestionarea situației lichidității de pe piață și pentru direcționarea ratelor dobânzilor, în special pentru atenuarea efectelor fluctuațiilor neașteptate ale lichidității de pe piață asupra ratelor dobânzilor. Aceste operațiuni pot fi efectuate în ultima zi a unei perioade de aplicare a rezervelor minime obligatorii, pentru contracararea dezechilibrelor de lichiditate acumulate de la alocarea din cadrul ultimei operațiuni principale de refinanțare. Operațiunile de reglaj fin se derulează, în principal, sub formă de tranzacții reversibile, dar pot lua și forma operațiunilor de swap valutar sau de atragere de depozite la termen. Instrumentele și procedurile aplicate în efectuarea operațiunilor de reglaj fin sunt adaptate tipurilor de tranzacții și obiectivelor specifice urmărite în cadrul acestor operațiuni. Operațiunile de reglaj fin sunt efectuate în mod normal de BCN prin licitații rapide sau proceduri bilaterale. Consiliul guvernatorilor BCE poate decide că, în cazuri excepționale, operațiunile bilaterale de reglaj fin pot fi efectuate chiar de BCE;

în plus, Eurosistemul poate efectua operațiuni structurale prin emiterea de certificate de creanță ale BCE, tranzacții reversibile și tranzacții simple. Aceste operațiuni sunt efectuate atunci când BCE vizează ajustarea poziției structurale a Eurosistemului în ceea ce privește sectorul financiar (periodic sau ocazional). Operațiunile structurale sub formă de tranzacții reversibile și emiterea de instrumente de creanță sunt efectuate de BCN prin intermediul licitațiilor standard. Operațiunile structurale sub formă de tranzacții simple sunt efectuate în mod normal de BCN prin proceduri bilaterale. Consiliul guvernatorilor BCE poate decide că, în cazuri excepționale, operațiunile structurale pot fi efectuate chiar de BCE.

contrapărțile pot folosi facilitatea de creditare marginală pentru a obține lichiditate overnight de la BCN în schimbul unor active eligibile. În condiții normale, nu există limite de creditare sau alte restricții privind accesul contrapărților la această facilitate, cu excepția cerinței de a prezenta suficiente active-garanție. Rata dobânzii aferentă facilității de creditare marginală constituie, de regulă, limita superioară a ratei dobânzii overnight pe piață;

contrapărțile pot folosi facilitatea de depozit pentru a plasa depozite overnight la BCN. În condiții normale, nu există limite de depozit sau alte restricții privind accesul contrapărților la această facilitate. Rata dobânzii pentru facilitatea de depozit constituie, de regulă, limita inferioară a ratei dobânzii overnight pe piață.

numai instituțiile supuse regimului rezervelor minime obligatorii din Eurosistem în conformitate cu articolul 19.1 din Statutul SEBC sunt eligibile să devină contrapărți. Instituțiile care sunt scutite de obligațiile lor în cadrul regimului rezervelor minime obligatorii din Eurosistem (a se vedea punctul 7.2) nu sunt eligibile pentru a fi contrapărți pentru facilitățile permanente și operațiunile de piață monetară din Eurosistem;

contrapărțile trebuie să aibă o situație financiară solidă. Acestea ar trebui să fie supuse cel puțin unei forme de supraveghere armonizată la nivelul Uniunii/SEE, supraveghere efectuată de către autoritățile naționale. Având în vedere natura instituțională specifică a acestora în temeiul dreptului Uniunii, instituțiile cu o situație financiară solidă în sensul articolului 123 alineatul (2) din tratat, care sunt supuse unei supravegheri de un nivel comparabil cu supravegherea efectuată de către autoritățile naționale competente, pot fi acceptate în calitate de contrapărți. Instituțiile cu o situație financiară solidă care sunt supuse unei supravegheri nearmonizate efectuate de către autoritățile naționale competente și al cărei nivel este comparabil cu supravegherea armonizată la nivelul Uniunii/SEE pot fi, de asemenea, acceptate în calitate de contrapărți, de exemplu, sucursalele cu sediul în zona euro ale instituțiilor al căror sediu social se află în afara SEE;

contrapărțile trebuie să îndeplinească toate criteriile operaționale specificate în dispozițiile contractuale sau reglementările relevante aplicate de BCN în cauză (sau de BCE), astfel încât să se asigure desfășurarea eficientă a operațiunilor de politică monetară din Eurosistem.

să aibă acces la facilitățile permanente din Eurosistem; și

să participe la operațiunile de piață monetară din Eurosistem prin intermediul licitațiilor standard.

în conformitate cu dispozițiile contractuale sau reglementările aplicate de BCN în cauză sau de BCE, Eurosistemul poate suspenda, limita sau exclude accesul individual al unei contrapărți la instrumentele de politică monetară;

Eurosistemul poate respinge, limita utilizarea sau poate aplica marje de ajustare suplimentare activelor depuse de anumite contrapărți drept colateral în operațiunile de creditare din Eurosistem.

sunt operațiuni reversibile de furnizare de lichiditate;

sunt efectuate cu o frecvență săptămânală;

în general, au scadența la o săptămână;

sunt efectuate în mod descentralizat de către BCN;

sunt efectuate prin intermediul licitațiilor standard (în conformitate cu punctul 5.1);

toate contrapărțile care îndeplinesc criteriile generale de eligibilitate (prevăzute la punctul 2.1) pot depune oferte de participare la licitație pentru operațiunile principale de refinanțare; și

activele tranzacționabile și cele netranzacționabile (în conformitate cu capitolul 6) sunt eligibile ca active-garanție pentru operațiunile principale de refinanțare.

sunt operațiuni reversibile de furnizare de lichiditate;

sunt efectuate cu o frecvență lunară;

în general, au scadența la trei luni;

sunt efectuate în mod descentralizat de BCN;

sunt efectuate prin intermediul licitațiilor standard (în conformitate cu punctul 5.1);

toate contrapărțile care îndeplinesc criteriile generale de eligibilitate (prevăzute la punctul 2.1) pot depune oferte de participare la licitație pentru operațiunile de refinanțare pe termen mai lung; și

activele tranzacționabile și cele netranzacționabile (în conformitate cu capitolul 6) sunt eligibile ca active-garanție pentru operațiunile de refinanțare pe termen mai lung.

pot lua forma operațiunilor de furnizare sau de absorbție de lichiditate;

frecvența acestora nu este standardizată;

scadența acestora nu este standardizată;

operațiunile de reglaj fin sub formă de tranzacții reversibile de furnizare de lichiditate se efectuează, în mod normal, prin intermediul licitațiilor rapide, deși nu se exclude posibilitatea utilizării procedurilor bilaterale (a se vedea capitolul 5);

operațiunile de reglaj fin sub formă de tranzacții reversibile de absorbție de lichiditate se efectuează, în mod normal, prin intermediul procedurilor bilaterale (în conformitate cu punctul 5.2);

în mod normal, sunt efectuate în mod descentralizat de BCN (Consiliul guvernatorilor BCE poate decide că, în situații excepționale, operațiunile bilaterale de reglaj fin sub formă de tranzacții reversibile pot fi efectuate de BCE);

Eurosistemul poate selecta, în conformitate cu criteriile menționate la punctul 2.2, un număr limitat de contrapărți care să participe la operațiunile de reglaj fin sub formă de tranzacții reversibile; și

activele tranzacționabile și cele netranzacționabile (în conformitate cu capitolul 6) sunt eligibile ca active-garanție pentru operațiunile de reglaj fin sub formă de tranzacții reversibile.

sunt operațiuni de furnizare de lichiditate;

frecvența acestora poate fi regulată sau neregulată;

scadența acestora nu este standardizată a priori;

sunt efectuate prin intermediul licitațiilor standard (în conformitate cu punctul 5.1);

sunt efectuate în mod descentralizat de către BCN;

toate contrapărțile care îndeplinesc criteriile generale de eligibilitate (în conformitate cu punctul 2.1) pot depune oferte de participare la licitație pentru operațiunile structurale sub formă de tranzacții reversibile; și

activele tranzacționabile și cele netranzacționabile (în conformitate cu capitolul 6) sunt eligibile ca active-garanție pentru operațiunile structurale sub formă de tranzacții reversibile.

pot lua forma unor operațiuni de furnizare de lichiditate (cumpărări simple) sau de absorbție de lichiditate (vânzări simple);

frecvența acestora nu este standardizată;

sunt efectuate prin intermediul procedurilor bilaterale (în conformitate cu punctul 5.2);

