Acord de liber schimb între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte

Acordul-cadru dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte, (denumit în continuare acordul), a fost semnat la Bruxelles la 10 mai 2010;

Tratatul privind aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (denumit în continuare tratatul de aderare) a fost semnat la Bruxelles la 9 decembrie 2011;

Republica Croația ar trebui să adere la acord prin încheierea unui protocol la Acordul încheiat între Consiliul Uniunii Europene, în numele Uniunii Europene și al statelor membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte,

CAPITOLUL UNU

Părțile instituie o zonă de liber schimb în ceea ce privește mărfurile, serviciile, prezențele comerciale, precum și normele aferente, în conformitate cu prezentul acord.

Obiectivele prezentului acord sunt următoarele:

să liberalizeze și să faciliteze comerțul cu mărfuri între părți, în conformitate cu articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (denumit în continuare GATT 1994);

să liberalizeze comerțul cu servicii și investițiile între părți, în conformitate cu articolul V din Acordul General privind Comerțul cu Servicii (denumit în continuare GATS);

să promoveze concurența în economiile lor, în special în măsura în care se raportează la relațiile economice între părți;

să continue liberalizarea, pe bază de reciprocitate, a piețelor de achiziții publice ale părților;

să protejeze în mod adecvat și eficient drepturile de proprietate intelectuală;

să contribuie la dezvoltarea armonioasă și la extinderea comerțului internațional prin înlăturarea barierelor din calea comerțului și prin instituirea unui mediu propice pentru creșterea fluxurilor de investiții;

recunoscând că dezvoltarea durabilă constituie un obiectiv general, să se angajeze în favoarea dezvoltării comerțului internațional astfel încât să contribuie la obiectivul dezvoltării durabile și să facă eforturi pentru a se asigura că acest obiectiv este integrat și se reflectă la toate nivelurile relațiilor comerciale între părți; și

să promoveze investițiile străine directe fără a reduce sau diminua standardele în materie de mediu, muncă, protecția sănătății și siguranței lucrătorilor în aplicarea și respectarea legislației părților în domeniul mediului și al muncii.

În cuprinsul prezentului acord, prin referirile la:

părți se înțelege, pe de o parte, Uniunea Europeană sau statele sale membre sau Uniunea Europeană și statele sale membre, în funcție de domeniile respective de competență ale acestora care decurg din Tratatul privind Uniunea Europeană și din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, (denumite în continuare UE), iar pe de altă parte, Coreea;

acordul cadru se înțelege Acordul-cadru de comerț și cooperare comercială dintre Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte, semnat la Luxemburg la 28 octombrie 1996 sau orice acord care vizează actualizarea, modificarea sau înlocuirea acestuia; și

acordul vamal se înțelege Acordul de cooperare și asistență administrativă reciprocă în domeniul vamal între Comunitatea Europeană și Republica Coreea, semnat la Bruxelles la 10 aprilie 1997.

CAPITOLUL DOI

SECȚIUNEA A

Părțile liberalizează progresiv și reciproc comerțul cu mărfuri pe parcursul unei perioade de tranziție începând de la intrarea în vigoare a prezentului acord, în conformitate cu dispozițiile prezentului acord și în conformitate cu articolul XXIV din GATT 1994.

Dispozițiile prezentului capitol se aplică comerțului cu mărfuri dintre părți.

În sensul prezentului capitol, o taxă vamală include orice taxă sau impunere de orice tip, instituită cu privire la sau în legătură cu importul de mărfuri, inclusiv orice formă de suprataxă sau impunere suplimentară, instituită cu privire la sau în legătură cu un astfel de import, dar care nu include:

o taxă echivalentă cu o taxă internă aplicată în conformitate cu dispozițiile articolului 2.8 pentru marfa internă similară sau pentru un articol pe baza căruia marfa importată este fabricată sau produsă în întregime sau parțial;

o taxă instituită în temeiul legislației unei părți, în conformitate cu dispozițiile din capitolul trei (Măsuri comerciale);

redevențe sau alte taxe instituite în temeiul legislației unei părți în conformitate cu dispozițiile articolului 2.10; sau

o taxă instituită în temeiul legislației unei părți în conformitate cu articolul 5 din acordul privind agricultura din anexa 1A la Acordul OMC (denumit în continuare Acordul privind agricultura).

Încadrarea mărfurilor care fac obiectul comerțului între părți este stabilită în Nomenclatura tarifară a fiecărei părți interpretată în conformitate cu Sistemul armonizat instituit de Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, adoptată la Bruxelles, la 14 iunie 1983 (denumit în continuare SA).

SECȚIUNEA B

Cu excepția cazului în care prezentul acord prevede altfel, fiecare parte elimină taxele vamale aplicate mărfurilor originare din cealaltă parte, în conformitate cu calendarul prevăzut la anexa 2-A.

Pentru fiecare marfă, nivelul de bază al taxelor vamale, căruia urmează să i se aplice reduceri succesive în conformitate cu alineatul (1), este cel specificat în calendarul stabilit în anexa 2-A.

În cazul în care, în orice moment, o parte reduce nivelul taxei vamale corespunzătoare clauzei națiunii celei mai favorizate (denumită în continuare MFN) aplicate după intrarea în vigoare a prezentului acord, nivelul taxei respective se aplică schimburilor reglementate de prezentul acord, în cazul în care și atâta timp cât aceasta se situează la un nivel inferior nivelului taxei vamale calculat conform calendarului prevăzut în anexa 2-A.

La trei ani după intrarea în vigoare a prezentului acord, părțile se consultă la cererea unei părți pentru a analiza accelerarea eliminării taxelor vamale la importurile efectuate între ele și lărgirea domeniului de aplicare a eliminării. Orice decizie luată de părți în cadrul Comitetului pentru comerț în urma acestor consultări, privind accelerarea sau lărgirea domeniului de aplicare a eliminării taxelor vamale aplicabile unei mărfuri înlocuiește nivelul taxei vamale sau categoria în faza eliminării stabilite în conformitate cu calendarele acestora din anexa 2-A pentru marfa în cauză.

Cu excepția cazului în care prezentul acord prevede altfel, inclusiv indicațiile explicite prevăzute în calendarul fiecărei părți din anexa 2-A, niciuna dintre părți nu poate crește taxa vamală existentă, sau adopta o nouă taxă vamală, în ceea ce privește o marfă originară din cealaltă parte. Aceasta nu împiedică faptul că fiecare parte are posibilitatea de a crește o taxă vamală până la nivelul stabilit în calendarul corespunzător din anexa 2-A, după o reducere unilaterală.

Fiecare parte gestionează și pune în aplicare contingentele tarifare (denumite în continuare CT) stabilite în apendicele 2-A-1 din calendarul său prevăzut în anexa 2-A, în conformitate cu articolul XIII din GATT 1994, inclusiv notele sale interpretative și Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import, cuprins în anexa 1A la Acordul OMC.

Fiecare parte trebuie să se asigure că:

procedurile pentru gestionarea contingentelor sale tarifare sunt transparente, sunt puse la dispoziția publicului, sunt actualizate, nu sunt discriminatorii, sunt receptive la condițiile pieței, generează minimum de constrângeri pentru comerț și țin cont de preferințele utilizatorului final;

orice persoană a unei părți care îndeplinește condițiile legale și administrative în vigoare stabilite de partea importatoare are dreptul să solicite și să fie avută în vedere pentru atribuirea de contingente tarifare de către partea în cauză. Cu excepția cazului în care părțile convin altfel printr-o decizie a Comitetului pentru comerțul cu mărfuri, orice transformator, comerciant cu amănuntul, restaurant, hotel, distribuitor de servicii alimentare sau instituție, sau orice altă persoană are dreptul să solicite să-i fie atribuit un contingent tarifar, iar cererea sa să fie luată în considerare; orice taxe percepute pentru serviciile aferente cererii de atribuire a unui contingent tarifar se limitează la costul efectiv al serviciilor prestate;

cu excepția celor specificate în apendicele 2-A-1 din calendarul său prevăzut în anexa 2-A, nu atribuie nicio fracțiune din contingentul tarifar unui grup de producători, nu condiționează accesul la atribuirea contigentului tarifar de achiziționarea de mărfuri din producția internă și nu limitează accesul transformatorilor la contingente tarifare; și

atribuie contingente tarifare în cantități viabile din punct de vedere comercial și, în măsura posibilităților, în cantitățile cerute de importatori. Sub rezerva unor indicații contrare în dispozițiile aplicabile, pentru fiecare contingent tarifar și linie tarifară aplicabilă din apendicele 2-A-1 a calendarului părții prevăzut în anexa 2-A, fiecare contigent tarifar atribuit este valabil pentru toate articolele sau amestecul de articole care fac obiectul unui contingent tarifar dat, indiferent de specificațiile sau de nivelul de calitate al articolului sau amestecului în cauză, și nu este subordonat utilizării finale prevăzute sau dimensiunii ambalajului articolului sau amestecului în cauză.

Fiecare parte desemnează entitățile responsabile pentru gestionarea contingentelor sale tarifare.

Fiecare parte depune toate eforturile pentru a gestiona contingentele sale tarifare într-un mod care să permită importatorilor să utilizeze din plin cantitățile contingentelor tarifare.

Nicio parte nu poate condiționa cererea sau utilizarea contingentelor tarifare atribuite de reexportarea mărfurilor.

La cererea scrisă a uneia dintre părți, părțile se consultă cu privire la gestiunea de către una dintre părți a contingentelor sale tarifare.

Sub rezerva dispozițiilor din apendicele 2-A-1 al calendarului său prevăzut în anexa 2-A, fiecare parte pune întreaga cantitate a contingentului tarifar stabilit în apendicele respectiv la dispoziția solicitanților, începând cu data intrării în vigoare a prezentului acord în cursul primului an, precum și la aniversarea datei de intrare în vigoare a prezentului acord pentru fiecare an următor. În cursul fiecărui an, autoritatea de gestionare a părții importatoare publică, în timp util, pe site-ul său internet special rezervat și accesibil publicului, taxele de utilizare și cantitățile restante pentru fiecare contingent tarifar.

SECȚIUNEA C

Fiecare parte acordă tratament național mărfurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul III din GATT 1994, inclusiv notele sale interpretative. În acest scop, articolul III din GATT 1994 și notele sale interpretative sunt integrate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Nicio parte nu poate adopta sau menține interdicții sau restricții, altele decât taxele vamale, taxele sau alte impuneri pentru importul oricărei mărfuri provenind din cealaltă parte sau pentru exportul sau vânzarea oricărei mărfuri destinate teritoriului celeilalte părți, în conformitate cu articolul XI din GATT 1994 și a notelor sale interpretative. În acest scop, articolul XI din GATT 1994 și notele sale interpretative sunt integrate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Fiecare parte se asigură că toate redevențele și alte taxe de orice natură ar fi acestea [altele decât taxele vamale și articolele care sunt excluse din definiția taxei vamale în temeiul articolului 2.3 literele (a), (b) și (d)] percepute la importul sau în legătură cu importul sunt limitate la costul aproximativ al serviciilor oferite, nu sunt calculate pe o bază ad valorem și nu vor constitui un mijloc indirect de protecție pentru produsele naționale sau o impozitare cu caracter fiscal percepută pentru importuri.

Părțile nu pot menține sau institui nicio taxă vamală, vreo altă taxă sau vreun alt comision sau vreo altă impunere care să se aplice sau să fie în legătură cu exportul de mărfuri către cealaltă parte, precum și nicio taxă internă, nici un comision intern sau nicio impunere internă asupra mărfurilor exportate către cealaltă parte care să fie în plus față de cele impuse asupra mărfurilor similare destinate vânzării interne.

Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din GATT 1994 prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC (denumit în continuare Acordul privind valoarea în vamă) este integrat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis. Rezervele și opțiunile prevăzute la articolul 20 și alineatele (2)-(4) din anexa III la Acordul privind valoarea în vamă nu sunt aplicabile.

Părțile își afirmă drepturile și obligațiile existente care decurg din articolul XVII din GATT 1994, din notele sale interpretative și din Înțelegerea privind interpretarea articolului XVII din GATT 1994, prevăzut la anexa 1A a Acordului OMC care sunt integrate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

În cazul în care o parte solicită informații de la cealaltă parte privind cazurile individuale de întreprinderi comerciale de stat, modul lor de funcționare și efectul activităților lor asupra comerțului bilateral, partea solicitată trebuie să ia în calcul necesitatea de a garanta cea mai mare transparență posibilă, fără a aduce atingere articolului XVII alineatul (4) litera (d) din GATT 1994 privind informațiile confidențiale.

Părțile pun în aplicare angajamentele lor privind măsurile netarifare sectoriale privind mărfurile, în conformitate cu angajamentele prevăzute în anexele 2-B - 2-E.

La trei ani după intrarea în vigoare a prezentului acord, părțile se consultă la cererea unei părți pentru a analiza lărgirea domeniului de aplicare a angajamentelor lor în materie de măsuri netarifare sectoriale privind mărfurile.

SECȚIUNEA D

Părțile afirmă că drepturile și obligațiile lor existente care decurg din articolul XX din GATT 1994 și notele sale interpretative, care sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, se aplică mutatis mutandis comerțului cu mărfuri reglementat de prezentul acord.

Părțile înțeleg că, înainte de a lua orice măsură prevăzută la articolul XX literele (i) și (j) din GATT 1994, orice parte care dorește să ia o astfel de măsură furnizează celeilalte părți toate informațiile relevante, în vederea găsirii unei soluții reciproc acceptabile. Părțile pot conveni asupra oricăror mijloace necesare pentru a pune capăt dificultăților. În cazul în care nu se ajunge la un acord în termen de 30 de zile de la furnizarea acestor informații, partea poate aplica măsuri privind marfa în cauză, în temeiul prezentului articol. Atunci când împrejurări excepționale și critice care necesită o acțiune imediată fac imposibilă informarea sau examinarea prealabilă, partea care intenționează să ia măsuri poate să aplice imediat măsurile de prevenire necesare pentru a gestiona situația și informează imediat cealaltă parte cu privire la acestea.

SECȚIUNEA E

Comitetul pentru comerțul cu mărfuri instituit în temeiul articolului 15.2.1 (Comitete specializate) se reunește la cererea uneia dintre părți sau a Comitetului pentru comerț în vederea examinării oricărei chestiuni legate de prezentul capitol și este compus din reprezentanți ai părților.

Comitetul exercită următoarele funcții:

promovarea comerțului cu mărfuri între părți, inclusiv prin consultări privind accelerarea și lărgirea domeniului de aplicare a eliminării tarifare și lărgirii domeniului de aplicare a angajamentelor în materie de măsuri netarifare în temeiul prezentului acord și a altor chestiuni, după caz; și

examinarea măsurilor tarifare și netarifare care afectează comerțul cu mărfuri între părți și, după caz, prezentarea acestor chestiuni Comitetului pentru comerț spre examinare,

Părțile convin asupra importanței cruciale a cooperării administrative pentru punerea în aplicare și controlul tratamentului tarifar preferențial acordat în temeiul prezentului capitol și își reiterează angajamentele de a combate neregulile și frauda în domeniul vamal și în domeniile conexe.

Atunci când una dintre părți constată, pe baza unor informații obiective, lipsa cooperării administrative și/sau nereguli sau fraudă, Comitetul vamal se reunește la cererea părții în cauză în termen de 20 de zile de la cererea respectivă pentru a căuta să rezolve situația respectivă de urgență. Consultările desfășurate în cadrul Comitetului vamal sunt considerate ca îndeplinind aceeași funcție ca și consultarea în sensul articolului 14.3 (Consultări).

CAPITOLUL TREI

SECȚIUNEA A

În cazul în care, ca urmare a reducerii sau eliminării unei taxe vamale în temeiul prezentului acord, mărfurile provenite dintr-o anumită parte sunt importate pe teritoriul celeilalte părți în cantități atât de mari, în termeni absoluți sau relativi, prin raportarea la producția internă, și în astfel de condiții încât să provoace sau să riște să provoace un prejudiciu grav unei industrii interne care produce mărfuri similare sau aflate în concurență directă, partea importatoare poate adopta măsurile prevăzute la alineatul (2) în conformitate cu condițiile și procedurile stabilite în prezenta secțiune.

Partea importatoare poate lua o măsură de salvgardare bilaterală care:

suspendă noi reduceri ale nivelului taxei vamale privind marfa în cauză prevăzut de prezentul acord; sau

sporește taxa vamală aplicată mărfii la un nivel care să nu depășească valoarea cea mai mică dintre:

taxa vamală MFN aplicată mărfii în cauză la data adoptării măsurii; sau

nivelul de bază al taxei vamale specificat în calendarele prevăzute în anexa 2-A (Eliminarea taxelor vamale) în conformitate cu articolul 2.5.2 (Eliminarea taxelor vamale).

taxa vamală MFN aplicată mărfii în cauză la data adoptării măsurii; sau

nivelul de bază al taxei vamale specificat în calendarele prevăzute în anexa 2-A (Eliminarea taxelor vamale) în conformitate cu articolul 2.5.2 (Eliminarea taxelor vamale).

O parte care deschide o anchetă în sensul alineatului (2) notifică cealaltă parte în scris și o consultă cât mai curând posibil înainte de aplicarea unei măsuri de salvgardare bilaterală în scopul de a examina informațiile rezultate din anchetă și de a schimba opinii cu privire la măsură.

Părțile nu aplică măsuri de salvgardare bilaterală decât în urma unei anchete conduse de autoritățile lor competente în conformitate cu articolele 3 și 4.2 litera (c) din Acordul privind măsurile de salvgardare inclus în anexa 1A la Acordul OMC (denumit în continuare Acordul privind măsurile de salvgardare) și în acest scop, articolele 3 și 4.2 litera (c) din Acordul privind măsurile de salvgardare sunt încorporate în prezentul acord și fac parte din acesta, mutatis mutandis.

În ancheta descrisă la alineatul (2), partea respectă cerințele enunțate la articolul 4.2 litera (a) din Acordul privind măsurile de salvgardare și în acest scop, articolul 4.2 litera (a) din Acordul privind măsurile de salvgardare este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Fiecare parte se asigură că autoritățile sale competente finalizează orice anchetă de acest tip în termen de un an de la data deschiderii sale.

Niciuna dintre părți nu poate aplica o măsură de salvgardare bilaterală:

cu excepția cazului și pentru perioada necesară prevenirii sau remedierii unui prejudiciu grav și pentru a facilita ajustarea;

pentru o perioadă care depășește doi ani, sub rezerva faptului că perioada poate fi prelungită cu cel mult doi ani în cazul în care autoritățile competente ale părții importatoare decid, în conformitate cu procedurile enunțate la prezentul articol, că măsura continuă să fie necesară pentru a preveni sau remedia un prejudiciu grav și pentru a facilita ajustarea industriei în cauză, cu condiția ca perioada totală de aplicare a unei măsuri de salvgardare, inclusiv perioada de aplicare inițială și orice prelungire a acesteia, să nu depășească patru ani; sau

după expirarea perioadei de tranziție, cu excepția cazului în care cealaltă parte consimte.

Atunci când o parte încetează o măsură de salvgardare bilaterală, nivelul taxei vamale este nivelul care ar fi aplicat, în conformitate cu calendarul acesteia prevăzut în anexa 2-A (Eliminarea taxelor vamale) în cazul în care măsura nu ar fi fost luată.

În circumstanțe critice în care o întârziere ar antrena un prejudiciu dificil de reparat, o parte poate aplica o măsură de salvgardare bilaterală cu titlu provizoriu în urma unei determinări preliminare a existenței unor elemente de probă evidente că importurile unui produs din cealaltă parte au crescut ca urmare a reducerii sau eliminării unei taxe vamale în temeiul prezentului acord și că aceste importuri produc sau amenință să producă un prejudiciu grav industriei naționale. Durata oricărei măsuri provizorii nu poate depăși 200 de zile, timp în care partea trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la articolele 3.2.2 și 3.2.3. Partea rambursează în cel mai scurt timp orice majorări de taxe vamale, dacă ancheta menționată la articolul 3.2.2 nu permite concluzia că cerințele articolului 3.1 sunt îndeplinite. Durata aplicării oricăror măsuri provizorii este inclusă în perioada prevăzută la articolul 3.2.5 litera (b).

O parte care aplică o măsură de salvgardare bilaterală se consultă cu cealaltă parte în scopul de a stabili de comun acord o compensație adecvată de liberalizare a comerțului sub formă de concesii având în mod semnificativ efecte comerciale echivalente sau echivalente cu valoarea taxelor suplimentare preconizate să rezulte din măsura de salvgardare. Partea în cauză oferă posibilitatea unor astfel de consultări în termen de cel mult 30 de zile după aplicarea măsurii de salvgardare bilaterală.

Dacă consultările în sensul alineatului (1) nu permit părților să ajungă la un acord privind o compensație adecvată a liberalizării comerțului în termen de 30 de zile de la începerea consultărilor, partea ale cărei mărfuri fac obiectul măsurii de salvgardare poate să suspende aplicarea concesiilor substanțial echivalente în ceea ce privește partea care aplică măsura de salvgardare.

Dreptul de suspendare prevăzut la alineatul (2) nu este exercitat în primele 24 de luni de aplicare a măsurii de salvgardare bilaterale, cu condiția ca această măsură de salvgardare să fie luată în conformitate cu dispozițiile prezentului acord.

În sensul acestei secțiuni:

prejudiciu grav și amenințarea cu producerea unui prejudiciu grav se interpretează în conformitate cu articolul 4.1 literele (a) și (b) din Acordul privind măsurile de salvgardare. În acest scop, articolul 4.1 literele (a) și (b) sunt integrate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis; și

perioadă de tranziție înseamnă o perioadă valabilă pentru o marfă, de la data de intrare în vigoare a prezentului acord până la 10 ani de la data încetării reducerii sau eliminării taxelor vamale, după caz, pentru fiecare marfă.

SECȚIUNEA B

Părțile pot aplica o măsură sub forma unei taxe de import mai ridicate la un produs agricol originar enumerat în calendarul prevăzut în anexa 3, în conformitate cu dispozițiile alineatelor (2)-(8), dacă volumul total al importurilor din produsul respectiv în cursul unui an depășește nivelul de declanșare astfel cum este prevăzut în calendarul din anexa 3.

Taxa prevăzută la alineatul (1) nu poate depăși cea mai mică din următoarele taxe: taxa predominantă MFN aplicată sau taxa MFN aplicată în vigoare la data imediat anterioară datei la care prezentul acord intră în vigoare, sau taxa stabilită în calendarul părții prevăzut în anexa 3.

Taxele aplicate de fiecare parte în temeiul alineatului (1) sunt stabilite în conformitate cu calendarele prevăzute în anexa 3.

Niciuna dintre părți nu poate aplica sau menține o măsură de salvgardare în domeniul agricol în temeiul prezentului articol și, în același timp, aplica sau menține pentru aceeași marfă:

o măsură de salvgardare bilaterală în conformitate cu articolul 3.1;

o măsură în temeiul articolului XIX din GATT 1994 și în temeiul Acordului privind măsurile de salvgardare; sau

o măsură de salvgardare specială în temeiul articolului 5 din Acordul privind agricultura.

Părțile pun în aplicare orice măsură de salvgardare în domeniul agricol într-o manieră transparentă. În termen de 60 de zile de la instituirea măsurii de salvgardare în domeniul agricol, partea care aplică măsura notifică cealaltă parte în scris și îi furnizează datele relevante referitoare la măsură. La cererea scrisă a părții exportatoare, părțile se consultă cu privire la aplicarea măsurii.

Punerea în aplicare și funcționarea prezentului articol pot face obiectul unor discuții și a unei reexaminări în cadrul Comitetului pentru comerțul cu mărfuri menționat la articolul 2.16 (Comitetul pentru comerțul cu mărfuri).

Părțile nu pot aplica sau menține o măsură de salvgardare în domeniul agricol privind un produs agricol originar:

dacă perioada specificată în dispozițiile de salvgardare în domeniul agricol al calendarului din anexa 3 a expirat; sau

dacă măsura mărește taxa vamală aplicată în cadrul contingentului tarifar asupra unui produs supus unui contingent tarifar prevăzut în apendicele 2-A-1 din calendarul prevăzut în anexa 2-A (Eliminarea taxelor vamale).

Orice furnizare a mărfurilor în chestiune care se află în curs de transport pe baza unui contract încheiat înainte ca taxa suplimentară să fie impusă în baza alineatelor (1) - (4) este scutită de la această taxă suplimentară, înțelegându-se că ea poate fi luată în considerare în cadrul volumului de importuri pentru mărfurile respective în anul următor în vederea declanșării dispozițiilor alineatului (1) în acel an.

SECȚIUNEA C

Fiecare parte își conservă drepturile și obligațiile care îi revin în temeiul articolului XIX din GATT 1994 și în temeiul Acordului privind măsurile de salvgardare. Cu excepția cazurilor în care prezentul articol prevede altfel, prezentul acord nu conferă niciun drept sau obligație nouă părților cu privire la măsurile luate în temeiul articolului XIX din GATT 1994 și în temeiul Acordului privind măsurile de salvgardare.

La cererea celeilalte părți, și cu condiția ca aceasta să aibă un interes substanțial, partea care intenționează să ia măsuri de salvgardare procedează imediat la o notificare scrisă ad hoc a tuturor informațiilor relevante privind deschiderea unei anchete de salvgardare, precum și a concluziilor provizorii și definitive ale anchetei.

În sensul prezentului articol, se consideră că o parte are un interes substanțial atunci când figurează între primii cinci furnizori ai mărfurilor importate în cursul ultimilor trei ani, măsurate în volum sau valoare absolută.

Părțile nu pot aplica simultan, cu privire la aceeași marfă:

o măsură de salvgardare bilaterală în conformitate cu articolul 3.1; și

o măsură în temeiul articolului XIX din GATT 1994 și în temeiul Acordului privind măsurile de salvgardare.

Niciuna dintre părți nu poate recurge la capitolul paisprezece (Soluționarea diferendelor) pentru o chestiune referitoare la prezenta secțiune.

SECȚIUNEA D

Cu excepția cazului în care prezentul capitol prevede altfel, părțile își mențin drepturile și obligațiile care decurg din articolul VI din GATT 1994, din Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din GATT 1994 cuprins în anexa 1A din Acordul OMC (denumit în continuare Acordul antidumping) și din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii, prevăzut în anexa 1A la acordul OMC (denumit în continuare Acordul SMC).

Părțile convin că taxele antidumping și compensatorii ar trebui să fie utilizate în deplină conformitate cu cerințele OMC relevante și ar trebui să se bazeze pe un mecanism echitabil și transparent pentru procedurile care afectează produsele originare din cealaltă parte. În acest scop, părțile garantează, imediat după instituirea oricărei măsuri provizorii, și în orice caz, înainte de luarea unei decizii finale, comunicarea completă și coerentă a faptelor și considerațiilor esențiale care stau la baza deciziei de aplicare a măsurilor, fără a aduce atingere articolului 6.5 din Acordul antidumping și articolului 12.4 din Acordul SMC. Comunicările sunt efectuate în scris și acordă părților interesate timp suficient pentru a-și formula observațiile.

În scopul de a asigura o eficiență maximă în desfășurarea anchetelor în materie de măsuri antidumping și compensatorii, ținând seama în special de dreptul la apărare adecvat, părțile acceptă utilizarea limbii engleze pentru documentele prezentate în anchetele în materie de măsuri antidumping sau compensatorii. Nicio dispoziție a prezentului alineat nu împiedică Coreea să solicite o clarificare în scris în limba coreeană în cazul în care:

sensul documentelor depuse nu este considerat rezonabil de clar de către autoritățile de anchetă din Coreea în scopul anchetei în materie de măsuri antidumping sau compensatorii; și

cererea se limitează strict la partea care nu este rezonabil de clară în sensul anchetei în materie de măsuri antidumping sau compensatorii.

Cu condiția să nu întârzie în mod inutil desfășurarea anchetei, părților interesate li se acordă posibilitatea de a fi audiate în scopul de a-și exprima punctele de vedere în cadrul anchetelor în materie de măsuri antidumping sau compensatorii.

După primirea de către autoritățile competente ale unei părți a unei cereri de instituire a măsurilor antidumping documentate corespunzător cu privire la importurile provenite de la cealaltă parte, și cel târziu cu 15 zile înainte de deschiderea unei anchete, partea în cauză notifică în scris cealaltă parte cu privire la primirea cererii.

