Decizia Comisiei din 28 aprilie 2011 de stabilire a criteriilor ecologice de acordare a etichetei ecologice a UE pentru detergenți de rufe [notificată cu numărul C(2011) 2815] (Text cu relevanță pentru SEE) (2011/264/UE)

Categoria de produse detergenți de rufe cuprinde: detergenții de rufe și produsele de îndepărtare a petelor înainte de spălare, sub formă de pulbere, lichid sau sub orice altă formă, care sunt comercializate și utilizate pentru spălarea articolelor textile în principal în mașini de spălat rufe de uz casnic, fără a exclude folosirea în spălătorii automate sau spălătorii comune.

Produsele de îndepărtare a petelor înainte de spălare cuprind produsele de îndepărtare a petelor aplicate direct pe petele de pe articolele textile (înainte de spălarea la mașină), dar nu cuprind produsele de îndepărtare a petelor utilizate în mașina de spălat rufe și nici pe cele destinate altor utilizări decât tratarea înainte de spălare.

Această categorie de produse nu cuprinde produsele dozate cu ajutorul unor suporturi textile sau din alte materiale și nici preparatele auxiliare pentru spălat a căror utilizare nu este urmată de spălare, precum produsele de îndepărtare a petelor pentru covoare și tapiserii.

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

detergenți cu putere mare înseamnă detergenții utilizați pentru spălarea obișnuită a articolelor textile albe la orice temperatură;

detergenți pentru rufe colorate înseamnă detergenții utilizați pentru spălarea obișnuită a articolelor textile colorate la orice temperatură;

detergenți cu putere redusă înseamnă detergenții destinați țesăturilor fine;

substanță înseamnă un element chimic și compușii săi, în stare naturală sau obținuți prin orice proces de producție, inclusiv orice aditiv necesar pentru a menține stabilitatea produselor și orice impuritate rezultată din procesul utilizat, cu excepția oricărui solvent care poate fi separat fără a influența stabilitatea substanței sau fără a-i schimba compoziția.

În sensul alineatului (1) punctele 1 și 2, se consideră că un detergent este fie cu putere mare, fie pentru rufe colorate, cu excepția cazurilor în care detergentul este destinat în principal țesăturilor fine și comercializat ca atare.

Pentru a i se acorda eticheta ecologică a UE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 66/2010, un detergent de rufe sau un produs de îndepărtare a petelor înainte de spălare trebuie să se încadreze în categoria de produse detergenți de rufe definită la articolul 1 din prezenta decizie și trebuie să îndeplinească criteriile și cerințele aferente de evaluare și verificare stabilite în anexa la prezenta decizie.

Criteriile ecologice pentru categoria de produse detergenți de rufe și cerințele de evaluare și de verificare aferente sunt valabile până la 31 decembrie 2017.

În scopuri administrative, numărul de cod atribuit categoriei de produse detergenți de rufe este 6.

Decizia 2003/200/CE se abrogă.

Prin derogare de la articolul 6, cererile de acordare a etichetei ecologice a UE pentru produsele care se încadrează în categoria de produse detergenți de rufe depuse înainte de data adoptării prezentei decizii se evaluează în conformitate cu condițiile stabilite în Decizia 2003/200/CE.

Cererile de acordare a etichetei ecologice a UE pentru produsele care se încadrează în categoria de produse detergenți de rufe, depuse începând cu data adoptării prezentei decizii, dar până cel târziu la 30 aprilie 2011, se pot fonda fie pe criteriile stabilite în Decizia 2003/200/CE, fie pe criteriile stabilite în prezenta decizie.

În cazul în care eticheta ecologică se acordă pe baza unei cereri evaluate în funcție de criteriile stabilite în Decizia 2003/200/CE, respectiva etichetă ecologică poate fi utilizată timp de 12 luni de la data adoptării prezentei decizii.

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

ANEXĂ

ANEXĂ

CADRU

Scopurile criteriilor

Criteriile urmăresc în speță promovarea produselor care au un impact redus asupra ecosistemelor acvatice, care conțin o cantitate limitată de substanțe periculoase și a căror performanță a fost testată. În plus, aceste criterii urmăresc să reducă consumul de energie aferent spălării prin promovarea unor produse eficiente la temperaturi scăzute.

CRITERIILE

Sunt stabilite criterii pentru fiecare dintre aspectele următoare:

Cerințele privind dozarea

Toxicitatea pentru organismele acvatice: volumul critic de diluție (VCD)

Biodegradabilitatea substanțelor organice

Excluderile sau limitările privind substanțele și amestecurile

Cerințele de ambalare

Performanța la spălare (adecvarea pentru utilizare)

Puncte

Informațiile pentru consumatori

Informațiile care figurează pe eticheta ecologică a UE

Evaluare și verificare:

Cerințe

Cerințele specifice de evaluare și verificare sunt indicate în cadrul fiecărui criteriu.

În cazul în care solicitantul trebuie să furnizeze declarații, documente, analize, rapoarte de încercare sau alte dovezi care să ateste respectarea criteriilor, se înțelege că acestea pot proveni de la solicitant și/sau de la furnizorul/furnizorii săi și/sau de la furnizorul/furnizorii acestora etc., după caz.

În măsura posibilului, încercările se efectuează de către laboratoare care îndeplinesc cerințele generale ale standardului EN ISO 17025 sau alte cerințe echivalente.

După caz, pot fi folosite și alte metode de încercare decât cele indicate pentru fiecare criteriu, dacă echivalența lor este acceptată de organul competent care evaluează cererea.

