Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor (versiune codificată)

Prezenta directivă stabilește standardele minime privind protecția vițeilor izolați în scopul creșterii și îngrășării.

În înțelesul prezentei directive:

vițel înseamnă un animal din specia bovină până la vârsta de șase luni;

autorități competente înseamnă autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului.

De la 1 ianuarie 1998, tuturor exploatațiilor noi sau reconstruite sau date în funcțiune după data menționată li se aplică dispozițiile următoare:

vițeii nu se închid în boxe individuale după împlinirea vârstei de opt săptămâni, decât în cazul în care un medic veterinar confirmă că starea de sănătate sau comportamentul acestora impune izolarea lor în vederea tratării. Lățimea boxei individuale este cel puțin egală cu înălțimea vițelului la greabăn, măsurată în poziție patrupedă, iar lungimea este cel puțin egală cu lungimea vițelului măsurată de la vârful nasului până la extremitatea caudală a ischionului (tuber ischii), înmulțită cu 1,1.

pentru vițeii crescuți în grup, spațiul liber prevăzut pentru fiecare vițel este de cel puțin 1,5 m2 pentru fiecare vițel cu o greutate a animalului viu mai mică de 150 de kilograme, de cel puțin 1,7 m2 pentru fiecare vițel cu greutate egală cu sau mai mare de 150 de kilograme, dar mai mică de 220 de kilograme, și de cel puțin 1,8 m2 pentru fiecare vițel având o greutate egală cu sau mai mare de 220 de kilograme.

exploatațiilor cu mai puțin de șase viței;

vițeilor ținuți alături de mamă în vederea alăptării.

De la 31 decembrie 2006, dispozițiile prevăzute la alineatul (1) se aplică tuturor exploatațiilor.

Statele membre asigură conformitatea condițiilor privind creșterea vițeilor cu dispozițiile generale stabilite în anexa I.

Dispozițiile generale din anexa I pot să fie modificate în conformitate cu procedura menționată la articolul 10 alineatul (2), pentru a se ține seama de progresele științifice.

Până la 1 ianuarie 2006, Comisia înaintează Consiliului un raport elaborat pe baza unui aviz al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară asupra sistemului sau sistemelor de creștere intensivă a animalelor care respectă cerințele de bunăstare a vițeilor din punct de vedere patologic, zootehnic, fiziologic și comportamental, precum și asupra implicațiilor sociale și economice ale diferitelor sisteme, împreună cu propuneri adecvate care să țină seama de concluziile raportului respectiv.

Statele membre asigură efectuarea unor inspecții sub responsabilitatea autorității competente, pentru a verifica respectarea dispozițiilor prezentei directive.

Comisia, în conformitate cu procedura menționată la articolul 10 alineatul (2), stabilește un cod al normelor aplicabile în cazul inspecțiilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport anual privind anul precedent cu privire la inspecțiile efectuate de către autoritatea competentă în vederea verificării conformității cu cerințele prezentei directive. Raportul este însoțit de o analiză a celor mai grave constatări de neconformitate și de un plan național de acțiune menit să prevină sau să reducă apariția acestora în anii următori. Comisia prezintă statelor membre rezumate ale acestor rapoarte.

Pentru a fi importate în Comunitate, animalele provenind din țări terțe trebuie să fie însoțite de un certificat emis de autoritatea competentă din respectiva țară, care să ateste că au beneficiat de un tratament cel puțin echivalent cu cel administrat animalelor de origine comunitară, în conformitate cu prevederile prezentei directive.

Experții veterinari ai Comisiei pot, în măsura în care acest lucru este necesar pentru aplicarea în mod uniform a prezentei directive, să efectueze, în colaborare cu autoritățile competente, controale la fața locului. Cu această ocazie, controlorii trebuie să pună în aplicare măsuri speciale de igienă care să excludă orice risc de transmitere a bolilor.