După primirea de către autoritățile competente ale unei părți a unei cereri de instituire a măsurilor compensatorii documentate corespunzător cu privire la importurile provenite de la cealaltă parte și înainte de deschiderea unei anchete, partea în cauză notifică în scris cealaltă parte cu privire la primirea cererii și acordă celeilalte părți o reuniune pentru a se consulta cu autoritățile sale competente cu privire la cerere.

Părțile depun eforturi să ia în considerare interesele publice înainte de instituirea unei taxe antidumping sau compensatorii.

Părțile convin să examineze cu deosebită atenție orice cerere de inițiere a unei anchete antidumping privind o marfă originară din cealaltă parte și în cazul căreia măsurile antidumping au încetat în cele 12 luni anterioare în urma unei reexaminări. Ancheta nu continuă decât în cazul în care această examinare preliminară înainte de inițiere indică faptul că circumstanțele s-au schimbat.

Atunci când importurile din mai multe țări fac simultan obiectul unei anchete pentru instituirea de măsuri antidumping sau compensatorii, partea examinează cu o atenție specială, dacă evaluarea cumulativă a impactului importurilor celeilalte părți este oportună având în vedere condițiile de concurență între mărfurile importate și condițiile de concurență între mărfurile importate și mărfurile interne similare.

Orice măsură care face obiectul unei reexaminări în conformitate cu articolul 11 din Acordul antidumping încetează în cazul în care se stabilește că marja de dumping care ar putea să reapară este mai mică decât pragul de minimis stabilit la articolul 5.8 din Acordul antidumping.

La determinarea marginilor individuale în conformitate cu articolul 9.5 din Acordul antidumping, nu se instituie nicio taxă în cazul exportatorilor sau producătorilor din partea exportatoare pentru care se determină, pe baza vânzărilor la export reprezentative, că marja de dumping este inferioară pragului de minimis prevăzut la articolul 5.8 din Acordul antidumping.

În cazul în care o parte decide să instituie o măsură antidumping sau o măsură compensatorie, valoarea taxei respective nu poate să depășească marja de dumping sau a subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii, și trebuie să fie inferioară marginii, în cazul în care cea mai redusă taxă ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul adus industriei naționale.

Niciuna dintre părți nu poate recurge la capitolul paisprezece (Soluționarea diferendelor) pentru o chestiune referitoare la prezenta secțiune.

SECȚIUNEA E

Grupul de lucru privind cooperarea în materie de măsuri comerciale instituit în conformitate cu articolul 15.3.1 (Grupuri de lucru) este un forum de dialog pentru cooperarea în materie de măsuri comerciale.

Grupul de lucru își asumă următoarele funcții:

să amplifice gradul de cunoaștere și de înțelegere a legislațiilor, politicilor și practicilor celeilalte părți în materie de măsuri comerciale;

să supravegheze punerea în aplicare a prezentului capitol;

să îmbunătățească cooperarea între autoritățile părților responsabile pentru chestiunile privind măsurile comerciale;

să ofere părților un forum pentru schimbul informațiilor privind chestiuni referitoare la măsuri antidumping, măsuri antisubvenții și măsuri compensatorii și de salvgardare;

să ofere părților un forum de discuție privind alte subiecte relevante de interes reciproc, în special:

aspecte internaționale referitoare la măsurile comerciale, inclusiv aspecte referitoare la negocierile regulilor din cadrul Rundei de la Doha a OMC; și

practicile autorităților competente în cadrul anchetelor privind măsurile antidumping și compensatorii, precum și aplicarea datelor disponibile și a procedurilor de control; și

să coopereze în orice alte chestiuni pe care părțile le consideră necesare.

aspecte internaționale referitoare la măsurile comerciale, inclusiv aspecte referitoare la negocierile regulilor din cadrul Rundei de la Doha a OMC; și

practicile autorităților competente în cadrul anchetelor privind măsurile antidumping și compensatorii, precum și aplicarea datelor disponibile și a procedurilor de control; și

Grupul de lucru se reunește în mod obișnuit în fiecare an și, după caz, se pot organiza reuniuni la cererea uneia dintre părți.

CAPITOLUL PATRU

Părțile își confirmă drepturile și obligațiile existente pe care le au una față de cealaltă în temeiul Acordului privind barierele tehnice în calea comerțului prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC (denumit în continuare Acordul BTC) care este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Prezentul capitol se aplică elaborării, adoptării și aplicării standardelor, reglementărilor tehnice, precum și procedurilor de evaluare a conformității astfel cum au fost definite în Acordul BTC, care pot avea un impact asupra schimburilor de mărfuri între părți.

Fără a aduce atingere alineatului (1) prezentul capitol nu se aplică:

specificațiilor tehnice elaborate de organismele guvernamentale pentru necesitățile producției sau consumului acestor organisme; sau

măsurilor sanitare și fitosanitare, astfel cum au fost definite în anexa A la Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare, prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC (denumit în continuare Acordul SPS).

În sensul prezentului capitol, se aplică definițiile utilizate în anexa 1 la Acordul BTC.

Părțile își consolidează cooperarea în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice, precum și al procedurilor de evaluare a conformității în vederea îmbunătățirii înțelegerii reciproce a sistemelor lor și de încurajare a accesului pe propriile piețe. În acest scop, ele pot institui dialoguri în materie de reglementare, atât la nivel orizontal, cât și sectorial.

În cadrul cooperării lor bilaterale, părțile urmăresc să identifice, să elaboreze și să promoveze inițiative de facilitare a comerțului, care includ următoarele, fără a se limita la acestea:

consolidarea cooperării în materie de reglementare, spre exemplu prin schimbul de informații, experiență și date, precum și prin cooperare științifică și tehnică în vederea îmbunătățirii calității și nivelului normelor tehnice ale acestora și a utilizării eficiente a resurselor de reglementare;

după caz, simplificarea reglementărilor tehnice, standardelor, precum și a procedurilor de evaluare a conformității;

atunci când părțile convin și dacă este cazul, de exemplu, atunci când nu există standarde internaționale, evitarea divergențelor inutile în abordarea reglementărilor și procedurilor de evaluare a conformității și colaborarea în vederea posibilității de convergență sau aliniere a reglementărilor tehnice; și

promovarea și încurajarea cooperării bilaterale între organizațiile în cauză, publice sau private, responsabile de metrologie, standardizare, încercare, certificare și acreditare.

La cerere, fiecare parte acordă considerația cuvenită propunerilor de cooperare prezentate de cealaltă parte, în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol.

Părțile convin să utilizeze în mod optim bunele practici în materie de reglementare, astfel cum sunt prevăzute în Acordul BTC. În special, părțile convin:

să se achite de obligațiile care le revin în materie de transparență care decurg din Acordul BTC;

să utilizeze standardele internaționale relevante, ca bază pentru reglementările tehnice inclusiv procedurile de evaluare a conformității, cu excepția cazurilor în care aceste standarde internaționale ar constitui un mijloc ineficace și necorespunzător pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite, și în cazurile în care standardele internaționale nu au fost utilizate ca bază, să explice la cerere celeilalte părți motivele pentru care aceste standarde au fost considerate ineficace sau necorespunzătoare pentru atingerea obiectivului urmărit;

atunci când o parte adoptă sau propune adoptarea unei reglementări tehnice, să furnizeze celeilalte părți, la cerere, informații disponibile privind obiectivul, temeiul juridic și justificarea reglementării tehnice;

să elaboreze mecanismele pentru furnizarea informațiilor îmbunătățite privind reglementările tehnice (inclusiv prin intermediul unui site internet public) către operatorii economici ai celeilalte părți, și în special, să comunice informații scrise și după caz, dacă acestea sunt disponibile, orientări scrise privind respectarea reglementărilor tehnice adresate celeilalte părți sau operatorilor săi economici, la cerere și fără întârziere;

să țină cont în mod adecvat de punctul de vedere al celeilalte părți atunci când un aspect al elaborării reglementării tehnice este deschis consultării publice și, la cerere, să răspundă în scris observațiilor formulate de cealaltă parte;

în ceea ce privește notificările în conformitate cu Acordul BTC, să permită un termen de cel puțin 60 de zile după notificare pentru ca cealaltă parte să formuleze observații scrise privind propunerea; și

să permită un timp suficient între publicarea reglementărilor tehnice și intrarea lor în vigoare pentru ca operatorii economici ai celeilalte părți să poată adapta, cu excepția cazului în care apar sau există riscul să apară probleme urgente legate de siguranță, sănătate, protecția mediului și securitatea națională și, dacă este posibil, să acorde o atenție corespunzătoare cererilor rezonabile de prelungire a termenului pentru formularea observațiilor.

Fiecare parte se asigură că operatorii economici și alte persoane interesate ale celeilalte părți au posibilitatea de a participa la orice proces oficial de consultare publică privind elaborarea reglementărilor tehnice, în condiții nu mai puțin favorabile decât condițiile de care beneficiază propriile persoane fizice sau juridice.

Fiecare parte depune eforturi să aplice reglementările tehnice în mod uniform și coerent pe întreg teritoriul său. În cazul în care Coreea notifică UE referitor la o problemă comercială care pare să decurgă din modificările legislației din statele membre ale Uniunii Europene pe care Coreea le consideră incompatibile cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, UE va depune toate eforturile pentru a rezolva problema în timp util.

Părțile își reafirmă obligațiile care le revin în temeiul articolului 4.1 din Acordul BTC pentru a garanta că organismele lor de standardizare acceptă și respectă Codul bunelor practici pentru elaborarea și adoptarea standardelor prevăzut în anexa 3 la Acordul BTC, și țin de asemenea cont de principiile enunțate în deciziile și recomandările adoptate de comitet de la 1 ianuarie 1995, G/TBT/1/rev.8, 23 mai 2002, secțiunea IX (Decizia Comitetului privind principiile pentru elaborarea standardelor, orientărilor și recomandărilor internaționale, în raport cu articolele 2, 5 și anexa 3 la acord), emise de Comitetul privind barierele tehnice în calea comerțului al OMC.

Părțile se angajează să schimbe informații privind:

utilizarea standardelor în legătură cu reglementările tehnice;

procesele proprii de standardizare și gradul de utilizare al standardelor internaționale pentru stabilirea propriilor standarde naționale și regionale; și

acordurile de cooperare puse în aplicare de către fiecare parte privind standardizarea, de exemplu, informațiile privind chestiunile de standardizare din acordurile de liber schimb cu părți terțe.

Părțile recunosc existența unei game largi de mecanisme care vizează să faciliteze acceptarea rezultatelor procedurilor de evaluare a conformității conduse pe teritoriul celeilalte părți, inclusiv:

acordurile de acceptare mutuală a rezultatelor procedurilor de evaluare a conformității cu privire la reglementările tehnice specifice conduse de organisme situate pe teritoriul celeilalte părți;

procedurile de acreditare care permit abilitarea organismelor de evaluare a conformității situate pe teritoriul celeilalte părți;

desemnarea de către autoritățile publice a organismelor de evaluare a conformității situate pe teritoriul celeilalte părți;

recunoașterea de către una dintre părți a rezultatelor procedurilor de evaluare a conformității conduse pe teritoriul celeilalte părți;

acordurile voluntare între organismele de evaluare a conformității pe teritoriul fiecărei părți; și

acceptarea, de către partea importatoare, a declarației de conformitate a furnizorilor.

Având în vedere în special aceste considerații, părțile se angajează:

să intensifice schimburile lor de informații privind aceste mecanisme și a mecanismelor similare în vederea facilitării acceptării rezultatelor evaluării conformității;

să schimbe informații privind procedurile de evaluare a conformității și în special privind criteriile utilizate pentru selecționarea procedurilor adecvate pentru produsele specifice;

să schimbe informații privind politica în materie de acreditare și să examineze modul în care să utilizeze în mod optim standardele internaționale pentru acreditare, precum și acordurile internaționale care implică organismele de acreditare ale părților, de exemplu, prin intermediul mecanismelor Cooperării internaționale privind acreditarea laboratoarelor de încercări (ILAC) și Forumul internațional de acreditare (IAF); și

în conformitate cu articolul 5.1 alineatul (2) din Acordul BTC, să impună respectarea procedurilor de evaluare a conformității care nu sunt mai stricte decât este necesar.

Principiile și procedurile stabilite în ceea ce privește elaborarea și adoptarea reglementărilor tehnice în temeiul articolului 4.4. în vederea evitării obstacolelor inutile în calea comerțului și asigurării transparenței și nediscriminării se aplică, de asemenea, procedurilor obligatorii de evaluare a conformității.

Părțile se angajează să facă schimb de opinii privind supravegherea pieței și activitățile de punere în aplicare a reglementărilor.

Părțile își reafirmă obligația care le revine în temeiul articolului 5.2 alineatul (5) din Acordul BTC, ca taxele impuse pentru evaluarea obligatorie a conformității produselor importate să fie echitabile în comparație cu taxele de evaluare a conformității produselor similare naționale sau originare din oricare altă țară, ținând cont de cheltuielile de comunicații, transport și altele care rezultă din faptul că instalațiile de producție ale solicitantului și organismul de evaluare a conformității sunt situate în locuri diferite, și se angajează să aplice acest principiu în domeniile cuprinse în prezentul capitol.

Părțile iau act de dispozițiile alineatului (1) din anexa 1 la Acordul BTC, conform cărora un regulament tehnic poate include sau se poate referi exclusiv la cerințe privind marcarea sau etichetarea unui produs și convin că în cazul în care reglementările lor tehnice prevăd o marcare sau o etichetare obligatorie, părțile vor respecta principiile articolului 2.2 din Acordul BTC, în temeiul căruia reglementările tehnice trebuie să fie elaborate astfel încât să nu aibă ca obiect sau ca efect crearea de bariere inutile în calea comerțului internațional și să nu fie mult mai restrictive pentru comerț decât este necesar pentru realizarea unui obiectiv legitim.

În special, părțile convin că, atunci când o parte impune marcarea sau etichetarea obligatorie a produselor:

partea în cauză depune eforturi să limiteze la minimum cerințele de marcare sau etichetare, cu excepția marcării sau etichetării relevante pentru consumatorii sau utilizatorii produsului în cauză. Atunci când etichetarea specială este necesară în alte scopuri, de exemplu, fiscale, această cerință este formulată într-o manieră care să nu fie mai restrictivă pentru comerț decât este necesar pentru realizarea unui obiectiv legitim;

partea poate să specifice forma etichetei sau indicațiilor, dar nu solicită aprobarea, înregistrarea sau certificarea prealabilă în acest sens. Prezenta dispoziție nu aduce atingere dreptului părții de a solicita aprobarea prealabilă a informațiilor specifice care urmează a fi furnizate pe etichetă sau marcaj în lumina reglementărilor interne în vigoare;

atunci când o parte impune operatorilor economici utilizarea unui număr unic de identificare, partea eliberează un astfel de număr operatorilor economici ai celeilalte părți fără întârziere și în mod nediscriminatoriu;

partea își păstrează libertatea de a solicita ca informațiile care figurează pe mărci sau etichete să fie redactate într-o anumită limbă. Atunci când părțile au acceptat un sistem internațional de nomenclatură, acesta poate fi, de asemenea, utilizat. Utilizarea simultană a altor limbi nu este interzisă, cu condiția ca, fie informațiile furnizate în alte limbi să fie identice cu cele redactate în limba specificată, fie informațiile furnizate în limba suplimentară să nu constituie informații privind produsul care să inducă în eroare; și

partea depune eforturi, în cazurile în care consideră că acest lucru nu este contrar obiectivelor legitime în temeiul Acordului BTC, să accepte etichetele nepermanente sau detașabile sau marcarea sau etichetarea încorporată în documentația de însoțire, în locul atașării în mod fizic pe produs.

Părțile convin să desemneze coordonatori în materie de BTC și să furnizeze informații adecvate celeilalte părți în caz de schimbare a coordonatorului. Coordonatorii lucrează în comun pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului capitol și cooperarea între părți în toate chestiunile legate de prezentul capitol.

Coordonatorul exercită următoarele funcții:

supraveghează punerea în aplicare și administrarea prezentului capitol, examinând în mod prompt orice chestiune ridicată de către una dintre părți referitoare la elaborarea, adoptarea și aplicarea standardelor, reglementărilor tehnice și procedurilor de evaluare a conformității și, la cererea uneia dintre părți, inițiază consultări cu privire la orice problemă care decurge din prezentul capitol;

consolidează cooperarea în ceea ce privește elaborarea și ameliorarea standardelor, reglementărilor tehnice și procedurilor de evaluare a conformității;

organizează stabilirea de dialoguri în materie de reglementare în conformitate cu articolul 4.3;

organizează înființarea de grupuri de lucru, care pot include sau consulta experți și părți interesate neguvernamentale, astfel cum s-a convenit reciproc între părți;

schimbă informații privind evoluțiile în cadrul forurilor regionale, multilaterale și neguvernamentale în materie de standarde, reglementări tehnice și proceduri de evaluare a conformității; și

revizuiește prezentul capitol în lumina oricăror noi evoluții în cadrul Acordului BTC.

Coordonatorii comunică între ei prin orice metodă convenită și adecvată pentru exercitarea eficientă și efectivă a funcțiilor lor.

CAPITOLUL CINCI

Obiectivul prezentului capitol este acela de reduce la minimum efectele negative asupra comerțului ale măsurilor sanitare și fitosanitare, protejând totodată viața sau sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor pe teritoriul părților.

În plus, prezentul capitol vizează să consolideze cooperarea între părți privind aspecte legate de bunăstarea animalelor, luând în considerare factori diferiți, cum ar fi situația industriei creșterii animalelor în fiecare dintre părți.

Prezentul capitol se aplică tuturor măsurilor sanitare și fitosanitare ale unei părți, care pot, direct sau indirect, avea un impact asupra schimburilor comerciale între părți.

În sensul prezentului capitol, măsura sanitară sau fitosanitară înseamnă orice măsură definită la alineatul (1) din anexa A la Acordul SPS.

Părțile își afirmă drepturile și obligațiile existente în conformitate cu Acordul SPS.

Părțile:

urmăresc să asigure transparența în ceea ce privește măsurile sanitare și fitosanitare aplicabile comerțului;

consolidează înțelegerea reciprocă a măsurilor sanitare și fitosanitare ale fiecărei părți, precum și aplicarea acestora;

schimbă informații privind aspecte legate de elaborarea și aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare care afectează, sau pot afecta, comerțul între părți în vederea minimizării efectelor comerciale negative; și

comunică, la cererea unei părți, cerințele aplicabile importului de produse specifice.

Părțile:

cooperează, la cererea uneia dintre părți, în vederea elaborării unei înțelegeri comune privind aplicarea standardelor internaționale în domenii care afectează, sau pot afecta comerțul dintre ele, în vederea reducerii la minimum a efectelor negative asupra comerțului dintre ele; și

cooperează în vederea elaborării de standarde, orientări și recomandări internaționale.

Cerințele generale de import ale unei părți se aplică întregului teritoriu al celeilalte părți.

Condițiile specifice suplimentare de import pot fi instituite de partea exportatoare sau de părți ale acesteia pe baza stării de sănătate a plantelor sau animalelor din partea exportatoare sau părți ale acesteia, determinate de partea importatoare în conformitate cu orientările și standardele Acordului SPS, Comisiei Codex Alimentarius, Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (denumită în continuare OIE) și Convenției internaționale pentru protecția plantelor (denumită în continuare IPPC).

Părțile recunosc conceptele de zone lipsite de dăunători sau boli și zone cu o prevalență redusă a dăunătorilor sau bolilor, în conformitate cu standardele prevăzute, în conformitate cu Acordul SPS, cu standardele OIE și IPPC și stabilesc o procedură adecvată pentru recunoașterea acestor zone, luând în considerare orice standard, orientare sau recomandare internațională relevante.

Atunci când determină aceste zone, părțile iau în considerare factori cum ar fi situarea geografică, ecosistemele, supraveghere epidemiologică și eficiența controalelor sanitare și fitosanitare în aceste zone.

Părțile stabilesc o cooperare strânsă privind determinarea zonelor lipsite de dăunători sau boli și a zonelor cu o prevalență redusă a dăunătorilor sau bolilor, în scopul de a obține încredere în procedurile urmate de fiecare parte pentru determinarea acestor zone. Părțile depun toate eforturile pentru a finaliza aceste acțiuni de întărire a încrederii în termen de aproximativ doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord. Finalizarea cu succes a cooperării pentru întărirea încrederii reciproce este confirmată de Comitetul pentru măsuri sanitare și fitosanitare menționat la articolul 5.10.

Pentru determinarea acestor zone, partea importatoare își fondează în principiu determinarea stării de sănătate a plantelor sau animalelor părții exportatoare sau părților din aceasta pe informațiile furnizate de partea exportatoare, în conformitate cu Acordul SPS, standardele OIE și IPPC, și ține seama de determinarea efectuată de partea exportatoare. În acest sens, dacă o parte nu acceptă determinarea efectuată de cealaltă parte, aceasta explică motivele și se declară dispusă pentru inițierea de consultări.

Partea exportatoare furnizează dovezile necesare pentru a demonstra în mod obiectiv părții importatoare că asemenea zone sunt, și probabil vor rămâne, zone lipsite de dăunători sau boli sau zone cu o prevalență redusă a dăunătorilor sau bolilor. În acest scop, se acordă părții importatoare, la cerere, un acces rezonabil în vederea inspectării, testării și altor proceduri relevante.

Părțile:

schimbă informații, cunoștințe și experiență în domeniul bunăstării animale și adoptă un program de lucru pentru aceste activități; și

cooperează la elaborarea standardelor privind bunăstarea animalelor în cadrul forurilor internaționale, în special în ceea ce privește asomarea și sacrificarea animalelor.

Comitetul pentru măsuri sanitare și fitosanitare instituit în temeiul articolului 15.2 alineatul (1) (Comitete specializate) poate:

să elaboreze procedurile și modalitățile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol;

să monitorizeze progresele realizate în implementarea prezentului capitol;

să confirme finalizarea cu succes a acțiunilor de întărire a încrederii menționate la articolul 5.8 alineatul (3);

să elaboreze proceduri pentru autorizarea unităților pentru produsele de origine animală, și, după caz, a locurilor de producție pentru produsele de origine vegetală; și

să ofere un forum de discuție a problemelor care decurg din aplicarea anumitor măsuri sanitare sau fitosanitare în vederea găsirii de soluții reciproc acceptabile. În acest sens, comitetul se convoacă de urgență, la cererea unei părți, pentru a întreprinde consultări.

Comitetul este constituit din reprezentanți ai părților și se reunește o dată pe an la o dată convenită de comun acord. Locul de desfășurare al reuniunii este stabilit, de asemenea, de comun acord. Ordinea de zi este stabilită de comun acord înaintea reuniunilor. Președinția este deținută alternativ de fiecare dintre părți.

Niciuna dintre părți nu poate recurge la capitolul paisprezece (Soluționarea diferendelor) pentru o chestiune referitoare la prezentul capitol.

CAPITOLUL ȘASE

În scopul facilitării comerțului și a promovării cooperării vamale pe o bază bilaterală și multilaterală, părțile convin să coopereze și să adopte și să aplice cerințele și procedurile în materie de import, export și tranzit al mărfurilor pe baza următoarelor obiective și principii:

pentru a garanta că cerințele și procedurile în materie de import, export și tranzit al mărfurilor sunt eficiente și proporționale;

fiecare parte adoptă sau menține procedurile accelerate, menținând în același timp procedurile vamale adecvate de selecție și control;

cerințele și procedurile în materie de import, export și tranzit nu sunt mai constrângătoare sau mai restrictive din punct de vedere comercial decât este absolut necesar pentru realizarea obiectivelor legitime;

fiecare parte asigură vămuirea mărfurilor prin solicitarea unui minimum de documente și prin punerea sistemelor electronice la dispoziția utilizatorilor;

fiecare parte recurge la tehnologia informației care permite accelerarea procedurilor de punere în liberă circulație a mărfurilor;

fiecare parte se asigură că autoritățile și agențiile sale vamale implicate în controalele la frontiere, referitoare inclusiv la aspectele de import, export și tranzit, cooperează și își coordonează activitățile; și

fiecare parte prevede că recurgerea la agenții vamali este facultativă;

cerințele și procedurile în materie de import, export și tranzit se bazează pe instrumente și standarde internaționale aplicabile în domeniul vamal și comercial pe care părțile le-au acceptat:

în cazul în care acestea există, instrumentele și standardele internaționale în domeniul comercial și vamal constituie baza cerințelor și procedurilor în materie de import, export și tranzit, cu excepția cazurilor în care aceste standarde internaționale ar constitui un mijloc ineficace și necorespunzător pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite; și

cerințele în materie de date și procedurile sunt progresiv utilizate și aplicate în conformitate cu modelul de date vamale al Organizației Mondiale a Vămilor (denumită în continuare OMV) și cu recomandările și orientările conexe ale OMV;

cerințele și procedurile sunt transparente și previzibile pentru importatori, exportatori și alte părți interesate;

fiecare parte se consultă în timp util cu reprezentanți ai mediilor de afaceri și alte părți interesate, inclusiv în ceea ce privește cerințele sau procedurile noi sau modificate înainte de adoptarea acestora;

principiile sau procedurile evaluării riscurilor sunt aplicate în vederea concentrării eforturilor de respectare a regulilor asupra tranzacțiilor care merită o atenție specială;

fiecare parte cooperează și schimbă informații în scopul promovării aplicării și respectării măsurilor de facilitare a comerțului convenite în temeiul prezentului acord; și

măsurile de facilitare a comerțului nu împiedică realizarea obiectivelor strategice legitime, cum ar fi securitatea națională și protecția sănătății și a mediului.

Fiecare parte adoptă și aplică cerințele și procedurile vamale și conexe simplificate și eficiente în scopul facilitării comerțului între părți.

În conformitate cu alineatul (1), fiecare parte se asigură că autoritățile sale vamale, agențiile de frontieră sau alte autorități competente aplică cerințe și proceduri care:

prevăd acordarea liberului de vamă pentru mărfuri într-un termen care nu depășește timpul necesar pentru a se conforma legislației și formalităților vamale și comerciale conexe în vigoare. Fiecare parte întreprinde eforturi pentru a reduce și mai mult timpul de acordare a liberului de vamă;

prevăd depunerea și eventual prelucrarea prealabilă a informațiilor pe cale electronică înainte de sosirea fizică a mărfurilor, prelucrare înainte de sosire, pentru a permite acordarea liberului de vamă la sosirea acestora;

permit importatorilor să obțină din vamă acordarea liberului de vamă pentru mărfuri înainte de determinarea definitivă, de către autoritățile vamale și fără a aduce atingere acestei determinări, a taxelor vamale, taxelor și redevențelor aplicabile; și

permit mărfurilor să fie puse în liberă circulație la locul sosirii, fără a impune transferul temporar către antrepozite sau alte instalații.

Părțile depun eforturi să aplice procedurile simplificate de import și export pentru comercianți sau operatori economici care îndeplinesc criteriile specifice definite de una din părți, asigurând în special vămuirea și punerea în liberă circulație mai rapidă a mărfurilor, inclusiv depunerea și prelucrarea informațiilor în prealabil pe cale electronică înainte de sosirea fizică a loturilor, o incidență mai scăzută a controalelor fizice și facilitarea comerțului, de exemplu, cu privire la declarațiile simplificate, prin solicitarea unui minimum de documente.

Fiecare parte aplică sistemele de gestionare a riscurilor în măsura posibilităților pe cale electronică, pentru identificarea și analiza riscurilor, care permit autorităților vamale să-și axeze activitățile de control pe mărfurile cu risc ridicat și care simplifică vămuirea și circulația mărfurilor cu risc scăzut. Fiecare parte se inspiră, pentru elaborarea procedurilor sale de gestionare a riscurilor, din versiunea revizuită a Convenției internaționale pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale din 1999 (denumită în continuare Convenția de la Kyoto) și Orientările OMV pentru gestionarea riscurilor.

Fiecare parte se asigură că legislația sa, reglementările sale și procedurile sale administrative generale în domeniul vamal sau privind alte aspecte legate de comerț, precum și alte cerințe, inclusiv redevențele și impunerile, sunt accesibile tuturor părților interesate, printr-un mijloc desemnat oficial în acest sens și prin intermediul unui site internet oficial, în cazul în care este posibil acest lucru.

Fiecare parte desemnează sau instituie unul sau mai multe puncte de informare la care persoanele interesate se pot adresa pentru orice cerere de informații cu privire la comerț și alte aspecte legate de comerț.

Fiecare parte se consultă cu reprezentanți ai mediului de afaceri și cu alte părți interesate și le furnizează informații. Aceste consultări și informații tratează cerințele sau procedurile semnificative noi sau modificate și se oferă posibilitatea formulării de observații înainte de adoptarea acestora.