Apendicele I face referire la baza de date a ingredientelor pentru detergenți (lista DID), care conține ingredientele cel mai des folosite în formulele de detergenți. Lista se folosește pentru obținerea datelor pentru calcularea volumului critic de diluție (VCD) și pentru evaluarea biodegradabilității ingredientelor. Pentru substanțele care nu apar pe lista DID, se oferă indicații referitoare la modalitatea de calcul sau de extrapolare a datelor pertinente. Cea mai recentă versiune a listei DID poate fi accesată de pe site-ul dedicat etichetei ecologice a UE sau prin intermediul site-urilor organismelor competente individuale.

Acolo unde este cazul, organismele competente pot solicita documente justificative și pot efectua verificări independente.

Praguri de măsurare

Substanțele componente a căror concentrație depășește 0,010 % în greutatea preparatului trebuie să respecte criteriile ecologice.

În cazul conservanților, coloranților și parfumurilor, criteriile trebuie respectate indiferent de concentrația acestora, cu excepția criteriului 4(b) referitor la excluderile sau limitările privind substanțele și amestecurile.

Substanțele din compoziție sunt definite ca fiind toate substanțele conținute de produs, inclusiv aditivii (de exemplu conservanții sau stabilizatorii) din ingrediente. Impuritățile rezultate din producția materiilor prime, prezente în concentrații de peste 0,010 % în greutatea formulei finale trebuie de asemenea să respecte criteriile.

În cazul în care instrucțiunile de dozare de pe ambalaje includ precizări atât pentru prespălare, cât și pentru spălarea ulterioară (în plus față de o singură spălare obișnuită), doza totală (prespălare + spălare) trebuie de asemenea să respecte criteriile ecologice.

În cazul în care produsul prezintă o folie solubilă în apă care nu trebuie scoasă înainte de spălare, respectiva folie trebuie considerată ca făcând parte din formula produsului sub raportul tuturor cerințelor.

Unitate funcțională

Unitatea funcțională pentru această categorie de produse se exprimă în g/kg de rufe (grame pe kilogram de rufe).

Doză de referință

În cazul detergenților cu putere mare și al celor pentru rufe colorate, doza de referință pentru calculul criteriilor ecologice și pentru testarea performanței la spălare este doza recomandată consumatorilor de către producător pentru o duritate a apei de 2,5 mmol CaCO3/l și articole textile cu un grad normal de murdărie. Pentru acești detergenți, aceasta se calculează pe baza unei încărcături de 4,5 kg (articole textile uscate) în mașina de spălat.

În cazul detergenților cu putere mică, doza de referință pentru calculul criteriilor ecologice și pentru testarea performanței la spălare este doza recomandată consumatorilor de către producător pentru o duritate a apei de 2,5 mmol CaCO3/l și articole textile cu un grad scăzut de murdărie. Pentru acești detergenți, aceasta se calculează pe baza unei încărcături de 2,5 kg (articole textile uscate) în mașina de spălat.

În cazul în care doza recomandată este indicată pentru alte valori ale încărcăturii decât cele menționate anterior, doza de referință pentru calculul criteriilor ecologice trebuie totuși să corespundă unei valori medii a încărcăturii. În cazul în care duritatea apei de 2,5 mmol CaCO3/l nu poate fi folosită ca valoare de referință în statele membre în care se comercializează detergentul, solicitantul trebuie să specifice doza folosită ca referință.

Nr. DID este numărul ingredientului din lista DID (lista bazei de date a ingredientelor pentru detergenți - Detergent Ingredient Database) și este folosit pentru a se stabili dacă se respectă criteriile 2 și 3. A se vedea apendicele I.

JO L 396, 30.12.2006, p. 1.

Lista DID se poate consulta pe site-ul dedicat etichetei ecologice a UE, la adresa: http://ec.europa.eu/environment/ecolabel/ecolabelled_products/categories/did_list_en.htm.

CRITERII PENTRU ETICHETA ECOLOGICĂ A UE

Cerințele de dozare

Doza corespunde dozei recomandate în g/kg de rufe (pulbere/pastile) sau în ml/kg de rufe (lichide). Se folosește doza recomandată pentru o duritate a apei de 2,5 mmol CaCO3/l pentru articole textile cu un grad normal de murdărie (detergenți cu putere mare, detergenți pentru rufe colorate) și, respectiv, pentru articole textile cu un grad scăzut de murdărie (detergenți cu putere mică).

Doza nu trebuie să depășească valorile următoare:

În cazul în care recomandările se aplică atât pentru prespălare, cât și pentru spălarea ulterioară, doza totală recomandată (prespălare + spălare) trebuie să respecte nivelul maxim de dozare.

Evaluare și verificare: Formula completă a produsului, eticheta sau ilustrația pe care figurează instrucțiunile de dozare. Densitatea (g/ml) trebuie indicată pentru toate produsele (fie pe ambalaj, fie într-o fișă tehnică de securitate).

Toxicitatea pentru organismele acvatice: volumul critic de diluție (VCD)

Volumul critic de diluție (VCDcronic) al produsului nu trebuie să depășească următoarele limite:

Volumul critic de diluție-toxicitate (VCDcronic) se calculează pentru fiecare ingredient (i) al produsului după următoarea ecuație:

unde:

Conservanții, coloranții și parfumurile prezente în produs trebuie să fie de asemenea incluse în calculul VCD, chiar dacă concentrația este mai mică de 0,010 % (100 ppm).

Evaluare și verificare: Calcularea VCDcronic al produsului. Pe site-ul dedicat etichetei ecologice a UE este disponibilă o foaie de calcul pentru calculul valorii VCD-ului.

Valorile parametrilor FD și FT sunt cele din lista bazei de date a ingredientelor pentru detergenți DID (lista DID). În cazul în care substanța nu se regăsește în lista DID, acești parametri se calculează conform indicațiilor din partea B a listei DID, anexându-se documentația corespunzătoare.