în mod normal, sunt efectuate în mod descentralizat de BCN (Consiliul guvernatorilor BCE poate decide că, în situații excepționale, operațiunile simple pot fi efectuate de BCE);

sfera contrapărților nu este limitată a priori pentru tranzacțiile simple; și

se folosesc numai active tranzacționabile (în conformitate cu capitolul 6) ca active-garanție în tranzacțiile simple.

certificatele sunt emise pentru a absorbi lichiditate de pe piață;

certificatele pot fi emise în mod regulat sau neregulat;

certificatele au scadența la mai puțin de 12 luni;

certificatele sunt emise prin intermediul licitațiilor standard (în conformitate cu punctul 5.1);

certificatele sunt atribuite prin licitație și decontate în mod descentralizat de către BCN; și

toate contrapărțile care îndeplinesc criteriile generale de eligibilitate (prevăzute la punctul 2.1) pot prezenta oferte de participare la licitație pentru subscrierea certificatelor de creanță ale BCE.

pot lua forma operațiunilor de furnizare sau de absorbție de lichiditate;

frecvența acestora nu este standardizată;

scadența acestora nu este standardizată;

sunt efectuate prin intermediul licitațiilor rapide sau al procedurilor bilaterale (a se vedea capitolul 5);

în mod normal, sunt efectuate în mod descentralizat de BCN (Consiliul guvernatorilor BCE poate decide că, în situații excepționale, operațiunile bilaterale de swap valutar pot fi efectuate de BCE); și

Eurosistemul poate selecta, în conformitate cu criteriile menționate la punctul 2.2 și apendicele 3, un număr limitat de contrapărți care să participe la operațiunile de swap valutar.

N (ABC) = N (EUR) × S sau N(EUR) = N(ABC)S

N (ABC) M = N (EUR)M × FM sau N(EUR)_M = N(ABC)_MF_M

depozitele sunt atrase în vederea absorbției de lichiditate;

frecvența cu care sunt atrase depozitele nu este standardizată;

scadența depozitelor nu este standardizată;

atragerea de depozite se efectuează în mod normal prin intermediul licitațiilor rapide, deși nu se exclude posibilitatea folosirii procedurilor bilaterale (a se vedea capitolul 5);

atragerea de depozite se efectuează, în mod normal, în mod descentralizat de BCN (Consiliul guvernatorilor BCE poate decide că, în situații excepționale, atragerea bilaterală de depozite la termen poate fi efectuată de BCE); și

Eurosistemul poate selecta, în conformitate cu criteriile menționate la punctul 2.2, un număr limitat de contrapărți pentru atragerea de depozite la termen.

numărul de referință al licitației;

data licitației;

tipul operațiunii (furnizare sau absorbție de lichiditate și tipul instrumentului de politică monetară care urmează să fie folosit);

scadența operațiunii;

tipul licitației (licitație la rată fixă sau la rată variabilă);

metoda de alocare (licitație de tip olandez sau licitație de tip american, astfel cum sunt definite la punctul 5.1.5);

volumul prevăzut pentru operațiune (de regulă, numai în cazul operațiunilor de refinanțare pe termen mai lung);

rata dobânzii/prețul/punctele swap determinate (în cazul licitației la rată fixă);

minimul/maximul acceptat al ratei dobânzii/prețului/punctelor swap (dacă este cazul);

data începerii operațiunii și data scadenței acesteia (dacă este cazul) sau data valutei și data scadenței instrumentului (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE);

valutele implicate și valuta a cărei sumă este determinată (în cazul operațiunilor de swap valutar);

cursul de schimb de referință la vedere care trebuie folosit la calcularea ofertelor (în cazul operațiunilor de swap valutar);

limita maximă a ofertei (dacă este cazul);

suma minimă alocată fiecărei contrapărți (dacă este cazul);

procentul minim de alocare (dacă este cazul);

orarul de prezentare a ofertelor;

valoarea nominală a certificatelor (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE); și

codul ISIN al emisiunii (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE).

r1 ≥ rs ≥ rm în cazul unei licitații de furnizare de lichiditate

rm ≥ rs ≥ r1 în cazul unei licitații de absorbție de lichiditate

rm–1 > rm în cazul unei licitații de furnizare de lichiditate

rm > rm–1 în cazul unei licitații de absorbție de lichiditate

Δm ≥ Δs ≥ Δ1 în cazul unei operațiuni de swap valutar de furnizare de lichiditate

Δ1 ≥ Δs ≥ Δm în cazul unei operațiuni de swap valutar de absorbție de lichiditate

Δm > Δm–1 în cazul unei operațiuni de swap valutar de furnizare de lichiditate

Δm–1 > Δm în cazul unei operațiuni de swap valutar de absorbție de lichiditate

numărul de referință al licitației;

data licitației;

tipul operațiunii;

scadența operațiunii;

valoarea totală a ofertelor transmise de contrapărțile Eurosistemului;

numărul ofertanților;

valutele folosite (în cazul operațiunilor de swap valutar);

valoarea totală alocată;

procentul de alocare (în cazul licitațiilor la rată fixă);

cursul de schimb la vedere (în cazul operațiunilor de swap valutar);

rata dobânzii/prețul/punctele swap marginale acceptate și procentul de alocare la rata dobânzii/prețul/punctele swap marginale (în cazul licitațiilor la rată variabilă);

rata minimă a ofertei, rata maximă a ofertei și rata medie ponderată de alocare (în cazul licitațiilor bazate pe metoda ratei multiple);

data începerii operațiunii și data scadenței acesteia (dacă este cazul) sau data valutei și data scadenței instrumentului (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE);

suma minimă alocată fiecărei contrapărți (dacă este cazul);

procentul minim de alocare (dacă este cazul);

valoarea nominală a certificatelor (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE); și

codul ISIN al emisiunii (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE).

o valoare principală fixă, necondiționată; și

un cupon care nu poate determina un flux de numerar negativ și care este de unul dintre tipurile următoare:

cupoane fixe, zero sau multi-step (care se modifică în mai multe etape pe durata de viață a obligațiunii), adică instrumente cu calendar și valori predefinite ale cupoanelor;

cupoane pentru care rata dobânzii este legată de o rată de referință, fără factor de ajustare, dependente de doar un index corespunzător ratei pieței monetare din zona euro, de exemplu EURIBOR, LIBOR și indici similari, sau o rată de swap cu scadență constantă, de exemplu indicii CMS, EIISDA, EUSA;

cupoane care se calculează prin înmulțirea ratei de referință cu un factor de ajustare (supraunitar sau subunitar) (leveraged and de-leveraged floating coupons) dependente de doar un index corespunzător ratei pieței monetare din zona euro, de exemplu EURIBOR, LIBOR și indici similari, sau o rată de swap cu scadență constantă, de exemplu indicii CMS, EIISDA, EUSA;

cupoane pentru care rata dobânzii este legată de o rată de referință, fără factor de ajustare (flat floating coupons), și cupoane care se calculează prin înmulțirea ratei de referință cu un factor de ajustare (supraunitar sau subunitar) (leveraged and de-leveraged floating coupons) dependente de randamentul unei obligațiuni de stat din zona euro care are o scadență de un an sau mai puțin (un index sau un randament brut de referință);

obligațiuni cu cupon variabil indexat la rata inflației la care se adaugă o marjă fixă (flat inflation-floaters) dependente de indicii de inflație din zona euro, care nu conțin discrete range (obligațiune cu dobândă acumulată dependentă de evoluția unei rate de referință în raport cu banda de variație predefinită, la date/ore stabilite anterior de către emitent), range accrual (obligațiune cu dobândă acumulată dependentă de evoluția unei rate de referință în raport cu banda de variație predefinită), ratchet (obligațiune cu opțiune de răscumpărare anticipată la cumpărător ce poartă un cupon variabil ce poate fi ajustat de emitent numai în sens descrescător, după o anumită perioada, cu o marjă fixă în raport cu o rată de referință; opțiunea de răscumpărare poate fi exercitată de către cumpărător doar dacă emitentul a resetat cuponul la o valoare mai mică) sau structuri complexe similare.