Statul membru pe teritoriul căruia se efectuează un control acordă experților tot sprijinul necesar pentru îndeplinirea misiunii lor. Comisia informează autoritatea competentă a statului membru în cauză asupra rezultatului controalelor efectuate.

Autoritatea competentă a statului membru în cauză adoptă măsurile care se dovedesc necesare pentru a ține seama de rezultatele controlului respectiv.

În ceea ce privește relațiile cu țările terțe, se aplică dispozițiile capitolului III din Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate.

Dispozițiile generale de aplicare a prezentului articol se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 10 alineatul (2) din prezenta directivă.

Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, înființat în temeiul articolului 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare.

Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

În ceea ce privește protecția vițeilor, statele membre pot, în conformitate cu normelor generale din tratat, să mențină sau să aplice pe teritoriul lor dispoziții mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă. Statele membre informează Comisia cu privire la orice măsură adoptată în acest sens.

Directiva 91/629/CEE, modificată prin actele menționate în anexa II partea A, se abrogă fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre cu privire la termenele pentru transpunerea în dreptul intern a directivelor prevăzute în anexa II partea B.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

ANEXA I

ANEXA I

Materialele utilizate pentru construcția grajdurilor, în special boxele și instalațiile cu care vițeii pot intra în contact, nu trebuie să dăuneze vițeilor și trebuie să poată fi curățate și dezinfectate temeinic.

Până la adoptarea unor norme comunitare în domeniu, echipamentele și circuitele electrice trebuie instalate în conformitate cu reglementările naționale în vigoare pentru a evita orice șoc electric.

Izolarea, încălzirea și ventilarea clădirii trebuie asigurată astfel încât circulația aerului, nivelul de praf, temperatura, umiditatea relativă a aerului și concentrațiile de gaze să fie menținute la niște limite care să nu fie nocive pentru viței.

Orice echipament automat sau mecanic indispensabil sănătății și bunăstării vițeilor trebuie să fie inspectat cel puțin o dată pe zi. Orice defecțiune constatată trebuie remediată de îndată sau, în cazul în care acest lucru este imposibil, trebuie luate măsuri adecvate pentru a proteja sănătatea și bunăstarea vițeilor până la efectuarea reparației, în special utilizând alte metode de alimentație și menținând un mediu ambiant corespunzător.

În cazul în care se utilizează un sistem de ventilație artificială, trebuie prevăzut un sistem adecvat de înlocuire, pentru ca, în caz de defecțiune a sistemului principal, să se poată asigura o reînnoire a aerului suficientă pentru a proteja sănătatea și bunăstarea vițeilor; trebuie, de asemenea, prevăzut un sistem de alarmă care să anunțe crescătorului defecțiunea. Sistemul de alarmă trebuie testat în mod regulat.

Vițeii nu trebuie să fie menținuți în permanență în întuneric. În acest sens, pentru a răspunde nevoilor lor comportamentale și fiziologie, trebuie prevăzut, având în vedere diversele condiții climaterice din statele membre, un sistem de iluminare adecvat, natural sau artificial; în cazul în care este vorba de un sistem artificial, iluminarea trebuie să fie cel puțin echivalentă cu durata de lumină naturală disponibilă în mod normal între orele 9-17. De asemenea, trebuie să fie disponibil un sistem de iluminare adecvat, fix sau mobil, de o intensitate suficientă pentru a permite inspectarea vițeilor în orice moment.

Toți vițeii crescuți în stabulație trebuie să fie inspectați de către proprietar sau de către persoana care răspunde de animale cel puțin de două ori pe zi, iar vițeii crescuți în aer liber, cel puțin o dată pe zi. Orice vițel care este suspect de îmbolnăvire sau care este rănit trebuie tratat corespunzător fără întârziere și trebuie să fie consultat un medic veterinar de îndată ce este posibil pentru orice vițel care nu răspunde la îngrijirile acordate de crescător. În cazul în care este necesar, vițeii bolnavi sau răniți trebuie să fie izolați într-un spațiu adecvat, cu așternut uscat și confortabil.