Biodegradabilitatea substanțelor organice

Conținutul de substanțe organice din produs care sunt nebiodegradabile (care nu sunt rapid biodegradabile) în mediu aerob (aNBO) și/sau nebiodegradabile în mediu anaerob (anNBO) nu poate depăși următoarele limite:

Evaluare și verificare: Calcularea valorilor aNBO și anNBO ale produsului. Pe site-ul dedicat etichetei ecologice a UE este disponibilă o foaie de calcul pentru calculul valorilor aNBO și anNBO.

A se raporta la lista DID. Pentru ingredientele care nu sunt incluse în lista DID, trebuie să se furnizeze informațiile relevante din literatura de specialitate sau din alte surse sau rezultatele unor încercări adecvate care să indice faptul că acestea sunt biodegradabile în mediu aerob și anaerob. A se vedea apendicele I.

A se ține seama că TAED trebuie considerat ca fiind biodegradabil în mediu anaerob.

Excluderi sau limitări privind substanțele și amestecurile

Ingrediente excluse în mod expres

Următoarele ingrediente nu trebuie incluse în produs nici ca atare, nici ca parte a vreunui preparat inclus în formulă:

Fosfați

EDTA (acid etilendiaminotetraacetic)

Nitromosc și mosc policiclic

Evaluare și verificare: Solicitantul trebuie să prezinte o declarație de conformitate completată și semnată.

Substanțe și amestecuri periculoase

Conform articolului 6 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 66/2010 privind eticheta UE ecologică, nici produsul, nici părțile acestuia nu trebuie să conțină substanțe sau amestecuri care îndeplinesc criteriile de clasificare în clasele sau categoriile de pericol prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 și specificate în continuare și nici substanțe menționate la articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.

Acest criteriu se aplică tuturor ingredientelor prezente în concentrații ≥ 0,010 %, inclusiv conservanților, coloranților și parfumurilor.

Utilizarea de substanțe sau amestecuri ale căror proprietăți se schimbă în urma prelucrării (de exemplu nu mai sunt biodisponibile sau suferă modificări chimice) într-un mod care face ca pericolul identificat să nu mai fie valabil este exceptată de la cerința exprimată mai sus.

Derogări: substanțele sau amestecurile prezentate în continuare beneficiază de o derogare specială de la această cerință.

Evaluare și verificare: Solicitantul trebuie să prezinte organismului competent formula exactă a produsului. Solicitantul trebuie să prezinte de asemenea o declarație de conformitate cu acest criteriu și documentația aferentă, precum declarațiile de conformitate semnate de furnizorii de materiale și copii ale fișelor tehnice de securitate ale substanțelor sau amestecurilor utilizate.

Pentru agenții tensioactivi ce fac obiectul unei derogări, care îndeplinesc criteriile de clasificare în clasele de pericol H412, solicitantul trebuie să prezinte documentație privind degradabilitatea acestora, făcând trimitere la lista DID. Pentru agenții tensioactivi care nu sunt incluși în lista DID, se face trimitere la informații relevante din literatura de specialitate sau din alte surse ori la rezultatele unor teste corespunzătoare, conform descrierii de la apendicele 1.

Substanțe listate în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006

Nu este permisă acordarea niciunei derogări de la excluderea prevăzută la articolul 6 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 66/2010 în ceea ce privește substanțele identificate drept substanțe ce prezintă motive de îngrijorare deosebită și incluse în lista prevăzută la articolul 59 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, prezente în amestecuri în concentrații de peste 0,010 %.

Evaluare și verificare: Lista substanțelor identificate drept substanțe ce prezintă motive de îngrijorare deosebită și incluse în lista substanțelor candidate în conformitate cu articolul 59 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 poate fi găsită la adresa: http://echa.europa.eu/chem_data/authorisation_process/candidate_list_table_en.asp

La data depunerii cererii, se va face trimitere la lista menționată. Solicitantul trebuie să prezinte organismului competent formula exactă a produsului. Solicitantul trebuie să prezinte de asemenea o declarație de conformitate cu acest criteriu și documentația aferentă, precum declarațiile de conformitate semnate de furnizorii de materiale și copii ale fișelor tehnice de securitate ale substanțelor sau amestecurilor utilizate.

Ingrediente limitate în mod expres – parfumuri

Orice ingredient adăugat produsului ca parfum trebuie să fie produs și manipulat în conformitate cu codul de practică al Asociației internaționale pentru materii prime de parfumerie (IFRA). Acest cod poate fi consultat pe site-ul IFRA: http://www.ifraorg.org.

Producătorul trebuie să respecte recomandările formulate în standardele IFRA în ceea ce privește interdicțiile, restricțiile de utilizare și criteriile de puritate prevăzute pentru materiale.

Substanțele de parfumare care fac obiectul obligației de declarare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind detergenții (anexa VII) și care nu sunt deja excluse în temeiul criteriului 4(b), precum și substanțele de parfumare (altele decât cele menționate) clasificate în categoria H317/R43 (Poate provoca o reacție alergică a pielii) și/sau H334/R42 (Prin inhalare poate provoca simptome alergice ori astm sau dificultăți de respirație) trebuie să nu fie prezente în cantități ≥ 0,010 % (≥ 100 ppm) per substanță.

Evaluare și verificare: Solicitantul trebuie să prezinte o declarație de conformitate semnată care să indice cantitatea de parfumuri din produs. Solicitantul trebuie să prezinte de asemenea o declarație a producătorului parfumurilor, care să precizeze cantitățile conținute de parfumuri din substanțele enumerate în anexa III partea I la Directiva 76/768/CEE a Consiliului, precum și conținutul de (alte) substanțe cărora li s-au atribuit frazele de risc H317/R43 și/sau H334/R42.