cupoane fixe, zero sau multi-step (care se modifică în mai multe etape pe durata de viață a obligațiunii), adică instrumente cu calendar și valori predefinite ale cupoanelor;

cupoane pentru care rata dobânzii este legată de o rată de referință, fără factor de ajustare, dependente de doar un index corespunzător ratei pieței monetare din zona euro, de exemplu EURIBOR, LIBOR și indici similari, sau o rată de swap cu scadență constantă, de exemplu indicii CMS, EIISDA, EUSA;

cupoane care se calculează prin înmulțirea ratei de referință cu un factor de ajustare (supraunitar sau subunitar) (leveraged and de-leveraged floating coupons) dependente de doar un index corespunzător ratei pieței monetare din zona euro, de exemplu EURIBOR, LIBOR și indici similari, sau o rată de swap cu scadență constantă, de exemplu indicii CMS, EIISDA, EUSA;

cupoane pentru care rata dobânzii este legată de o rată de referință, fără factor de ajustare (flat floating coupons), și cupoane care se calculează prin înmulțirea ratei de referință cu un factor de ajustare (supraunitar sau subunitar) (leveraged and de-leveraged floating coupons) dependente de randamentul unei obligațiuni de stat din zona euro care are o scadență de un an sau mai puțin (un index sau un randament brut de referință);

obligațiuni cu cupon variabil indexat la rata inflației la care se adaugă o marjă fixă (flat inflation-floaters) dependente de indicii de inflație din zona euro, care nu conțin discrete range (obligațiune cu dobândă acumulată dependentă de evoluția unei rate de referință în raport cu banda de variație predefinită, la date/ore stabilite anterior de către emitent), range accrual (obligațiune cu dobândă acumulată dependentă de evoluția unei rate de referință în raport cu banda de variație predefinită), ratchet (obligațiune cu opțiune de răscumpărare anticipată la cumpărător ce poartă un cupon variabil ce poate fi ajustat de emitent numai în sens descrescător, după o anumită perioada, cu o marjă fixă în raport cu o rată de referință; opțiunea de răscumpărare poate fi exercitată de către cumpărător doar dacă emitentul a resetat cuponul la o valoare mai mică) sau structuri complexe similare.

dobândirea acestui tip de active trebuie să fie reglementată de legea unui stat membru al UE;

trebuie să fie dobândite de la inițiator sau de la un intermediar de către un vehicul investițional specializat de securitizare, într-un mod considerat de Eurosistem drept o vânzare reală (true sale) opozabilă terților și care nu mai poate fi atacată de inițiator și de creditorii acestuia, sau de intermediar și creditorii acestuia, inclusiv în caz de insolvabilitate a inițiatorului sau a intermediarului;

trebuie să fie inițiate și vândute emitentului de către un inițiator sau, după caz, un intermediar cu sediul social în SEE;

să nu fie constituite, integral sau parțial, în mod efectiv sau potențial, din tranșe de alte titluri garantate cu active. În plus, acestea trebuie să nu fie constituite, integral sau parțial, în mod efectiv sau potențial, din titluri de valoare asociate unui risc de credit (credit-linked notes), swapuri sau alte instrumente derivate, sau titluri de valoare sintetice;

în cazul în care acestea sunt creanțe private, debitorii și creditorii trebuie să aibă sediul social (sau, în cazul persoanelor fizice, să aibă reședința) în SEE și, dacă este relevant, titlul de valoare aferent trebuie să fie localizat în SEE. Dreptul aplicabil acestor creanțe private trebuie să fie dreptul unui stat din SEE. În cazul în care acestea sunt obligațiuni, emitenții trebuie să aibă sediul social în SEE, acestea trebuie să fie emise într-un stat SEE în baza legislației aplicabile într-un stat SEE și orice titlu de valoare aferent trebuie să fie localizat în SEE.

respectă cerințele prevăzute în Directiva 2006/48/CE și Directiva 2006/49/CE cu privire la titlurile garantate cu active din obligațiunile garantate;

au fost inițiate de un membru al aceluiași grup consolidat din care face parte și emitentul obligațiunilor garantate sau de o entitate afiliată aceluiași organism central la care este afiliat și emitentul obligațiunilor garantate;

sunt utilizate ca instrument tehnic pentru transferul de ipoteci sau credite imobiliare garantate de la entitatea inițiatoare în fondul de acoperire.

tipul activului: activul trebuie să fie o creanță privată care este o datorie a unui debitor față de o contraparte din cadrul Eurosistemului. Creanțele private care sunt amortizabile (adică principalul sau dobânda se rambursează conform unui calendar prestabilit) sunt, de asemenea, eligibile. Liniile de credit neutilizate (de exemplu, linie neutilizată de creanțe private de tip revolving), creditările pe descoperiri de cont și scrisorile de credit (care autorizează utilizarea creditelor, dar care nu sunt creanțe private ca atare) nu sunt eligibile. În cazul unui împrumut sindicalizat, partea unui organism membru al sindicatului de plasament este considerată un tip de creanță privată eligibil. Creanțele private nu pot acorda drepturi asupra principalului și/sau a dobânzii care se subordonează drepturilor deținătorilor altor creanțe private (sau altor tranșe sau subtranșe din cadrul aceluiași împrumut sindicalizat) sau ai instrumentelor de creanță ale aceluiași emitent;

creanța privată trebuie să aibă: (i) o valoare principală fixă, necondiționată; și (ii) o rată a dobânzii care nu poate determina un flux de numerar negativ. Aceste caracteristici trebuie păstrate până la stingerea obligației. De asemenea, rata dobânzii ar trebui să aparțină uneia dintre următoarele categorii: (i) cupon zero; (ii) rată fixă; (iii) rată variabilă dependentă de o altă rată a dobânzii de referință. În plus, creanțele private cu rata dobânzii dependentă de rata inflației sunt, de asemenea, eligibile;

tipul debitorului/garantului: debitorii sau garanții eligibili sunt societăți nefinanciare, entități din sectorul public și instituții internaționale sau supranaționale. Fiecare debitor este responsabil individual și indivizibil pentru rambursarea totală a creanței private în cauză (codebitorii responsabili în solidar pentru creanțe private individuale sunt excluși);

locul de stabilire al debitorului și garantului: debitorul trebuie să aibă sediul social în zona euro. Garantul trebuie să aibă și el sediul social în zona euro, cu excepția cazului în care nu este necesară o garanție pentru stabilirea standardelor înalte de creditare pentru activele netranzacționabile, astfel cum este prevăzut la punctul 6.3.3. Această cerință nu se aplică instituțiilor internaționale sau supranaționale;

standardele de creditare: calitatea creanțelor private se evaluează în funcție de solvabilitatea debitorului sau garantului în cauză. Creanțele private trebuie să respecte standardele înalte de creditare prevăzute de reglementările ECAF pentru active netranzacționabile, conform punctului 6.3.3;

valoarea minimă: la momentul depunerii creanței private, pentru a fi utilizată drept colateral de contraparte (mobilizare), creanța trebuie să respecte un prag minim al valorii. Fiecare BCN poate alege o valoare minimă aplicabilă creanțelor private interne. Pentru utilizare transfrontalieră, se aplică un prag minim comun de 500000 EUR;

proceduri de utilizare: creanța privată trebuie utilizată în conformitate cu procedurile Eurosistemului, astfel cum sunt definite în documentația națională respectivă;

legislația aplicabilă: atât contractul de creanță privată, cât și contractul dintre contraparte și BCN care mobilizează creanța privată drept colateral (contract de mobilizare) trebuie să fie reglementate de legislația unui stat membru. De asemenea, numărul total de legislații aplicabile: (i) contrapărții; (ii) creditorului; (iii) debitorului; (iv) garantului (după caz); (v) contractului de creanță privată; (vi) contractului de mobilizare nu poate fi mai mare de două;

moneda de exprimare: creanța privată trebuie exprimată în euro.

tipul activului: activul trebuie să fie un instrument de creanță (un bilet la ordin sau o cambie) care este garantat de un pachet de creanțe ipotecare rezidențiale și care nu este complet securitizat. Trebuie să fie posibilă înlocuirea activelor în pachetul respectiv de creanțe ipotecare și trebuie să existe un mecanism care să asigure că Eurosistemul are prioritate în fața creditorilor, cu excepția celor scutiți din motive de politică publică;

RMBD trebuie să aibă: (i) o sumă principală fixă, necondiționată; și (ii) o rată a dobânzii care nu poate determina un flux de numerar negativ;

standardele de creditare: RMBD trebuie să respecte standarde înalte de creditare, care sunt evaluate conform capitolului din reglementările ECAF destinat RMBD, în conformitate cu punctul 6.3.3;

tipul emitentului: emitenții eligibili sunt instituțiile de credit care sunt contrapărți eligibile;

locul de stabilire al emitentului: emitentul trebuie să aibă sediul social în zona euro;

proceduri de utilizare: RMBD trebuie utilizat în conformitate cu procedurile Eurosistemului, astfel cum sunt definite în documentația națională respectivă;

monedă de exprimare: RMBD trebuie exprimat în euro.

instrumente de creanță scadente în viitorul imediat; și

instrumente de creanță cu un flux de venituri, de exemplu plata cuponului, programată în viitorul imediat.

