Regulamentul (UE) nr. 1218/2010 al Comisiei din 14 decembrie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de acorduri de specializare (Text cu relevanță pentru SEE)

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

acord de specializare înseamnă un acord de specializare unilaterală, un acord de specializare reciprocă sau un acord de producție în comun;

acord de specializare unilaterală înseamnă un acord între două părți care operează pe aceeași piață de produse, în virtutea căruia una dintre părți acceptă să sisteze, integral sau parțial, producerea anumitor produse, sau să se abțină de la producerea acestora, și să le achiziționeze de la cealaltă parte, care acceptă să producă și să furnizeze acele produse;

acord de specializare reciprocă înseamnă un acord între două sau mai multe părți care operează pe aceeași piață de produse, în virtutea căruia două sau mai multe părți acceptă, pe bază de reciprocitate, să sisteze integral sau parțial producerea anumitor produse, care sunt diferite, sau să se abțină de la producerea acestora și să le achiziționeze de la celelalte părți, care acceptă să producă și să furnizeze acele produse;

acord de producție în comun înseamnă un acord în virtutea căruia două sau mai multe părți acceptă să producă în comun anumite produse;

acord înseamnă un acord, o decizie a unei asociații de întreprinderi sau o practică concertată;

produs înseamnă un bun sau un serviciu, incluzând atât bunurile sau serviciile intermediare, cât și serviciile sau bunurile finale, cu excepția serviciilor de distribuție și închiriere;

producție înseamnă fabricarea de bunuri sau furnizarea de servicii și include producția realizată prin subcontractare;

pregătirea de servicii înseamnă activitățile anterioare furnizării de servicii către clienți;

piața relevantă înseamnă piața relevantă de produse și piața geografică relevantă cărora le aparțin produsele și, în plus, în cazul în care produsele de specializare sunt produse intermediare care sunt utilizate captiv, integral sau parțial de una sau mai multe părți pentru producția de produse în aval, piața relevantă de produse și piața geografică relevantă cărora le aparțin produsele în aval;

produs de specializare înseamnă produsul care este produs în cadrul unui acord de specializare;

produs în aval înseamnă produsul pentru producția căruia una sau mai multe părți utilizează, ca factor de producție, un produs de specializare și care este vândut de aceste părți pe piață;

întreprindere concurentă înseamnă un concurent existent sau potențial;

concurent existent înseamnă o întreprindere care este activă pe aceeași piață relevantă;

concurent potențial înseamnă o întreprindere care, în lipsa acordului de specializare, în mod realist și nu doar ca o simplă posibilitate teoretică, în cazul unei creșteri mici, dar permanente a prețurilor relative, ar putea să întreprindă, în termen de maximum trei ani, investițiile suplimentare necesare sau să suporte alte costuri de transformare necesare pentru a intra pe piața relevantă;

obligație de furnizare exclusivă reprezintă o obligație de a nu furniza produsul de specializare unei alte întreprinderi concurente decât cele care sunt parte la acord;

obligația de cumpărare exclusivă reprezintă obligația de a cumpăra produsul de specializare numai de la o parte a acordului;

în comun, în contextul distribuției, înseamnă că părțile:

efectuează distribuția produselor cu ajutorul unei echipe, al unei organizații sau al unei întreprinderi comune; sau

desemnează drept distribuitor un terț pe bază de exclusivitate sau neexclusivitate, cu condiția ca acesta să nu fie o întreprindere concurentă;

distribuție înseamnă distribuția, inclusiv vânzarea de bunuri și furnizarea de servicii.

efectuează distribuția produselor cu ajutorul unei echipe, al unei organizații sau al unei întreprinderi comune; sau

desemnează drept distribuitor un terț pe bază de exclusivitate sau neexclusivitate, cu condiția ca acesta să nu fie o întreprindere concurentă;

În sensul prezentului regulament, termenii întreprindere și parte includ întreprinderile legate respective.

întreprinderile în care o parte la acordul de specializare dispune, în mod direct sau indirect:

de puterea de a exercita mai mult de jumătate din drepturile de vot;

de competența de a numi mai mult de jumătate din membrii consiliului de supraveghere, ai consiliului de administrație sau ai organismelor care reprezintă întreprinderea în mod legal; sau

de dreptul de a gestiona afacerile întreprinderii respective;

întreprinderi care dispun, în mod direct sau indirect, într-o întreprindere parte la acordul de specializare, de drepturile sau competențele enumerate la litera (a);

întreprinderi în care o întreprindere menționată la litera (b) dispune, în mod direct sau indirect, de drepturile sau competențele enumerate la litera (a);

întreprinderi în care o parte la acordul de specializare, împreună cu una sau mai multe dintre întreprinderile menționate la literele (a), (b) sau (c), ori în care două sau mai multe dintre acestea din urmă dispun în comun de drepturile sau competențele enumerate la litera (a);