La cererea scrisă a comercianților, fiecare parte emite hotărâri prealabile scrise, prin intermediul autorităților sale vamale, înainte de importul unei mărfi pe teritoriul său, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și cu actele administrative în ceea ce privește încadrarea tarifară, originea, sau orice alt aspect similar, după cum consideră.

Sub rezerva cerințelor privind confidențialitatea definite în actele sale cu putere de lege și actele administrative, fiecare parte publică, de exemplu pe internet, hotărârile sale prealabile privind încadrarea tarifară sau orice alte aspecte similare, după cum consideră.

În vederea facilitării comerțului, părțile includ în dialogurile lor bilaterale actualizări periodice privind modificările aduse legislației acestora privind chestiunile menționate la alineatele (1) și (2).

Fiecare parte se asigură că în ceea ce privește deciziile sale privind aspectele vamale și alte cerințe și proceduri în materie de import, export și tranzit, persoanele în cauză care fac obiectul unor astfel de decizii au posibilitatea să introducă un recurs sau un apel în întâmpinarea acestora. Fiecare parte poate impune ca un recurs să fie audiat inițial de către aceeași instanță, autoritatea de tutelă a acesteia sau o autoritate judiciară înainte de sesizarea unui organism independent superior, care poate fi o autoritate judiciară sau un tribunal administrativ.

La cererea autorității de control, producătorul sau exportatorul poate să furnizeze informații direct părții care efectuează examinarea administrativă. Producătorul sau exportatorul care furnizează informațiile poate solicita părții care efectuează examinarea administrativă să respecte caracterul confidențial al informațiilor, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și actele administrative.

Orice informație furnizată de persoanele sau autoritățile unei părți autorităților celeilalte părți în temeiul dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv, după caz, în temeiul articolului 6.7, are un caracter confidențial sau restrâns, în funcție de actele cu putere de lege și actele administrative aplicabile pe teritoriul fiecărei părți. Informațiile sunt reglementate de obligația de respectare a secretului profesional și beneficiază de protecția acordată informațiilor similare de actele cu putere de lege și actele administrative relevante în acest domeniu de către partea care a primit-o.

Datele cu caracter personal nu pot face obiectul unui schimb decât în cazul în care partea care le poate primi se angajează să le protejeze într-un mod cel puțin similar cu cel aplicabil în cazul specific în partea care le poate furniza. Persoana care furnizează informațiile nu formulează nicio cerință care să fie mai strictă decât cele care sunt aplicabile acestui tip de date în jurisdicția sa.

Autoritățile părții care a primit informațiile menționate la alineatul (1) nu utilizează aceste informații în alte scopuri decât cele pentru care au fost furnizate fără autorizarea expresă a persoanei sau a autorității care le-a furnizat.

Cu excepția cazului în care persoana sau autoritatea care a furnizat informațiile au autorizat în mod expres acest lucru, informațiile menționate la alineatul (1) nu sunt publicate sau divulgate în orice alt mod niciunei alte persoane, cu excepția cazului în care se impune sau se autorizează acest lucru în temeiul actelor cu putere de lege și actelor administrative ale părții care primește informația respectivă în contextul procedurilor judiciare. Persoana sau autoritatea care furnizează informațiile în cauză este notificată în legătură cu această divulgare, dacă este posibil, în prealabil.

În cazul în care autoritatea unei părți solicită informații în temeiul dispozițiilor prezentului capitol, aceasta notifică persoanele destinatare cu privire la posibilitatea divulgării acestora în contextul procedurilor judiciare.

Cu excepția cazului în care nu se decide altfel de către partea care a furnizat informațiile, partea care primește informațiile utilizează, după caz, toate măsurile disponibile în temeiul actelor cu putere de lege și al actelor administrative aplicabile ale primei părți pentru a păstra confidențialitatea informațiilor și pentru a proteja datele cu caracter personal în ceea ce privește cererile unui terț sau ale altor autorități de a divulga informațiile în cauză.

În ceea ce privește redevențele și taxele de orice natură altele decât taxele vamale și articolele care sunt excluse din definiția taxei vamale enunțată la articolul 2.3 (Taxe vamale) instituite în legătură cu importul sau exportul:

redevențele și taxele nu se instituie decât pentru serviciile prestate în legătură cu importul sau exportul în chestiune sau pentru orice formalități obligatorii pentru un astfel de import sau export;

redevențele și taxele nu depășesc costul aproximativ al serviciilor oferite;

redevențele și taxele nu sunt calculate pe o bază ad valorem;

nu se aplică redevențe și taxe pentru servicii consulare;

informațiile referitoare la redevențe și taxe se publică printr-un mijloc desemnat oficial în acest sens și prin intermediul unui site internet oficial în cazul în care este posibil. Aceste informații privesc în special motivul pentru care redevența sau taxa este datorată în raport cu serviciul oferit, autoritatea responsabilă, redevența sau taxa care va fi aplicată, precum și termenul și modalitățile de plată; și

nicio redevență sau taxă nouă sau modificată nu se aplică până când informațiile menționate la litera (e) nu sunt publicate sau ușor accesibile.

Părțile nu impun recurgerea la controale înainte de expediere sau la măsuri echivalente acestora.

Fiecare parte acordă comercianților posibilitatea de a beneficia de aplicarea unor audituri postvămuire eficiente. Aplicarea auditurilor postvămuire nu impune nicio constrângere sau cerință necuvenită sau nejustificată asupra comercianților.

Cu excepția rezervelor și opțiunilor prevăzute la articolul 20 și alineatele (2)-(4) din anexa III la Acordul privind valoarea în vamă, acordul respectiv este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Părțile își consolidează cooperarea în domeniul vamal și în domeniile conexe.

Părțile se angajează, de asemenea, să elaboreze acțiuni de facilitare a schimburilor în domeniul vamal, având în vedere lucrările efectuate în domeniu de către organizațiile internaționale. Aceasta poate include testarea unor noi proceduri vamale.

Părțile se angajează să faciliteze circulația legitimă a mărfurilor și fac schimb de experiență privind măsurile care vizează îmbunătățirea tehnicilor și a procedurilor vamale și privind sistemele informatice în conformitate cu dispozițiile prezentului acord.

Părțile se angajează să:

urmărească, în conformitate cu standardele internaționale, armonizarea documentelor și a elementelor de date utilizate în comerț în scopul facilitării fluxului de schimburi între ele în aspecte vamale privind importul, exportul și tranzitul mărfurilor;

să intensifice cooperarea între laboratoarele vamale și serviciile lor științifice și să lucreze la armonizarea metodelor utilizate de laboratoarele vamale;

să facă schimb de personal vamal;

să organizeze în comun programe de formare privind aspecte legate de domeniul vamal pentru funcționarii care participă direct în procedurile vamale;

să elaboreze mecanisme eficiente de comunicare cu mediile comerciale și de afaceri;

să se întrajutoreze, în măsura posibilităților, în ceea ce privește încadrarea tarifară, evaluarea și determinarea originii pentru tratamentul tarifar preferențial al mărfurilor importate;

să promoveze respectarea deplină și eficientă a drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale, în ceea ce privește importurile, exporturile, reexporturile, tranzitul, transbordarea și alte proceduri vamale, în special în cazul mărfurilor contrafăcute; și

să îmbunătățească securitatea, facilitând în același timp schimburile comerciale, a containerelor maritime și a altor transporturi, din toate locurile de proveniență care fac obiectul unui import, al unei transbordări sau al unui tranzit pe teritoriul părților. Părțile convin că obiectivele cooperării intensificate și extinse includ, dar nu se limitează la:

cooperarea în vederea consolidării aspectelor vamale pentru securizarea lanțului logistic al comerțului internațional; și

coordonarea, în măsura în care este posibil, a pozițiilor în cadrul oricăror forumuri multilaterale în care se pot aborda și discuta, în mod corespunzător, aspecte legate de securitatea containerelor.

cooperarea în vederea consolidării aspectelor vamale pentru securizarea lanțului logistic al comerțului internațional; și

coordonarea, în măsura în care este posibil, a pozițiilor în cadrul oricăror forumuri multilaterale în care se pot aborda și discuta, în mod corespunzător, aspecte legate de securitatea containerelor.

Părțile recunosc faptul că cooperarea tehnică între ele este esențială pentru facilitarea respectării obligațiilor definite în prezentul acord și pentru realizarea nivelurilor ridicate de facilitare a schimburilor comerciale. Prin intermediul administrațiilor lor vamale părțile convin să elaboreze un program de cooperare tehnică în condițiile acceptate de comun acord privind domeniul de aplicare, calendarul și costul măsurilor de cooperare în domeniul vamal și în domeniile conexe.

Prin intermediul administrațiilor lor vamale respective și al altor autorități frontaliere, părțile examinează inițiativele internaționale de facilitare a comerțului, inclusiv, printre altele, lucrările relevante întreprinse în cadrul OMC și OMV, în scopul de a identifica domeniile în care alte acțiuni comune ar facilita schimburile comerciale între părți și ar promova obiective multilaterale comune. Părțile conlucrează pentru a stabili, în măsura în care este posibil, poziții comune în cadrul organizațiilor internaționale în domeniul vamal și al facilitării comerțului, în special în cadrul OMC și OMV.

Părțile își acordă reciproc asistență în scopul punerii în aplicare și executării prezentului capitol, a protocolului privind definirea produselor originare și a metodelor de cooperare administrativă, precum și a legislației și reglementărilor lor vamale respective.

Părțile își acordă asistență administrativă reciprocă în domeniul vamal, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în protocolul privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal.

Niciuna dintre părți nu poate recurge la capitolul paisprezece (Soluționarea diferendelor) din prezentul acord pentru o chestiune referitoare la articolul 9.1 din protocolul privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal.

Părțile își transmit liste cu punctele de contact desemnate pentru chestiunile referitoare la prezentul capitol și la Protocolul privind definiția produselor originare și metode de cooperare administrativă.

Punctele de contact depun eforturi pentru rezolvarea problemelor operaționale reglementate de prezentul capitol prin consultări. În cazul în care o chestiune nu poate fi rezolvată prin intermediul punctelor de contact, este sesizat Comitetul vamal menționat în prezentul capitol.

Comitetul vamal instituit în temeiul articolului 15.2 alineatul (1) (Comitete specializate) asigură buna funcționare a prezentului capitol și a Protocolului privind definiția produselor originare și metode de cooperare administrativă, a Protocolului privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal și examinează toate chestiunile care decurg din aplicarea acestuia. Pentru domeniile specifice vizate de prezentul acord, acesta raportează Comitetului pentru comerț instituit în temeiul articolului 15.1 alineatul (1) (Comitetul pentru comerț).

Comitetul vamal este compus din reprezentanți ai vămilor și alte autorități competente ale părților, responsabile pentru regimul vamal și facilitarea comerțului, pentru gestionarea Protocolului privind definiția produselor originare și metode de cooperare administrativă și a Protocolului privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal.

Comitetul vamal își stabilește regulamentul de procedură și se reunește în fiecare an, locul reuniunii alternând între părți.

La cererea unei părți, Comitetul vamal se reunește pentru a discuta și pentru a se strădui să soluționeze orice diferend între părți privind chestiuni relevante din prezentul capitol și din Protocolul privind definiția produselor originare și metode de cooperare administrativă și Protocolul privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal, inclusiv facilitarea comerțului, încadrarea tarifară, originea mărfurilor și asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal, în special în ceea ce privește articolele 7 și 8 din Protocolul privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal.

Comitetul vamal poate formula rezoluții, recomandări sau avize pe care le consideră necesare pentru realizarea obiectivelor comune și buna funcționare a mecanismelor stabilite în prezentul capitol și Protocolul privind definiția produselor originare și metode de cooperare administrativă și Protocolul privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal.

CAPITOLUL ȘAPTE

SECȚIUNEA A

Părțile, reafirmându-și drepturile și obligațiile respective în conformitate cu Acordul OMC, stabilesc prin prezentul acord dispozițiile necesare pentru liberalizarea progresivă, reciprocă a comerțului cu servicii și a prezențelor comerciale, precum și pentru cooperarea în materie de comerț electronic.

Nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca instituind vreo obligație în materie de achiziții publice.

Prezentul capitol nu se aplică subvențiilor sau finanțărilor acordate de către o parte, inclusiv împrumuturilor, garanțiilor și asigurărilor oferite de guvern.

În conformitate cu prezentul capitol, fiecare parte își conservă dreptul de reglementare și de introducere de noi reglementări în vederea îndeplinirii obiectivelor politice legitime.

Prezentul capitol nu se aplică măsurilor afectând persoanele fizice care caută să intre pe piața forței de muncă a uneia dintre părți, nici măsurilor privind cetățenia, rezidența și angajarea pe o bază permanentă.

Nicio dispoziție din prezentul capitol nu trebuie să împiedice o parte să aplice măsuri pentru reglementarea admiterii sau șederii temporare a persoanelor fizice pe teritoriul său, inclusiv măsuri necesare pentru protejarea integrității frontierelor sale și pentru a asigura trecerea ordonată a frontierelor sale de către persoanele fizice, cu condiția ca aceste măsuri să nu fie aplicate într-o manieră care să anuleze sau să compromită avantajele decurgând pentru orice parte din dispozițiile unui angajament specific din prezentul capitol și anexele acestuia.

În sensul prezentului capitol:

prin măsură se înțelege orice măsură a unei părți, fie sub formă de act cu putere de lege, act administrativ, normă, procedură, decizie, acțiune administrativă sau oricare altă formă;

prin măsuri adoptate sau menținute de o parte se înțelege măsuri luate de:

guverne și autorități centrale, regionale sau locale; și

organisme neguvernamentale în exercitarea competențelor delegate de guvernele sau autoritățile centrale, regionale sau locale;

prin persoană se înțelege fie o persoană fizică, fie o persoană juridică;

prin persoană fizică se înțelege un resortisant al Coreei sau al unui stat membru din Uniunea Europeană în conformitate cu legislația respectivă a acestora;

prin persoană juridică se înțelege orice entitate juridică constituită în mod corespunzător sau altfel organizată în temeiul legislației în vigoare, în scopuri lucrative sau nu, care aparține sectorului privat sau public, inclusiv orice corporație, trust, societate în nume colectiv, asociație în participațiune, persoană fizică care desfășoară activități economice în mod independent sau în asociere;

prin persoană juridică a unei părți se înțelege:

o persoană juridică constituită în conformitate cu legislația unui stat membru al Uniunii Europene sau, respectiv, a Coreei, care are sediul social, administrația centrală sau sediul principal pe teritoriul în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau, respectiv, pe teritoriul Coreei. În cazul în care persoana juridică își are numai sediul social sau administrația centrală pe teritoriul în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau, respectiv, pe teritoriul Coreei, aceasta nu poate fi considerată persoană juridică din Uniunea Europeană sau, respectiv, din Coreea, decât dacă este angajată în activități antreprenoriale importante pe teritoriul în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau, respectiv, pe teritoriul Coreei; sau

în cazul unei prezențe comerciale în sensul articolului 7.9 litera (a), o persoană juridică deținută sau controlată de persoane fizice din UE sau, respectiv, din Coreea, sau de o persoană juridică din Uniunea Europeană sau, respectiv din Coreea definită în sensul literei (i).

este deținută de persoane din UE sau din Coreea, dacă mai mult de 50% din capitalul său social aparține în deplină proprietate persoanelor din UE sau, respectiv din Coreea;

este controlată de persoane din UE sau din Coreea, dacă aceste persoane au capacitatea să numească majoritatea administratorilor sau sunt altfel abilitate de drept să dirijeze operațiunile sale;

este afiliată la o altă persoană, când ea controlează această altă persoană sau este controlată de aceasta; sau dacă ea însăși și cealaltă persoană sunt ambele controlate de aceeași persoană;

fără a aduce atingere literei (f), dispozițiile prezentului acord se aplică, de asemenea, companiilor maritime stabilite în afara UE sau în afara Coreei și controlate de resortisanții unui stat membru al Uniunii Europene sau, respectiv, ai Coreei, în cazul în care navele lor sunt înregistrate, în conformitate cu legislația acestora, în respectivul stat membru al Uniunii Europene sau în Coreea și arborează pavilionul unui stat membru al Uniunii Europene sau al Coreei;

prin acord de integrare economică se înțelege un acord care liberalizează în mod substanțial comerțul cu servicii și dreptul de stabilire în conformitate cu normele acordului OMC, în special articolele V și Va din GATS;

servicii de reparații și întreținere a aeronavelor reprezintă activități de acest fel atunci când sunt efectuate asupra unei aeronave sau a unei părți dintr-o aeronavă retrasă din serviciu și nu includ așa-numita întreținere în linie;

servicii privind sistemele informatizate de rezervare (denumite în continuare SIR) reprezintă serviciile furnizate de către sistemele informatizate care conțin informații despre orarele transportatorilor aerieni, locurile disponibile, tarifele și regulile de stabilire a prețurilor, prin intermediul cărora pot fi făcute rezervări sau pot fi eliberate bilete;

vânzare și comercializare de servicii de transport aerian reprezintă posibilitatea pe care o are transportatorul aerian în cauză de a vinde și de a comercializa liber serviciile sale de transport aerian, inclusiv toate aspectele comercializării, cum ar fi studiul pieței, publicitatea și distribuția. Aceste activități nu cuprind stabilirea prețurilor pentru serviciile de transport aerian și nici condițiile aplicabile; și

prin prestator de servicii se înțelege orice persoană care intenționează să presteze sau prestează un serviciu, inclusiv în calitate de investitor.

Comitetul privind comerțul cu servicii, stabilirea și comerțul electronic instituit în temeiul articolului 15.2 alineatul (1) (Comitete specializate) este compus din reprezentanți ai părților. Reprezentantul principal al unei părți în comitet este un funcționar al autorității responsabile pentru punerea în aplicare a prezentului capitol în cadrul părții respective.

Comitetul:

supraveghează și evaluează punerea în aplicare a prezentului capitol;

examinează chestiunile referitoare la prezentul capitol asupra cărora este sesizat de către una din părți; și

oferă autorităților competente posibilitatea să facă schimb de informații privind măsurile prudențiale privind articolul 7.46.

SECȚIUNEA B

Prezenta secțiune se aplică măsurilor luate de părți care afectează prestarea transfrontalieră de servicii în toate sectoarele cu excepția următoarelor sectoare:

serviciilor din domeniul audiovizual;

cabotajului maritim național; și

serviciilor de transport aerian național și internațional, regulate sau neregulate, și a serviciilor direct legate de exercitarea drepturilor de trafic, altele decât:

serviciile de reparații și întreținere a aeronavelor;

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

serviciile SIR; și

alte servicii auxiliare serviciilor de transport aerian, cum ar fi serviciile de asistență la sol, serviciile de închiriere a aeronavelor cu echipaj și serviciile de gestionare aeroportuară.

serviciile de reparații și întreținere a aeronavelor;

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

serviciile SIR; și

alte servicii auxiliare serviciilor de transport aerian, cum ar fi serviciile de asistență la sol, serviciile de închiriere a aeronavelor cu echipaj și serviciile de gestionare aeroportuară.

Măsurile care afectează prestarea transfrontalieră de servicii cuprind măsurile care afectează:

producerea, distribuția, comercializarea, vânzarea și furnizarea unui serviciu;

cumpărarea, plata sau utilizarea unui serviciu;

accesul la și utilizarea de rețele de servicii pe care părțile le solicită pentru a fi oferite publicului, în general, cu ocazia furnizării unui serviciu; și

prezența, pe teritoriul unei părți, a unui prestator de servicii din cealaltă parte.

În sensul acestei secțiuni:

prestarea transfrontalieră de servicii se definește ca fiind prestarea unui serviciu:

de pe teritoriul unei părți pe teritoriul celeilalte părți; și

pe teritoriul unei părți către un consumator de servicii al celeilalte părți;

serviciile includ orice serviciu prestat în orice sector, cu excepția serviciilor prestate în exercitarea autorității guvernamentale; și

un serviciu prestat în exercitarea autorității guvernamentale înseamnă orice serviciu care nu este prestat nici pe bază comercială, nici în concurență cu unul sau mai mulți prestatori de servicii.

de pe teritoriul unei părți pe teritoriul celeilalte părți; și

pe teritoriul unei părți către un consumator de servicii al celeilalte părți;

În ceea ce privește accesul la piață prin prestarea transfrontalieră de servicii, fiecare parte acordă serviciilor și prestatorilor de servicii din cealaltă parte un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel prevăzut în restricțiile și condițiile convenite și specificate în angajamentele specifice cuprinse în anexa 7-A.

În sectoarele în care se asumă angajamente de acces la piață, măsurile pe care o parte nu le adoptă sau nu le menține la nivelul unei subdiviziuni regionale sau la nivelul întregului său teritoriu, cu excepția cazului în care se specifică altfel în anexa 7-A, sunt definite ca:

limitări privind numărul de prestatori de servicii, fie sub formă de contingente numerice, monopoluri, prestatori exclusivi de servicii sau sub forma analizei necesităților economice;

restricții privind valoarea totală a tranzacțiilor de servicii sau a activelor sub formă de contingente numerice sau cerința de analiză a necesităților economice; și

restricții privind numărul total de operațiuni de servicii sau privind cantitatea totală de servicii exprimată în unități numerice determinate sub formă de contingente sau cerința de analiză a necesităților economice.

În sectoarele în care angajamentele privind accesul la piață sunt înscrise în anexa 7-A și sub rezerva condițiilor și restricțiilor definite în aceasta, cu privire la toate măsurile care afectează prestarea transfrontalieră de servicii, fiecare parte acordă serviciilor și prestatorilor de servicii ai celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor servicii similare și propriilor prestatori de servicii similari.

O parte poate să îndeplinească cerința de la alineatul (1) acordând serviciilor și prestatorilor de servicii ai celeilalte părți fie un tratament în mod formal identic, fie un tratament în mod formal diferit de cel acordat propriilor servicii similare și propriilor prestatori de servicii similari.

Un tratament în mod formal identic sau în mod formal diferit este considerat a fi mai puțin favorabil atunci când acesta modifică condițiile concurenței în favoarea serviciilor sau a prestatorilor de servicii ai unei părți în raport cu serviciile similare sau prestatorii de servicii similare ai celeilalte părți.

Angajamentele specifice asumate în temeiul prezentului articol nu se interpretează ca obligând părțile să compenseze orice dezavantaje concurențiale inerente care decurg din caracterul străin al serviciilor sau prestatorilor de servicii relevanți.

Sectoarele liberalizate de fiecare parte în conformitate cu prezenta secțiune, precum și limitările privind accesul pe piață și tratamentul național aplicabile serviciilor și prestatorilor de servicii ai celeilalte părți în aceste sectoare, stabilite prin intermediul restricțiilor, sunt menționate în listele de angajamente cuprinse în anexa 7-A.

Niciuna dintre părți nu poate adopta, cu privire la serviciile și prestatorii de servicii ai celeilalte părți noi măsuri discriminatorii sau măsuri mai discriminatorii în comparație cu tratamentul acordat în temeiul angajamentelor specifice asumate în conformitate cu alineatul (1).

În ceea ce privește măsurile referitoare la prestarea transfrontalieră de servicii reglementată de prezenta secțiune, cu excepția cazurilor prevăzute de dispozițiile contrare din prezentul articol, fiecare parte acordă serviciilor și prestatorilor de servicii ale celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă serviciilor similare și prestatorilor de servicii din orice țară terță în contextul unui acord de integrare economică semnat după intrarea în vigoare a prezentului acord.

Obligația enunțată la alineatul (1) nu se aplică tratamentului acordat de către una dintre părți serviciilor și prestatorilor de servicii unui terț în temeiul unui acord de integrare economică, dacă și numai dacă tratamentul respectiv este acordat în aplicarea angajamentelor sectoriale sau orizontale pentru care acordul de integrare economică regională prevede un nivel semnificativ mai ridicat de obligații decât cele asumate în contextul prezentei secțiuni, astfel cum este prevăzut în anexa 7-B.

Fără a aduce atingere alineatului (2), obligațiile care decurg din alineatul (1) nu se aplică tratamentului acordat:

în temeiul măsurilor care prevăd recunoașterea calificărilor, a licențelor sau a măsurilor prudențiale în conformitate cu articolul VII din GATS sau cu anexa la acesta privind serviciile financiare;

în temeiul oricărui acord sau regim internațional care se referă integral sau în principal la fiscalitate; sau

în temeiul măsurilor care beneficiază de reglementarea unei exceptări de la tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate enumerate la anexa 7-C.

Prezentul capitol nu trebuie interpretat ca împiedicând o parte să confere sau să acorde avantaje țărilor limitrofe, pentru a facilita schimburile, limitate la zone contigue de frontieră, cu servicii care sunt produse și consumate pe plan local.

SECȚIUNEA C

În sensul acestei secțiuni:

prin înființare se înțelege:

constituirea, achiziționarea sau menținerea unei persoane juridice; sau

crearea sau menținerea unei sucursale sau a unei reprezentanțe;

prin investitor se înțelege orice persoană care desfășoară o activitate economică prin înființarea unei prezențe comerciale;

activitate economică include orice activități de natură economică cu excepția activităților desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale, și anume activitățile care nu sunt desfășurate pe baze comerciale și nici în concurență cu unul sau mai mulți operatori economici;

prin filială a unei persoane juridice a unei părți se înțelege o persoană juridică care este controlată efectiv de o altă persoană juridică din partea respectivă; și

prin sucursală a unei persoane juridice se înțelege un loc de desfășurare a activității fără personalitate juridică ce are aparența unei permanențe, precum extensia unei societăți-mamă, dispune de gestionare proprie și este dotat material pentru a putea negocia afaceri cu terți, astfel încât aceștia din urmă, deși știu că va exista, în cazul în care este necesar, o legătură juridică cu societatea-mamă, al cărei sediu este în străinătate, nu trebuie să negocieze direct cu această societate-mamă, putând efectua tranzacții comerciale la locul de activitate al extensiei.

În vederea îmbunătățirii mediului de investiții, și în special a condițiilor de înființare între părți, prezenta secțiune se aplică măsurilor luate de părți care afectează înființarea în ansamblul activităților economice, cu excepția următoarelor sectoare:

extracția, fabricarea și prelucrarea materialelor nucleare;

producția sau comercializarea armelor, a munițiilor și a materialului de război;

serviciile din domeniul audiovizual;

cabotajul maritim național; și

serviciile de transport aerian național și internațional, regulate sau neregulate, și a serviciilor direct legate de exercitarea drepturilor de trafic, altele decât:

serviciile de reparații și întreținere a aeronavelor;

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

serviciile SIR; și

alte servicii auxiliare serviciilor de transport aerian, cum ar fi serviciile de asistență la sol, serviciile de închiriere a aeronavelor cu echipaj și serviciile de gestionare aeroportuară.

În ceea ce privește accesul la piață prin înființare, fiecare parte acordă prezențelor comerciale și investitorilor celeilalte părți un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel prevăzut în restricțiile și condițiile convenite și specificate în angajamentele specifice cuprinse în anexa 7-A.

În sectoarele în care se asumă angajamente de acces la piață, măsurile pe care o parte trebuie să nu le adopte sau să nu le mențină la nivelul unei subdiviziuni regionale sau la nivelul întregului său teritoriu, cu excepția cazului în care se specifică altfel în anexa 7-A, sunt definite ca:

limitări privind numărul de prezențe comerciale, fie sub formă de contingente numerice, monopoluri, drepturi exclusive sau alte cerințe, cum ar fi analiza necesităților economice;

limitări privind valoarea totală a tranzacțiilor sau a activelor sub formă de contingente numerice sau de cerință de analiză a necesităților economice;

limitări privind numărul total de operațiuni sau privind cantitatea totală a producției exprimată în unități numerice determinate sub formă de contingente sau de cerință de analiză a necesităților economice;

limitări privind participarea de capital străin, exprimat sub forma unei limite procentuale maxime la participația străină, sau privind valoarea totală a investițiilor străine, individuale sau cumulate;

măsuri care restricționează sau impun tipuri specifice de entitate juridică sau asociație în participațiune prin care un investitor al celeilalte părți poate desfășura o activitate economică; și

restricții privind numărul total de persoane fizice, altele decât personalul-cheie sau stagiarii absolvenți de studii superioare în sensul articolului 7.17, pe care un investitor le poate angaja într-un sector specific și care sunt necesare și direct legate de desfășurarea unei activități economice sub formă de contingente numerice sau ca cerință de analiză a necesităților economice.