verificarea existenței creanțelor private;

notificarea debitorului cu privire la mobilizarea creanței private sau înregistrarea unei astfel de mobilizări;

lipsa restricțiilor privind secretul bancar și confidențialitatea;

lipsa restricțiilor privind mobilizarea creanței private;

lipsa restricțiilor privind punerea în executare a creanței private.

contrapartea deține direct sau indirect, prin intermediul uneia sau mai multor întreprinderi, 20 % sau mai mult din capitalul emitentului/debitorului/garantului;

emitentul/debitorul/garantul deține direct sau indirect, prin intermediul uneia sau mai multor întreprinderi, 20 % sau mai mult din capitalul contrapărții;

un terț deține mai mult de 20 % din capitalul contrapărții și mai mult de 20 % din capitalul emitentului/debitorului/garantului, fie direct, fie indirect, prin intermediul uneia sau mai multor întreprinderi.

evaluarea creditului de către o ECAI: cel puțin o evaluare a creditului din partea unei ECAI acceptate (conform punctului 6.3.4) pentru o emisiune (sau, în lipsa acesteia, pentru un emitent) trebuie să respecte pragul de calitate a creditului din Eurosistem. BCE publică pragul de calitate a creditului pentru orice ECAI acceptată, în conformitate cu punctul 6.3.1;

evaluarea creditului de către o ECAI în cazul titlurilor garantate cu active: în cazul titlurilor garantate cu active emise la sau după 1 martie 2010, Eurosistemul solicită pentru emisiune cel puțin două evaluări ale creditului de către orice ECAI acceptate. În scopul stabilirii eligibilității acestor titluri de valoare, va fi aplicată regula celui de–al doilea rating dintre cele mai bune, care înseamnă că nu numai cea mai bună evaluare a creditului de către o ECAI, ci și evaluarea imediat următoare trebuie să respecte pragul de calitate a creditului pentru titlurile garantate cu active. În temeiul acestei reguli, Eurosistemul impune pentru ambele evaluări ale creditului nivelul AAA/Aaa la emitere și nivelul single A pe durata valabilității titlului de valoare pentru ca titlurile de valoare să fie eligibile.

garanții: în lipsa unei evaluări (acceptabile) a creditului efectuate de o ECAI pentru emitent, se pot stabili standardele înalte de creditare pe baza unor garanții furnizate de garanți cu o situație financiară solidă. Soliditatea financiară a garantului se evaluează pornind de la evaluările creditului efectuate de o ECAI care respectă pragul de calitate a creditului din Eurosistem. Garanția trebuie să respecte următoarele cerințe:

o garanție este considerată acceptabilă dacă garantul a garantat necondiționat și irevocabil obligațiile emitentului față de plata principalului, a dobânzii și a oricăror altor sume datorate în raport cu instrumentul de creanță titularilor acestuia, până la îndeplinirea integrală a acestor obligații;

garanția trebuie să fie plătibilă la prima solicitare (independent de datoria aferentă). Garanțiile furnizate de entități publice care au dreptul de a percepe impozite trebuie ori să fie plătibile la prima solicitare, ori să asigure o plată promptă și punctuală în urma neîndeplinirii obligației. Obligațiile garantului în raport cu garanția trebuie să fie cel puțin de nivel egal și proporțional (pari passu) cu toate celelalte obligații negarantate ale garantului;

garanția trebuie să fie reglementată de dreptul unui stat membru al UE și trebuie să fie validă, obligatorie și opozabilă garantului din punct de vedere juridic;

pentru ca un activ însoțit de o garanție să poată fi considerat eligibil, trebuie să se prezinte, în prealabil, o confirmare juridică privind validitatea juridică, efectul obligatoriu și opozabilitatea garanției, atât în ceea ce privește fondul, cât și forma, în modalități acceptate de Eurosistem. În cazul în care garantul este stabilit în altă jurisdicție decât cea unde se aplică legea care reglementează garanția, confirmarea juridică trebuie să ateste, de asemenea, că garanția este validă și opozabilă conform legii care reglementează locul de stabilire al garantului. Confirmarea juridică trebuie prezentată spre examinare băncii centrale, care raportează BCE activele însoțite de garanție care trebuie incluse în lista cu active eligibile. Nu este necesară prezentarea unei confirmări juridice în cazul garanțiilor făcute pentru instrumente de creanță cu un rating individual al activului sau al garanțiilor date de entități publice care au dreptul de a percepe impozite. Cerința de opozabilitate respectă orice lege privind insolvabilitatea sau falimentul, principiile generale de echitate și alte legi și principii similare aplicabile garantului și care, în general, afectează drepturile creditorilor față de garant.

emitenți sau garanți din sectorul public din zona euro: în cazul în care un activ tranzacționabil este emis sau garantat de o administrație regională, o autoritate locală sau o entitate din sectorul public (PSE) cu sediul în zona euro în conformitate cu Directiva privind cerințele de capital, se aplică următoarea procedură:

emitentul sau garantul este încadrat în una din cele trei categorii prevăzute de Directiva privind cerințele de capital conform tabelului 5;

este realizată o evaluare implicită a creditului pentru emitenții și garanții din categoriile 1 și 2 prin evaluarea creditului efectuată de o ECAI în privința administrației centrale a țării unde este stabilit emitentul sau garantul. Această evaluare implicită a creditului trebuie să respecte pragul de calitate a creditului practicat de Eurosistem. Pentru emitenții/garanții din categoria 3 nu se stabilește o evaluare implicită a creditului;

emitenți sau garanți societăți nefinanciare din zona euro: în cazul în care standardele înalte de creditare pentru activele tranzacționabile emise/garantate de societăți nefinanciare cu sediul în zona euro nu pot fi stabilite pe baza unei evaluări a creditului efectuată de către o ECAI pentru emisiune, emitent sau garant, se aplică regulile ECAF referitoare la creanțele private, iar contrapărțile pot să utilizeze propriile sisteme interne de rating (IRB), sistemele interne ale BCN de evaluare a creditului sau instrumentele de rating ale terților. Instrumentele de creanță tranzacționabile fără rating emise de societăți nefinanciare nu sunt incluse în lista publică a activelor tranzacționabile eligibile.

emitentul sau garantul este încadrat în una din cele trei categorii prevăzute de Directiva privind cerințele de capital conform tabelului 5;

este realizată o evaluare implicită a creditului pentru emitenții și garanții din categoriile 1 și 2 prin evaluarea creditului efectuată de o ECAI în privința administrației centrale a țării unde este stabilit emitentul sau garantul. Această evaluare implicită a creditului trebuie să respecte pragul de calitate a creditului practicat de Eurosistem. Pentru emitenții/garanții din categoria 3 nu se stabilește o evaluare implicită a creditului;

o garanție este considerată acceptabilă dacă garantul a garantat necondiționat și irevocabil obligațiile emitentului față de plata principalului, a dobânzii și a oricăror altor sume datorate în raport cu instrumentul de creanță titularilor acestuia, până la îndeplinirea integrală a acestor obligații;

garanția trebuie să fie plătibilă la prima solicitare (independent de datoria aferentă). Garanțiile furnizate de entități publice care au dreptul de a percepe impozite trebuie ori să fie plătibile la prima solicitare, ori să asigure o plată promptă și punctuală în urma neîndeplinirii obligației. Obligațiile garantului în raport cu garanția trebuie să fie cel puțin de nivel egal și proporțional (pari passu) cu toate celelalte obligații negarantate ale garantului;

garanția trebuie să fie reglementată de dreptul unui stat membru al UE și trebuie să fie validă, obligatorie și opozabilă garantului din punct de vedere juridic;

pentru ca un activ însoțit de o garanție să poată fi considerat eligibil, trebuie să se prezinte, în prealabil, o confirmare juridică privind validitatea juridică, efectul obligatoriu și opozabilitatea garanției, atât în ceea ce privește fondul, cât și forma, în modalități acceptate de Eurosistem. În cazul în care garantul este stabilit în altă jurisdicție decât cea unde se aplică legea care reglementează garanția, confirmarea juridică trebuie să ateste, de asemenea, că garanția este validă și opozabilă conform legii care reglementează locul de stabilire al garantului. Confirmarea juridică trebuie prezentată spre examinare băncii centrale, care raportează BCE activele însoțite de garanție care trebuie incluse în lista cu active eligibile. Nu este necesară prezentarea unei confirmări juridice în cazul garanțiilor făcute pentru instrumente de creanță cu un rating individual al activului sau al garanțiilor date de entități publice care au dreptul de a percepe impozite. Cerința de opozabilitate respectă orice lege privind insolvabilitatea sau falimentul, principiile generale de echitate și alte legi și principii similare aplicabile garantului și care, în general, afectează drepturile creditorilor față de garant.