Biocide

Produsul poate conține biocide numai în scopul conservării produsului și doar în doza corespunzătoare acestui scop. Această prevedere nu se referă la agenții tensioactivi care pot avea și proprietăți biocide.

Evaluare și verificare: Solicitantul trebuie să prezinte copii ale fișelor tehnice de securitate pentru orice conservant adăugat, precum și informații cu privire la concentrația exactă a acestuia în produs. Producătorul sau furnizorul conservanților trebuie să prezinte informații cu privire la doza necesară conservării produsului (de exemplu rezultatele unui test de provocare sau informații echivalente).

Este interzis să se afirme sau să se sugereze pe ambalaj sau prin orice alt mijloc de comunicare că produsul are o acțiune antimicrobiană.

Evaluare și verificare: Solicitantul trebuie să prezinte organismului competent textele și machetele utilizate pentru fiecare tip de ambalaj și/sau o mostră din fiecare tip de ambalaj.

Cerințe de ambalare

Raport greutate/utilitate (WUR)

Raportul greutate/utilitate (WUR) al produsului nu trebuie să depășească valorilor următoare:

WUR se calculează numai pentru ambalajul primar (inclusiv capace, dopuri și pompe manuale/pulverizatoare) cu ajutorul formulei următoare:

unde:

Excepții:

Ambalajele din plastic/hârtie/carton care conțin material reciclat în proporție de peste 80 % sunt scutite de la respectarea acestei cerințe.

Ambalajul este considerat reciclat dacă materia primă folosită pentru fabricarea acestuia a fost colectată de la producătorii de ambalaje în faza de distribuție sau în faza de consum. În cazurile în care materia primă este reprezentată de deșeuri industriale rezultate din procesul de producție propriu al producătorului materialului, acesta nu se consideră ca fiind reciclat.

Evaluare și verificare: Calcularea WUR al produsului. Pentru acest calcul este pusă la dispoziție o foaie de calcul pe site-ul dedicat etichetei ecologice a UE. Dovada conținutului de material reciclat al ambalajului. Pentru aprobarea ambalajelor pentru rezerve, solicitantul și/sau distribuitorul trebuie să demonstreze că respectivele rezerve vor fi/sunt disponibile pe piață în vederea achiziționării.

Ambalajul din plastic

În ambalajul din plastic se pot utiliza numai ftalații care, la momentul depunerii cererii, au făcut obiectul unei evaluări a riscurilor și nu au fost clasificați în temeiul criteriului 4(b) (sau combinații ale acestora).

Etichetarea ambalajului din plastic

Pentru a permite identificarea diferitelor părți ale ambalajului în vederea reciclării, elementele din plastic ale ambalajului primar trebuie marcate conform normei DIN 6120, partea 2 sau unei norme echivalente. Această cerință nu se aplică capacelor și pompelor.

Evaluare și verificare: Solicitantul trebuie să prezinte o declarație de conformitate completată și semnată.

Performanța la spălare (adecvarea pentru utilizare)

Produsul trebuie să respecte cerințele de performanță stabilite pentru categoria de produse în cauză conform celei mai recente versiuni a testului de performanță a detergenților de rufe care poartă eticheta ecologică a UE, disponibilă la adresa: http://ec.europa.eu/environment/ecolabel/ecolabelled_products/categories/laundry_detergents_en.htm

Evaluare și verificare: Solicitantul trebuie să prezinte rezultatele unui test, care să indice că produsul respectă cerințele minime definite în respectivul test.

Puncte

Detergenți cu putere mare, detergenți pentru rufe colorate

Trebuie să se obțină minimum 3 puncte conform grilei prezentate în continuare. Numărul maxim de puncte care pot fi obținute este 8 pentru produsele destinate spălării cu apă rece, 7 pentru produsele destinate spălării la temperaturi scăzute și 6 pentru celelalte produse.

Detergenți cu putere mică

Trebuie să se obțină minimum 3 puncte conform grilei prezentate în continuare. Numărul maxim de puncte care pot fi obținute este 8 pentru produsele destinate spălării cu apă rece, 7 pentru produsele destinate spălării la temperaturi scăzute și 6 pentru celelalte produse.

Evaluare și verificare: Calculul sumei punctelor obținute pentru produs. Pentru acest calcul este pusă la dispoziție o foaie de calcul pe site-ul dedicat etichetei ecologice a UE.

Informații pentru consumatori

Instrucțiuni de dozare

Se precizează dozele recomandate pentru articolele textile cu un grad normal sau ridicat de murdărie, pentru diferitele niveluri de duritate a apei din țările în cauză și considerate a fi adecvate greutății articolelor textile. (Nu se aplică în cazul produselor de îndepărtare a petelor).

Recomandările de dozare nu diferă cu un factor mai mare de 2 între nivelul minim de duritate a apei (moale) pentru articolele textile cu un grad normal de murdărie și nivelul maxim de duritate a apei (dură) pentru articolele textile cu un grad ridicat de murdărie. (Nu se aplică în cazul produselor de îndepărtare a petelor).

Dozele de referință folosite pentru testul performanței la spălare și pentru evaluarea respectării criteriilor ecologice în ceea ce privește ingredientele sunt identice cu dozele recomandate pe ambalaj pentru rufe cu un grad normal de murdărie și pentru o duritate a apei corespunzătoare valorii de 2,5 mmol CaCO3/l.

În cazul în care recomandările se referă numai la o duritate a apei mai mică de 2,5 mmol CaCO3/l, doza maximă recomandată pentru rufe cu un grad normal de murdărie este mai mică decât doza de referință utilizată pentru testul performanței la spălare (o duritate a apei de 2.5 mmol CaCO3/l).