În sectoarele înscrise în anexa 7-A și ținând seama de condițiile și restricțiile stabilite în aceasta cu privire la toate măsurile care afectează înființarea, fiecare parte acordă prezențelor comerciale și investitorilor celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor prezențe comerciale și investitori.

O parte poate să îndeplinească cerința de la alineatul (1) acordând prezențelor comerciale și investitorilor celeilalte părți fie un tratament în mod formal identic, fie un tratament în mod formal diferit de cel acordat propriilor prezențe comerciale și investitori similari.

Un tratament identic sau diferit din punct de vedere formal este considerat ca fiind mai puțin favorabil dacă acesta modifică condițiile de concurență în favoarea prezențelor comerciale sau investitorilor unei părți în comparație cu prezențele comerciale similare și investitorii similari ai celeilalte părți.

Angajamentele specifice asumate în temeiul prezentului articol nu se interpretează ca obligând părțile să compenseze orice dezavantaje concurențiale inerente care decurg din caracterul străin al prezențelor comerciale sau al investitorilor în cauză.

Sectoarele liberalizate de fiecare parte în conformitate cu prezenta secțiune, precum și limitările privind accesul la piață și tratamentul național aplicabile prezențelor comerciale și investitorilor celeilalte părți în aceste sectoare, stabilite prin intermediul restricțiilor, sunt menționate în listele de angajamente cuprinse în anexa 7-A.

Niciuna dintre părți nu poate adopta, cu privire la prezențele comerciale și investitorii celeilalte părți noi măsuri discriminatorii sau măsuri mai discriminatorii în comparație cu tratamentul acordat în temeiul angajamentelor specifice asumate în conformitate cu alineatul (1).

În ceea ce privește măsurile referitoare la prezențe comerciale reglementate de prezenta secțiune, cu excepția cazurilor prevăzute de dispozițiile contrare din prezentul articol, fiecare parte acordă prezențelor comerciale și investitorilor celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă prezențelor comerciale și investitorilor similari din orice țară terță în contextul unui acord de integrare economică semnat după intrarea în vigoare a prezentului acord.

Obligația enunțată la alineatul (1) nu se aplică tratamentului acordat de una dintre părți prezențelor comerciale și investitorilor unui terț în temeiul unui acord de integrare economică, dacă și numai dacă tratamentul respectiv este acordat în aplicarea angajamentelor sectoriale sau orizontale pentru care acordul de integrare economică regională prevede un nivel semnificativ mai ridicat de obligații în ceea ce privește cele asumate în contextul prezentei secțiuni, astfel cum este prevăzut în anexa 7-B.

Fără a aduce atingere alineatului (2), obligațiile care decurg din alineatul (1) nu se aplică tratamentului acordat:

în temeiul măsurilor care prevăd recunoașterea calificărilor, a licențelor sau a măsurilor prudențiale în conformitate cu articolul VII din GATS sau cu anexa la acesta privind serviciile financiare;

în temeiul oricărui acord sau regim internațional care se referă integral sau în principal la fiscalitate; sau

în temeiul măsurilor care beneficiază de reglementarea unei exceptări de la tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate enumerate la anexa 7-C.

Prezentul capitol nu trebuie interpretat ca împiedicând o parte să confere sau să acorde avantaje țărilor limitrofe, pentru a facilita schimburile, limitate la zone contigue de frontieră, cu servicii care sunt produse și consumate pe plan local.

Nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca:

limitând drepturile investitorilor părților de a beneficia de orice tratament mai favorabil prevăzut într-un acord internațional existent sau viitor referitor la investiții la care un stat membru al Uniunii Europene sau Coreea sunt părți; și

derogând de la obligațiile juridice internaționale ale părților în temeiul acordurilor respective care acordă investitorilor părților un tratament mai favorabil decât cel prevăzut de prezentul acord.

În vederea liberalizării progresive a investițiilor, părțile revizuiesc, în termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord și la intervale periodice ulterior, cadrul juridic privind investițiile, mediul investițiilor și fluxul investițiilor între părți, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul acordurilor internaționale.

În contextul reexaminării menționate la alineatul (1), părțile evaluează orice obstacol întâlnit în calea investițiilor și întreprind negocieri pentru eliminarea acestor obstacole, în vederea aprofundării dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv în ceea ce privește principiile generale ale protecției investițiilor.

SECȚIUNEA D

Prezenta secțiune se aplică măsurilor luate de părți cu privire la intrarea și șederea temporară pe teritoriile acestora a personalului-cheie, a stagiarilor absolvenți de studii superioare, a vânzătorilor de servicii pentru întreprinderi, a prestatorilor de servicii contractuale, a profesioniștilor independenți și a persoanelor aflate în vizită de afaceri pe termen scurt, în conformitate cu articolul 7.1.5.

În sensul acestei secțiuni:

personal-cheie înseamnă orice persoană fizică angajată de o persoană juridică a unei părți, alta decât o organizație nonprofit, și care este responsabilă pentru înființarea sau controlul, administrarea și funcționarea adecvată a unei prezențe comerciale. Personalul-cheie include persoanele aflate în vizită de afaceri responsabile pentru înființarea unei prezențe comerciale și persoanele transferate temporar de societatea lor;

persoanele aflate în vizită de afaceri înseamnă persoanele fizice care dețin o poziție de conducere și sunt responsabile pentru înființarea unei prezențe comerciale. Acestea nu se angajează în tranzacții directe cu publicul larg și nu primesc remunerație dintr-o sursă situată în partea gazdă; și

persoanele transferate temporar de societatea lor înseamnă persoanele fizice ale unei părți care au fost angajate de o persoană juridică sau au fost asociați ai acesteia (dar nu acționari majoritari) pe durata a cel puțin un an și care sunt transferate temporar într-o prezență comercială situată pe teritoriul celeilalte părți (inclusiv filiale, societăți afiliate sau sucursale). Persoana fizică în cauză trebuie să aparțină uneia dintre următoarele categorii:

conducerea prezenței comerciale, a unui departament sau a unei subdiviziuni a acesteia;

care supraveghează și controlează activitatea celorlalți angajați supraveghetori, profesionali sau de conducere; și

angajarea sau concedierea ori recomandarea de angajare sau de concediere a personalului ori dispunerea altor măsuri privind personalul în temeiul competențelor care le sunt conferite.

stagiar absolvent de studii superioare înseamnă orice persoană fizică care a fost angajată de o persoană juridică a unei părți pentru cel puțin un an, care deține o diplomă universitară și este transferată temporar într-o prezență comercială a acestei persoanei juridice pe teritoriul celeilalte părți, în scopul dezvoltării profesionale sau pentru a dobândi o formare în tehnicile sau metodele antreprenoriale;

vânzător de servicii pentru întreprinderi înseamnă orice persoană fizică care reprezintă un prestator de servicii al unei părți care dorește să intre temporar pe teritoriul celeilalte părți în scopul de a negocia vânzarea de servicii sau încheierea de contracte de vânzare de servicii pentru prestatorul de servicii respectiv. Acestea nu se angajează în vânzări directe către publicul larg și nu primesc remunerație dintr-o sursă situată în partea gazdă;

prestatorii de servicii contractuale înseamnă orice persoană fizică angajată de o persoană juridică a unei părți, care nu deține nicio prezență comercială pe teritoriul celeilalte părți și care a încheiat un contract de bună-credință în vederea prestării de servicii unui consumator final rezident în cealaltă parte, contract care necesită prezența temporară a angajaților săi pe teritoriul părții respective pentru a executa contractul de prestare de servicii; și

profesionist independent înseamnă o persoană fizică care asigură prestarea unui serviciu și care este stabilită ca persoană care desfășoară activități independente pe teritoriul unei părți, care nu are o prezență comercială pe teritoriul celeilalte părți și care a încheiat un contract de bună-credință în vederea prestării de servicii unui consumator final rezident în cealaltă parte, contract care necesită prezența sa temporară pe teritoriul părții respective pentru a executa contractul de prestare de servicii.

persoanele aflate în vizită de afaceri înseamnă persoanele fizice care dețin o poziție de conducere și sunt responsabile pentru înființarea unei prezențe comerciale. Acestea nu se angajează în tranzacții directe cu publicul larg și nu primesc remunerație dintr-o sursă situată în partea gazdă; și

persoanele transferate temporar de societatea lor înseamnă persoanele fizice ale unei părți care au fost angajate de o persoană juridică sau au fost asociați ai acesteia (dar nu acționari majoritari) pe durata a cel puțin un an și care sunt transferate temporar într-o prezență comercială situată pe teritoriul celeilalte părți (inclusiv filiale, societăți afiliate sau sucursale). Persoana fizică în cauză trebuie să aparțină uneia dintre următoarele categorii:

conducerea prezenței comerciale, a unui departament sau a unei subdiviziuni a acesteia;

care supraveghează și controlează activitatea celorlalți angajați supraveghetori, profesionali sau de conducere; și

angajarea sau concedierea ori recomandarea de angajare sau de concediere a personalului ori dispunerea altor măsuri privind personalul în temeiul competențelor care le sunt conferite.

Pentru fiecare sector liberalizat în conformitate cu secțiunea C și sub rezerva oricăror rezerve enumerate în anexa 7-A, fiecare parte permite investitorilor din cealaltă parte să angajeze, în cadrul prezențelor lor comerciale persoane fizice provenind din aceeași parte, cu condiția ca acești angajați să facă parte din personalul-cheie sau să fie stagiari absolvenți de studii superioare, astfel cum sunt definiți la articolul 7.17. Intrarea și șederea temporară a personalului-cheie și a stagiarilor absolvenți de studii superioare sunt limitate la o perioadă de până la trei ani pentru persoanele transferate temporar de societatea lor, de nouăzeci de zile pe parcursul unei perioade de douăsprezece luni pentru persoanele aflate în vizită de afaceri și de un an pentru stagiarii absolvenți de studii superioare.

Pentru fiecare sector liberalizat în conformitate cu secțiunea C, măsurile pe care o parte nu le menține sau nu le adoptă, cu excepția cazului în care se prevede altfel în anexa 7-A, sunt definite ca restricții privind numărul total de persoane fizice pe care un investitor le poate angaja ca personal-cheie sau ca stagiari absolvenți de studii superioare într-un sector specific sub formă de contingente numerice sau ca cerință de analiză a necesităților economice și ca restricții discriminatorii.

Pentru fiecare sector liberalizat în conformitate cu secțiunea B sau C și sub rezerva oricăror rezerve enumerate în anexa 7-A, fiecare parte permite intrarea și șederea temporară a vânzătorilor de servicii pentru întreprinderi pentru o perioadă maximă de nouăzeci de zile pe parcursul oricărei perioade de douăsprezece luni.

Părțile își reafirmă obligațiile care decurg din angajamentul lor în temeiul GATS în ceea ce privește intrarea și șederea temporară a prestatorilor de servicii contractuale și a profesioniștilor independenți.

În termen de cel mult doi ani de la încheierea negocierilor în temeiul articolului XIX din GATS și al Declarației ministeriale de la Conferința Ministerială a OMC, adoptată la 14 noiembrie 2001, Comitetul pentru comerț adoptă o decizie conținând o listă de angajamente privind accesul prestatorilor de servicii contractuale și profesioniștilor independenți ai unei părți pe teritoriul celeilalte părți. Ținând seama de rezultatele acestor negocieri GATS, angajamentele sunt reciproc avantajoase și semnificative pe plan comercial.

SECȚIUNEA E

Subsecțiunea A

Nicio dispoziție a prezentului capitol nu împiedică o parte să solicite ca persoanele fizice să dețină calificările și/sau experiența profesională specificate pe teritoriul pe care este prestat serviciul, pentru sectorul de activitate în cauză.

Părțile încurajează organismele profesionale reprezentative competente de pe teritoriile acestora să elaboreze în comun și să transmită Comitetului pentru comerț recomandări privind recunoașterea reciprocă, în vederea îndeplinirii, în întregime sau parțial, de către prestatorii de servicii și investitorii în sectorul serviciilor a criteriilor aplicate de către fiecare parte pentru autorizarea, acordarea de licențe, operarea și certificarea prestatorilor de servicii și investitorilor în sectorul serviciilor și, în special, de servicii profesionale, inclusiv acordarea de autorizații temporare.

După primirea unei recomandări menționate la alineatul (2), Comitetul pentru comerț examinează recomandarea, într-un termen rezonabil, pentru a stabili dacă aceasta este conformă cu prezentul acord.

În temeiul procedurii prevăzute la alineatul (3), atunci când se constată că o recomandare menționată la alineatul (2) este în conformitate cu prezentul acord și că există un nivel satisfăcător de corespondență între reglementările relevante ale părților, părțile negociază, prin intermediul autorităților lor competente, un acord privind recunoașterea reciprocă (denumit în continuare ARR) a cerințelor, calificărilor, licențelor și a altor reglementări, în vederea punerii în aplicare a recomandării respective.

Orice acord de acest fel este în conformitate cu dispozițiile relevante ale Acordului OMC și, în special, cu articolul VII din GATS.

Grupul de lucru pentru ARR instituit în temeiul articolului 15.3 alineatul (1) (Grupuri de lucru) funcționează în cadrul Comitetului pentru comerț și este compus din reprezentanți ai părților. În scopul de a facilita activitățile menționate la alineatul (2), grupul de lucru se reunește în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord, cu excepția cazului în care părțile convin altfel.

Grupul de lucru examinează, în ceea ce privește serviciile în general și, după caz, în ceea ce privește serviciile individuale, următoarele chestiuni:

procedurile care încurajează organismele reprezentative competente de pe teritoriile lor respective să-și analizeze interesul în materie de recunoaștere reciprocă; și

procedurile care stimulează elaborarea de recomandări privind recunoașterea mutuală de către organismele reprezentative competente.

Grupul de lucru funcționează ca punct de contact pentru aspectele legate de recunoașterea reciprocă semnalate de organismele profesionale competente ale fiecărei părți.

procedurile care încurajează organismele reprezentative competente de pe teritoriile lor respective să-și analizeze interesul în materie de recunoaștere reciprocă; și

procedurile care stimulează elaborarea de recomandări privind recunoașterea mutuală de către organismele reprezentative competente.

Părțile răspund cu promptitudine, prin intermediul mecanismelor instituite în temeiul capitolului doisprezece (Transparență) la orice solicitare din partea celeilalte părți privind informații specifice referitoare la:

acorduri sau înțelegeri internaționale, inclusiv privind recunoașterea reciprocă care se raportează sau au un impact asupra chestiunilor care fac obiectul prezentului capitol; și

standarde și criterii pentru autorizarea și certificarea prestatorilor de servicii, inclusiv informațiile privind organismul competent de reglementare sau alt organism care trebuie consultat privind standardele și criteriile respective. Aceste standarde și criterii includ cerințe privind studiile efectuate, examinare, experiență, conduită și etică, dezvoltare profesională și recertificare, domeniul de activitate, cunoștințe pe plan local și protecția consumatorilor.

Nicio dispoziție a prezentului acord nu obligă vreo parte să furnizeze informații confidențiale a căror divulgare ar împiedica aplicarea legilor sau ar fi contrară interesului public sau ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale unor întreprinderi publice sau private.

Autoritățile de reglementare ale fiecărei părți publică cerințele în vigoare, inclusiv orice documente necesare, pentru depunerea cererilor referitoare la prestarea serviciilor.

La cererea unui solicitant, autoritatea de reglementare a unei părți îl informează cu privire la stadiul în care se află cererea acestuia. În cazul în care autoritatea cere informații suplimentare din partea solicitantului, aceasta notifică de îndată solicitantul în legătură cu acest lucru.

În cazul refuzului unei cereri, autoritatea de reglementare competentă comunică solicitantului, în măsura posibilităților, motivele refuzului său.

O autoritate de reglementare a unei părți emite o decizie administrativă privind o cerere completă a unui investitor sau a unui prestator transfrontalier de servicii al celeilalte părți cu privire la prestarea unui serviciu în termen de 120 de zile și notifică de îndată această decizie solicitantului. O cerere nu este considerată completă decât atunci când toate audierile sunt desfășurate și toate informațiile necesare sunt primite. Atunci când nu este posibilă luarea unei decizii în termen de 120 de zile, autoritatea de reglementare informează fără întârziere solicitantul și depune eforturi să ia o decizie într-o perioadă de timp rezonabilă după aceasta.

În cazul în care este nevoie de autorizare pentru prestarea unui serviciu sau pentru prezența comercială, care fac obiectul unui angajament specific, autoritățile competente ale unei părți informează solicitantul, într-un termen rezonabil de la depunerea unei cereri considerate a fi completă în temeiul actelor cu putere de lege și al actelor administrative naționale, cu privire la decizia referitoare la cererea respectivă. La cererea solicitantului, autoritățile competente ale părții furnizează, fără întârziere nejustificată, informații referitoare la stadiul cererii.

Fiecare parte menține sau instituie tribunale sau proceduri judiciare, arbitrale sau administrative care prevăd, la cererea unui investitor sau prestator de servicii afectat, o examinare promptă și, în cazul în care este justificat, căile legale corespunzătoare pentru deciziile administrative care aduc atingere prezenței comerciale, prestării transfrontaliere de servicii sau prezenței temporare a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri. În cazurile în care aceste proceduri nu sunt independente față de organismul însărcinat să adopte actul administrativ respectiv, partea ia măsuri pentru a asigura cu adevărat o revizuire obiectivă și imparțială.

În vederea garantării faptului că măsurile cu privire la cerințele și procedurile de calificare, la standardele tehnice și la cerințele și procedurile de autorizare nu constituie bariere inutile în calea comerțului cu servicii, recunoscând dreptul de a reglementa și de a introduce noi reglementări privind prestarea de servicii pentru îndeplinirea obiectivelor politice legitime, fiecare parte depune eforturi pentru a se asigura că, într-un mod adecvat pentru fiecare sector, că aceste măsuri sunt:

bazate pe criterii obiective și transparente, cum ar fi competența și capacitatea de a presta serviciul; și

în cazurile procedurilor de licențiere, nu constituie o restricție în sine în calea prestării serviciului.

Prezentul articol este modificat, după caz, după consultări între părți, în scopul de a încorpora în prezentul acord, rezultatele negocierilor desfășurate în temeiul articolului VI alineatul (4) din GATS sau rezultatele oricăror negocieri similare întreprinse în cadrul forurilor multilaterale la care părțile iau parte, din momentul în care produc efecte.

Fiecare parte depune eforturi, în măsura posibilităților, pentru a garanta implementarea și aplicarea pe teritoriul ei a standardelor internaționale privind reglementarea și supravegherea sectorului de servicii financiare și pentru combaterea fraudei și evaziunii fiscale. Aceste standarde internaționale sunt, printre altele, Principiile de bază pentru supravegherea eficientă a sectorului bancar, ale Comitetului de supraveghere bancară de la Basel, Principiile și metodologia de bază în asigurări, aprobate la 3 octombrie 2003 la Singapore de Asociația internațională a autorităților de supraveghere a asigurărilor, Obiectivele și principiile de regulamentare a valorilor mobiliare, ale Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare, Acordul privind schimbul de informații în materie fiscală al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (denumită în continuare OCDE), Declarația G20 privind Transparența și schimbul de informații în scopuri fiscale, și cele Patruzeci de recomandări privind spălarea banilor și cele Nouă recomandări speciale privind finanțarea terorismului ale Grupului de Acțiune Financiară.

Subsecțiunea B

În liberalizarea comerțului cu servicii informatice în conformitate cu secțiunile B-D, părțile convin asupra definiției date în următoarele alineate.

CPC 84, codul Organizației Națiunilor Unite utilizat pentru descrierea serviciilor informatice și conexe, acoperă funcțiile de bază utilizate pentru prestarea tuturor serviciilor informatice și conexe, inclusiv programe informatice, definite ca fiind ansamblul instrucțiunilor necesare pentru a permite computerelor să funcționeze și să comunice (inclusiv realizarea și implementarea lor), prelucrarea și stocarea datelor, precum și serviciile conexe, cum sunt serviciile de consultanță și formare destinate personalului clienților. Datorită progresului tehnologic, aceste servicii sunt oferite din ce în ce mai mult sub formă de pachete de servicii conexe care pot include toate sau o parte dintre aceste funcții de bază. De exemplu, serviciile precum găzduirea paginilor web sau a domeniilor, extragerea datelor și tehnologia Grid constau fiecare dintr-o combinație de funcții de bază ale serviciilor informatice.

Serviciile informatice și conexe, indiferent dacă sunt sau nu prestate prin intermediul unei rețele, inclusiv prin internet, includ toate serviciile care oferă:

consultare, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, realizare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, suport tehnic, asistență tehnică, administrare a computerelor sau a sistemelor de computere;

programe informatice plus consultare, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, realizare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, adaptare, întreținere, suport tehnic, asistență tehnică, administrare sau utilizare a programelor informatice;

prelucrarea datelor, stocarea datelor, găzduirea datelor sau servicii de gestionare a bazelor de date;

servicii de întreținere și reparații pentru mașini și echipamente de birou, inclusiv computere; sau

servicii de formare destinate personalului clienților, legate de programele informatice, computere sau sisteme de computere și necuprinse în altă parte.

Serviciile informatice și conexe permit prestarea altor servicii (de exemplu, bancare) prin mijloace atât electronice, cât și de alt tip. Părțile recunosc că există o diferență importantă între serviciul de intermediere (de exemplu, găzduirea paginilor web sau găzduirea aplicațiilor) și conținutul sau serviciul de bază prestat pe cale electronică (de exemplu, servicii bancare), iar în astfel de cazuri, conținutul sau serviciul de bază nu intră sub incidența CPC 84.

Subsecțiunea C

În termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, în vederea asigurării concurenței în materie de servicii poștale și de curierat nerezervate în cadrul unui monopol pe teritoriul fiecărei părți, Comitetul pentru comerț definește principiile cadrului de reglementare aplicabil acestor servicii. Aceste principii au ca obiect soluționarea aspectelor precum practicile anticoncurențiale, serviciul universal, autorizațiile individuale și natura autorității de reglementare.

Subsecțiunea D

Prezenta subsecțiune stabilește principiile cadrului de reglementare pentru următoarele servicii de telecomunicații de bază, altele decât serviciile de radiodifuziune, liberalizate în conformitate cu secțiunile B-D din prezentul capitol.

În sensul prezentei subsecțiuni:

servicii de telecomunicații înseamnă toate serviciile care constau din transmiterea și recepționarea de semnale electromagnetice, dar nu includ activitatea economică care presupune furnizarea unui conținut destinat a fi transportat prin rețelele de telecomunicații;

serviciu public de transport în telecomunicații reprezintă orice serviciu de transport în telecomunicații solicitat, în mod explicit sau în fapt, de către o parte, spre a fi oferit publicului în general;

rețea publică de transport în telecomunicații reprezintă infrastructura publică de telecomunicații care permite telecomunicațiile între două sau mai multe puncte terminale definite ale rețelei;

autoritate de reglementare în sectorul telecomunicațiilor înseamnă organismul sau organismele responsabile pentru reglementarea telecomunicațiilor menționate în prezenta subsecțiune;

prin instalații esențiale, se înțelege instalațiile unei rețele și ale unui serviciu public de transport de telecomunicații care:

sunt furnizate exclusiv sau predominant de un singur furnizor sau de un număr limitat de furnizori; și

nu pot fi înlocuite din punct de vedere economic sau tehnic pentru furnizarea unui serviciu;

furnizor principal în sectorul telecomunicațiilor este un furnizor care are capacitatea de a influența în mod considerabil condițiile de participare (în termeni de preț și ofertă) pe o anumită piață a serviciilor de telecomunicații, având în vedere controlul pe care îl are asupra principalelor instalații sau poziția sa pe piață;

interconectare înseamnă legătura cu furnizorii de rețele sau servicii de telecomunicații publice pentru a permite utilizatorilor unui furnizor să comunice cu utilizatorii unui alt furnizor și să aibă acces la serviciile oferite de un alt furnizor în sectoarele în care s-au contractat angajamente specifice;

serviciu universal înseamnă ansamblul de servicii, accesibile tuturor utilizatorilor pe teritoriul unei părți, indiferent de localizarea lor geografică, la un preț rezonabil;

utilizator final înseamnă un consumator final sau un abonat al unui serviciu public de transport în telecomunicații, inclusiv un furnizor de servicii altul decât un furnizor de servicii de telecomunicații publice;

nediscriminatoriu înseamnă un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat oricărui utilizator de rețele sau servicii de telecomunicații publice în circumstanțe similare; și

transferabilitatea numerelor înseamnă capacitatea pe care utilizatorii de servicii publice de transport în telecomunicații o au de a păstra, în același loc geografic, aceleași numere de telefon fără a pierde din calitate, fiabilitate sau comoditate în caz de transfer de la un furnizor de servicii de telecomunicații publice la altul din aceeași categorie.

sunt furnizate exclusiv sau predominant de un singur furnizor sau de un număr limitat de furnizori; și

nu pot fi înlocuite din punct de vedere economic sau tehnic pentru furnizarea unui serviciu;

O autoritate de reglementare în sectorul serviciilor de telecomunicații este distinctă din punct de vedere juridic și independentă din punct de vedere operațional de orice furnizor de servicii de telecomunicații.

Autoritatea de reglementare dispune de competențe suficiente pentru a reglementa sectorul de servicii de telecomunicații. Sarcinile pe care trebuie să și le asume autoritatea de reglementare sunt făcute publice într-o formă accesibilă și clară, în special în cazul în care respectivele sarcini sunt încredințate mai multor organisme.

Deciziile autorităților de reglementare și procedurile utilizate de acestea sunt imparțiale față de toți operatorii de piață.

Furnizarea de servicii este, în măsura posibilităților, autorizată urmând o procedură simplificată de autorizare.

Obținerea unei licențe poate fi necesară pentru a aborda aspecte legate de atribuirea de frecvențe, numere și drepturi de trecere. Termenii și condițiile unei astfel de licențe sunt făcute publice.

În cazul în care este necesară o licență:

toate criteriile de autorizare și perioada de timp rezonabilă, necesară în mod normal pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de licență, sunt făcute publice;

motivele care stau la baza refuzului de acordare a unei licențe de autorizare se comunică solicitantului, la cerere, în scris; și

taxele de licență solicitate de oricare dintre părți pentru acordarea unei licențe nu depășesc costurile administrative pe care le presupun în mod normal gestionarea, controlul și punerea în aplicare a licențelor aplicabile.

Se mențin măsuri adecvate în scopul împiedicării furnizorilor care, individual sau împreună, constituie un furnizor principal, de la adoptarea sau menținerea unor practici anticoncurențiale. Practicile anticoncurențiale respective constau, în special, în:

practicarea unei subvenționări încrucișate anticoncurențiale;

utilizarea informațiilor obținute de la concurenți, cu rezultate anticoncurențiale; și

nepunerea la timp la dispoziția altor furnizori de servicii a unor informații tehnice privind echipamente esențiale, precum și informații relevante din punct de vedere comercial, care le sunt necesare acestora din urmă pentru furnizarea de servicii.

Fiecare parte se asigură că furnizorii de rețele sau servicii de telecomunicații publice de pe teritoriul său oferă, direct sau indirect în cadrul aceluiași teritoriu, furnizorilor de servicii de telecomunicații publice ai celeilalte părți posibilitatea de a negocia interconectarea. Acordurile privind interconectarea ar trebui stabilite, în principiu, pe baza unor negocieri comerciale între societățile în cauză.

Autoritățile de reglementare garantează faptul că furnizorii care obțin informații de la o altă întreprindere în timpul procesului de negociere a acordurilor de interconectare utilizează respectivele informații doar în scopul pentru care acestea au fost oferite și respectă întotdeauna confidențialitatea informațiilor transmise sau păstrate.

Se asigură interconectarea cu un furnizor principal în orice punct al rețelei unde acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic. Această interconectare se asigură:

potrivit unor termeni, condiții (inclusiv standarde și specificații tehnice) și la tarife nediscriminatorii, precum și la o calitate care să nu fie mai puțin favorabilă decât cea oferită pentru serviciile similare ale furnizorului respectiv sau pentru serviciile similare ale unor prestatori de servicii neafiliați sau pentru servicii similare ale filialelor furnizorului respectiv sau ale altor societăți afiliate;

cu promptitudine, în termeni și condiții (inclusiv standarde și specificații tehnice) și la rate orientate spre costuri care să fie transparente și rezonabile, să țină cont de fezabilitatea economică și să fie suficient de defalcate pentru ca utilizatorul să nu plătească pentru componente de rețea sau facilități care nu sunt necesare pentru furnizarea serviciului; și

la cerere, în alte puncte decât punctele terminus ale rețelei oferite majorității utilizatorilor, cu perceperea unor tarife care reflectă costul construirii instalațiilor suplimentare necesare.