emitenți sau garanți din sectorul public din zona euro: în cazul în care un activ tranzacționabil este emis sau garantat de o administrație regională, o autoritate locală sau o entitate din sectorul public (PSE) cu sediul în zona euro în conformitate cu Directiva privind cerințele de capital, se aplică următoarea procedură:

emitentul sau garantul este încadrat în una din cele trei categorii prevăzute de Directiva privind cerințele de capital conform tabelului 5;

este realizată o evaluare implicită a creditului pentru emitenții și garanții din categoriile 1 și 2 prin evaluarea creditului efectuată de o ECAI în privința administrației centrale a țării unde este stabilit emitentul sau garantul. Această evaluare implicită a creditului trebuie să respecte pragul de calitate a creditului practicat de Eurosistem. Pentru emitenții/garanții din categoria 3 nu se stabilește o evaluare implicită a creditului;

emitenți sau garanți societăți nefinanciare din zona euro: în cazul în care standardele înalte de creditare pentru activele tranzacționabile emise/garantate de societăți nefinanciare cu sediul în zona euro nu pot fi stabilite pe baza unei evaluări a creditului efectuată de către o ECAI pentru emisiune, emitent sau garant, se aplică regulile ECAF referitoare la creanțele private, iar contrapărțile pot să utilizeze propriile sisteme interne de rating (IRB), sistemele interne ale BCN de evaluare a creditului sau instrumentele de rating ale terților. Instrumentele de creanță tranzacționabile fără rating emise de societăți nefinanciare nu sunt incluse în lista publică a activelor tranzacționabile eligibile.

emitentul sau garantul este încadrat în una din cele trei categorii prevăzute de Directiva privind cerințele de capital conform tabelului 5;

este realizată o evaluare implicită a creditului pentru emitenții și garanții din categoriile 1 și 2 prin evaluarea creditului efectuată de o ECAI în privința administrației centrale a țării unde este stabilit emitentul sau garantul. Această evaluare implicită a creditului trebuie să respecte pragul de calitate a creditului practicat de Eurosistem. Pentru emitenții/garanții din categoria 3 nu se stabilește o evaluare implicită a creditului;

debitori sau garanți din sectorul public: se aplică următoarele reguli în mod secvențial:

există o evaluare a creditului efectuată de sistemul sau sursa selectată de contraparte și aceasta este folosită pentru a stabili dacă debitorul sau garantul din sectorul public respectă pragul de calitate a creditului;

în lipsa unei evaluări a creditului conforme cu punctul (i), este folosită o evaluare a creditului efectuată de o ECAI în privința debitorului sau garantului;

în cazul în care nu este disponibilă nicio evaluare a creditului conform punctelor (i) sau (ii), se aplică aceeași procedură ca în cazul activelor tranzacționabile:

debitorul sau garantul este încadrat în una dintre cele trei categorii prevăzute în conformitate cu Directiva privind cerințele de capital conform tabelului 5;

o evaluare implicită a creditului pentru debitorii sau garanții din categoriile 1 și 2 se stabilește pornind de la evaluarea creditului realizată de o ECAI în privința administrației centrale a țării unde este stabilit debitorul sau garantul. Această evaluare implicită trebuie să respecte pragul de calitate a creditului practicat de Eurosistem.

debitorul sau garantul este încadrat în una dintre cele trei categorii prevăzute în conformitate cu Directiva privind cerințele de capital conform tabelului 5;

o evaluare implicită a creditului pentru debitorii sau garanții din categoriile 1 și 2 se stabilește pornind de la evaluarea creditului realizată de o ECAI în privința administrației centrale a țării unde este stabilit debitorul sau garantul. Această evaluare implicită trebuie să respecte pragul de calitate a creditului practicat de Eurosistem.

debitori sau garanți care sunt societăți nefinanciare: în cazul în care sursa selectată de contraparte furnizează o evaluare a creditului egală sau mai mare decât pragul de calitate a creditului, debitorul sau garantul este eligibil,.

există o evaluare a creditului efectuată de sistemul sau sursa selectată de contraparte și aceasta este folosită pentru a stabili dacă debitorul sau garantul din sectorul public respectă pragul de calitate a creditului;

în lipsa unei evaluări a creditului conforme cu punctul (i), este folosită o evaluare a creditului efectuată de o ECAI în privința debitorului sau garantului;

în cazul în care nu este disponibilă nicio evaluare a creditului conform punctelor (i) sau (ii), se aplică aceeași procedură ca în cazul activelor tranzacționabile:

debitorul sau garantul este încadrat în una dintre cele trei categorii prevăzute în conformitate cu Directiva privind cerințele de capital conform tabelului 5;

o evaluare implicită a creditului pentru debitorii sau garanții din categoriile 1 și 2 se stabilește pornind de la evaluarea creditului realizată de o ECAI în privința administrației centrale a țării unde este stabilit debitorul sau garantul. Această evaluare implicită trebuie să respecte pragul de calitate a creditului practicat de Eurosistem.

debitorul sau garantul este încadrat în una dintre cele trei categorii prevăzute în conformitate cu Directiva privind cerințele de capital conform tabelului 5;

o evaluare implicită a creditului pentru debitorii sau garanții din categoriile 1 și 2 se stabilește pornind de la evaluarea creditului realizată de o ECAI în privința administrației centrale a țării unde este stabilit debitorul sau garantul. Această evaluare implicită trebuie să respecte pragul de calitate a creditului practicat de Eurosistem.

o garanție este considerată acceptabilă dacă garantul a garantat necondiționat și irevocabil obligațiile debitorului privind plata principalului, a dobânzii și a oricăror altor sume datorate în conformitate cu creanța privată titularului acesteia, până la îndeplinirea integrală a acestor obligații. În acest sens, o garanție considerată acceptabilă nu este necesar să fie specifică creanței private, ci poate să se aplice doar debitorului, cu condiția să acopere și creanța privată în cauză;

garanția trebuie să fie plătibilă la prima solicitare (independent de creanța privată aferentă). Garanțiile furnizate de entități publice care au dreptul de a percepe impozite trebuie ori să fie plătibile la prima solicitare, ori să asigure o plată promptă și punctuală în urma neîndeplinirii obligației. Obligațiile garantului în raport cu garanția trebuie să fie cel puțin de nivel egal și proporțional (pari passu) cu toate celelalte obligații negarantate ale garantului;

garanția trebuie să fie reglementată de dreptul unui stat membru al UE și trebuie să fie validă, obligatorie și opozabilă garantului din punct de vedere juridic;

pentru ca un activ însoțit de o garanție să poată fi considerat eligibil, trebuie să se prezinte, în prealabil, o confirmare juridică privind validitatea juridică, efectul obligatoriu și opozabilitatea garanției, atât în ceea ce privește fondul, cât și forma, în modalități acceptate de Eurosistem. Confirmarea juridică trebuie, de asemenea, să precizeze că nu este vorba de o garanție personală, ce poate fi pusă în executare doar de către creditorul creanței private. În cazul în care garantul este stabilit în altă jurisdicție decât cea unde se aplică legea care reglementează garanția, confirmarea juridică trebuie să ateste, de asemenea, că garanția este validă și opozabilă conform legii care reglementează locul de stabilire al garantului. Confirmarea juridică trebuie prezentată spre examinare BCN a statului a cărui legislație reglementează creanța privată. Nu este necesară prezentarea unei confirmări juridice în cazul garanțiilor date de entități publice care au dreptul de a percepe impozite. Cerința de opozabilitate respectă orice lege privind insolvabilitatea sau falimentul, principiile generale de echitate și alte legi și principii similare aplicabile garantului și care, în general, afectează drepturile creditorilor față de garant.