Informații care trebuie să figureze pe ambalaj

Următoarele recomandări de spălare (sau recomandări echivalente) trebuie să apară pe ambalajele produselor etichetate cu eticheta ecologică a UE care fac parte din categoria de produse vizată, cu excepția produselor de îndepărtare a petelor înainte de spălare. Recomandările de spălare pot fi sub formă de text sau de simboluri:

Spălați la cea mai scăzută temperatură posibilă

Spălați întotdeauna cu încărcare completă

Dozați în funcție de gradul de murdărie și de duritatea apei, respectând instrucțiunile de dozare

În caz de alergie la praf, spălați întotdeauna așternuturile la 60 C. Măriți temperatura de spălare la 60 C în caz de boli infecțioase.

Folosind acest produs cu etichetă ecologică și respectând instrucțiunile de dozare, contribuiți la reducerea poluării apei, a producției de deșeuri și a consumului de energie.

Afirmații care figurează pe ambalaj

În general, afirmațiile care figurează pe ambalaj trebuie să fie demonstrate fie prin teste de performanță, fie prin alte documente pertinente (de exemplu, afirmațiile referitoare la eficiența la temperaturi scăzute, cele referitoare la îndepărtarea anumitor tipuri de pete, cele privind avantajele pentru anumite tipuri de culori ale articolelor textile sau alte afirmații cu privire la proprietățile/avantajele specifice ale produsului):

de exemplu, dacă se afirmă că un produs este eficient la 20 °C, trebuie efectuat un test de eficiență la ≤ 20 °C (și, în mod similar, pentru alte afirmații referitoare la temperaturi sub 30 °C);

de exemplu, dacă se afirmă că un produs este eficient pentru anumite tipuri de pete, această afirmație trebuie demonstrată printr-un test de eficiență.

Informații care figurează pe ambalaj – cerințe suplimentare pentru produsele de îndepărtare a petelor

Pe produs nu trebuie să apară afirmații cu privire la îndepărtarea petelor pentru care nu s-a realizat un test de performanță.

Evaluare și verificare (a-d): Solicitantul trebuie să prezinte o mostră de etichetă a produsului, alături de o declarație de conformitate cu acest criteriu. Afirmațiile de pe produs trebuie demonstrate cu ajutorul rezultatelor unor teste adecvate sau al altor documente pertinente.

Informații care figurează pe eticheta ecologică a UE

Eticheta facultativă prevăzută cu un spațiu pentru text trebuie să conțină următorul text:

Impact redus asupra ecosistemelor acvatice

Utilizare limitată a substanțelor periculoase

Performanță dovedită.

Orientările privind utilizarea etichetei facultative prevăzute cu spațiu pentru text pot fi găsite la rubrica Guidelines for use of the Ecolabel logo de la adresa: http://ec.europa.eu/environment/ecolabel/promo/logos_en.htm.

Evaluare și verificare: Solicitantul trebuie să prezinte o mostră de etichetă.

Apendicele I

Lista bazei de date a ingredientelor pentru detergenți (Detergents Ingredients Database – DID)

Lista DID (partea A) este o listă care conține informații cu privire la toxicitatea și biodegradabilitatea în mediul acvatic a ingredientelor folosite în mod obișnuit în formulele de detergenți. Lista cuprinde informații cu privire la toxicitatea și biodegradabilitatea unei serii de substanțe utilizate în produsele de spălare și curățare. Lista DID nu este exhaustivă, însă, în partea B a acesteia, se oferă indicații cu privire la determinarea parametrilor de calcul pertinenți pentru substanțele neincluse în listă [de exemplu factorul de toxicitate (FT) și factorul de degradare (FD), utilizați pentru calculul volumului critic de diluție]. Lista DID este o sursă generică de informații, iar substanțele incluse în această listă nu sunt aprobate automat pentru a fi utilizate în produsele etichetate cu eticheta ecologică a UE. Lista DID (părțile A și B) se poate consulta pe site-ul dedicat etichetei ecologice a UE.

Pentru a evalua valorile FT și FD ale substanțelor despre a căror toxicitate și biodegradabilitate în mediul acvatic nu sunt disponibile informații, se pot utiliza analogii structurale cu substanțe similare. Aceste analogii structurale trebuie aprobate de organismul competent care acordă licența de utilizare a etichetei ecologice a UE. În mod alternativ, se aplică o abordare bazată pe ipoteza cea mai pesimistă, cu ajutorul următorilor parametri:

Abordare bazată pe ipoteza cea mai pesimistă:

Demonstrarea biodegradabilității rapide

Pentru biodegradabilitatea rapidă se folosesc următoarele metode de încercare:

Până la 1 decembrie 2010 și pe parcursul perioadei de tranziție cuprinsă între 1 decembrie 2010 și 1 decembrie 2015:

Metodele de încercare a biodegradabilității rapide prevăzute de Directiva 67/548/CEE, în special metodele detaliate în anexa V.C4 la această directivă, sau metodele de încercare OCDE 301 A-F echivalente sau încercările ISO echivalente.

În cazul agenților tensioactivi nu se aplică principiul ferestrei de 10 zile. Limita de admisibilitate se situează la 70 % pentru încercările menționate în anexa V.C4-A și C4-B la Directiva 67/548/CEE (și pentru încercările echivalente OCDE 301 A și E și încercările ISO echivalente) și la 60 % pentru încercările C4-C, D, E și F (și pentru încercările OCDE 301 B, C, D și F echivalente și încercările ISO echivalente).

După 1 decembrie 2015 și pe parcursul perioadei de tranziție cuprinsă între 1 decembrie 2010 și 1 decembrie 2015:

Metodele de încercare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1272/2008.

