Regulamentul (CE) nr . 444/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2252/2004 al Consiliului privind standardele pentru elementele de securitate și elementele biometrice integrate în pașapoarte și în documente de călătorie emise de statele membre

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 62 alineatul (2) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat,

Consiliul European reunit la Salonic în 19 și 20 iunie 2003 a confirmat necesitatea unei abordări coerente în cadrul Uniunii Europene privind elementele de identificare biometrice sau datele biometrice pentru documentele emise pentru resortisanți din țări terțe, pentru pașapoartele cetățenilor Uniunii Europene și sistemele de informații (VIS și SIS II).

În acest context, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 din 13 decembrie 2004 privind standardele pentru elementele de securitate și elementele biometrice integrate în pașapoarte și în documente de călătorie emise de statele membre, care reprezintă un pas important către utilizarea unor noi elemente care fac pașapoartele și documentele de călătorie mai sigure și stabilesc o corelație mai fiabilă între titular și pașaport sau document de călătorie cu scopul de a contribui, în mod semnificativ, la asigurarea protecției pașaportului sau a documentului de călătorie împotriva utilizării frauduloase.

Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 prevede o obligație generală de furnizare a amprentelor, care vor fi stocate pe un cip fără contact în pașaport sau în documentul de călătorie. Cu toate acestea, experiența obținută în decursul testelor arată că se impun unele exonerări. În cadrul proiectelor pilot ale unor state membre s-a constatat că amprentele digitale ale copiilor sub vârsta de șase ani par a avea o calitate insuficientă pentru verificarea identității pe baza unei comparații între două seturi de amprente. De asemenea, acestea se pot modifica în mod semnificativ, ceea ce face dificilă verificarea lor pe întreaga durată de valabilitate a pașaportului sau a documentului de călătorie.

Armonizarea exonerărilor de la obligația generală de furnizare a amprentelor digitale este esențială pentru menținerea unor standarde comune de securitate și pentru simplificarea controlului la frontieră. Atât din motive juridice, cât și de securitate, nu ar trebui să revină legislațiilor naționale posibilitatea/sarcina de definire a exonerărilor de la obligația de furnizare a amprentelor digitale în pașapoarte și în documentele de călătorie emise de statele membre.

Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 impune culegerea și stocarea datelor biometrice pe suportul de stocare al pașapoartelor și al documentelor de călătorie în vederea emiterii acestor documente. Aceasta fără a aduce atingere oricărei alte utilizări sau stocări a acestor date în conformitate cu legislația națională a statelor membre. Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 nu constituie un temei juridic pentru crearea sau menținerea, în statele membre, de baze de date pentru stocarea acelor informații, în măsura în care acest aspect intră în sfera exclusivă a legislațiilor naționale.

De asemenea, ca măsură suplimentară de securitate și pentru a oferi o mai mare protecție copiilor, trebuie introdus principiul un pașaport – o persoană. Aceasta constituie și o recomandare a Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) și asigură că pașaportul și elementele biometrice sunt legate numai de persoana titulară a pașaportului. Gradul de securitate este mai ridicat în cazul în care fiecare persoană dispune de un pașaport propriu.

Ținând seama de faptul că statele membre vor fi obligate să emită pașapoarte individuale pentru minori și că este posibil să existe diferențe semnificative între legislațiile statelor membre în ceea ce privește trecerea frontierelor externe ale statelor membre de către copii, Comisia ar trebui să examineze necesitatea luării unor măsuri de garantare a unei abordări comune referitoare la normele privind protecția copiilor care trec frontierele externe ale statelor membre.

Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și pot fi, prin urmare, realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

În conformitate cu articolul 1 și articolul 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament care, în consecință, nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică. Având în vedere faptul că prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen în temeiul dispozițiilor părții a treia titlul IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 5 din respectivul protocol, în termen de șase luni de la data adoptării prezentului regulament, cu privire la punerea acestuia în aplicare în legislația sa națională.

Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen. Prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru acesta și nu i se aplică.

Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen. În consecință, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică.

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a acordului.

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Deciziile 2008/146/CE și 2008/149/JAI ale Consiliului.

În ceea ce privește Liechtensteinul, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/261/CE a Consiliului.

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 ar trebui să fie modificat în consecință,

Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 se modifică după cum urmează:

La articolul 1, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

copiii sub vârsta de 12 ani. Vârsta limită de 12 ani este fixată în mod provizoriu.

persoanele pentru care prelevarea amprentelor digitale este fizic imposibilă.

Se introduce un articol cu următorul text:

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

elemente și cerințe de securitate suplimentare, inclusiv norme sporite împotriva falsificării și contrafacerii;

specificații tehnice privind suportul de stocare a datelor biometrice și securitatea acestora, inclusiv prevenirea accesului neautorizat;

cerințe privind calitatea și standardele tehnice comune pentru fotografia facială și amprente.

La articolul 4, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

autenticitatea pașaportului sau a documentului de călătorie;

identitatea titularului pe baza elementelor comparabile direct disponibile când pașaportul sau documentul de călătorie trebuie, prin lege, prezentat.

Se introduce un articol cu următorul text:

La articolul 6, paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:

privind fotografia facială: în termen de cel mult 18 luni;

privind amprentele digitale: în termen de cel mult 36 luni

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.