Procedurile aplicabile interconectării cu un furnizor principal sunt făcute publice.

Principalii furnizori fac publice acordurile lor de interconectare sau ofertele lor de interconectare de referință.

Fiecare parte se asigură că furnizorii de servicii de telecomunicații publice de pe teritoriul său, alții decât furnizorii de servicii de telefonie prin internet (VoIP), oferă transferabilitatea numerelor în măsura în care este fezabil din punct de vedere tehnic și în condiții rezonabile.

Toate procedurile pentru atribuirea și utilizarea resurselor limitate, inclusiv frecvențele, numerele și drepturile de trecere, se desfășoară într-un mod obiectiv, prompt, transparent și nediscriminatoriu.

Sunt făcute publice informațiile privind situația actuală a benzilor de frecvență atribuite, fără a fi însă necesară identificarea detaliată a frecvențelor atribuite pentru utilizări specifice cu caracter guvernamental.

Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligații de serviciu universal pe care dorește să le mențină.

Aceste obligații nu vor fi considerate ca fiind anticoncurențiale în sine, cu condiția să fie gestionate într-un mod transparent, obiectiv și nediscriminatoriu. Gestionarea acestor obligații trebui să fie, de asemenea, neutră din punctul de vedere al concurenței și să nu fie mai constrângătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de fiecare parte.

Fiecare parte asigură confidențialitatea telecomunicațiilor efectuate prin intermediul unei rețele publice de telecomunicații și a serviciilor de telecomunicații disponibile pentru public, fără a restrânge comerțul cu servicii.

Subsecțiunea E

Prezenta subsecțiune stabilește principiile privind cadrul de reglementare pentru toate serviciile financiare liberalizate în conformitate cu secțiunile B-D.

În sensul prezentei subsecțiuni:

prin servicii financiare se înțelege orice servicii de natură financiară oferite de un prestator de servicii financiare al unei părți. Serviciile financiare includ următoarele activități:

Servicii de asigurări și servicii conexe asigurărilor:

asigurări directe (inclusiv coasigurare):

de viață;

altele decât asigurările de viață;

reasigurare și retrocedare;

activitățile de intermediere a asigurărilor, precum activități de brokeraj și de agenție; și

servicii auxiliare asigurărilor, cum ar fi serviciile de consultanță, de actuariat, de evaluare a riscurilor și serviciile de soluționare a cererilor de despăgubire; și

de viață;

altele decât asigurările de viață;

serviciile bancare și alte servicii financiare (cu excepția asigurărilor):

acceptarea depozitelor și a altor fonduri rambursabile de la populație;

împrumuturi de orice natură, inclusiv credite de consum, credite ipotecare, factoring-ul și finanțarea tranzacțiilor comerciale;

leasing financiar;

toate serviciile de plăți și transferuri monetare, inclusiv cărțile de credit sau de debit, cecurile de călătorie și cecurile bancare;

garanții și angajamente;

operațiuni în nume propriu sau în numele clienților, pe piața bursieră, pe piața extrabursieră sau pe alte piețe, și anume:

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț și certificate de depozit);

valută;

produse derivate, inclusiv, dar nelimitându-se la futures și opțiuni;

instrumente ale cursului de schimb și ale ratei dobânzilor, inclusiv produse cum ar fi swap și contractele la termen pe rata dobânzii;

valori mobiliare transferabile; și

alte instrumente și active financiare negociabile, inclusiv lingouri;

participarea la emisiunile de valori mobiliare de orice natură, inclusiv subscriere, plasamentele (private sau publice) în calitate de agent și furnizarea de servicii conexe;

brokeraj monetar;

gestionarea activelor, de exemplu gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare și fiduciare;

serviciile de decontare și compensare a activelor financiare, inclusiv valorile mobiliare, produsele financiare derivate și alte instrumente negociabile;

comunicarea și transferul de informații financiare, prelucrarea datelor financiare și software-ul aferent; și

servicii de consultanță, de intermediere și alte servicii financiare auxiliare privind toate activitățile enumerate la punctele (i)-(xi), inclusiv furnizarea de informații privind creditele și evaluarea dosarelor de credit, cercetări și consultanță privind investițiile și portofoliile de investiții, consultanță privind achizițiile, restructurările și strategiile societăților comerciale;

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț și certificate de depozit);

valută;

produse derivate, inclusiv, dar nelimitându-se la futures și opțiuni;

instrumente ale cursului de schimb și ale ratei dobânzilor, inclusiv produse cum ar fi swap și contractele la termen pe rata dobânzii;

valori mobiliare transferabile; și

alte instrumente și active financiare negociabile, inclusiv lingouri;

asigurări directe (inclusiv coasigurare):

de viață;

altele decât asigurările de viață;

reasigurare și retrocedare;

activitățile de intermediere a asigurărilor, precum activități de brokeraj și de agenție; și

servicii auxiliare asigurărilor, cum ar fi serviciile de consultanță, de actuariat, de evaluare a riscurilor și serviciile de soluționare a cererilor de despăgubire; și

de viață;

altele decât asigurările de viață;

acceptarea depozitelor și a altor fonduri rambursabile de la populație;

împrumuturi de orice natură, inclusiv credite de consum, credite ipotecare, factoring-ul și finanțarea tranzacțiilor comerciale;

leasing financiar;

toate serviciile de plăți și transferuri monetare, inclusiv cărțile de credit sau de debit, cecurile de călătorie și cecurile bancare;

garanții și angajamente;

operațiuni în nume propriu sau în numele clienților, pe piața bursieră, pe piața extrabursieră sau pe alte piețe, și anume:

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț și certificate de depozit);

valută;

produse derivate, inclusiv, dar nelimitându-se la futures și opțiuni;

instrumente ale cursului de schimb și ale ratei dobânzilor, inclusiv produse cum ar fi swap și contractele la termen pe rata dobânzii;

valori mobiliare transferabile; și

alte instrumente și active financiare negociabile, inclusiv lingouri;

participarea la emisiunile de valori mobiliare de orice natură, inclusiv subscriere, plasamentele (private sau publice) în calitate de agent și furnizarea de servicii conexe;

brokeraj monetar;

gestionarea activelor, de exemplu gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare și fiduciare;

serviciile de decontare și compensare a activelor financiare, inclusiv valorile mobiliare, produsele financiare derivate și alte instrumente negociabile;

comunicarea și transferul de informații financiare, prelucrarea datelor financiare și software-ul aferent; și

servicii de consultanță, de intermediere și alte servicii financiare auxiliare privind toate activitățile enumerate la punctele (i)-(xi), inclusiv furnizarea de informații privind creditele și evaluarea dosarelor de credit, cercetări și consultanță privind investițiile și portofoliile de investiții, consultanță privind achizițiile, restructurările și strategiile societăților comerciale;

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț și certificate de depozit);

valută;

produse derivate, inclusiv, dar nelimitându-se la futures și opțiuni;

instrumente ale cursului de schimb și ale ratei dobânzilor, inclusiv produse cum ar fi swap și contractele la termen pe rata dobânzii;

valori mobiliare transferabile; și

alte instrumente și active financiare negociabile, inclusiv lingouri;

prestator de servicii financiare înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părți care intenționează să furnizeze sau furnizează servicii financiare, cu excepția entităților publice;

entitate publică înseamnă:

un guvern, o bancă centrală sau o autoritate monetară a unei părți sau o entitate deținută sau controlată de către o parte, care este în principal însărcinată cu exercitarea unor funcții publice sau activități de serviciu public, cu excepția unei entități însărcinate în principal cu prestarea unor servicii financiare în condiții comerciale; sau

o entitate privată, care îndeplinește funcții ce revin în mod normal unei bănci centrale sau unei autorități monetare, atunci când exercită aceste funcții;

serviciu financiar nou înseamnă serviciu de natură financiară, inclusiv servicii privind produse existente și noi sau modul în care este livrat un produs, care nu este furnizat de niciun alt prestator de servicii financiare pe teritoriul unei părți, dar care este furnizat pe teritoriul celeilalte părți.

Servicii de asigurări și servicii conexe asigurărilor:

asigurări directe (inclusiv coasigurare):

de viață;

altele decât asigurările de viață;

reasigurare și retrocedare;

activitățile de intermediere a asigurărilor, precum activități de brokeraj și de agenție; și

servicii auxiliare asigurărilor, cum ar fi serviciile de consultanță, de actuariat, de evaluare a riscurilor și serviciile de soluționare a cererilor de despăgubire; și

de viață;

altele decât asigurările de viață;

serviciile bancare și alte servicii financiare (cu excepția asigurărilor):

acceptarea depozitelor și a altor fonduri rambursabile de la populație;

împrumuturi de orice natură, inclusiv credite de consum, credite ipotecare, factoring-ul și finanțarea tranzacțiilor comerciale;

leasing financiar;

toate serviciile de plăți și transferuri monetare, inclusiv cărțile de credit sau de debit, cecurile de călătorie și cecurile bancare;

garanții și angajamente;

operațiuni în nume propriu sau în numele clienților, pe piața bursieră, pe piața extrabursieră sau pe alte piețe, și anume:

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț și certificate de depozit);

valută;

produse derivate, inclusiv, dar nelimitându-se la futures și opțiuni;

instrumente ale cursului de schimb și ale ratei dobânzilor, inclusiv produse cum ar fi swap și contractele la termen pe rata dobânzii;

valori mobiliare transferabile; și

alte instrumente și active financiare negociabile, inclusiv lingouri;

participarea la emisiunile de valori mobiliare de orice natură, inclusiv subscriere, plasamentele (private sau publice) în calitate de agent și furnizarea de servicii conexe;

brokeraj monetar;

gestionarea activelor, de exemplu gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare și fiduciare;

serviciile de decontare și compensare a activelor financiare, inclusiv valorile mobiliare, produsele financiare derivate și alte instrumente negociabile;

comunicarea și transferul de informații financiare, prelucrarea datelor financiare și software-ul aferent; și

servicii de consultanță, de intermediere și alte servicii financiare auxiliare privind toate activitățile enumerate la punctele (i)-(xi), inclusiv furnizarea de informații privind creditele și evaluarea dosarelor de credit, cercetări și consultanță privind investițiile și portofoliile de investiții, consultanță privind achizițiile, restructurările și strategiile societăților comerciale;

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț și certificate de depozit);

valută;

produse derivate, inclusiv, dar nelimitându-se la futures și opțiuni;

instrumente ale cursului de schimb și ale ratei dobânzilor, inclusiv produse cum ar fi swap și contractele la termen pe rata dobânzii;

valori mobiliare transferabile; și

alte instrumente și active financiare negociabile, inclusiv lingouri;

asigurări directe (inclusiv coasigurare):

de viață;

altele decât asigurările de viață;

reasigurare și retrocedare;

activitățile de intermediere a asigurărilor, precum activități de brokeraj și de agenție; și

servicii auxiliare asigurărilor, cum ar fi serviciile de consultanță, de actuariat, de evaluare a riscurilor și serviciile de soluționare a cererilor de despăgubire; și

de viață;

altele decât asigurările de viață;

acceptarea depozitelor și a altor fonduri rambursabile de la populație;

împrumuturi de orice natură, inclusiv credite de consum, credite ipotecare, factoring-ul și finanțarea tranzacțiilor comerciale;

leasing financiar;

toate serviciile de plăți și transferuri monetare, inclusiv cărțile de credit sau de debit, cecurile de călătorie și cecurile bancare;

garanții și angajamente;

operațiuni în nume propriu sau în numele clienților, pe piața bursieră, pe piața extrabursieră sau pe alte piețe, și anume:

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț și certificate de depozit);

valută;

produse derivate, inclusiv, dar nelimitându-se la futures și opțiuni;

instrumente ale cursului de schimb și ale ratei dobânzilor, inclusiv produse cum ar fi swap și contractele la termen pe rata dobânzii;

valori mobiliare transferabile; și

alte instrumente și active financiare negociabile, inclusiv lingouri;

participarea la emisiunile de valori mobiliare de orice natură, inclusiv subscriere, plasamentele (private sau publice) în calitate de agent și furnizarea de servicii conexe;

brokeraj monetar;

gestionarea activelor, de exemplu gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare și fiduciare;

serviciile de decontare și compensare a activelor financiare, inclusiv valorile mobiliare, produsele financiare derivate și alte instrumente negociabile;

comunicarea și transferul de informații financiare, prelucrarea datelor financiare și software-ul aferent; și

servicii de consultanță, de intermediere și alte servicii financiare auxiliare privind toate activitățile enumerate la punctele (i)-(xi), inclusiv furnizarea de informații privind creditele și evaluarea dosarelor de credit, cercetări și consultanță privind investițiile și portofoliile de investiții, consultanță privind achizițiile, restructurările și strategiile societăților comerciale;

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț și certificate de depozit);

valută;

produse derivate, inclusiv, dar nelimitându-se la futures și opțiuni;

instrumente ale cursului de schimb și ale ratei dobânzilor, inclusiv produse cum ar fi swap și contractele la termen pe rata dobânzii;

valori mobiliare transferabile; și

alte instrumente și active financiare negociabile, inclusiv lingouri;

un guvern, o bancă centrală sau o autoritate monetară a unei părți sau o entitate deținută sau controlată de către o parte, care este în principal însărcinată cu exercitarea unor funcții publice sau activități de serviciu public, cu excepția unei entități însărcinate în principal cu prestarea unor servicii financiare în condiții comerciale; sau

o entitate privată, care îndeplinește funcții ce revin în mod normal unei bănci centrale sau unei autorități monetare, atunci când exercită aceste funcții;

Fiecare parte poate adopta sau menține măsuri din motive legate de prudență, inclusiv:

protecția investitorilor, a deponenților, a asiguraților sau a persoanelor cărora li se datorează drepturi cu caracter fiduciar de către prestatorul de servicii financiare; și

asigurarea integrității și stabilității sistemului financiar al părții.

Aceste măsuri nu sunt mai constrângătoare decât este necesar pentru a realiza obiectivul lor și, în cazul în care nu sunt conforme cu dispozițiile prezentului acord, nu se utilizează drept mijloc de evitare a îndeplinirii angajamentelor sau obligațiilor care revin fiecărei părți în temeiul dispozițiilor respective.

Nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează ca impunând uneia dintre părți divulgarea de informații referitoare la afacerile și la conturile unor clienți individuali sau orice informații confidențiale sau protejate deținute de organismele publice.

Fără a aduce atingere altor mijloace de reglementare prudențială a comerțului transfrontalier cu servicii financiare, una dintre părți poate solicita înregistrarea prestatorilor de servicii financiare din cealaltă parte și a instrumentelor financiare.

Părțile recunosc importanța unor reglementări și politici transparente care guvernează activitățile prestatorilor de servicii financiare în ceea ce privește facilitarea accesului prestatorilor străini de servicii financiare, precum și a operațiunilor lor pe piețele părților. Fiecare parte se angajează să promoveze transparența în materie de reglementare cu privire la serviciile financiare.

Atunci când apartenența, participarea sau accesul la orice organism de autoreglementare, bursă sau piață de valori mobiliare sau futures, agenție de compensare sau orice altă organizație sau asociație este cerută de una dintre părți pentru ca prestatorii de servicii financiare din cealaltă parte să poată presta servicii financiare în condiții de egalitate cu prestatorii de servicii financiare din partea respectivă sau atunci când partea oferă în mod direct sau indirect acestor entități privilegii sau avantaje în materie de prestare a serviciilor financiare, partea în cauză se asigură că aceste organisme de autoreglementare respectă obligațiile prevăzute la articolele 7.6, 7.8, 7.12 și 7.14.

În termenii și condițiile care acordă tratament național, fiecare parte acordă prestatorilor de servicii financiare din cealaltă parte stabiliți pe teritoriul său acces la sistemele de plată și compensare exploatate de entități publice, precum și la facilitățile oficiale de finanțare și refinanțare disponibile în cursul activităților comerciale obișnuite. Prezentul articol nu vizează să confere acces la facilitățile de creditor de ultimă instanță ale unei părți.

Fiecare parte autorizează un prestator de servicii financiare din cealaltă parte, stabilit pe teritoriul său, să presteze orice noi servicii financiare pe care partea respectivă le-ar autoriza în cazul prestatorilor săi proprii de servicii financiare, sub rezerva ca introducerea noilor servicii financiare să nu necesite adoptarea unei legi noi sau modificarea unei legi existente. O parte poate stabili forma instituțională și juridică prin care serviciul poate fi prestat și poate impune o autorizație pentru prestarea serviciului în cauză. Atunci când se cere o astfel de autorizație, se ia o decizie într-un termen rezonabil, iar autorizația poate fi refuzată numai din motive prudențiale.

Doi ani cel târziu de la intrarea în vigoare a prezentului acord și, în niciun caz mai târziu de data efectivă a angajamentelor similare care decurg din alte acorduri de integrare economică:

fiecare parte autorizează un prestator de servicii financiare din cealaltă parte, stabilit pe teritoriul său, să transfere informații în formă electronică sau în altă formă, către și dinspre teritoriul său, pentru prelucrarea datelor, atunci când prelucrarea este necesară pentru activitățile comerciale obișnuite ale acestui prestator de servicii financiare; și

fiecare parte își reafirmă angajamentul de a proteja drepturile fundamentale și libertatea persoanelor și adoptă măsuri de garantare a protecției vieții private, în special în ceea ce privește transferul datelor cu caracter personal.

Nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entitățile sale publice, să desfășoare sau să presteze în exclusivitate, pe teritoriul său, activități sau servicii care fac parte dintr-un sistem public de pensii sau sistem oficial de asigurări sociale, cu excepția cazurilor în care activitățile respective pot fi desfășurate, în temeiul reglementărilor sale naționale, de către prestatori de servicii financiare aflați în concurență cu entități publice sau cu instituții private.

Nicio dispoziție din prezentul acord nu se aplică activităților desfășurate de o bancă centrală, de o autoritate monetară sau de o altă entitate publică în cadrul politicii monetare sau în cadrul politicii cursului de schimb.

Nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entitățile sale publice, să desfășoare sau să presteze în exclusivitate, pe teritoriul său, activități sau servicii în contul sau cu garanția părții sau cu utilizarea resurselor financiare ale acesteia, inclusiv ale entităților sale publice, cu excepția cazurilor în care activitățile respective pot fi desfășurate, în temeiul reglementărilor sale naționale, de către prestatori de servicii financiare aflați în concurență cu entități publice sau cu instituții private.

Capitolul paisprezece (Soluționarea diferendelor) se aplică soluționării diferendelor în materie de servicii financiare care decurg în temeiul prezentului capitol, cu excepția cazului în care prezentul articol dispune altfel.

Comitetul pentru comerț stabilește, în cel mult șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord, o listă de 15 persoane. Fiecare parte propune respectiv cinci persoane și părțile selectează, de asemenea, cinci persoane care nu sunt resortisanți ai niciunei părți și care vor funcționa în calitate de președinte al comisiei de arbitraj. Persoanele respective vor avea cunoștințe sau experiență în materie de drept al serviciilor financiare sau experiență practică în acest domeniu, ceea ce poate include reglementarea prestatorilor de servicii financiare, și se vor conforma anexei 14-C (Codul de conduită al membrilor comisiilor de arbitraj și al mediatorilor).

Atunci când se selectează membrii comisiei de arbitraj în temeiul articolului 14.5 alineatul (3) (Constituirea comisiei de arbitraj), al articolului 14.9 alineatul (3) (Termenul rezonabil de respectare), al articolului 14.10 alineatul (3) (Examinarea măsurilor luate pentru respectarea hotărârii comisiei de arbitraj), al articolului 14.11 alineatul (4) (Soluții temporare în caz de nerespectare a hotărârii), al articolului 14.12 alineatul (3) (Revizuirea măsurilor de respectare luate după suspendarea obligațiilor), al articolelor 6.1, 6.3 și 6.4 (Înlocuire) din anexa 14-B (Regulamentul de procedură privind arbitrajul), selectarea se face din lista întocmită în temeiul alineatului (2).

Fără a aduce atingere articolului 14.11, în cazul în care o comisie consideră că o măsură nu este conformă cu acordul și măsura care face obiectul diferendului afectează sectorul serviciilor financiare și orice alt sector, partea reclamantă poate suspenda beneficiile din sectorul serviciilor financiare care au un efect echivalent cu efectul măsurii respective în sectorul serviciilor financiare. În cazul în care măsura afectează numai un sector, altul decât sectorul serviciilor financiare, partea reclamantă nu poate suspenda beneficiile din sectorul serviciilor financiare.

O parte poate recunoaște măsurile prudențiale ale celeilalte părți atunci când stabilește modul de aplicare a măsurilor acestei părți cu privire la serviciile financiare. Această recunoaștere, care poate fi realizată prin armonizare sau altfel, se poate baza pe un acord sau o înțelegere între părți sau poate fi acordată în mod autonom.

O parte care este parte la un acord sau o înțelegere cu un terț, de tipul celor menționate la alineatul (1), fie acesta existent în momentul intrării în vigoare a prezentului acord sau viitor, acordă celeilalte părți o posibilitate adecvată de a-și negocia aderarea la aceste acorduri sau înțelegeri sau de a negocia unele comparabile cu acesta, în condiții în care ar exista o echivalență în ceea ce privește reglementarea, supravegherea, punerea în aplicare a acestor reglementări și, după caz, proceduri privind schimbul de informații între părțile la acord sau înțelegere. Atunci când o parte acordă recunoașterea în mod autonom, această oferă o posibilitate adecvată celeilalte părți să demonstreze existența unor astfel de circumstanțe.

Subsecțiunea F

Prezenta subsecțiune stabilește principiile privind liberalizarea serviciilor de transport maritim internațional în conformitate cu secțiunile B-D.

În sensul prezentei subsecțiuni:

transportul maritim internațional cuprinde operațiuni de transport ușă la ușă, care presupune transportul mărfurilor prin intermediul mai multor mijloace de transport, inclusiv maritim, însoțit de un singur document de transport și, în acest scop, cu dreptul de a contacta direct prestatorii care oferă alte mijloace de transport;

servicii de manipulare a încărcăturilor maritime înseamnă activități desfășurate de societăți de exploatare portuară, inclusiv operatorii de terminale, cu excepția activităților directe ale docherilor, atunci când această forță de muncă este organizată independent de societățile de exploatare portuară sau de exploatare a terminalelor. Activitățile vizate includ organizarea și supravegherea următoarelor operațiuni:

încărcarea/descărcarea navelor;

amararea/dezamararea mărfurilor; și

recepționarea/livrarea și depozitarea în siguranță a mărfurilor înainte de expediere sau după descărcare;

servicii de vămuire (sau servicii de brokeraj vamal) înseamnă activități care constau în îndeplinirea, în numele unei alte părți, a formalităților vamale privind importul, exportul sau transportul direct al mărfurilor, indiferent dacă acest serviciu reprezintă principala activitate a prestatorului de servicii sau o completare obișnuită a activității sale principale;

servicii de staționare și depozitare a containerelor înseamnă activități care constau în depozitarea containerelor în porturi, în vederea umplerii/golirii, a reparării și a punerii lor la dispoziție pentru expediere; și

servicii de agenții maritime înseamnă activități care constau în reprezentarea, într-o zonă geografică dată, în calitate de agent, a intereselor comerciale ale uneia sau mai multor linii de navigație sau societăți de navigație, în următoarele scopuri:

comercializarea și vânzarea serviciilor de transport maritim și a serviciilor conexe, de la cotare până la facturare, precum și emisiunea de conosamente în numele societăților, achiziționarea și revânzarea serviciilor conexe necesare, întocmirea documentelor și furnizarea de informații comerciale; și

acționarea în numele societăților care organizează escala navei sau preluarea încărcăturilor atunci când aceasta este solicitată.

încărcarea/descărcarea navelor;

amararea/dezamararea mărfurilor; și

recepționarea/livrarea și depozitarea în siguranță a mărfurilor înainte de expediere sau după descărcare;

comercializarea și vânzarea serviciilor de transport maritim și a serviciilor conexe, de la cotare până la facturare, precum și emisiunea de conosamente în numele societăților, achiziționarea și revânzarea serviciilor conexe necesare, întocmirea documentelor și furnizarea de informații comerciale; și

acționarea în numele societăților care organizează escala navei sau preluarea încărcăturilor atunci când aceasta este solicitată.

Ținând seama de nivelurile existente de liberalizare între părți în ceea ce privește transportul maritim internațional:

părțile aplică efectiv principiul accesului nerestricționat pe piețele și la schimburile comerciale maritime internaționale pe baze comerciale și în mod nediscriminatoriu; și

fiecare parte acordă navelor care arborează pavilionul celeilalte părți sau care sunt exploatate de prestatori de servicii ai celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor nave în ceea ce privește, inter alia, accesul la porturi, utilizarea infrastructurii și a serviciilor maritime auxiliare ale porturilor, inclusiv taxele și cheltuielile aferente, instalațiile vamale și alocarea danelor și a instalațiilor de încărcare și descărcare.

În aplicarea acestor principii, părțile:

se abțin să introducă dispoziții privind împărțirea încărcăturii în viitoarele acorduri bilaterale cu părți terțe privind serviciile de transport maritim, inclusiv vracul solid și lichid și traficul de linie și nu activează astfel de clauze de împărțire a încărcăturii, în cazul în care acestea există în acorduri bilaterale precedente; și

abrogă și se abțin să introducă, de la intrarea în vigoare a prezentului acord, orice măsuri unilaterale, obstacole administrative, tehnice și de altă natură care ar putea restricționa concurența liberă și echitabilă sau care ar putea constitui restricții deghizate sau ar putea avea efecte discriminatorii asupra libertății de a presta servicii în domeniul transportului maritim internațional.

Fiecare parte permite prestatorilor de servicii maritime internaționale ai celeilalte părți să aibă o prezență comercială pe teritoriul său în condiții de stabilire și funcționare care nu sunt mai puțin favorabile decât cele acordate propriilor săi prestatori de servicii sau celor din oricare țară terță, în funcție de acelea care sunt cele mai avantajoase, în conformitate cu condițiile înscrise în lista sa de angajamente.

Fiecare parte pune la dispoziția prestatorilor de transport maritim internațional ai celeilalte părți, în condiții rezonabile și nediscriminatorii, următoarele servicii portuare:

pilotaj;

asistență la remorcare și tracțiune;

aprovizionare;

alimentare cu combustibil și alimentare cu apă;

colectarea gunoiului și eliminarea deșeurilor de balast;

serviciile căpitanului de port;

asistență în navigație; și

servicii operaționale pe uscat esențiale exploatărilor de nave, inclusiv comunicații, furnizare de apă și de electricitate, instalații pentru reparații de urgență, servicii de ancorare, dane și servicii de acostare.

SECȚIUNEA F

Părțile, recunoscând creșterea economică și oportunitățile comerciale pe care le generează comerțul electronic, importanța evitării barierelor pentru utilizarea și dezvoltarea acestuia, precum și aplicabilitatea Acordului OMC la măsurile care afectează comerțul electronic, convin să promoveze dezvoltarea comerțului electronic între ele, în special prin cooperarea cu privire la chestiunile generate de comerțul electronic în cadrul prezentului capitol.

Părțile convin că dezvoltarea comerțului electronic trebuie să fie compatibilă în totalitate cu standardele internaționale în materie de protecție a datelor, pentru a asigura încrederea utilizatorilor de comerț electronic.

Părțile convin să nu instituie taxe vamale la livrările pe cale electronică.

Părțile mențin un dialog privind problemele de reglementare ridicate de comerțul electronic, care va aborda, printre altele, următoarele aspecte:

recunoașterea certificatelor de semnătură electronică eliberate publicului și facilitarea serviciilor transfrontaliere de certificare;

responsabilitatea prestatorilor de servicii intermediari în ceea ce privește transmiterea sau stocarea informațiilor;

tratamentul comunicațiilor electronice comerciale nesolicitate;

protecția consumatorilor în domeniul comerțului electronic;

dezvoltarea comerțului care nu utilizează suportul de hârtie; și

orice alte aspecte relevante pentru dezvoltarea comerțului electronic.

Dialogul poate include schimbul de informații cu privire la legislația respectivă a părților referitoare la aceste aspecte, precum și cu privire la punerea în aplicare a legislației în cauză.