Demonstrarea biodegradabilității în mediu anaerob

Încercarea de referință pentru degradabilitatea în mediu anaerob este EN ISO 11734, ECETOC nr. 28 (iunie 1988) OCDE 311 sau o altă metodă echivalentă, cu condiția ca nivelul final de degradabilitate să se situeze la 60 % în condiții anaerobe. Se pot utiliza, de asemenea, metode de încercare care simulează condițiile dintr-un mediu anaerob relevant pentru a demonstra că s-a atins o degradabilitate finală de 60 % în condiții anaerobe.

Extrapolare pentru substanțele care nu sunt incluse în lista DID

În cazul ingredientelor care nu sunt incluse în lista DID, se poate utiliza metoda descrisă în continuare pentru a prezenta documentația necesară cu privire la biodegradabilitatea acestora în mediu anaerob.

Se aplică o extrapolare rezonabilă. Se folosesc rezultatele încercărilor obținute cu o materie primă pentru a extrapola degradabilitatea finală în mediu anaerob a agenților tensioactivi înrudiți din punct de vedere structural. În cazul în care biodegradabilitatea a fost confirmată pentru un agent tensioactiv (sau pentru un grup de produse omoloage) în conformitate cu lista DID, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob [de exemplu, gruparea etoxi sulfat C12-15 A 1-3 (nr. 8 în lista DID) este biodegradabilă în mediu anaerob, astfel încât se poate presupune o biodegradabilitate în mediu anaerob analoagă în cazul grupării etoxi sulfat C12-15 A 6]. În cazurile în care biodegradabilitatea în mediu anaerob a fost confirmată pentru un agent tensioactiv printr-o metodă de încercare corespunzătoare, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob (de exemplu, datele din literatura de specialitate care confirmă biodegradabilitatea în mediu anaerob a agenților tensioactivi din grupa sărurilor de amoniu alchilesterice pot fi folosite pentru a demonstra biodegradabilitatea în mediu anaerob analoagă a altor săruri de amoniu cuaternare care conțin legături esteri în lanțul sau lanțurile de alchili).

Se efectuează teste de screening pentru degradabilitatea în mediu anaerob. Dacă sunt necesare noi încercări, se efectuează un test de screening utilizând metoda ISO 11734, ECETOC nr. 28 (iunie 1988), OCDE 311 sau o metodă echivalentă.

Se efectuează încercări de degradabilitate cu doze mici. Dacă sunt necesare noi încercări și în cazul în care apar probleme experimentale în cadrul testului de screening (de exemplu, inhibiție provocată de toxicitatea substanței testate), se repetă testul utilizând o doză mică de agent tensioactiv și se monitorizează degradarea prin măsurători cu 14C sau analize chimice. Încercările cu doze mici se pot efectua cu ajutorul metodei OCDE 308 (august 2000) sau al unei metode echivalente.

Cerințele privind dozarea

Toxicitatea pentru organismele acvatice: volumul critic de diluție (VCD)

Biodegradabilitatea substanțelor organice

Excluderile sau limitările privind substanțele și amestecurile

Cerințele de ambalare

Performanța la spălare (adecvarea pentru utilizare)

Puncte

Informațiile pentru consumatori

Informațiile care figurează pe eticheta ecologică a UE

Fosfați

EDTA (acid etilendiaminotetraacetic)

Nitromosc și mosc policiclic

Spălați la cea mai scăzută temperatură posibilă

Spălați întotdeauna cu încărcare completă

Dozați în funcție de gradul de murdărie și de duritatea apei, respectând instrucțiunile de dozare

În caz de alergie la praf, spălați întotdeauna așternuturile la 60 C. Măriți temperatura de spălare la 60 C în caz de boli infecțioase.

de exemplu, dacă se afirmă că un produs este eficient la 20 °C, trebuie efectuat un test de eficiență la ≤ 20 °C (și, în mod similar, pentru alte afirmații referitoare la temperaturi sub 30 °C);

de exemplu, dacă se afirmă că un produs este eficient pentru anumite tipuri de pete, această afirmație trebuie demonstrată printr-un test de eficiență.

Impact redus asupra ecosistemelor acvatice

Utilizare limitată a substanțelor periculoase

Performanță dovedită.

Până la 1 decembrie 2010 și pe parcursul perioadei de tranziție cuprinsă între 1 decembrie 2010 și 1 decembrie 2015:

Metodele de încercare a biodegradabilității rapide prevăzute de Directiva 67/548/CEE, în special metodele detaliate în anexa V.C4 la această directivă, sau metodele de încercare OCDE 301 A-F echivalente sau încercările ISO echivalente.

În cazul agenților tensioactivi nu se aplică principiul ferestrei de 10 zile. Limita de admisibilitate se situează la 70 % pentru încercările menționate în anexa V.C4-A și C4-B la Directiva 67/548/CEE (și pentru încercările echivalente OCDE 301 A și E și încercările ISO echivalente) și la 60 % pentru încercările C4-C, D, E și F (și pentru încercările OCDE 301 B, C, D și F echivalente și încercările ISO echivalente).

După 1 decembrie 2015 și pe parcursul perioadei de tranziție cuprinsă între 1 decembrie 2010 și 1 decembrie 2015:

Metodele de încercare a biodegradabilității rapide prevăzute de Directiva 67/548/CEE, în special metodele detaliate în anexa V.C4 la această directivă, sau metodele de încercare OCDE 301 A-F echivalente sau încercările ISO echivalente.

În cazul agenților tensioactivi nu se aplică principiul ferestrei de 10 zile. Limita de admisibilitate se situează la 70 % pentru încercările menționate în anexa V.C4-A și C4-B la Directiva 67/548/CEE (și pentru încercările echivalente OCDE 301 A și E și încercările ISO echivalente) și la 60 % pentru încercările C4-C, D, E și F (și pentru încercările OCDE 301 B, C, D și F echivalente și încercările ISO echivalente).