ECAI trebuie să fie recunoscute în mod oficial de autoritatea de supraveghere din Uniune relevantă pentru țările din zona euro în care vor fi folosite, în conformitate cu Directiva privind cerințele de capital;

ECAI trebuie să respecte criteriile operaționale și să dispună de o sferă de acoperire corespunzătoare, astfel încât să asigure punerea în aplicare eficientă a ECAF. În special, utilizarea evaluărilor lor ale creditului este condiționată de punerea la dispoziția Eurosistemului a informațiilor privind aceste evaluări, precum și a informațiilor care permit compararea și atribuirea evaluărilor în funcție de nivelurile de calitate a creditului și de pragul de calitate a creditului din cadrul ECAF, dar și a informațiilor necesare pentru punerea în aplicare a procesului de monitorizare a performanțelor (a se vedea punctul 6.3.5).

o copie a deciziei autorității de supraveghere bancară competente din Uniune prin care autorizează contrapartea să folosească sistemul IRB pentru stabilirea cerințelor de capital, pe bază consolidată sau neconsolidată, împreună cu orice condiții specifice de utilizare. În cazul în care autoritatea de supraveghere competentă transmite direct BCN aceste informații, nu se mai solicită o astfel de copie;

informații privind metoda de determinare a probabilității de neîndeplinire a obligațiilor de către debitori, precum și informații privind nivelurile de rating și probabilitățile asociate de neîndeplinire a obligațiilor pe un an folosite pentru stabilirea nivelurilor de rating eligibile;

o copie a informațiilor privind pilonul 3 (disciplina pieței), pe care contrapartea trebuie să le publice periodic în conformitate cu cerințele de disciplină a pieței din pilonul 3 al cadrului Basel II și cu Directiva privind cerințele de capital;

numele și adresa autorității de supraveghere bancară competente și ale auditorului extern.

o copie a ultimei evaluări actualizate a sistemului IRB al contrapărții efectuate de autoritatea de supraveghere a contrapărții, tradusă în una dintre limbile de lucru ale BCN din țara de origine;

orice modificare a sistemului IRB al contrapărții recomandată sau cerută de autoritatea de supraveghere, precum și termenul de punere în aplicare a unor astfel de modificări;

actualizarea anuală a informațiilor conform pilonului 3 (disciplina pieței), pe care contrapartea este obligată să le publice periodic în conformitate cu cerințele cadrului Basel II și ale Directivei privind cerințele de capital;

informații privind autoritatea de supraveghere bancară competentă și auditorul extern.

activele tranzacționabile eligibile se încadrează în una dintre cele cinci categorii de lichiditate, în funcție de clasificarea emitentului și de tipul activului. Încadrarea activelor este descrisă în tabelul 6;

diferitele instrumente de creanță sunt supuse unor marje specifice de ajustare a valorii. Marjele de ajustare se aplică prin deducerea unui anumit procent din valoarea de piață a activului-garanție. Marjele de ajustare aplicate instrumentelor de creanță incluse în categoriile I-IV diferă în funcție de scadența reziduală și de structura cuponului instrumentelor de creanță descrise în tabelul 7 pentru instrumentele de creanță tranzacționabile eligibile cu cupon fix și pentru cele cu cupon zero;

eurosistemul limitează utilizarea de instrumente de creanță negarantate emise de o instituție de credit sau de orice altă entitate cu care instituția de credit are legături strânse în sensul punctului 6.2.3. Astfel de active pot fi folosite drept colateral de o contraparte doar în măsura în care valoarea alocată acelui colateral de către Eurosistem după aplicarea marjelor de ajustare nu depășește 5 % din valoarea totală a colateralului depus de contraparte după aplicarea marjelor de ajustare. Această limită nu se aplică acelor active care sunt garantate de o entitate din sectorul public care are dreptul de a percepe impozite sau dacă valoarea activelor după aplicarea marjelor de ajustare nu depășește 50 de milioane EUR. În cazul unei fuziuni între doi sau mai mulți emitenți de astfel de active sau al stabilirii unei legături strânse între astfel de emitenți, acești emitenți sunt tratați ca un singur grup de emitenți, în contextul acestei limitări, numai până la un an de la data fuziunii sau a stabilirii legăturii strânse;

instrumentele de creanță individuale incluse în categoria V fac obiectul aplicării unei marje unice de ajustare de 16 % indiferent de scadență sau de structura cuponului;

titlurile individuale garantate cu active, obligațiunile bancare garantate (obligațiunile bancare garantate de tip Jumbo, obligațiunile bancare garantate tradiționale și alte obligațiuni bancare garantate) și instrumentele de creanță negarantate emise de instituții de credit, care sunt evaluate, în mod teoretic, în conformitate cu punctul 6.5, sunt supuse unei marje suplimentare de ajustare a valorii. Această marjă de ajustare se aplică direct la nivelul evaluării teoretice a instrumentului de creanță individual, sub forma unei reduceri a valorii de 5 %;

marjele de ajustare a valorii aplicate tuturor instrumentelor de creanță tranzacționabile cu rată invers-variabilă incluse în categoriile I-IV sunt aceleași și sunt descrise în tabelul 8;

marja de ajustare aplicată instrumentelor de creanță tranzacționabile incluse la categoriile I-IV de lichiditate având cupoane variabile este aceeași cu cea aplicată instrumentelor cu cupon fix din tranșa de scadență de la zero la un an din categoria de lichiditate și din categoria de calitate a creditului în care este încadrat instrumentul respectiv;

măsurile de control al riscurilor aplicate unui instrument de creanță tranzacționabil inclus în categoriile I-IV având mai mult de un tip de plată a cuponului depind numai de plățile cuponului ce urmează a fi efectuate pe parcursul duratei de viață reziduale a titlului. Marja de ajustare a valorii aplicată unui asemenea instrument este stabilită la un nivel egal cu cea mai mare marjă de ajustare aplicabilă instrumentelor de creanță cu aceeași scadență reziduală și sunt luate în considerare plățile cuponului, indiferent de tipul acestora, efectuate pe parcursul duratei reziduale de viață a titlului;

nu se aplică marje de ajustare a valorii în operațiunile de absorbție de lichiditate;

în funcție de jurisdicție și de sistemul operațional național, BCN permit cumularea (pooling) activelor-garanție și/sau impun afectarea (earmarking) activelor folosite în fiecare tranzacție. În sistemele de tip pooling, contrapartea constituie un fond de active-garanție puse la dispoziția băncii centrale care este suficient pentru a acoperi creditele corespunzătoare primite de la banca centrală, ceea ce presupune că activele individuale nu sunt legate de operațiuni specifice de creditare. În schimb, într-un sistem de tip earmarking, fiecare operațiune de creditare este garantată cu active identificabile specifice;

Activele sunt evaluate zilnic. BCN calculează zilnic valoarea cerută a activelor-garanție luând în considerare modificările intervenite în volumul creditelor în curs, principiile de evaluare prezentate la punctul 6.5 și marjele necesare de ajustare a valorii;

în cazul în care, după evaluare, activele-garanție nu corespund cerințelor ce rezultă din calculele efectuate în ziua respectivă, se transmit apeluri în marjă simetrice. Pentru a reduce frecvența apelurilor în marjă, BCN pot aplica un prag de declanșare. În cazul în care se aplică, acest prag de declanșare reprezintă 0,5 % din valoarea lichidității furnizate. În funcție de jurisdicție, BCN pot cere ca apelurile în marjă să se efectueze fie prin furnizarea de active suplimentare, fie prin intermediul plăților în numerar. Aceasta înseamnă că, în cazul în care valoarea de piață a activelor-garanție scade sub nivelul inferior al pragului de declanșare, contrapărțile trebuie să furnizeze active suplimentare (sau numerar). În mod asemănător, în cazul în care, în urma reevaluării, valoarea de piață a activelor-garanție depășește nivelul superior al pragului de declanșare, BCN returnează contrapărții activele (sau numerarul) în exces (a se vedea caseta 8);

în sistemele de tip pooling, contrapărțile pot înlocui zilnic activele-garanție;

În sistemele de tip earmarking, BCN pot permite înlocuirea activelor-garanție;

BCE poate decide în orice moment eliminarea diferitelor instrumente de creanță de pe lista publicată a activelor tranzacționabile eligibile.

Mt + τ > k · Li,t + τ (contrapartea varsă apelul în marjă către BCN) sau

Mt + τ < – k · Li,t + τ (BCN varsă apelul în marjă către contraparte).

Mt + τ > k · Li,t + τ (contrapartea varsă apelul în marjă către BCN) sau

Mt + τ < – k · Li,t + τ (BCN varsă apelul în marjă către contraparte).

creanțele private individuale sunt supuse unor marje specifice de ajustare a valorii. Marjele de ajustare diferă în funcție de scadența reziduală, de tipul de plată a dobânzii (fixă sau variabilă), de categoria calității creditului și de metodologia de evaluare aplicată de BCN (a se vedea punctul 6.5), astfel cum se descrie în tabelul 9;

marja de ajustare aplicată creanțelor private cu plăți ale dobânzii la rată variabilă este cea aplicată creanțelor private cu plăți ale dobânzii la rată fixă clasificate în tranșa de scadență de la zero la un an corespunzătoare aceleiași calități a creditului și aceleiași metodologii de evaluare (evaluare bazată pe un preț teoretic alocat de BCN sau pe valoarea soldului alocată de BCN). O plată a dobânzii este considerată a fi o plată la rată variabilă în cazul în care este indexată cu rata dobânzii de referință și în cazul în care perioada de revizuire care corespunde acestei plăți nu este mai mare de un an. Plățile dobânzilor a căror perioadă de revizuire este mai mare de un an sunt considerate plăți la rată fixă, scadența relevantă pentru marja de ajustare fiind scadența reziduală a creanței private;

măsurile de control al riscurilor aplicate unei creanțe private cu mai mult de un tip de plată a dobânzii depind numai de plățile dobânzii efectuate pe parcursul duratei de viață reziduale a creanței private. În cazul în care există mai mult de un tip de plată a dobânzii în perioada de viață reziduală a creanței private, plățile dobânzii care rămân sunt considerate plăți la rată fixă, scadența relevantă pentru marja de ajustare fiind scadența reziduală a creanței private;

BCN aplică același prag de declanșare (dacă este cazul) pentru transmiterea apelurilor în marjă atât pentru activele tranzacționabile, cât și pentru activele netranzacționabile.