SECȚIUNEA G

Sub rezerva cerinței ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între țările în care există astfel de condiții, sau o restricție mascată în calea stabilirii sau a prestării transfrontaliere de servicii, nici o dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând adoptarea sau aplicarea de una sau cealaltă parte a măsurilor:

necesare pentru protejarea securității publice și moralității publice sau pentru menținerea ordinii publice;

necesare pentru protecția vieții sau sănătății oamenilor, animalelor sau a plantelor;

referitoare la conservarea resurselor naturale epuizabile atunci când aceste măsuri sunt aplicate împreună cu restricții privind investitorii interni sau oferta sau consumul intern de servicii;

necesare pentru protecția patrimoniului național de valoare artistică, istorică sau arheologică;

necesare pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege sau actelor administrative care nu contravin dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv a celor legate de:

prevenirea practicilor neloiale și frauduloase sau remedierea efectelor nerespectării contractelor;

protejarea vieții private a persoanelor în legătură cu prelucrarea și difuzarea datelor cu caracter personal și protejarea confidențialității dosarelor și a conturilor personale;

siguranță;

incompatibile cu articolele 7.6 și 7.12, cu condiția ca diferența în ceea ce privește tratamentul să asigure impunerea sau colectarea echitabilă sau eficientă a impozitelor directe asupra activităților economice, asupra investitorilor sau asupra prestatorilor de servicii din cealaltă parte.

se aplică investitorilor și prestatorilor de servicii nerezidenți pentru recunoașterea faptului că obligația fiscală a nerezidenților este determinată în privința elementelor impozabile care au sursa sau sunt situate pe teritoriul părții;

se aplică nerezidenților pentru asigurarea impunerii sau colectării impozitelor pe teritoriul părții;

se aplică nerezidenților sau rezidenților pentru a împiedica evaziunea sau frauda fiscală, inclusiv măsurile de punere în executare;

se aplică consumatorilor de servicii prestate pe teritoriul sau având proveniența de pe teritoriul celeilalte părți pentru a asigura impunerea sau colectarea impozitelor datorate de acești consumatori, provenind din surse de pe teritoriul părții;

se face distincția între investitorii și prestatorii de servicii care fac obiectul impozitării articolelor impozabile la nivel mondial și alți investitori și prestatori de servicii, în virtutea diferenței referitoare la tipul de bază impozabilă care există între aceștia; sau

determină, atribuie și repartizează veniturile, beneficiile, câștigurile, pierderile, deducerile sau activele persoanelor fizice sau sucursalelor rezidente, sau între persoanele asociate sau sucursale ale aceleași persoane, în scopul menținerii bazei impozabile a părții.

CAPITOLUL OPT

Părțile se angajează să nu impună restricții și să autorizeze, într-o monedă liber convertibilă, efectuarea tuturor plăților și transferurilor din contul curent al balanței de plăți între rezidenții părților, în conformitate cu Statutul Fondului Monetar Internațional.

În ceea ce privește tranzacțiile legate de contul de capital și de contul financiar al balanței de plăți, părțile se angajează să nu impună nicio restricție asupra liberei circulații a capitalurilor cu privire la investițiile directe efectuate în conformitate cu legislația țării gazdă și alte tranzacții liberalizate în conformitate cu dispozițiile capitolului șapte (Comerțul cu servicii, înființarea și comerțul electronic) și cu privire la lichidarea și repatrierea capitalului respectiv investit și a profitului care rezultă din acesta.

Fără a aduce atingere altor dispoziții din prezentul acord, părțile asigură, în ceea ce privește tranzacțiile care nu sunt vizate de alineatul (1), înregistrate în contul de capital și contul financiar al balanței de plăți, în conformitate cu legislația țării gazdă, libera circulație, de către investitorii din cealaltă parte, a capitalului legat, printre altele, de următoarele elemente:

credite legate de tranzacțiile comerciale, inclusiv de prestarea serviciilor la care participă un rezident dintr-una din părți;

împrumuturi și credite financiare; sau

participarea la capitalul unei persoane juridice fără a se urmări stabilirea sau menținerea de legături economice durabile.

Fără a aduce atingere altor dispoziții din prezentul acord, părțile nu introduc noi restricții cu privire la circulația capitalurilor între rezidenții părților și nu fac aranjamentele existente mai restrictive.

Părțile se pot consulta în vederea unei mai bune facilitării a circulației capitalurilor între ele pentru a promova obiectivele prezentului acord.

Sub rezerva cerinței ca aceste măsuri să nu se aplice într-o manieră care ar constitui fie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între țările unde există astfel de condiții, fie o restricție deghizată în calea circulației capitalurilor, nici o dispoziție a prezentului capitol nu se interpretează ca împiedicând adoptarea sau aplicarea de către oricare dintre părți a măsurilor:

necesare pentru protejarea securității publice și moralității publice sau pentru menținerea ordinii publice; sau

necesare pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege sau actelor administrative care nu contravin dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv a celor legate de:

prevenirea infracțiunilor penale, a practicilor neloiale și frauduloase sau remedierea efectelor nerespectării contractelor (faliment, insolvabilitate și protejarea drepturilor creditorilor);

măsuri adoptate sau menținute pentru a asigura integritatea și stabilitatea sistemului financiar al uneia dintre părți;

emisiunea, comercializarea sau tranzacționarea titlurilor de valoare, opțiunilor, operațiunilor la termen sau altor instrumente derivate;

raportarea financiară sau înregistrarea contabilă a transferurilor atunci când acest lucru este necesar pentru a veni în sprijinul autorităților responsabile cu aplicarea legii sau al autorităților de reglementare a sistemului financiar; sau

asigurarea respectării ordinelor sau hotărârilor din cadrul procedurilor juridice sau administrative.

În cazul în care, în circumstanțe excepționale, plățile și circulația capitalurilor între părți cauzează sau amenință să cauzeze dificultăți majore pentru funcționarea politicii monetare sau a politicii cursului de schimb în Coreea sau în unul sau mai multe state membre ale Uniunii Europene, măsurile de salvgardare strict necesare în materie de circulație a capitalurilor pot fi luate de părțile în cauză, pentru o perioadă de maximum șase luni.

să nu fie confiscatorii;

să nu constituie o practică de curs de schimb dual sau multiplu;

să nu influențeze într-un alt mod capacitatea investitorilor de a obține o rată de rentabilitate de piață pe teritoriul părții care a luat măsuri de salvgardare cu privire la orice active vizate de restricții;

să evite afectarea inutilă a intereselor comerciale, economice sau financiare ale celeilalte părți;

să fie temporare și să fie eliminate progresiv pe măsură ce situația care a necesitat instituirea unor astfel de măsuri se îmbunătățește; și

să fie imediat publicate de autoritățile competente responsabile de politica valutară.

Comitetul pentru comerț este informat de îndată cu privire la adoptarea oricărei măsuri de salvgardare și, în cel mai scurt termen, cu privire la un calendar pentru eliminarea măsurii respective.

CAPITOLUL NOUĂ

Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile care le revin în temeiul Acordului privind achizițiile publice din anexa 4 la Acordul OMC (denumit în continuare AAP 1994) și interesul lor în a extinde în continuare oportunitățile comerciale bilaterale de pe piața de achiziții publice a fiecărei părți.

Părțile recunosc interesul lor comun în promovarea liberalizării piețelor de achiziții publice, în contextul unui sistem comercial internațional bazat pe reguli. Părțile continuă să coopereze la revizuirea în temeiul articolului XXIV:7 din AAP 1994, și în cadrul altor forumuri internaționale de resort.

Nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca fiind o derogare de la drepturile și obligațiile părților care le revin în temeiul AAP 1994 sau al unui alt acord care îl înlocuiește.

În ceea ce privește toate achizițiile vizate de prezentul capitol, părțile aplică textul convenit provizoriu și revizuit al AAP (denumit în continuare AAP revizuit), cu excepția următoarelor elemente:

cel mai favorabil tratament pentru mărfurile, serviciile și prestatorii din cealaltă parte [articolul IV paragraful 1 litera (b) și alineatul 2 din AAP revizuit];

tratament special și diferențiat pentru țările în curs de dezvoltare (articolul V din AAP revizuit);

condițiile de participare [articolul VIII alineatul (2) din AAP revizuit] care sunt înlocuite de următoarele: nu impune condiția conform căreia, pentru ca un prestator dintr-o parte să participe la o achiziție publică sau să-i fie atribuit un contract, trebuie fie să fi câștigat anterior unul sau mai multe contracte atribuite de o entitate din cealaltă parte, fie să aibă experiență anterioară de lucru pe teritoriul părții în cauză, cu excepția cazului în care experiența anterioară de lucru este esențială pentru îndeplinirea cerințelor aferente achiziției;

instituții (articolul XXI din AAP revizuit); și

dispoziții finale (articolul XXII din AAP revizuit).

În scopul aplicării AAP revizuit în conformitate cu alineatul (4):

prin acord din AAP revizuit se înțelege capitol, cu excepția expresiei țări care nu sunt părți la prezentul acord care înseamnă țări nepărți și a expresiei parte la acord care înseamnă parte;

prin alte părți din AAP revizuit se înțelege cealaltă parte; și

prin comitet din AAP revizuit se înțelege grup de lucru.

Achizițiile vizate de prezentul capitol sunt toate achizițiile incluse în anexele aferente fiecărei părți la AAP 1994 și orice notă anexată la acestea, inclusiv modificările sau înlocuirile corespondente.

În temeiul prezentului acord, contractele de construire-exploatare-transfer (denumite în continuare contracte BOT) și concesionările de lucrări publice, astfel cum sunt definite în anexa 9, fac obiectul anexei 9.

Grupul de lucru pentru achizițiile publice, instituit în temeiul articolului 15.3 alineatul (1) (Grupuri de lucru) se reunește după cum s-a stabilit de comun acord sau la solicitarea uneia dintre părți în scopul de a:

analiza chestiuni referitoare la achizițiile publice și la contractele BOT sau la concesionările de lucrări publice care îi sunt adresate de una dintre părți;

comunica informații referitoare la oportunitățile de achiziții publice, de contracte BOT și de concesionări de lucrări publice din fiecare parte; și

discuta orice alte aspecte referitoare la aplicarea prezentului capitol.

CAPITOLUL ZECE

SECȚIUNEA A

Obiectivele prezentului capitol sunt următoarele:

facilitarea producției și a comercializării de produse inovatoare și creative pe teritoriul părților; și

atingerea unui nivel adecvat și efectiv de protecție și de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală.

Părțile asigură aplicarea adecvată și eficientă a tratatelor internaționale care reglementează proprietatea intelectuală și la care acestea sunt părți și a Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală din anexa 1C la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (denumit în continuare Acordul TRIPS). Dispozițiile prezentului capitol completează și precizează drepturile și obligațiile care revin părților în temeiul Acordului TRIPS.

În sensul prezentului acord, drepturile de proprietate intelectuală includ:

drepturile de autor, inclusiv drepturile de autor asupra programelor de calculator, drepturile legate de baze de date și drepturile conexe;

drepturile legate de brevete;

mărci de comerț;

mărci de servicii;

desene;

configurații (topografii) de circuite integrate;

indicații geografice;

soiuri de plante; și

protecția informațiilor nedivulgate.

Protecția drepturilor de proprietate intelectuală include protecția împotriva concurenței neloiale, astfel cum este menționată la articolul 10a din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale (1967) (denumită în continuare Convenția de la Paris).

Părțile convin să facă schimb de opinii și informații cu privire la practicile și politicile lor care afectează transferul de tehnologii, atât în cadrul regiunilor lor, cât și cu țări terțe. Acest lucru include, în special, măsuri destinate să faciliteze fluxurile de informații, parteneriatele economice, acordarea de licențe și subcontractarea. Se acordă o atenție deosebită condițiilor necesare pentru crearea unui mediu adecvat favorabil pentru transferul de tehnologii în țările gazdă, inclusiv, printre altele, în ceea ce privește aspecte precum dezvoltarea capitalului uman și cadrul legal.

Fiecare parte ia măsuri, după caz, pentru a preveni sau controla practicile sau condițiile de autorizare în materie de drepturi de proprietate intelectuală, care ar putea să afecteze negativ transferul internațional de tehnologie și să constituie un abuz al drepturilor de proprietate intelectuală de către titularii drepturilor.

Părțile sunt libere să-și stabilească propriul regim de epuizare a drepturilor de proprietate intelectuală.

SECȚIUNEA B

Subsecțiunea A

Părțile respectă următoarele articole:

articolele 1-22 din Convenția internațională pentru protecția artiștilor interpreți sau executanți, a producătorilor de fonograme și a organismelor de radiodifuziune (1961) (denumită în continuare Convenția de la Roma);

articolele 1-18 din Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice (1971) (denumită în continuare Convenția de la Berna);

articolele 1-14 din Tratatul privind drepturile de autor (1996) (denumit în continuare TDA) al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (denumită în continuare OMPI); și

articolele 1-23 din Tratatul OMPI privind interpretările, execuțiile și fonogramele (1996) (denumit în continuare TIEF).

Fiecare parte prevede că, în cazul în care durata protecției unei lucrări se calculează în funcție de durata de viață a unei persoane fizice, aceasta nu este inferioară duratei de viață a autorului și respectiv unei perioade de 70 de ani după decesul autorului.

Drepturile organismelor de radiodifuziune și televiziune încetează după 50 ani de la prima difuzare a unei emisiuni, indiferent dacă această emisiune a fost difuzată cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit.

Nicio parte nu poate autoriza retransmiterea semnalelor de televiziune (fie terestre, prin cablu sau satelit) pe internet fără autorizație din partea titularului (titularilor) dreptului, dacă există, a conținutului semnalului și a semnalului.

Părțile depun eforturi să faciliteze stabilirea de aranjamente între societățile lor respective de gestiune colectivă a drepturilor de autor în scopul de a asigura în mod reciproc între părți un acces mai ușor la conținut și o transmitere mai ușoară a acestuia, precum și pentru a asigura transferul reciproc de redevențe pentru utilizarea lucrărilor sau a altor obiecte protejate de drepturile de autor aparținând părților. Părțile se străduiesc să realizeze un nivel ridicat de raționalizare și să îmbunătățească transparența cu privire la executarea sarcinii societăților respective de gestiune colectivă a drepturilor de autor.

În sensul prezentului articol:

difuzare prin radio sau televiziune se referă la transmiterea fără fir a sunetelor sau a imaginilor și a sunetelor sau reprezentări ale acestora, în scopul recepționării de către public; acest termen desemnează, de asemenea, o astfel de transmisiune efectuată prin satelit; transmisiunea de semnale criptate este asimilată difuzării prin radio sau televiziune în cazul în care mijloacele de decriptare sunt furnizate publicului prin organismul de radiodifuziune sau televiziune sau cu consimțământul său; și

comunicare către public se referă la transmiterea către public, prin orice mijloc, altul decât radiodifuzarea, a sunetelor unei interpretări sau execuții sau de sunete sau de reprezentări de sunete fixate în fonogramă. În sensul alineatului 5, expresia comunicare către public desemnează, de asemenea, faptul de a face ca sunetele sau reprezentările de sunete fixate pe o fonogramă să fie audibile de către public.

Fiecare parte prevede pentru artiștii interpreți sau executanți dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice radiodifuzarea sau televizarea fără fir și comunicarea către public a interpretărilor sau execuțiilor lor, cu excepția cazului în care execuția este ea însăși deja o execuție sau interpretare radiodifuzată/televizată sau efectuată pornind de la o fixare.

Fiecare parte prevede pentru artiștii interpreți sau executanți și pentru producătorii de fonograme dreptul la o remunerație echitabilă unică, în cazul în care o fonogramă publicată în scop comercial sau o reproducere a fonogramei respective este folosită pentru radiodifuzare fără fir sau pentru orice comunicare către public.

Fiecare parte prevede în legislația sa că artiștii interpreți sau executanți sau producătorii de fonograme sau ambele categorii solicită utilizatorului o remunerație echitabilă unică. Părțile pot adopta dispoziții legislative prin care să fie stabilite condițiile de repartizare a remunerației echitabile unice între artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme, în cazul în care nu există un acord între părțile interesate.

Fiecare parte prevede pentru organismele de radiodifuziune sau de televiziune dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:

redifuzarea la radio sau la televiziune a emisiunilor lor;

fixarea emisiunilor lor; și

comunicarea către public a emisiunilor de televiziune dacă comunicarea se efectuează în locuri accesibile publicului în urma plătirii unei taxe de intrare. Stabilirea condițiilor în care protecția acestui drept poate fi exercitată este un subiect care ține de legislația internă a statului în care protecția este solicitată.

Părțile convin să facă schimb de opinii și de informații cu privire la practicile și politicile privind dreptul de suită al artiștilor. În termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părțile lansează consultări pentru a reexamina dacă introducerea unui drept de suită pentru artiști în Coreea este un demers dezirabil și fezabil.

Părțile pot prevedea în legislația lor limitări sau excepții aduse drepturilor conferite titularilor drepturilor menționate la articolele 10.5-10.10, în anumite cazuri speciale în care nu se aduce atingere exploatării normale a operei și nici nu se cauzează vreun prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularilor drepturilor.

Fiecare parte prevede protecție juridică adecvată împotriva nerespectării oricăror măsuri tehnice eficiente, pe care persoana respectivă le efectuează cu bună știință sau având motive întemeiate să știe că urmărește acest obiectiv.

Fiecare parte prevede protecție juridică adecvată împotriva fabricării, importului, distribuirii, vânzării, închirierii, publicității în scopul vânzării sau închirierii sau posesiunii în scopuri comerciale a dispozitivelor, produselor sau componentelor sau prestării de servicii care:oricăror măsuri tehnice eficiente.

fac obiectul unei promovări, publicități sau vânzări în scopul nerespectării;

au doar un scop comercial sau o utilizare semnificativ limitată, alta decât nerespectarea; sau

sunt proiectate, produse, adaptate sau realizate în principal în scopul de a permite sau de a facilita nerespectarea

În sensul prezentului acord, măsuri tehnice se referă la orice tehnologie, dispozitiv sau componentă care, în cadrul funcționării normale, este proiectată pentru a preveni sau limita, în ceea ce privește operele sau alte obiecte protejate, acte care nu sunt autorizate de titularul dreptului de autor sau al unui drept conex dreptului de autor, conform legislației fiecărei părți. Măsurile tehnologice sunt considerate eficiente când utilizarea unei opere sau a unui alt obiect protejat este controlată de către titularii de drepturi prin intermediul aplicării unui cod de acces sau a unui procedeu de protecție, cum ar fi criptarea, bruierea sau alte transformări ale operei sau ale altui obiect protejat, sau a unui mecanism de control al copierii, care îndeplinește obiectivul de protecție.

Fiecare parte poate prevedea excepții și limitări la măsurile de punere în aplicare a alineatelor (1) și (2) în conformitate cu legislația lor și cu acordurile internaționale relevante menționate la articolul 10.5.

Fiecare parte prevede protecție juridică adecvată împotriva oricărei persoane care, în cunoștință de cauză, desfășoară fără autorizație următoarele acte:dacă persoana știe sau are motive întemeiate să știe că, făcând acest lucru, provoacă, permite, facilitează sau ascunde încălcarea unui drept de autor sau a oricăror drepturi conexe dreptului de autor prevăzute de legea din partea în cauză.

eliminarea sau modificarea oricăror informații referitoare la regimul drepturilor în format electronic; sau

distribuirea, importul în vederea distribuirii, radiodifuzarea sau televizarea, comunicarea către public sau punerea la dispoziția publicului a unor opere sau a altor obiecte protejate în temeiul prezentului acord, din care au fost eliminate sau modificate fără autorizație informațiile referitoare la regimul drepturilor în format electronic,

În sensul prezentului acord, informații privind regimul drepturilor se referă la orice informație furnizată de titularii de drepturi care permite identificarea operei sau a oricărui alt obiect protejat menționat în prezentul acord, a autorului sau a oricărui alt titular de drepturi; de asemenea se referă la informații despre condițiile și modalitățile de utilizare a operei sau a oricărui alt obiect protejat, precum și orice numere sau coduri reprezentând aceste informații.

Alineatul (2) se aplică atunci când oricare dintre aceste informații este asociată unei copii a unei opere sau a altui obiect protejat menționat în prezentul acord sau apare în legătură cu o comunicare către public a operei sau obiectului protejat respectiv.

Coreea îndeplinește integral obligațiile care decurg din articolele 10.6 și 10.7, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Subsecțiunea B

Uniunea Europeană și Coreea prevăd un sistem de înregistrare a mărcilor de comerț în care motivele de refuz al înregistrării unei mărci comerciale se comunică solicitantului în scris și pot să-i fie transmise și pe cale electronică, acesta având posibilitatea de a contesta refuzul și a face recurs pe cale juridică împotriva refuzului final. De asemenea, Uniunea Europeană și Coreea introduc posibilitatea ca părțile interesate să obiecteze împotriva cererilor de înregistrare de mărci de comerț. Uniunea Europeană și Coreea furnizează o bază de date electronică disponibilă pentru consultare publică conținând cereri de înregistrare și înregistrări ale mărcilor comerciale.

Uniunea Europeană și Coreea respectă Tratatul privind dreptul mărcilor (1994) și depun toate eforturile rezonabile pentru a respecta Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor (2006).

Fiecare parte prevede utilizarea echitabilă a termenilor descriptivi cu titlu de excepție de la drepturile conferite de o marcă comercială și poate prevedea alte excepții limitate, cu condiția ca ele să țină cont de interesele legitime ale titularilor mărcii sau ale terților.

Subsecțiunea C

După examinarea Legii privind controlul calității produselor agricole, cu normele de punere în aplicare, în ceea ce privește înregistrarea, controlul și protecția indicațiilor geografice pentru produsele agricole și produsele alimentare în Coreea, Uniunea Europeană ajunge la concluzia că această legislație îndeplinește elementele prevăzute la alineatul (6).

După examinarea Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului, cu normele de punere în aplicare, în ceea ce privește înregistrarea, controlul și protecția indicațiilor geografice pentru produsele agricole și produsele alimentare din Uniunea Europeană, și a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului, Coreea ajunge la concluzia că această legislație îndeplinește elementele prevăzute la alineatul (6).

După examinarea sintezei specificațiilor produselor agricole și ale produselor alimentare corespunzătoare indicațiilor geografice ale Coreei, enumerate în anexa 10-A, care au fost înregistrate de Coreea în temeiul legislației menționate la alineatul (1), Uniunea Europeană se angajează să protejeze indicațiile geografice ale Coreei enumerate în anexa 10-A, în conformitate cu nivelul de protecție prevăzut în prezentul capitol.

După examinarea sintezei specificațiilor produselor agricole și ale produselor alimentare corespunzătoare indicațiilor geografice ale Uniunii Europene, enumerate în anexa 10-A, care au fost înregistrate de Uniunea Europeană în temeiul legislației menționate la alineatul (2), Coreea se angajează să protejeze indicațiile geografice ale Uniunii Europene enumerate în anexa 10-A, în conformitate cu nivelul de protecție prevăzut în prezentul capitol.

Alineatul (3) se aplică indicațiilor geografice pentru vinuri în ceea ce privește indicațiile geografice adăugate în temeiul articolului 10.24.

Uniunea Europeană și Coreea convin că elementele pentru înregistrarea și controlul indicațiilor geografice menționate la alineatele (1) și (2) sunt următoarele:

un registru care enumeră indicațiile geografice protejate în teritoriile respective;

un proces administrativ care verifică că indicațiile geografice identifică o marfă ca originară dintr-un teritoriu, o regiune sau o localitate dintr-una din părți, în cazul în care o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică a mărfii poate fi atribuită, în mod esențial, originii sale geografice;

o cerință potrivit căreia o denumire înregistrată corespunde unui produs sau produse specifice pentru care este prevăzută o specificație pentru un produs care nu poate fi modificată decât printr-un proces administrativ corespunzător;

dispoziții de control care se aplică producției;

dispoziții juridice care prevăd că o denumire înregistrată poate fi utilizată de oricare operator care comercializează produse agricole sau produse alimentare care sunt conforme cu specificația corespunzătoare; și

o procedură de obiecție care permite luarea în considerare a intereselor legitime ale utilizatorilor anteriori ai denumirilor, fie că aceste denumiri sunt protejate ca formă de proprietate intelectuală sau nu.

În Coreea, indicațiile geografice ale Uniunii Europene enumerate în anexa 10-B sunt protejate pentru acele produse care utilizează indicațiile geografice respective în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii Europene cu privire la indicații geografice.

În Uniunea Europeană, indicațiile geografice ale Coreei enumerate în anexa 10-B sunt protejate pentru acele produse care utilizează indicațiile geografice respective în conformitate cu legislația relevantă a Coreei cu privire la indicații geografice.

O denumire înregistrată în conformitate cu prezenta subsecțiune poate fi folosită de orice operator care comercializează produse agricole, produse alimentare, vinuri, vinuri aromatizate sau băuturi spirtoase care sunt conforme cu specificațiile corespunzătoare.

Indicațiile geografice menționate la articolele 10.18 și 10.19 sunt protejate împotriva:

utilizării oricăror moduri de descriere sau prezentare a unei mărfi care indică sau sugerează că marfa în cauză provine dintr-o altă zonă geografică decât adevăratul loc de origine, astfel încât să inducă în eroare publicul în ceea ce privește originea geografică a mărfii;

utilizării unei indicații geografice de identificare a unei mărfi pentru o marfă similară, care nu este originară din locul precizat de indicația geografică respectivă, chiar dacă adevărata origine a mărfii este indicată sau indicația geografică este utilizată în traducere sau transcriere sau este însoțită de termeni precum gen, tip, stil, imitație sau alți termeni de acest gen; și

oricărei alte utilizăti care constituie un act de concurență neloială în sensul articolului 10a din Convenția de la Paris.

Prezentul acord nu aduce sub nicio formă atingere dreptului oricărei persoane de a-și folosi, în cursul comercializării, numele propriu sau al predecesorului său, cu excepția cazului în care numele respectiv este folosit de o manieră menită să inducă în eroare consumatorii.

În cazul în care indicațiile geografice ale părților sunt omonime, protecția se acordă fiecărei indicații, cu condiția să fi fost utilizată cu bună credință. Grupul de lucru privind indicațiile geografice decide condițiile practice de utilizare în care indicațiile geografice omonime vor fi diferențiate unele de altele, ținând seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii în cauză și de a nu induce în eroare consumatorii. În cazul în care o indicație geografică protejată prin prezentul acord este omonimă cu o indicație geografică a unei țări terțe, fiecare parte decide condițiile concrete de utilizare care permit diferențierea indicațiilor geografice omonime, ținând seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii în cauză și de a nu induce în eroare consumatorii.

Nicio dispoziție din prezentul acord nu obligă Uniunea Europeană sau Coreea să protejeze o indicație geografică care nu este sau nu mai este protejată în țara sa de origine sau care a ieșit din uz în țara respectivă.

Protecția unei indicații geografice în temeiul prezentului articol nu aduce atingere utilizării continue a mărcii comerciale care a fost solicitată, înregistrată sau consacrată prin utilizare, în cazul în care această posibilitate este prevăzută de legislația aplicabilă, pe teritoriul uneia dintre părți, înainte de data la care s-a solicitat protecția sau recunoașterea indicației geografice, cu condiția ca marca comercială respectivă să nu intre sub incidența motivelor de nulitate sau de revocare prevăzute de legislația părții în cauză. Data la care s-a solicitat protecția sau recunoașterea indicației geografice este stabilită în conformitate cu articolul 10.23 alineatul (2).

Părțile asigură respectarea protecției menționate la articolele 10.18-10.23 din proprie inițiativă, prin intervențiile oportune ale autorităților lor. De asemenea, ele asigură respectarea protecției la cererea unei părți interesate.

Înregistrarea unei mărci de comerț care corespunde oricăreia dintre situațiile menționate la articolul 10.21 alineatul (1) în legătură cu o indicație geografică protejată pentru mărfuri similare, este refuzată sau invalidată de părți, cu condiția ca o cerere de înregistrare a mărcii să fie depusă ulterior datei cererii de protecție sau recunoaștere a indicației geografice pe teritoriul în cauză.

În sensul alineatului (1):

pentru indicațiile geografice menționate la articolele 10.18 și 10.19, data cererii de protecție sau recunoaștere este data la care prezentul acord intră în vigoare; și

pentru indicațiile geografice menționate la articolul 10.24, data cererii de protecție sau recunoaștere este data la care una din părți primește cererea din partea celeilalte părți.

Uniunea Europeană și Coreea convin să adauge indicații geografice în vederea protecției, în anexele 10-A și 10-B, în conformitate cu procedura menționată la articolul 10.25.

Uniunea Europeană și Coreea convin să trateze, fără întârzieri nejustificate, cererile celeilalte părți de adăugare în anexe a indicațiilor geografice în vederea protecției.