Adăposturile de stabulație trebuie concepute astfel încât să permită fiecărui vițel să se întindă, să se odihnească, să se ridice în poziție patrupedă și să se curețe fără dificultate.

Vițeii nu trebuie să fie legați, cu excepția vițeilor cazați în grupuri, care pot fi legați timp de cel mult o oră, în timpul alimentării cu lapte sau cu un înlocuitor de lapte. În cazul în care vițeii sunt legați, modalitatea de legare nu trebuie să le producă răniri și trebuie verificată regulat și ajustată, dacă este cazul, pentru a le asigura confortul. Fiecare legătură trebuie concepută astfel încât să se evite riscul de strangulare sau de rănire și să permită animalului să se deplaseze, în conformitate cu punctul 7.

Grajdurile, cuștile, echipamentele și ustensilele care servesc vițeilor trebuie să fie curățate și dezinfectate în mod corespunzător, pentru a preveni contaminarea încrucișată și apariția vectorilor de boli. Trebuie eliminate cât de des posibil materiile fecale, urina, precum și alimentele neconsumate sau deversate, pentru a reduce mirosul și pentru a nu atrage muștele sau rozătoarele.

Pardoselile trebuie să fie nederapante, dar fără asperități, pentru a evita rănirea vițeilor, și trebuie concepute astfel încât să nu provoace răni sau suferințe vițeilor culcați sau ridicați în picioare. Ele trebuie să fie adecvate pentru mărimea și greutatea vițeilor și să constituie o suprafață rigidă, plană și stabilă. Suprafața culcușului trebuie să fie confortabilă, curată, drenată corespunzător și să nu dăuneze vițeilor. Trebuie asigurat un așternut de paie corespunzător pentru toți vițeii cu vârsta sub două săptămâni.

Toți vițeii trebuie să primească o alimentație corespunzătoare vârstei și greutății, ținând seama de cerințele lor comportamentale și fiziologice, pentru a asigura o stare bună de sănătate și bunăstarea animalelor. În acest scop, alimentația trebuie să conțină o cantitate suficientă de fier pentru a asigura un nivel mediu de hemoglobină în sânge de cel puțin 4,5 mmol/litru de sânge și o rație zilnică minimă de alimente fibroase pentru fiecare vițel cu vârsta mai mare de două săptămâni, această cantitate trebuind mărită de la 50 g la 250 g pe zi pentru vițeii cu vârsta între 8 și 20 de săptămâni. Vițeilor nu trebuie să li se pună botniță.

Toți vițeii trebuie să fie hrăniți cel puțin de două ori pe zi. În cazul în care vițeii sunt adăpostiți în grup și nu beneficiază de o alimentație ad libitum sau de un sistem de alimentație automat, fiecare vițel trebuie să aibă acces la mâncare în același timp cu celelalte animale din grup.

Vițeii în vârstă de peste două săptămâni trebuie să aibă acces la apă proaspătă adecvată, furnizată în cantitate suficientă, sau trebuie să-și poată satisface nevoia de lichide cu alte preparate. Cu toate acestea, în condiții de căldură excesivă sau când vițeii sunt bolnavi, apa proaspătă potabilă trebuie să le fie asigurată în permanență.

Instalațiile de alimentație și de adăpare trebuie concepute, construite, instalate și întreținute astfel încât să se limiteze riscurile de contaminare a hranei și a apei destinate vițeilor.

Toți vițeii trebuie să primească colostru de bovine cât mai curând posibil după fătare, în orice caz, în primele șase ore de viață.

ANEXA II

ANEXA II

PARTEA A

PARTEA B

ANEXA III

ANEXA III

Directiva abrogată și lista modificărilor ulterioare(menționate la articolul 12)

Termene pentru transpunerea în dreptul național(menționate la articolul 12)

TABEL DE CORESPONDENȚĂ