Într-un sistem de tip earmarking, din momentul acceptării cererii de credit de către BCN din statul membru în care contrapartea este stabilită (adică BCN de origine) a ofertei sale pentru un credit, contrapartea transmite (prin custodele său, dacă este necesar) către SSS din țara în care se află activele sale tranzacționabile instrucțiuni privind transferul acestora băncii centrale din țara în cauză, în contul BCN de origine. De îndată ce BCN de origine a fost informată de banca centrală corespondentă cu privire la primirea colateralului, aceasta transferă fondurile către contraparte. BCN acordă fondurile numai după ce se asigură că activele tranzacționabile ale contrapărților au fost primite de banca centrală corespondentă. Pentru a putea respecta termenele de decontare, contrapărțile au posibilitatea să depună în avans active la băncile centrale corespondente în contul BCN de origine a acestora, folosind procedurile MBCC.

Într-un sistem de tip pooling, contrapartea poate furniza în orice moment active tranzacționabile băncii centrale corespondente, în contul BCN de origine. De îndată ce BCN de origine a fost informată de banca centrală corespondentă cu privire la primirea activelor tranzacționabile, aceasta va adăuga aceste active în contul de cumulare care aparține contrapărții.

instituția este autorizată să îndeplinească numai funcții specifice;

instituției i se interzice să îndeplinească funcții bancare în mod activ, în concurență cu alte instituții de credit; și/sau

instituția are obligația legală de a afecta toate depozitele sale unor programe de asistență pentru dezvoltare regională și/sau internațională.

Depozite overnight

Depozite la termen cu o scadență de până la și inclusiv doi ani

Depozite rambursabile cu un preaviz de până la și inclusiv doi ani

Titluri de creanță emise cu o scadență inițială de până la și inclusiv doi ani

Depozite la termen cu o scadență de peste doi ani

Depozite rambursabile cu un preaviz de peste doi ani

Contracte de report

Titluri de creanță emise cu o scadență inițială de peste doi ani.

Angajamente față de alte instituții supuse regimului rezervelor minime obligatorii din Eurosistem

Angajamente față de BCE și băncile centrale naționale

plata unei penalități de până la 5 procente peste rata dobânzii aferente facilității de creditare marginală, aplicată valorii rezervelor minime obligatorii pe care instituția în cauză nu le-a constituit; sau

plata unei penalități de până la de două ori rata dobânzii aferente facilității de creditare marginală, aplicată valorii rezervelor minime obligatorii pe care instituția în cauză nu le-a constituit; sau

obligarea instituției în cauză să constituie depozite fără dobândă la BCE sau la BCN, a căror valoare să fie de până la trei ori valoarea rezervelor minime obligatorii pe care instituția în cauză nu le-a constituit. Scadența depozitului nu poate fi mai mare decât perioada în care instituția nu și-a îndeplinit obligația de a constitui rezervele.

o operațiune principală de refinanțare care începe la 28 iulie 2004 și se încheie la 4 august 2004, în cadrul căreia i se alocă contrapărții 50 milioane EUR, la o rată a dobânzii de 4,24 %;

o operațiune de refinanțare pe termen mai lung care începe la 29 iulie 2004 și se încheie la 21 octombrie 2004, în cadrul căreia i se alocă contrapărții 45 milioane EUR, la o rată a dobânzii de 4,56 %; și

o operațiune principală de refinanțare care începe la 4 august 2004 și se încheie la 11 august 2004, în cadrul căreia contrapărții i se alocă 35 milioane EUR, la o rată a dobânzii de 4,26 %.

La 28 iulie 2004, contrapartea încheie un contract de report cu BCN, care cumpără de 50,6 milioane EUR activul A. Activul A este o obligațiune bancară garantată de tip Jumbo, cu cupon fix și cu scadență la 30 august 2008. Astfel, aceasta are o scadență reziduală de patru ani și, prin urmare, este necesară o marjă de ajustare a valorii de 3,5 %. Prețul de piață al activului A pe piața sa de referință în ziua respectivă este de 102,63 %, preț ce include dobânda acumulată pe cupon. Contrapartea trebuie să furnizeze o cantitate din activul A care, după scăderea marjei de ajustare a valorii de 3,5 %, depășește suma alocată de 50 milioane EUR. Prin urmare, contrapartea livrează 50,6 milioane EUR din activul A la valoare nominală, iar valoarea de piață ajustată este de 50113203 EUR în ziua respectivă.

La 29 iulie 2004, contrapartea încheie un contract de report cu BCN, care cumpără de 21 milioane EUR activul A (prețul de piață 101,98 %, marja de ajustare a valorii 3,5 %) și de 25 milioane EUR activul B (prețul de piață 98,35 %). Activul B reprezintă o obligațiune de stat cu cupoane variabile, la care se aplică o marjă de ajustare a valorii de 0,5 %. Valoarea de piață ajustată a activului A și a activului B în ziua respectivă este 45130810 EUR, fiind astfel mai mare decât suma necesară de 45000000 EUR.

La 30 iulie 2004, activele-garanție sunt reevaluate: prețul de piață al activului A este de 100,55 %, iar prețul de piață al activului B este de 97,95 %. Dobânda acumulată este de 11778 EUR pentru operațiunea principală de refinanțare inițiată la 28 iulie 2004 și de 5700 EUR pentru operațiunea de refinanțare pe termen mai lung inițiată la 29 iulie 2004. Astfel, valoarea de piață ajustată a activului A în prima tranzacție este cu 914218 EUR mai mică decât valoarea tranzacției ce trebuie acoperită (adică, lichiditatea furnizată plus dobânda acumulată), dar este mai mică și decât nivelul inferior al pragului de declanșare de 49761719 EUR. Contrapartea livrează 950000 EUR din activul A, la valoare nominală, care, după deducerea marjei de ajustare de 3,5 % din valoarea de piață bazată pe un preț de 100,55 %, restabilește o acoperire suficientă cu colateral.

La 2 și 3 august 2004, activele-garanție sunt reevaluate, fără a determina apeluri în marjă pentru tranzacțiile inițiate la 28 și 29 iulie 2004.

La 4 august 2004, contrapartea rambursează lichiditatea furnizată prin operațiunea principală de refinanțare inițiată la 28 iulie 2004, inclusiv dobânda acumulată de 41222 EUR. BCN returnează 51550000 EUR din activul A la valoarea nominală.

pentru a specifica unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare;

pentru a defini cerințele de raportare statistică ale BCE și pentru a le impune unităților de observare statistică efective cu obligații de raportare din statele membre;

pentru a preciza condițiile în care BCE și băncile centrale naționale (BCN) își pot exercita dreptul de a verifica sau efectua colectarea obligatorie a informațiilor statistice.