Se aplică o extrapolare rezonabilă. Se folosesc rezultatele încercărilor obținute cu o materie primă pentru a extrapola degradabilitatea finală în mediu anaerob a agenților tensioactivi înrudiți din punct de vedere structural. În cazul în care biodegradabilitatea a fost confirmată pentru un agent tensioactiv (sau pentru un grup de produse omoloage) în conformitate cu lista DID, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob [de exemplu, gruparea etoxi sulfat C12-15 A 1-3 (nr. 8 în lista DID) este biodegradabilă în mediu anaerob, astfel încât se poate presupune o biodegradabilitate în mediu anaerob analoagă în cazul grupării etoxi sulfat C12-15 A 6]. În cazurile în care biodegradabilitatea în mediu anaerob a fost confirmată pentru un agent tensioactiv printr-o metodă de încercare corespunzătoare, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob (de exemplu, datele din literatura de specialitate care confirmă biodegradabilitatea în mediu anaerob a agenților tensioactivi din grupa sărurilor de amoniu alchilesterice pot fi folosite pentru a demonstra biodegradabilitatea în mediu anaerob analoagă a altor săruri de amoniu cuaternare care conțin legături esteri în lanțul sau lanțurile de alchili).

Se efectuează teste de screening pentru degradabilitatea în mediu anaerob. Dacă sunt necesare noi încercări, se efectuează un test de screening utilizând metoda ISO 11734, ECETOC nr. 28 (iunie 1988), OCDE 311 sau o metodă echivalentă.

Se efectuează încercări de degradabilitate cu doze mici. Dacă sunt necesare noi încercări și în cazul în care apar probleme experimentale în cadrul testului de screening (de exemplu, inhibiție provocată de toxicitatea substanței testate), se repetă testul utilizând o doză mică de agent tensioactiv și se monitorizează degradarea prin măsurători cu 14C sau analize chimice. Încercările cu doze mici se pot efectua cu ajutorul metodei OCDE 308 (august 2000) sau al unei metode echivalente.

Apendicele I

Apendicele I

Lista bazei de date a ingredientelor pentru detergenți (Detergents Ingredients Database – DID)

Lista DID (partea A) este o listă care conține informații cu privire la toxicitatea și biodegradabilitatea în mediul acvatic a ingredientelor folosite în mod obișnuit în formulele de detergenți. Lista cuprinde informații cu privire la toxicitatea și biodegradabilitatea unei serii de substanțe utilizate în produsele de spălare și curățare. Lista DID nu este exhaustivă, însă, în partea B a acesteia, se oferă indicații cu privire la determinarea parametrilor de calcul pertinenți pentru substanțele neincluse în listă [de exemplu factorul de toxicitate (FT) și factorul de degradare (FD), utilizați pentru calculul volumului critic de diluție]. Lista DID este o sursă generică de informații, iar substanțele incluse în această listă nu sunt aprobate automat pentru a fi utilizate în produsele etichetate cu eticheta ecologică a UE. Lista DID (părțile A și B) se poate consulta pe site-ul dedicat etichetei ecologice a UE.

Pentru a evalua valorile FT și FD ale substanțelor despre a căror toxicitate și biodegradabilitate în mediul acvatic nu sunt disponibile informații, se pot utiliza analogii structurale cu substanțe similare. Aceste analogii structurale trebuie aprobate de organismul competent care acordă licența de utilizare a etichetei ecologice a UE. În mod alternativ, se aplică o abordare bazată pe ipoteza cea mai pesimistă, cu ajutorul următorilor parametri:

Abordare bazată pe ipoteza cea mai pesimistă:

Demonstrarea biodegradabilității rapide

Pentru biodegradabilitatea rapidă se folosesc următoarele metode de încercare:

Până la 1 decembrie 2010 și pe parcursul perioadei de tranziție cuprinsă între 1 decembrie 2010 și 1 decembrie 2015:

Metodele de încercare a biodegradabilității rapide prevăzute de Directiva 67/548/CEE, în special metodele detaliate în anexa V.C4 la această directivă, sau metodele de încercare OCDE 301 A-F echivalente sau încercările ISO echivalente.

În cazul agenților tensioactivi nu se aplică principiul ferestrei de 10 zile. Limita de admisibilitate se situează la 70 % pentru încercările menționate în anexa V.C4-A și C4-B la Directiva 67/548/CEE (și pentru încercările echivalente OCDE 301 A și E și încercările ISO echivalente) și la 60 % pentru încercările C4-C, D, E și F (și pentru încercările OCDE 301 B, C, D și F echivalente și încercările ISO echivalente).

După 1 decembrie 2015 și pe parcursul perioadei de tranziție cuprinsă între 1 decembrie 2010 și 1 decembrie 2015:

Metodele de încercare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1272/2008.

Demonstrarea biodegradabilității în mediu anaerob

Încercarea de referință pentru degradabilitatea în mediu anaerob este EN ISO 11734, ECETOC nr. 28 (iunie 1988) OCDE 311 sau o altă metodă echivalentă, cu condiția ca nivelul final de degradabilitate să se situeze la 60 % în condiții anaerobe. Se pot utiliza, de asemenea, metode de încercare care simulează condițiile dintr-un mediu anaerob relevant pentru a demonstra că s-a atins o degradabilitate finală de 60 % în condiții anaerobe.

Extrapolare pentru substanțele care nu sunt incluse în lista DID

În cazul ingredientelor care nu sunt incluse în lista DID, se poate utiliza metoda descrisă în continuare pentru a prezenta documentația necesară cu privire la biodegradabilitatea acestora în mediu anaerob.