întreprinderile în care drepturile sau competențele enumerate la litera (a) sunt deținute în comun de:

părțile la acordul de specializare sau întreprinderile legate respective ale acestora menționate la literele (a)-(d); sau

una sau mai multe dintre părțile la acordul de specializare sau una sau mai multe dintre întreprinderile legate ale acestora menționate la literele (a)-(d) și una sau mai multe părți terțe.

de puterea de a exercita mai mult de jumătate din drepturile de vot;

de competența de a numi mai mult de jumătate din membrii consiliului de supraveghere, ai consiliului de administrație sau ai organismelor care reprezintă întreprinderea în mod legal; sau

de dreptul de a gestiona afacerile întreprinderii respective;

părțile la acordul de specializare sau întreprinderile legate respective ale acestora menționate la literele (a)-(d); sau

una sau mai multe dintre părțile la acordul de specializare sau una sau mai multe dintre întreprinderile legate ale acestora menționate la literele (a)-(d) și una sau mai multe părți terțe.

În conformitate cu articolul 101 alineatul (3) din tratat și sub rezerva dispozițiilor prezentului regulament, articolul 101 alineatul (1) din tratat nu se aplică acordurilor de specializare.

Exceptarea prevăzută la alineatul (1) se aplică acordurilor de specializare care conțin dispoziții referitoare la cesionarea drepturilor de proprietate intelectuală sau concesionarea licențelor pentru astfel de drepturi uneia sau mai multor părți, cu condiția ca aceste dispoziții să nu constituie obiectul principal al acordurilor respective, dar să fie direct legate de punerea acestora în aplicare și necesare în acest scop.

Exceptarea prevăzută la alineatul (1) se aplică acordurilor de specializare atunci când:

părțile acceptă o obligație de cumpărare exclusivă sau o obligație de furnizare exclusivă; sau

părțile nu vând în mod independent produsele de specializare, ci distribuie în comun aceste produse.

Exceptarea prevăzută la articolul 2 se aplică, cu condiția ca cota de piață cumulată a părților să nu depășească 20 % din orice piață relevantă.

Exceptarea prevăzută la articolul 2 nu se aplică acordurilor de specializare care, în mod direct sau indirect, separat sau în combinație cu alți factori care sunt sub controlul părților, au ca obiect oricare dintre următoarele elemente:

fixarea prețurilor pentru vânzarea produselor către terți, cu excepția stabilirii prețurilor practicate în cazul clienților direcți în contextul distribuției în comun;

limitarea producției sau a vânzărilor, cu excepția:

dispozițiilor privind volumul de produse acceptat, în contextul acordurilor de specializare unilaterală sau reciprocă, sau stabilirii capacității și volumului de producție în contextul unui acord de producție în comun; și

stabilirii unor cerințe privind vânzările în contextul distribuției în comun;

alocarea piețelor sau a clienților.

În scopul aplicării pragului cotei de piață prevăzut la articolul 3, se aplică următoarele reguli:

cota de piață se calculează pe baza valorii vânzărilor pe piață; în cazul în care datele privind valoarea vânzărilor pe piață nu sunt disponibile, estimările bazate pe alte informații demne de încredere privind piața, inclusiv volumul vânzărilor pe piață, pot fi folosite la stabilirea cotei de piață a părților;

cota de piață se calculează pe baza datelor corespunzătoare anului calendaristic precedent;

cota de piață deținută de societățile menționate la articolul 1 alineatul (2) al doilea paragraf litera (e) se împarte în mod egal fiecărei societăți care dispune de drepturile sau puterile prevăzute la litera (a) a respectivului paragraf;

în cazul în care cota de piață menționată la articolul 3 nu depășește inițial 20 %, dar ulterior depășește acest prag, fără să depășească 25 %, exceptarea prevăzută la articolul 2 continuă să se aplice pentru o perioadă de doi ani calendaristici consecutivi care urmează anului în care s-a depășit pentru prima dată pragul de 20 %;

în cazul în care cota de piață menționată la articolul 3 nu depășește inițial 20 %, dar ulterior depășește pragul de 25 %, exceptarea prevăzută la articolul 2 continuă să se aplice pe durata unui an calendaristic care urmează anului în care s-a depășit pentru prima dată pragul de 25 %;

beneficiul literelor (d) și (e) nu se poate cumula astfel încât să depășească o perioadă de doi ani calendaristici.

Interdicția prevăzută la articolul 101 alineatul (1) din tratat nu se aplică în perioada 1 ianuarie 2011-31 decembrie 2012 pentru acordurile care sunt deja în vigoare la 31 decembrie 2010 și care nu îndeplinesc condițiile de exceptare prevăzute de prezentul regulament, dar care îndeplinesc condițiile de exceptare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2658/2000.

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 2011.

Expiră la 30 iunie 2023.