O denumire nu poate să fie înregistrată ca indicație geografică atunci când aceasta coincide cu numele unui soi de plante, inclusiv cu al unui soi de struguri sau cu numele unei rase de animale și, în consecință, poate induce consumatorul în eroare cu privire la originea adevărată a produsului.

Grupul de lucru privind indicațiile geografice, instituit în temeiul articolului 15.3 alineatul (1) (Grupuri de lucru) se reunește, după cum s-a stabilit de comun acord sau la solicitarea uneia dintre părți, în scopul de a intensifica cooperarea dintre părți și dialogul în materie de indicații geografice. Grupul de lucru poate face recomandări și poate adopta decizii prin consens.

Locul reuniunii alternează între părți. Grupul de lucru se întrunește la o dată, într-un loc și într-un mod, inclusiv, dacă este cazul, prin videoconferință, stabilite de părți de comun acord, dar nu mai târziu de 90 de zile de la formularea cererii.

Grupul de lucru poate decide:

să modifice anexele 10-A și 10-B pentru a adăuga indicații geografice ale Uniunii Europene sau ale Coreei care, după încheierea procedurii relevante menționate la articolul 10.18 alineatele (3) și (4), dacă este cazul, sunt deopotrivă considerate de cealaltă parte ca reprezentând indicații geografice și care sunt protejate pe teritoriul celeilalte părți;

să modifice anexele menționate la litera (a) pentru a elimina indicațiile geografice individuale are încetează să mai fie protejate în partea de origine sau care, în conformitate cu legislația aplicabilă, nu mai îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate o indicație geografică în cealaltă parte; și

că trimiterea la legislația din prezentul acord se consideră trimitere la legea respectivă în forma modificată, înlocuită și aflată în vigoare la o anumită dată, ulterioară intrării în vigoare a prezentului acord.

Grupul de lucru asigură buna funcționare a prezentei subsecțiuni și poate lua în considerare orice aspect legat de punerea în aplicare și funcționarea sa. În special, acesta răspunde de:

schimbul de informații privind evoluțiile în materie de dispoziții legale și politici privind indicațiile geografice;

schimbul de informații privind indicațiile geografice individuale în vederea luării în considerare a protecției lor conform prezentului acord; și

schimbul de informații pentru optimizarea funcționării prezentului acord.

Grupul de lucru poate discuta orice aspect de interes comun în materie de indicații geografice.

Dispozițiile prezentei subsecțiuni nu aduc atingere dreptului de a obține recunoașterea și protecția unei indicații geografice în temeiul legislației relevante a Uniunii Europene sau a Coreei.

Subsecțiunea D

Uniunea Europeană și Coreea prevăd protecția desenelor și modelelor create în mod independent care prezintă o noutate și sunt originale sau care au un caracter individual.

Această protecție este furnizată prin înregistrare și conferă titularilor acestora drepturi exclusive în conformitate cu prezenta subsecțiune.

Titularul unui desen sau model protejat are dreptul să împiedice terții care nu au obținut acordul său să fabrice, să propună spre vânzare, să vândă, să importe, să exporte, sau să utilizeze articole care poartă sau incorporează desenul sau modelul protejat, atunci când aceste acțiuni sunt întreprinse în scopuri comerciale, aduc prejudicii în mod nejustificat exploatării normale a desenului sau modelului sau nu sunt compatibile cu practicile comerciale loiale.

Uniunea Europeană și Coreea prevăd mijloace juridice pentru prevenirea utilizării aspectului neînregistrat al unui produs, numai în cazul în care utilizarea contestată rezultă din copierea aspectului neînregistrat al produsului respectiv. Această utilizare acoperă cel puțin prezentarea, importul sau exportul de mărfuri.

Durata protecției oferite de părți după înregistrare este de cel puțin 15 ani.

Durata protecției oferite în Uniunea Europeană și în Coreea pentru aspectele neînregistrare este de cel puțin trei ani.

Uniunea Europeană și Coreea pot prevedea excepții limitate de la protecția desenelor sau modelelor, cu condiția ca aceste excepții să nu intre în conflict în mod nejustificat cu exploatarea normală a desenelor sau modelelor și să nu aducă prejudicii nejustificate intereselor legitime ale titularului desenului sau al modelului protejat, ținând seama de interesele legitime ale terților.

Protecția desenelor sau modelelor nu se extinde asupra desenelor sau modelelor dictate în principal de considerații de ordin tehnic sau funcțional.

Dreptul pentru un desen sau model nu subzistă pentru un desen sau model care contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.

Un desen sau model protejat printr-un drept înregistrat în Uniunea Europeană sau în Coreea în conformitate cu prezenta subsecțiune, este eligibil, de asemenea, pentru protecția acordată în temeiul legislației privind dreptul de autor de pe teritoriul părților începând cu data la care desenul sau modelul a fost creat sau fixat sub orice formă.

Subsecțiunea E

Părțile depun toate eforturile rezonabile pentru a respecta articolele 1-16 din Tratatul privind dreptul brevetelor (2000).

Părțile recunosc importanța Declarației privind Acordul TRIPS și sănătatea publică, adoptată la 14 noiembrie 2001 (denumit în continuare Declarația Doha) de conferința ministerială a OMC. Pentru interpretarea și punerea în aplicare a drepturilor și obligațiilor care decurg din prezenta subsecțiune, părțile au dreptul să invoce Declarația Doha.

Fiecare parte contribuie la punerea în aplicare și respectarea Deciziei Consiliului general al OMC din 30 august 2003, menționată la alineatul (6) din Declarația Doha, precum și a Protocolului de modificare a Acordului TRIPS, încheiat la Geneva, la 6 decembrie 2005.

Părțile recunosc că produsele farmaceutice și produsele de protecție a plantelor protejate de un brevet pe teritoriile lor respective fac obiectul unei autorizări administrative sau al unei proceduri de înregistrare înainte de introducerea pe piețele părților.

protecția plantelor sau a produselor vegetale împotriva tuturor organismelor dăunătoare sau prevenirea acțiunii unor astfel de organisme, cu excepția cazului în care se consideră că scopul principal al acestor produse este mai curând pentru igienă decât pentru protecția plantelor sau a produselor vegetale;

influențarea proceselor vitale ale plantelor, cum ar fi substanțele care le influențează creșterea, altele decât îngrășămintele;

conservarea produselor vegetale, în măsura în care aceste substanțe sau produse nu constituie obiectul unor dispoziții speciale ale Uniunii Europene privind conservanții;

distrugerea unor plante sau a părților nedorite ale plantelor, în afara algelor, cu excepția cazurilor în care produsele sunt aplicate la sol sau în apă pentru protecția plantelor; sau

controlul sau prevenirea creșterii nedorite a plantelor, în afara algelor, cu excepția cazurilor în care produsele sunt aplicate la sol sau în apă pentru protecția plantelor.

La cererea titularului brevetului, părțile prevăd extinderea duratei drepturilor conferite prin protecția brevetului pentru a compensa titularul brevetului pentru reducerea duratei efective a brevetului în urma primei autorizări de introducere a produsului pe piețele lor respective. Extinderea duratei drepturilor conferite prin protecția brevetului nu poate depăși cinci ani.

Părțile garantează confidențialitatea, nedivulgarea și nefolosirea datelor depuse în scopul obținerii unei autorizații de introducere pe piață a unui produs farmaceutic.

În acest sens, părțile se asigură că legislația lor prevede că datele, astfel cum se menționează în articolul 39 din Acordul TRIPS, privind siguranța și eficacitatea, care au fost depuse pentru prima oară de un solicitant pentru a obține autorizația de introducere pe piață a unui nou produs farmaceutic pe teritoriul părților respective nu este utilizat pentru acordarea unei autorizații de introducere pe piață pentru un produs farmaceutic, decât dacă se furnizează o dovadă a consimțământului explicit al titularului autorizației de introducere pe piață de utilizare a datelor respective.

Perioada de protecție a datelor trebuie să fie de cel puțin cinci ani de la data primei autorizații de introducere pe piață obținută pe teritoriul părților respective.

Părțile stabilesc cerințele în materie de siguranță și eficacitate înainte de a autoriza introducerea pe piețele lor respective a produselor de protecție a plantelor.

Părțile se asigură că testele, rapoartele privind studiile sau informațiile depuse pentru prima oară de un solicitant pentru a obține autorizația de introducere pe piață a unui produs de protecție a plantelor nu sunt utilizate de terți sau de autoritățile relevante în beneficiul oricărei alte persoane care dorește să obțină o autorizație de introducere pe piață pentru un produs de protecție a plantelor, decât dacă se furnizează o dovadă a consimțământului explicit al primului solicitant de utilizare a datelor respective. Această protecție este denumită în continuare protecție a datelor.

Perioada de protecție a datelor trebuie să fie de cel puțin 10 ani de la data primei autorizații de introducere pe piață pe teritoriul părților respective.

Părțile iau măsurile necesare pentru a asigura eficiența deplină a protecției prevăzute în prezenta subsecțiune și cooperează în mod activ și se angajează într-un dialog constructiv în acest sens.

Subsecțiunea F

Fiecare parte dispune asigurarea protecției soiurilor de plante și respectă Convenția internațională privind protecția noilor soiuri de plante (1991).

Sub rezerva legislației lor, părțile respectă, păstrează și mențin cunoștințele, inovațiile și practicile comunităților indigene și locale cu stiluri de viață tradiționale, importante pentru conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice, și promovează aplicarea lor extinsă, cu aprobarea și implicarea deținătorilor acestor cunoștințe, inovații sau practici, și încurajează folosirea echitabilă în comun a beneficiilor care rezultă din utilizarea unor astfel de cunoștințe, inovații și practici;

Părțile convin să facă periodic schimb de opinii și informații despre discuții multilaterale relevante:

în cadrul OMPI, privind aspectele abordate în cadrul Comitetului interguvernamental privind resursele genetice, cunoștințele tradiționale și folclorul;

în cadrul OMC, privind aspectele legate de relația dintre Acordul TRIPS și Convenția privind diversitatea biologică (denumită în continuare CDB), precum și de protecția cunoștințelor tradiționale și a folclorului; și

în cadrul CBD, privind aspectele legate de un regim internațional de acces la resurse genetice și de folosirea în comun a beneficiilor.

În urma încheierii discuțiilor multilaterale relevante menționate la alineatul (2), părțile, la cererea uneia dintre ele, convin să reexamineze prezentul articol în cadrul Comitetului pentru comerț, ținând seama de rezultatele și concluziile acestor discuții multilaterale. Comitetul pentru comerț poate adopta orice decizie necesară pentru a pune în aplicare rezultatele reexaminării.

SECȚIUNEA C

Părțile își reafirmă angajamentele în temeiul Acordului TRIPS și, în special a părții III a acestuia, și se asigură că următoarele măsuri, proceduri și măsuri de remediere complementare sunt prevăzute de legislația lor pentru a permite luarea de acțiuni eficiente împotriva oricărui act de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală vizate de prezentul acord.

Măsurile, procedurile și măsurile de remediere respective:

includ măsuri de remediere eficiente pentru a preveni încălcările și măsuri de remediere care descurajează alte încălcări;

sunt corecte și echitabile;

nu presupun o complexitate sau costuri inutile, termene nerezonabile sau întârzieri nejustificate; și

sunt eficiente, proporționale și disuasive și sunt aplicate într-un mod care să evite crearea de obstacole în calea comerțului legitim și să ofere protecție împotriva folosirii lor abuzive.

Fiecare parte recunoaște următoarele persoane îndreptățite să pretindă aplicarea măsurilor, procedurilor și măsurilor de remediere menționate în prezenta secțiune și în partea III din Acordul TRIPS:

titularii de drepturi de proprietate intelectuală în conformitate cu dispozițiile legislației aplicabile;

toate celelalte persoane autorizate să utilizeze drepturile respective, în special beneficiarii de licențe, în măsura în care acest lucru este permis și în conformitate cu dispozițiile legislației aplicabile;

organismele de gestionare colectivă a drepturilor de proprietate intelectuală care sunt recunoscute periodic ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii drepturilor de proprietate intelectuală, în măsura în care acest lucru este permis și în conformitate cu dispozițiile legislației aplicabile; și

o federație sau o asociație care deține calitatea procesuală și autoritatea de a afirma aceste drepturi, în măsura în care acest lucru este permis și în conformitate cu dispozițiile legislației aplicabile.

Subsecțiunea A

Părțile iau măsurile care se impun, în cazul în care un drept de proprietate intelectuală este încălcat la nivel comercial, pentru a permite autorităților judiciare competente să dispună, după caz și în urma unei cereri în acest sens din partea unei părți, comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale aflate sub controlul părții adverse, sub rezerva protejării informațiilor confidențiale.

Fiecare parte, încă înainte de demararea procedurilor de examinare pe fond a cauzei, se asigură că autoritățile judiciare competente pot dispune, la cererea unei părți care a prezentat elemente de probă accesibile în mod rezonabil în sprijinul cererii sale conform căreia dreptul său de proprietate intelectuală a fost încălcat sau este pe cale de a fi încălcat, adoptarea de măsuri provizorii prompte și eficiente pentru a păstra elementele de probă relevante în ceea ce privește presupusa încălcare, sub rezerva protejării informațiilor confidențiale.

Fiecare parte poate prevedea ca aceste măsuri să includă descrierea detaliată, cu sau fără prelevare de eșantioane sau confiscare fizică a mărfurilor care fac obiectul încălcării și, după caz, confiscarea materialelor și echipamentelor utilizate pentru a produce sau distribui mărfurile respective, precum și documentele aferente. Dacă este necesar, aceste măsuri sunt luate fără audierea celeilalte părți, în special în cazurile în care orice întârziere poate cauza prejudicii ireparabile titularului dreptului sau în care există un risc demonstrabil că elementele de probă vor fi distruse.

Fiecare parte se asigură că, în cadrul unor proceduri civile având ca obiect încălcarea unui drept de proprietate intelectuală și ca urmare a unei cereri a reclamantului, justificată și proporțională, autoritățile judiciare competente pot să dispună să fie furnizate informații privind originea și rețelele de distribuție a mărfurilor sau serviciilor, care aduc atingere unui drept de proprietate industrială protejat, de către persoana care a încălcat un drept protejat și/sau de către orice altă persoană care este parte la un litigiu sau martor la acesta.

Prin expresia orice altă persoană din prezentul alineat se înțelege o persoană care:

a fost găsită că deține în scop comercial mărfuri care aduc atingere unui drept;

a fost găsită că folosește în scop comercial servicii care aduc atingere unui drept;

a fost găsită că prestează în scop comercial servicii utilizate în activități care aduc atingere unui drept; sau

a fost semnalată, de către persoana menționată în prezentul alineat, ca intervenind în producerea, fabricarea sau distribuirea de mărfuri sau în prestarea de servicii.

Informațiile cuprind, după caz:

numele și adresele producătorilor, fabricanților, distribuitorilor, prestatorilor și ale celorlalți deținători anteriori ai mărfurilor sau serviciilor, precum și ale angrosiștilor și ale vânzătorilor cu amănuntul destinatari; sau

informații privind cantitățile produse, fabricate, livrate, primite sau comandate, precum și prețul obținut pentru mărfurile sau serviciile în cauză.

a fost găsită că deține în scop comercial mărfuri care aduc atingere unui drept;

a fost găsită că folosește în scop comercial servicii care aduc atingere unui drept;

a fost găsită că prestează în scop comercial servicii utilizate în activități care aduc atingere unui drept; sau

a fost semnalată, de către persoana menționată în prezentul alineat, ca intervenind în producerea, fabricarea sau distribuirea de mărfuri sau în prestarea de servicii.

numele și adresele producătorilor, fabricanților, distribuitorilor, prestatorilor și ale celorlalți deținători anteriori ai mărfurilor sau serviciilor, precum și ale angrosiștilor și ale vânzătorilor cu amănuntul destinatari; sau

informații privind cantitățile produse, fabricate, livrate, primite sau comandate, precum și prețul obținut pentru mărfurile sau serviciile în cauză.

Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții legislative care:

acordă titularului dreptul de a primi informații mai cuprinzătoare;

reglementează utilizarea în proceduri civile sau penale a informațiilor comunicate în temeiul prezentului articol;

reglementează răspunderea pentru abuzul privind dreptul la informare;

dau posibilitatea de a refuza furnizarea de informații care ar constrânge persoana menționată la alineatul (1) să recunoască propria participare sau participarea rudelor apropiate la o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală; sau

reglementează protecția confidențialității surselor de informații sau prelucrarea datelor cu caracter personal.

Părțile se asigură că autoritățile judiciare pot, la cererea solicitantului, să pronunțe o ordonanță interlocutorie în scopul de a preveni orice încălcare iminentă a unui drept de proprietate intelectuală, să interzică cu titlu provizoriu ca încălcarea presupusă a dreptului respectiv să mai continue, recurgând, dacă este cazul, la penalități cu titlu cominatoriu prevăzute de legislația națională sau să subordoneze o astfel de continuare constituirii de garanții destinate să asigure despăgubirea titularului dreptului, în cazul în care se constată încălcarea acestui drept. De asemenea, o ordonanță interlocutorie poate fi pronunțată pentru un intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de un terț pentru a încălca dreptul de autor, drepturi conexe, mărci comerciale sau indicații geografice.

Ordonanța interlocutorie poate fi pronunțată deopotrivă în vederea confiscării mărfurilor bănuite că ar aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală pentru a împiedica introducerea sau circulația lor în circuitele comerciale.

În cazul unei încălcări săvârșite la nivel comercial, fiecare parte se asigură că, în cazul în care solicitantul dovedește că există circumstanțe care ar pune în pericol recuperarea daunelor, autoritățile judiciare pot să dispună confiscarea cu titlu asiguratoriu a mărfurilor mobile și imobile ale persoanei care se presupune că a încălcat un drept protejat, inclusiv blocarea conturilor bancare și a altor active.

Fiecare parte se asigură că autoritățile judiciare competente pot dispune, la cererea solicitantului și fără a aduce atingere daunelor-interese datorate titularului dreptului ca urmare a încălcării săvârșite, și fără despăgubiri de vreun fel, distrugerea mărfurilor care fac obiectul încălcării unui drept de proprietate intelectuală sau orice alte măsuri de scoatere definitivă a mărfurilor respective din circuitele comerciale. Dacă este cazul, autoritățile judiciare competente pot, de asemenea, dispune distrugerea materialelor și a instrumentelor utilizate în principal în crearea sau fabricarea acestor mărfuri.

Autoritățile judiciare dispun ca măsurile respective să fie puse în aplicare pe cheltuiala persoanei care a încălcat un drept protejat, cu excepția cazului în care există motive speciale care să împiedice acest lucru.

Atunci când se examinează o cerere de măsuri corective, se iau în considerare nevoia de proporționalitate între gravitatea încălcării și măsurile de remediere dispuse, precum și interesele terților.

Fiecare parte se asigură că, atunci când s-a constatat, printr-o hotărâre judecătorească, o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile judiciare pot să interzică, printr-o ordonanță, persoanei care a încălcat dreptul respectiv, continuarea acțiunii sale de încălcare.

În cazul în care este prevăzut de legislație, nerespectarea unei ordonanțe determină, după caz, recurgerea la o penalitate cu titlu cominatoriu destinată să asigure respectarea măsurii. Fiecare parte se asigură, de asemenea, că titularii de drepturi sunt în măsură să solicite ca o ordonanță să fie pronunțată împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de către un terț pentru a încălca dreptul de autor, drepturile conexe, mărcile comerciale sau indicațiile geografice.

Fiecare parte poate să prevadă că, în cazurile în care este necesar și la cererea persoanei susceptibile să facă obiectul măsurilor prevăzute la articolele 10.47 sau 10.48, autoritățile judiciare competente pot dispune plata unei despăgubiri bănești în favoarea părții vătămate în loc să aplice măsurile prevăzute la articolele 10.47 sau 10.48, în cazul în care persoana respectivă a acționat fără intenție și fără neglijență, dacă aplicarea măsurilor respective ar cauza acelei persoane un prejudiciu disproporționat și dacă despăgubirile bănești acordate părții vătămate par a fi, în mod rezonabil, satisfăcătoare.

Fiecare parte se asigură că, la stabilirea daunelor-interese, autoritățile judiciare:

iau în considerare toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, inclusiv pierderea câștigurilor suferită de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate intelectuală și, după caz, alte elemente decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului de către încălcarea respectivă; sau

cu titlu de alternativă pentru litera (a), atunci când este cazul, stabilesc o sumă forfetară pentru daune-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel puțin suma redevențelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate dacă persoana care a încălcat un drept de proprietate intelectuală ar fi cerut autorizația de a utiliza dreptul de proprietate intelectuală în cauză.

În cazul în care persoana care a încălcat un drept de proprietate intelectuală a desfășurat o activitate de încălcare a dreptului, fără a avea cunoștință sau fără a avea motive justificate de a avea cunoștință de acest fapt, părțile pot să prevadă că autoritățile judiciare pot dispune recuperarea beneficiilor sau plata daunelor-interese susceptibile de a fi prestabilite.

În procedurile civile, în ceea ce privește operele, fonogramele și interpretările sau execuțiile protejate de drepturi de autor sau de drepturi conexe, precum și în cazuri de contrafacere a mărcilor comerciale, fiecare parte poate stabili sau menține daunele-interese prestabilite, în funcție de alegerea titularului dreptului.

Fiecare parte se asigură că, în general, partea care cade în pretenții suportă cheltuielile judiciare rezonabile și proporționale, precum și alte cheltuieli efectuate de partea care a avut câștig de cauză, cu excepția situației în care principiile de echitate nu permit acest lucru.

Părțile se asigură că, în cazuri de încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile judiciare pot dispune, dacă este cazul, la cererea solicitantului și pe cheltuiala persoanei care a încălcat dreptul protejat, măsuri corespunzătoare destinate difuzării informației privind hotărârea judecătorească, inclusiv afișarea acesteia, precum și publicarea integrală sau parțială a hotărârii. Fiecare parte poate să prevadă alte măsuri suplimentare de publicitate corespunzătoare împrejurărilor speciale, inclusiv o publicitate de mare amploare.

În proceduri civile care implică drepturile de proprietate intelectuală sau drepturile conexe, fiecare parte prevede o prezumție potrivit căreia, în absența unui element de probă contrariu, persoana sau entitatea al cărei nume este indicat ca fiind autorul sau titularul dreptului conferit asupra operei sau obiectului protejat în mod obișnuit este titularul desemnat al dreptului asupra operei respective sau a obiectului protejat respectiv.

Subsecțiunea B

Fiecare parte prevede proceduri penale și sancțiuni penale care să se aplice cel puțin în cazurile de contrafacere intenționată a mărcilor comerciale și de piraterie care aduce atingere drepturilor de autor și drepturilor conexe în scopuri comerciale.

Sub rezerva dreptului constituțional și a legislației naționale, fiecare parte ia în considerare adoptarea de măsuri de stabilire a răspunderii penale pentru contrafacerea indicațiilor geografice și a desenelor sau modelelor.

Fiecare parte adoptă măsuri de acest tip, în funcție de necesitate, care sunt conforme cu principiile sale juridice pentru a stabili răspunderea persoanelor juridice pentru infracțiunile menționate la articolul 10.54.

Această răspundere nu aduce atingere răspunderii penale a persoanelor fizice care au înfăptuit infracțiuni penale.

Dispozițiile prezentei subsecțiuni se aplică complicității în infracțiunile menționate la articolul 10.54.

În cazul unei infracțiuni menționate la articolul 10.54, fiecare parte prevede ca autoritățile sale competente să aibă autoritatea de a dispune aplicarea sechestrului asupra mărfurilor de marcă susceptibile de a fi fost contrafăcute sau a mărfurilor piratate, asupra oricăror materiale sau instrumente utilizate cu predominanță în comiterea infracțiunii presupuse, asupra probelor documentare relevante în raport cu infracțiunea presupusă și a oricăror active care rezultă sau sunt obținute, în mod direct sau indirect, prin acțiunea de încălcare a dreptului protejat.

Pentru infracțiunile menționate la articolul 10.54, fiecare parte prevede sancțiuni care includ sentințe de detenție și/sau amenzi care sunt eficiente, proporționale și disuasive.

În ceea ce privește infracțiunile menționate la articolul 10.54, fiecare parte prevede ca autoritățile sale competente să aibă autoritatea de a dispune confiscarea și/sau distrugerea tuturor mărfurilor de marcă contrafăcute sau a mărfurilor piratate, a materialelor sau instrumentelor utilizate cu predominanță în crearea de mărfuri de marcă contrafăcute sau de mărfuri piratate, precum și a activelor care rezultă sau sunt obținute, în mod direct sau indirect prin acțiunea de încălcare a dreptului protejat.

Fiecare parte se asigură că mărfurile de marcă contrafăcute și mărfurile piratate care au fost confiscate în temeiul prezentului articol, în cazul în care nu sunt distruse, sunt retrase din canalele comerciale, cu condiția ca mărfurile respective să nu fie periculoase pentru sănătatea și siguranța persoanelor.

Fiecare parte se asigură că, în temeiul prezentului articol, confiscarea și distrugerea se realizează fără acordarea de compensații de niciun fel acuzatului.

Fiecare parte poate să prevadă că autoritățile sale judiciare au autoritatea de a dispune confiscarea de active a căror valoare corespunde activelor care rezultă sau sunt obținute, în mod direct sau indirect, prin acțiunea de încălcare a dreptului protejat.

Fiecare parte se asigură că drepturile terților sunt protejate și garantate corespunzător.

Subsecțiunea C

Părțile recunosc că serviciile intermediarilor pot fi folosite de terți pentru activități de încălcare a drepturilor protejate. Pentru a asigura libera circulație a serviciilor de informație și, totodată, pentru a asigura aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală în mediul digital, fiecare parte prevede măsurile stabilite la articolele 10.63-10.66 pentru prestatorii intermediari de servicii, în cazul în care aceștia nu sunt în niciun fel implicați în ceea ce privește informațiile transmise.

În cazul în care un serviciu al societății informaționale constă în transmiterea într-o rețea de comunicații a informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în furnizarea accesului la rețeaua de comunicații, părțile veghează ca prestatorul de servicii să nu fie responsabil pentru informațiile transmise, cu condiția ca prestatorul:

să nu producă informația;

să nu selecteze destinatarul transmiterii; și

să nu selecteze sau să modifice informațiile care fac obiectul transmiterii.

Activitățile de transmitere și de furnizare a accesului prevăzute la alineatul (1) includ stocarea automată, intermediară și tranzitorie a informațiilor transmise, atâta timp cât stocarea servește exclusiv pentru executarea transmiterii în rețeaua de comunicații și cu condiția ca durata stocării să nu depășească timpul rezonabil necesar transmiterii.

Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o instanță judiciară sau o autoritate administrativă să impună prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemele juridice ale părților, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.

În cazul în care un serviciu al societății informaționale constă în transmiterea printr-o rețea de comunicații a informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului, părțile veghează ca prestatorul de servicii să nu fie responsabil pentru stocarea automată, intermediară și temporară a informațiilor transmise, realizată exclusiv pentru a face mai eficientă transmiterea mai departe a informaților către alți destinatari ai serviciului, la cerere, cu condiția ca prestatorul:

să nu modifice informația;

să îndeplinească condițiile de acces la informație;

să se conformeze normelor privind actualizarea informației, indicate într-un mod recunoscut pe scară largă și folosite în industrie;

să nu împiedice folosirea licită a tehnologiei, larg recunoscută și folosită în industrie, în scopul de a obține date privind utilizarea informației; și

să acționeze prompt pentru eliminarea informațiilor pe care le-a stocat sau pentru a bloca accesul la acestea de îndată ce ia efectiv cunoștință că informațiile transmise inițial au fost eliminate din rețea sau accesul la acestea a fost blocat sau că o instanță judiciară sau o autoritate administrativă a dispus eliminarea informației sau blocarea acesteia.

Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o instanță judiciară sau o autoritate administrativă să impună prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemele juridice ale părților, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.

Părțile se asigură că atunci când se prestează un serviciu al societății informaționale care constă în stocarea informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului, prestatorul acelui serviciu nu este responsabil pentru informațiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiția ca prestatorul:

să nu aibă efectiv cunoștință despre activitatea sau informația ilicită, iar în ceea ce privește acțiunile în daune, să nu aibă cunoștință de fapte sau circumstanțe din care să apară că activitatea sau informația este ilicită; sau

din momentul în care ia cunoștință despre acestea, acționează prompt pentru a elimina informațiile sau pentru a bloca accesul la acestea.

Alineatul (1) nu se aplică atunci când destinatarul serviciului acționează sub autoritatea sau sub controlul prestatorului.

Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o instanță judiciară sau o autoritate administrativă să impună prestatorului de servicii, în conformitate cu sistemele juridice ale părților, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină și nici nu afectează posibilitatea ca părțile să instituie proceduri de reglementare a eliminării informațiilor sau a blocării accesului la acestea.

Părțile nu impun prestatorilor o obligație generală de supraveghere a informațiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când prestează serviciile prevăzute la articolele 10.63-10.65 și nici o obligație generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitățile sunt ilicite.

Părțile pot stabili pentru prestatorii de servicii din societatea informațională obligații de informare promptă a autorităților competente asupra presupuselor activități ilicite comise de destinatarii serviciului lor sau asupra informațiilor furnizate de aceștia din urmă sau de a comunica autorităților competente, la cererea lor, informații care să permită identificarea destinatarilor serviciului cu care au încheiat acorduri de stocare.

Subsecțiunea D

În lipsa unor dispoziții contrare prevăzute în prezenta secțiune, părțile adoptă proceduri care permit unui titular al unui drept, care are motive justificate să suspecteze că ar putea avea loc activități de import, export, reexport, tranzit vamal, transbordare, introducere într-o zonă liberă, plasare sub regim vamal suspensiv sau într-un antrepozit liber a unor mărfuri care fac obiectul unei încălcări a unui drept de proprietate intelectuală, să adreseze o cerere scrisă autorităților competente, administrative sau judiciare, prin care să solicite autorităților vamale să suspende punerea în liberă circulație a mărfurilor respective sau să le rețină.

mărfuri contrafăcute, precum:

mărfuri, inclusiv ambalajele lor, pe care este aplicată fără autorizare o marcă comercială identică cu o marcă comercială înregistrată în mod corespunzător pentru același tip de mărfuri sau care nu poate fi distinsă, în aspectele sale esențiale, de o astfel de marcă și care, prin urmare, încalcă drepturile titularului mărcii comerciale;

orice simbol al unei mărci comerciale (emblemă, etichetă, autocolant, prospect, instrucțiuni de utilizare sau document de garanție), chiar prezentat separat, în aceleași condiții ca mărfurile menționate la litera (a) punctul (i); sau

ambalajele care poartă mărcile comerciale ale unor mărfuri contrafăcute, prezentate separat, în aceleași condiții ca cele prevăzute pentru mărfurile menționate la litera (a) punctul (i);

mărfuri piratate, și anume mărfuri care reprezintă sau conțin copii realizate fără acordul titularului sau al unei persoane autorizate în mod corespunzător, în țara de fabricație, de către titularul unui drept de autor sau drept conex, înregistrat sau nu în legislația națională a fiecărei părți; sau

mărfuri care, potrivit legislației părții în care se face cererea de intervenție a autorităților vamale, aduc atingere:

unui brevet;

unui soi de plante;

unui desen sau model înregistrat; sau

unei indicații geografice.

mărfuri, inclusiv ambalajele lor, pe care este aplicată fără autorizare o marcă comercială identică cu o marcă comercială înregistrată în mod corespunzător pentru același tip de mărfuri sau care nu poate fi distinsă, în aspectele sale esențiale, de o astfel de marcă și care, prin urmare, încalcă drepturile titularului mărcii comerciale;

orice simbol al unei mărci comerciale (emblemă, etichetă, autocolant, prospect, instrucțiuni de utilizare sau document de garanție), chiar prezentat separat, în aceleași condiții ca mărfurile menționate la litera (a) punctul (i); sau

ambalajele care poartă mărcile comerciale ale unor mărfuri contrafăcute, prezentate separat, în aceleași condiții ca cele prevăzute pentru mărfurile menționate la litera (a) punctul (i);

unui brevet;

unui soi de plante;

unui desen sau model înregistrat; sau

unei indicații geografice.

Părțile prevăd că, atunci când autoritățile vamale, în cursul desfășurării activității lor și înainte ca o cerere să fi fost depusă de un titular al unui drept sau să fi fost acordată, au motive suficiente de a suspecta că ar mărfurile încălcă un drept de proprietate intelectuală, ele pot să suspende punerea în liberă circulație a mărfurilor sau să le rețină pentru a permite titularului dreptului să depună o cerere de intervenție, în conformitate cu alineatul (1).

Drepturile sau obligațiile stabilite în punerea în aplicare a secțiunii 4 din partea III a Acordului TRIPS referitoare la importator, se aplică deopotrivă exportatorului sau, dacă este necesar, titularului mărfurilor.

Coreea îndeplinește integral obligația care decurge din alineatele (1) și (2) în ceea ce privește litera (c) liniuțele (i) și (iii) de la nota de subsol 27, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Părțile încurajează:

elaborarea de către asociațiile sau organizațiile de comerț sau profesionale a unor coduri de conduită destinate să contribuie la asigurarea aplicării drepturilor de proprietate intelectuală, în special prin recomandarea utilizării unui cod pe discuri optice care permite identificarea originii fabricației lor; și

prezentarea către autoritățile competente ale părților a proiectelor de coduri de conduită, precum și a evaluărilor aplicării acestor coduri de conduită.

Părțile convin să coopereze în vederea sprijinirii punerii în aplicare a angajamentelor și obligațiilor luate în temeiul prezentului capitol. Domeniile de cooperare includ, dar nu se limitează la acestea, următoarele activități:

schimb de informații privind cadrul legal referitor la drepturile de proprietate intelectuală și normele relevante în materie de protecție și de aplicare; schimb de experiențe privind progresul legislativ;

schimb de experiențe privind asigurarea aplicării drepturilor de proprietate intelectuală;

schimb de experiențe privind asigurarea aplicării la nivel central și subcentral de către autoritățile vamale, polițienești, administrative și judiciare; coordonarea pentru prevenirea exporturilor de mărfuri contrafăcute, inclusiv cu alte țări;

consolidarea capacităților; și

promovarea și diseminarea informațiilor privind drepturile de proprietate intelectuală, printre altele, în rândul mediilor de întreprinzători și al societății civile; promovarea sensibilizării consumatorilor și a titularilor drepturilor.

Fără a aduce atingere alineatului (1) și în completarea acestuia, Uniunea Europeană și Coreea convin să stabilească și să mențină un dialog eficient privind aspectele legate de proprietatea intelectuală (dialogul PI) pentru a trata subiecte legate de protecția și asigurarea aplicării drepturilor de proprietate intelectuală vizate de prezentul capitol, precum și orice alte subiecte relevante.

CAPITOLUL UNSPREZECE

SECȚIUNEA A

Părțile recunosc importanța unei concurențe libere și nedenaturate în relațiile lor comerciale. Părțile se angajează să aplice legile lor în materie de concurență pentru a preveni îndepărtarea sau eliminarea beneficiilor obținute din liberalizarea comerțului cu mărfuri, servicii și din dreptul de stabilire de către practicile comerciale anticoncurențiale sau de către tranzacțiile anticoncurențiale.

Părțile mențin pe teritoriile lor o legislație cuprinzătoare în materie de concurență care abordează eficient acordurile restrictive, practicile concertate și abuzul de poziție dominantă de către una sau mai multe întreprinderi și care asigură un control eficient al concentrărilor între întreprinderi.

Părțile convin că următoarele practici care restrâng concurența sunt incompatibile cu buna funcționare a prezentului acord, în măsura în care pot afecta schimburile comerciale între părți:

acordurile între întreprinderi, decizii de asocieri de întreprinderi și practici concertate care au drept scop sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței pe teritoriul părților în ansamblu sau într-o parte semnificativă a acestuia;

orice abuz de poziție dominantă al uneia sau mai multor întreprinderi pe teritoriul părților, în ansamblu sau într-o parte importantă a acestuia; sau

concentrări între întreprinderi care împiedică în mod semnificativ concurența, în special ca rezultat al creării sau consolidării unei poziții dominante pe teritoriul părților, în ansamblu sau într-o parte a acestuia.

În sensul prezentei secțiuni, prin legislație în materie de concurență se înțelege:

pentru Uniunea Europeană, articolele 101, 102 și 106 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, precum și regulamentele de punere în aplicare ale acestora și modificările;

pentru Coreea, Legea privind reglementarea monopolurilor și comerțul echitabil, precum și regulamentele sale de punere în aplicare și modificările; și

orice modificări pe care le pot suferi instrumentele menționate în prezentul articol după intrarea în vigoare a prezentului acord.

Părțile mențin o autoritate sau autorități responsabile de punerea în aplicare a legislației în materie de concurență menționate la articolul 11.2 și le oferă mijloacele corespunzătoare în acest sens.

Părțile recunosc importanța aplicării legislației lor în materie de concurență într-un mod transparent, oportun și nediscriminatoriu, cu respectarea principiilor de echitate procedurală și a drepturilor de apărare ale părților interesate.

La cererea uneia dintre părți, cealaltă parte pune la dispoziția părții solicitante informații publice privind activitățile sale de asigurare a aplicării dreptului său în materie de concurență și legislația sa referitoare la obligațiile vizate de prezenta secțiune.

În ceea ce privește întreprinderile publice și întreprinderile care beneficiază de drepturi speciale sau de drepturi exclusive:în măsura în care aplicarea acestor principii și legislații în materie de concurență nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea sarcinilor specifice care le-au fost atribuite.

niciuna dintre părți nu adoptă sau nu menține o măsură contrară principiilor incluse la articolul 11.1; și

părțile se asigură că aceste întreprinderi fac obiectul legislației în materie de concurență menționate la articolul 11.2,

Nicio dispoziție de la alineatul (1) nu se interpretează ca împiedicând o parte să creeze sau să mențină o întreprindere publică și să acorde întreprinderilor drepturi speciale sau exclusive sau să mențină aceste drepturi.

Părțile ajustează monopolurile de stat cu caracter comercial, astfel încât să asigure că nu există între persoanele fizice sau juridice ale părților nicio măsură discriminatorie privind condițiile de achiziționare și de vânzare a mărfurilor.

Nicio dispoziție de la alineatul (1) nu se interpretează ca împiedicând o parte să creeze sau să mențină un monopol de stat.

Prezentul articol nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor prezentate în capitolul nouă (Achiziții publice).

Părțile recunosc importanța cooperării și coordonării între autoritățile lor din domeniul concurenței pentru a îmbunătăți în continuare aplicarea eficientă a legislației în materie de concurență și pentru a îndeplini obiectivele prezentului acord, prin promovarea concurenței și reducerea practicilor comerciale anticoncurențiale sau a tranzacțiilor anticoncurențiale.

Părțile cooperează în ceea ce privește politicile lor de asigurare a aplicării legii și în ceea e privește aplicarea legislației lor în materie de concurență, inclusiv prin cooperare privind aplicarea, notificarea, consultarea și schimbul de informații neconfidențiale pe baza Acordului dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Republicii Coreea privind cooperarea în domeniul practicilor anticoncurențiale, semnat la 23 mai 2009.

În absența unor reguli mai specifice în acordul menționat la articolul 11.6 alineatul (2), una dintre părți, la cererea celeilalte părți, lansează consultări cu privire la observațiile formulate de cealaltă parte, în scopul de a încuraja înțelegerea reciprocă sau de a trata chestiuni specifice referitoare la prezenta secțiune. În cererea sa, cealaltă parte arată, dacă este cazul, modul în care chestiunea respectivă afectează comerțul dintre părți.

Părțile se consultă prompt, la cererea uneia dintre ele, asupra oricărei chestiuni care rezultă din interpretarea sau aplicarea prezentei secțiuni.

Pentru a facilita discutarea chestiunii care reprezintă subiectul consultărilor, fiecare parte se străduiește să furnizeze celeilalte părți informații pertinente neconfidențiale.

Niciuna dintre părți nu poate recurge la capitolul paisprezece (Soluționarea diferendelor) pentru o chestiune referitoare la prezenta secțiune.

SECȚIUNEA B

Părțile convin să depună toate eforturile să remedieze sau să elimine, prin aplicarea legislației lor în materie de concurență sau prin alte modalități, denaturarea concurenței cauzată de subvenții, în măsura în care acestea afectează comerțul internațional și în scopul de a preveni apariția unor situații de acest gen.

O subvenție se referă la o măsură care îndeplinește condițiile prezentate la articolul 1 alineatul (1) din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii.

O subvenție este specifică dacă se încadrează în sensul articolului 2 din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii. O subvenție face obiectul prezentei secțiuni numai dacă este specifică în sensul articolului 2 din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii.

Următoarele subvenții sunt considerate specifice în temeiul condițiilor de la articolul 2 din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii și sunt interzise în sensul prezentului acord, în măsura în care afectează în mod negativ schimburile comerciale internaționale ale părților:

subvențiile acordate în temeiul unei măsuri juridice prin care un guvern sau orice organism public este responsabil de acoperirea datoriilor sau creanțelor unor întreprinderi, în sensul articolului 2 alineatul (1) din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii, fără a se stabili vreo limită, în drept sau în fapt, cu privire la valoarea datoriilor și creanțelor respective sau la durata acestei responsabilități; și

subvențiile (precum creditele și garanțiile, subvențiile în numerar, injecțiile de capital, aportul de active sub prețul pieței sau de exonerări de impozite) pentru întreprinderile insolvabile sau aflate în dificultate, fără un plan credibil de restructurare bazat pe prezumții realiste, pentru a permite întreprinderii insolvabile sau aflate în dificultate să-și redobândească viabilitatea pe termen lung și fără ca întreprinderea respectivă să contribuie semnificativ la costurile legate de restructurare. Acest lucru nu împiedică părțile să acorde subvenții prin intermediul unui aport temporar de lichidități sub forma garanțiilor împrumuturilor sau a împrumuturilor limitate la suma strict necesară pentru a menține în activitate o întreprindere aflată în dificultate pentru perioada necesară elaborării unui plan de restructurare sau de lichidare.

Fiecare parte asigură transparența în materie de subvenții. În acest sens, fiecare parte prezintă celeilalte părți un raport anual privind valoarea totală, tipurile și distribuția sectorială a subvențiilor care sunt specifice și care pot afecta comerțul internațional. Raportul trebuie să includă informații privind obiectivul, forma, valoarea sau bugetul și, dacă este posibil, beneficiarul subvenției acordate de guvern sau de un organism public.

Raportul se consideră că a fost prezentat dacă este transmis celeilalte părți sau dacă informațiile relevante sunt disponibile pe un site internet public, până la data de 31 decembrie a anului calendaristic următor.

La cererea uneia dintre părți, cealaltă parte furnizează informații suplimentare privind orice sisteme de subvenții și cazuri particulare de subvenții specifice. Părțile fac schimb de aceste informații, ținând seama de limitele impuse de cerințele secretului profesional și ale secretului de afaceri.

Dispozițiile din prezenta secțiune nu aduc atingere drepturilor părților, conforme cu dispozițiile relevante din Acordul OMC, de a aplica măsuri de remediere a comerțului, de a iniția o acțiune de soluționare a diferendelor sau altă acțiune corespunzătoare împotriva unei subvenții acordate de cealaltă parte.

Părțile reexaminează în mod constant chestiunile menționate în prezenta secțiune. Fiecare parte poate înainta aceste chestiuni Comitetului pentru comerț. Părțile convin să reexamineze progresul înregistrat în punerea în aplicare a prezentei secțiuni, din doi în doi ani, după intrarea în vigoare a prezentului acord, cu excepția cazului în care cele două părți dispun altfel.

Dispozițiile articolelor 11.9-11.14 se aplică subvențiilor pentru mărfuri, cu excepția subvențiilor pentru sectorul pescuitului, subvențiilor legate de produsele vizate la anexa 1 din Acordul privind agricultura, precum și altor subvenții vizate de acordul menționat.

Părțile depun toate eforturile pentru a elabora reguli aplicabile subvențiilor pentru servicii, luând în considerare evoluția situației la nivel multilateral, precum și pentru a schimba informații la cererea uneia dintre părți. Părțile convin să organizeze primul schimb de opinii privind subvențiile pentru servicii, în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

CAPITOLUL DOISPREZECE

În sensul prezentului capitol:

măsuri de aplicare generală se referă la orice act, procedură, interpretare sau altă cerință de natură generală sau abstractă, inclusiv măsuri neobligatorii. Nu se include o hotărâre care se aplică unei persoane anume; și

persoană interesată înseamnă orice persoană fizică sau juridică care poate deveni subiect de drepturi sau obligații în temeiul măsurilor de aplicare generală, în sensul articolului 12.2.

Recunoscând impactul pe care mediul lor de reglementare poate să-l aibă asupra schimburilor comerciale dintre ele, părțile urmăresc asigurarea unui mediu de reglementare eficient și previzibil pentru operatorii economici, în special pentru micii operatori economici care își desfășoară activitatea pe teritoriul părților. Reafirmând angajamentele lor în temeiul Acordului OMC, părțile prevăd clarificări și măsuri îmbunătățite privind transparența, consultarea și o mai bună administrare a măsurilor de aplicare generală, în măsura în care ele pot să aibă un impact asupra oricărei chestiuni vizate de prezentul acord.

Fiecare parte se asigură că măsurile de aplicare generală care pot să aibă un impact asupra oricărei chestiuni vizate de prezentul acord:

sunt accesibile tuturor părțile interesate, în mod nediscriminatoriu, printr-un mijloc desemnat oficial în acest sens și, dacă este fezabil și posibil, prin mijloace electronice, astfel încât să se permită persoanelor interesate și celeilalte părți să se obișnuiască cu ele;

oferă o explicație a obiectivului acestor măsuri și a temeiului lor; și

permit un interval de timp suficient între publicarea și intrarea în vigoare a acestor măsuri, ținând cont în mod corespunzător de cerințele în materie de securitate juridică, de așteptări legitime și de proporționalitate.

Fiecare parte:

depune eforturi să publice în avans orice măsură de aplicare generală pe care o propune spre adoptare sau modificare inclusiv o explicație a obiectivului și a temeiului propunerii;

oferă persoanelor interesate oportunități de a comenta propunerea respectivă de măsură, acordând, în special, suficient timp pentru aceasta; și

depun eforturi să ia în considerare observațiile primite din partea persoanelor interesate cu privire la propunerea respectivă de măsură.

Fiecare parte stabilește sau menține mecanisme adecvate pentru a răspunde cererilor de informații din partea oricărei persoane interesate cu privire la măsuri de aplicare generală care pot avea un impact asupra chestiunilor vizate de prezentul articol care sunt propuse sau în vigoare, și la modalitatea lor de aplicare. Cererile de informații pot fi adresate prin punctele de informare sau de contact instituite în temeiul prezentului acord sau prin alte mecanisme, după caz.

Părțile recunosc că răspunsul menționat la alineatul (1) nu poate fi definitiv sau obligatoriu din punct de vedere juridic, ci numai cu titlu informativ, cu excepția cazului în care legislația și regulamentele lor dispun altfel.

La cererea unei părți, cealaltă parte furnizează informațiile în mod prompt și răspunde întrebărilor legate de orice măsură de aplicare generală, efectivă sau propusă, pe care partea solicitantă o consideră ca putând să aducă atingere funcționării prezentului acord, indiferent dacă partea solicitantă a fost în prealabil notificată cu privire la măsura respectivă.

Fiecare parte depune eforturi pentru a identifica sau crea puncte de informare sau de contact pentru persoanele interesate din cealaltă parte, care au atribuția de a încerca să rezolve în mod eficient problemele care pot apărea în aplicarea măsurilor de aplicare generală. Aceste mecanisme ar trebui să fie ușor accesibile, cu un calendar bine precizat, orientate spre rezultate și transparente. Ele nu aduc atingere procedurilor de recurs sau de reexaminare pe care părțile le stabilesc sau mențin. De asemenea, ele nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor părților conferite în capitolul paisprezece (Soluționarea diferendelor) și în anexa 14-A (Mecanismul de mediere pentru măsuri netarifare).

În vederea administrării într-un mod coerent, imparțial și rezonabil a tuturor măsurilor de aplicare generală care pot avea un impact asupra chestiunilor vizate de prezentul acord, fiecare parte, atunci când aplică aceste măsuri anumitor persoane, bunuri sau servicii din cealaltă parte în cazuri specifice:

depune eforturi pentru a transmite persoanelor interesate din cealaltă parte, care sunt direct afectate de o procedură, un preaviz rezonabil, în conformitate cu procedurile sale, atunci când se inițiază o procedură, inclusiv o descriere a naturii procedurii, o declarație a autorității juridice în temeiul căreia procedura este inițiată, precum și o descriere generală a chestiunilor aflate în litigiu;

acordă persoanelor interesate o oportunitate rezonabilă de a prezenta faptele și argumentele în favoarea pozițiilor lor înaintea oricărei acțiuni administrative definitive, în măsura în care timpul, natura procedurilor și interesul public o permit; și

se asigură că procedurile se bazează pe legislație și sunt conforme cu aceasta.

Fiecare parte stabilește sau menține instanțe sau proceduri judiciare, cvasijudiciare sau administrative în scopul de a asigura o reexaminare promptă și, dacă este cazul, corectarea acțiunii administrative privind chestiuni vizate de prezentul acord. Instanțele sunt imparțiale și independente de organismul sau autoritatea înzestrată cu aplicarea dispozițiilor administrative și nu au niciun interes substanțial în ceea ce privește soluționarea chestiunii în litigiu.

Fiecare parte se asigură că, în cadrul acestor instanțe sau proceduri, părțile la procedură dispun de dreptul la:

o oportunitate rezonabilă de a-și sprijini sau apăra pozițiile respective; și

o decizie bazată pe probe și pe depunerea de concluzii sau, dacă legea prevede acest lucru, pe dosarul constituit de autoritatea administrativă.

Sub rezerva unui recurs sau a unei reexaminări ulterioare, fiecare parte se asigură că decizia este pusă în aplicare de organismul sau de autoritatea respectivă și reglementează practica cu privire la acțiunea administrativă în discuție.

Părțile convin să coopereze în materie de promovare a calității și performanței procesului de reglementare, inclusiv prin schimbul de informații și cele mai bune practici cu privire la procesele lor de reformă reglementară și la evaluările impactului reglementar.

Părțile subscriu la principiile de bună conduită administrativă și convin să coopereze la promovarea acesteia, inclusiv prin schimb de informații și cele mai bune practici.

Fiecare parte aplică persoanelor interesate din cealaltă parte standarde de transparență nu mai puțin favorabile decât cele de care beneficiază propriile persoane interesate, persoanele interesate din orice țară terță, sau orice țară terță, luându-se în considerare standardele cele mai favorabile.

CAPITOLUL TREISPREZECE

Reamintind Agenda 21 privind mediul și dezvoltarea din 1992, Planul de punere în aplicare de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă din 2002 și Declarația ministerială din 2006 a Consiliului economic și social al ONU privind ocuparea deplină a forței de muncă și munca decentă, părțile își reafirmă angajamentele de promovare a dezvoltării comerțului internațional într-un mod în care să contribuie la obiectivul legat de dezvoltarea durabilă și vor încerca să asigure că acest obiectiv este integrat și reflectat la fiecare nivel al relației lor comerciale.

Părțile recunosc că dezvoltarea economică, dezvoltarea socială și protecția mediului sunt interdependente și sunt componente ale dezvoltării durabile care se consolidează reciproc. Ele subliniază beneficiul cooperării privind aspectele sociale și de mediu legate de comerț, ca element al unei abordări globale a comerțului și a dezvoltării durabile.

Părțile recunosc că intenția lor în prezentul capitol nu este de a armoniza standardele părților privind forța de muncă și mediul, ci de a consolida relațiile comerciale și cooperarea în moduri care promovează dezvoltarea durabilă în contextul alineatelor (1) și (2).

Cu excepția unor dispoziții contrare din prezentul capitol, acesta se aplică măsurilor adoptate sau menținute de părți care afectează aspectele privind forța de muncă legate de comerț și chestiunile referitoare la mediu în contextul articolului 13.1 alineatele (1) și (2).

Părțile evidențiază faptul că standardele în materie de protecție a mediului și normele de muncă nu trebuie folosite în scopul protecționismului comercial. Părțile țin seama de faptul că avantajul lor comparativ nu trebuie sub nicio formă pus în discuție.

Recunoscând dreptul fiecărei părți de a-și stabili nivelul propriu de protecție a mediului și a forței de muncă și de a adopta sau modifica în mod adecvat legile și politicile proprii, fiecare parte încearcă să se asigure că legile și politicile respective prevăd și încurajează niveluri ridicate de protecție a mediului și a forței de muncă, conforme cu normele sau acordurile recunoscute internațional, menționate la articolele 13.4 și 13.5, și se străduiește să îmbunătățească în continuare legile și politicile respective.

Părțile recunosc valoarea cooperării internaționale și a acordurilor internaționale în domeniul ocupării forței de muncă și a aspectelor legate de muncă drept răspuns al comunității internaționale la provocările și oportunitățile generate de globalizare în domeniul economic, al ocupării forței de muncă și social. Ele se angajează să se consulte și să coopereze, după caz, în ceea ce privește chestiunile din domeniul muncii și ocupării forței de muncă legate de comerț și care sunt de interes reciproc.

Părțile își reafirmă angajamentul, în cadrul Declarației ministeriale din 2006 a Consiliului economic și social al ONU privind ocuparea deplină a forței de muncă și munca decentă, de recunoaștere a ocupării forței de muncă depline și productive și a muncii decente pentru toți drept obiectiv prioritar al cooperării internaționale și de promovare a dezvoltării comerțului internațional într-un mod care să conducă la ocuparea forței de muncă depline și productive și a muncii decente pentru toți, inclusiv bărbați, femei și tineri.

Părțile, în conformitate cu obligațiile care le revin din statutul de membre ale OIM și ale Declarației OIM cu privire la principiile și drepturile fundamentale în muncă și continuarea acesteia, adoptată de Conferința Internațională a Muncii, în cadrul celei de-a 86-a sesiuni din 1998, se angajează să respecte, să promoveze și să aplice, în legile și practicile lor, principiile privind drepturile fundamentale, și anume:

libertatea de asociere și recunoașterea dreptului la negocieri colective;

eliminarea tuturor formelor de muncă forțată sau obligatorie;

abolirea efectivă a muncii copiilor; și

eliminarea discriminării cu privire la încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

Părțile recunosc valoarea guvernanței internaționale și a acordurilor internaționale în domeniul mediului drept răspuns al comunității internaționale la problemele globale sau regionale legate de mediu și se angajează să se consulte și să coopereze, după caz, în ceea ce privește negocierile referitoare la chestiuni din domeniul mediului legate de comerț care sunt de interes reciproc.

Părțile își reafirmă angajamentele cu privire la punerea în aplicare eficientă în legislația și în practicile lor a acordurilor multilaterale în domeniul mediului la care sunt părți.

Părțile își reafirmă angajamentul de a realiza obiectivul ultim al Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și Protocolul de la Kyoto. Ele se angajează să coopereze la aplicarea viitorului cadru internațional pentru schimbări climatice în conformitate cu Planul de acțiune de la Bali.

Părțile reconfirmă că schimburile comerciale trebuie să promoveze dezvoltarea durabilă în toate dimensiunile sale. Părțile recunosc rolul benefic pe care îl pot avea normele fundamentale de muncă și munca decentă asupra eficienței economice, inovării și productivității și subliniază valoarea unei coerențe politice sporite între politicile comerciale, pe de o parte, și politicile privind ocuparea forței de muncă și politicile sociale, pe de altă parte.

Părțile depun eforturi pentru a facilita și promova comerțul și investițiile străine directe în mărfuri și servicii de mediu, inclusiv tehnologii ecologice, energie regenerabilă durabilă, produse și servicii eficiente din punct de vedere energetic, mărfuri cu etichetă ecologică, inclusiv prin luarea în considerare a barierelor netarifare conexe. Părțile se străduiesc să faciliteze și să promoveze comerțul cu mărfuri care contribuie la dezvoltarea durabilă, inclusiv mărfuri care fac obiectul unor regimuri precum comerțul echitabil și etic și cele care presupun responsabilitatea socială și răspunderea întreprinderilor.

Părțile nu omit să asigure aplicarea eficientă a legislației lor în materie de mediu și de forță de muncă, prin acțiuni susținute sau repetate sau prin inacțiune, într-un mod care să afecteze comerțul sau investițiile dintre părți.

Părțile nu slăbesc sau nu reduc protecția acordată în legislația lor în materie de mediu și de forță de muncă pentru a încuraja comerțul sau investițiile, prin neaplicarea sau derogarea de la legile, regulamentele sau normele lor sau prin încuviințarea neaplicării sau derogării de la acestea, într-un mod care afectează comerțul sau investițiile dintre părți.