Se aplică o extrapolare rezonabilă. Se folosesc rezultatele încercărilor obținute cu o materie primă pentru a extrapola degradabilitatea finală în mediu anaerob a agenților tensioactivi înrudiți din punct de vedere structural. În cazul în care biodegradabilitatea a fost confirmată pentru un agent tensioactiv (sau pentru un grup de produse omoloage) în conformitate cu lista DID, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob [de exemplu, gruparea etoxi sulfat C12-15 A 1-3 (nr. 8 în lista DID) este biodegradabilă în mediu anaerob, astfel încât se poate presupune o biodegradabilitate în mediu anaerob analoagă în cazul grupării etoxi sulfat C12-15 A 6]. În cazurile în care biodegradabilitatea în mediu anaerob a fost confirmată pentru un agent tensioactiv printr-o metodă de încercare corespunzătoare, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob (de exemplu, datele din literatura de specialitate care confirmă biodegradabilitatea în mediu anaerob a agenților tensioactivi din grupa sărurilor de amoniu alchilesterice pot fi folosite pentru a demonstra biodegradabilitatea în mediu anaerob analoagă a altor săruri de amoniu cuaternare care conțin legături esteri în lanțul sau lanțurile de alchili).

Se efectuează teste de screening pentru degradabilitatea în mediu anaerob. Dacă sunt necesare noi încercări, se efectuează un test de screening utilizând metoda ISO 11734, ECETOC nr. 28 (iunie 1988), OCDE 311 sau o metodă echivalentă.

Se efectuează încercări de degradabilitate cu doze mici. Dacă sunt necesare noi încercări și în cazul în care apar probleme experimentale în cadrul testului de screening (de exemplu, inhibiție provocată de toxicitatea substanței testate), se repetă testul utilizând o doză mică de agent tensioactiv și se monitorizează degradarea prin măsurători cu 14C sau analize chimice. Încercările cu doze mici se pot efectua cu ajutorul metodei OCDE 308 (august 2000) sau al unei metode echivalente.

Până la 1 decembrie 2010 și pe parcursul perioadei de tranziție cuprinsă între 1 decembrie 2010 și 1 decembrie 2015:

Metodele de încercare a biodegradabilității rapide prevăzute de Directiva 67/548/CEE, în special metodele detaliate în anexa V.C4 la această directivă, sau metodele de încercare OCDE 301 A-F echivalente sau încercările ISO echivalente.

În cazul agenților tensioactivi nu se aplică principiul ferestrei de 10 zile. Limita de admisibilitate se situează la 70 % pentru încercările menționate în anexa V.C4-A și C4-B la Directiva 67/548/CEE (și pentru încercările echivalente OCDE 301 A și E și încercările ISO echivalente) și la 60 % pentru încercările C4-C, D, E și F (și pentru încercările OCDE 301 B, C, D și F echivalente și încercările ISO echivalente).

După 1 decembrie 2015 și pe parcursul perioadei de tranziție cuprinsă între 1 decembrie 2010 și 1 decembrie 2015:

Metodele de încercare a biodegradabilității rapide prevăzute de Directiva 67/548/CEE, în special metodele detaliate în anexa V.C4 la această directivă, sau metodele de încercare OCDE 301 A-F echivalente sau încercările ISO echivalente.

În cazul agenților tensioactivi nu se aplică principiul ferestrei de 10 zile. Limita de admisibilitate se situează la 70 % pentru încercările menționate în anexa V.C4-A și C4-B la Directiva 67/548/CEE (și pentru încercările echivalente OCDE 301 A și E și încercările ISO echivalente) și la 60 % pentru încercările C4-C, D, E și F (și pentru încercările OCDE 301 B, C, D și F echivalente și încercările ISO echivalente).

Se aplică o extrapolare rezonabilă. Se folosesc rezultatele încercărilor obținute cu o materie primă pentru a extrapola degradabilitatea finală în mediu anaerob a agenților tensioactivi înrudiți din punct de vedere structural. În cazul în care biodegradabilitatea a fost confirmată pentru un agent tensioactiv (sau pentru un grup de produse omoloage) în conformitate cu lista DID, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob [de exemplu, gruparea etoxi sulfat C12-15 A 1-3 (nr. 8 în lista DID) este biodegradabilă în mediu anaerob, astfel încât se poate presupune o biodegradabilitate în mediu anaerob analoagă în cazul grupării etoxi sulfat C12-15 A 6]. În cazurile în care biodegradabilitatea în mediu anaerob a fost confirmată pentru un agent tensioactiv printr-o metodă de încercare corespunzătoare, se poate presupune că un tip similar de agent tensioactiv este, de asemenea, biodegradabil în mediu anaerob (de exemplu, datele din literatura de specialitate care confirmă biodegradabilitatea în mediu anaerob a agenților tensioactivi din grupa sărurilor de amoniu alchilesterice pot fi folosite pentru a demonstra biodegradabilitatea în mediu anaerob analoagă a altor săruri de amoniu cuaternare care conțin legături esteri în lanțul sau lanțurile de alchili).

Se efectuează teste de screening pentru degradabilitatea în mediu anaerob. Dacă sunt necesare noi încercări, se efectuează un test de screening utilizând metoda ISO 11734, ECETOC nr. 28 (iunie 1988), OCDE 311 sau o metodă echivalentă.

Se efectuează încercări de degradabilitate cu doze mici. Dacă sunt necesare noi încercări și în cazul în care apar probleme experimentale în cadrul testului de screening (de exemplu, inhibiție provocată de toxicitatea substanței testate), se repetă testul utilizând o doză mică de agent tensioactiv și se monitorizează degradarea prin măsurători cu 14C sau analize chimice. Încercările cu doze mici se pot efectua cu ajutorul metodei OCDE 308 (august 2000) sau al unei metode echivalente.

Tabelul 1

Tabelul 2

aNBO

anNBO

Lista frazelor de pericol:

Tabelul 6

Tabelul 7

Tabelul 8

Tabelul 9

Tabelul 10