în caz de încălcare a normelor privind operațiunile din cadrul unei licitații, tranzacțiile bilaterale și folosirea activelor-garanție, pentru prima și a doua încălcare survenite într-o perioadă de 12 luni, se aplică o sancțiune pecuniară pentru fiecare încălcare. Sancțiunile pecuniare se calculează folosind rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginală aplicată la data începerii încălcării plus 2,5 puncte procentuale:

pentru încălcarea normelor privind operațiunile din cadrul unei licitații și tranzacțiile bilaterale, sancțiunile pecuniare se calculează pe baza valorii colateralului sau a numerarului pe care contrapartea nu a putut să o deconteze, înmulțită cu coeficientul de X/360, unde X este numărul de zile calendaristice, cu un maxim de șapte, în care contrapartea nu a putut colateraliza sau furniza suma alocată la scadența unei operațiuni. O sancțiune fixă de 500 EUR se aplică în cazul în care calculul determină o valoare mai mică de 500 EUR; și

pentru încălcarea normelor referitoare la folosirea activelor-garanție, sancțiunile pecuniare se calculează pe baza valorii activelor neeligibile, sau a activelor care nu pot fi utilizate de contraparte, care fie: sunt furnizate de contraparte unei BCN sau BCE, fie nu au fost retrase de contraparte până la sau înainte de începutul celei de a opta zile calendaristice de la un eveniment în urma căruia activele eligibile au devenit neeligibile sau nu mai pot fi folosite de contraparte, înmulțită cu un coeficient de X/360, unde X este numărul de zile calendaristice, cu un maxim de șapte, în care contrapartea a încălcat normele privind folosirea activelor-garanție. O sancțiune fixă de 500 EUR se aplică în cazul în care calculul determină o valoare mai mică de 500 EUR;

la prima încălcare a normelor privind procedurile de la închiderea zilei sau privind accesul la facilitatea de credit marginală, sancțiunile pecuniare aplicabile se calculează folosind rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginală aplicată la data începerii încălcării plus 5 puncte procentuale. În cazul încălcărilor repetate, rata dobânzii de penalizare se majorează cu câte 2,5 puncte procentuale pentru fiecare încălcare intervenită într-o perioadă de 12 luni, calculată pe baza valorii corespunzătoare accesului neautorizat la facilitatea de credit marginală. O sancțiune fixă de 500 EUR se aplică în cazul în care calculul determină o valoare mai mică de 500 EUR.

pentru încălcarea normelor privind operațiunile din cadrul unei licitații și tranzacțiile bilaterale, sancțiunile pecuniare se calculează pe baza valorii colateralului sau a numerarului pe care contrapartea nu a putut să o deconteze, înmulțită cu coeficientul de X/360, unde X este numărul de zile calendaristice, cu un maxim de șapte, în care contrapartea nu a putut colateraliza sau furniza suma alocată la scadența unei operațiuni. O sancțiune fixă de 500 EUR se aplică în cazul în care calculul determină o valoare mai mică de 500 EUR; și

pentru încălcarea normelor referitoare la folosirea activelor-garanție, sancțiunile pecuniare se calculează pe baza valorii activelor neeligibile, sau a activelor care nu pot fi utilizate de contraparte, care fie: sunt furnizate de contraparte unei BCN sau BCE, fie nu au fost retrase de contraparte până la sau înainte de începutul celei de a opta zile calendaristice de la un eveniment în urma căruia activele eligibile au devenit neeligibile sau nu mai pot fi folosite de contraparte, înmulțită cu un coeficient de X/360, unde X este numărul de zile calendaristice, cu un maxim de șapte, în care contrapartea a încălcat normele privind folosirea activelor-garanție. O sancțiune fixă de 500 EUR se aplică în cazul în care calculul determină o valoare mai mică de 500 EUR;

în cazul în care valoarea colateralului nelivrat sau a numerarului este de până la 40 % din totalul colateralului sau numerarului care trebuie livrat la a treia încălcare, se aplică o suspendare de o lună;

în cazul în care valoarea colateralului nelivrat sau a numerarului este cuprinsă între 40 % și 80 % din totalul colateralului sau numerarului care trebuie livrat la a treia încălcare, se aplică o suspendare de două luni; și

în cazul în care valoarea colateralului nelivrat sau a numerarului este între 80 % și 100 % din totalul colateralului sau numerarului care trebuie livrat la a treia încălcare, se aplică o suspendare de trei luni.

Verificarea existenței creanțelor private: BCN folosesc cel puțin următoarele măsuri de verificare a existenței unor creanțe private depuse drept colateral în cadrul Eurosistemului: (i) autocertificarea și angajamentul contrapărților față de BCN, cel puțin trimestrial, de a confirma existența creanțelor private oferite drept colateral, măsuri care ar putea fi înlocuite cu verificări încrucișate ale informațiilor deținute de centralele riscurilor de credit, în cazul în care acestea există; (ii) verificarea unică (one-off verification) efectuată de BCN, autoritățile de supraveghere sau auditorii externi în ceea ce privește procedurile folosite de contraparte pentru transmiterea către Eurosistem a informațiilor privind existența creanțelor private; (iii) verificări aleatorii efectuate de BCN, centralele riscurilor de credit relevante, autoritățile de supraveghere sau auditorii externi în ceea ce privește calitatea și corectitudinea autocertificării.

confirmarea și garantarea conformității creanțelor private depuse ca garanție la BCN cu criteriile de eligibilitate aplicate de Eurosistem;

confirmarea și garantarea faptului că nicio creanță privată depusă ca activ-garanție nu este folosită simultan drept colateral în beneficiul unui terț, precum și angajamentul că respectiva contraparte nu va mobiliza nicio creanță privată drept colateral pentru un terț;

confirmarea și garantarea transmiterii către BCN relevantă de îndată, și nu mai târziu de următoarea zi lucrătoare, a oricăror informații legate de orice eveniment care afectează semnificativ relația contractuală existentă între contraparte și BCN relevantă, în special informații privind rambursări anticipate, parțiale sau totale, diminuări ale ratingurilor și modificări semnificative ale condițiilor creanței private.

Validitatea acordului pentru mobilizarea creanțelor private: Acordul pentru mobilizarea creanței private drept colateral trebuie de asemenea să fie valid între părți (cedent și cesionar) conform dreptului național. Toate formalitățile necesare pentru asigurarea validității acordului și a mobilizării creanței private drept colateral trebuie să fie îndeplinite.

Efectul deplin al mobilizării față de terț: în ceea ce privește notificarea debitorului cu privire la mobilizarea unei creanțe private drept colateral, având în vedere caracteristicile specifice diferitelor jurisdicții implicate, sunt necesare următoarele:

În anumite state membre, unde notificarea debitorului cu privire la mobilizarea creanței private drept colateral este necesară pentru opozabilitatea deplină față de terți și, în special, pentru prioritatea garanției BCN față de alți creditori, astfel cum este prevăzut în documentația națională aplicabilă, notificarea ex ante a debitorului trebuie efectuată înainte de sau la momentul mobilizării efective drept colateral a creanței private.

În alte state membre, unde înregistrarea oficială a mobilizării creanței private drept colateral este necesară pentru opozabilitatea deplină față de terți și, în special, pentru prioritatea garanției BCN față de alți creditori, astfel cum este prevăzut în documentația națională aplicabilă, această înregistrare trebuie efectuată înainte de sau la momentul mobilizării efective drept colateral a creanței private.

În cele din urmă, în statele membre unde nu este necesară notificarea ex ante a debitorului sau înregistrarea oficială a mobilizării creanței private drept colateral în conformitate cu literele (i) și (ii) de mai sus, astfel cum este prevăzut în documentația națională aplicabilă, este necesară notificarea ex post a debitorului. Notificarea ex post a debitorului presupune notificarea debitorului de către contraparte sau de BCN (astfel cum este prevăzut în documentația națională) cu privire la mobilizarea creanței private drept colateral de către contraparte în favoarea BCN imediat după un eveniment de credit. Sintagma eveniment de credit înseamnă o situație de neîndeplinire a obligațiilor sau un eveniment similar în conformitate cu dispozițiile documentației naționale aplicabile.

Absența restricțiilor privind secretul bancar și confidențialitatea: contrapartea nu are obligația de a obține aprobarea debitorului pentru furnizarea informațiilor privind creanța privată și debitorul solicitate de Eurosistem în scopul de a se asigura de faptul că s-a creat o garanție validă asupra creanțelor private și că respectivele creanțe private pot fi ușor valorificate în caz de neîndeplinire a obligațiilor de către o contraparte. Contrapartea și debitorul încheie un contract prin care debitorul consimte necondiționat să furnizeze Eurosistemului astfel de detalii privind creanța privată și debitorul. O astfel de dispoziție nu este necesară în cazul în care nu există în legislația națională reguli care să restricționeze furnizarea acestui tip de informații, în conformitate cu documentația națională aplicabilă.

Absența restricțiilor privind mobilizarea creanței private: contrapărțile se asigură că creanțele private sunt complet transferabile și că pot fi mobilizate fără restricții drept colateral în favoarea Eurosistemului. În contractul de creanță privată sau în alte acorduri contractuale dintre contraparte și debitor nu ar trebui să existe restricții privind mobilizarea, cu excepția cazului în care legislația națională prevede că astfel de restricții contractuale nu aduc atingere Eurosistemului în ceea ce privește mobilizarea colateralului.

Absența restricțiilor privind valorificarea creanței private: contractul de creanță privată sau alte acorduri contractuale dintre contraparte și debitor nu ar trebui să conțină nicio restricție privind valorificarea creanței private utilizate drept colateral, inclusiv în ceea ce privește forma, perioada sau altă cerință privind valorificarea.