Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului și privind prevenirea și controlul poluării apelor de suprafață, de modificare și, ulterior, de abrogare a Directivelor 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului

În vederea obținerii unei stări chimice bune a apelor de suprafață și în conformitate cu dispozițiile și obiectivele stabilite la articolul 4 din Directiva 2000/60/CE, prezenta directivă stabilește standardele de calitate a mediului (SCM) pentru substanțele prioritare și pentru o serie de alți poluanți, astfel cum se prevede la articolul 16 din directiva menționată.

În sensul prezentei directive, se aplică definițiile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2000/60/CE și la articolul 2 din Directiva 2009/90/CE a Comisiei din 31 iulie 2009 de stabilire, în temeiul Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a specificațiilor tehnice pentru analiza chimică și monitorizarea stării apelor.

În plus, se aplică următoarele definiții:

matrice înseamnă un compartiment al mediului acvatic, respectiv apă, sedimente sau biotă;

taxon al biotei înseamnă un anumit taxon acvatic în cadrul categoriei taxonomice subîncrengătură, clasă sau un echivalent al acestora;

indicator al poluării înseamnă un parametru care poate fi monitorizat în vederea obținerii unei valori reprezentative pentru nivelul sau concentrația unui poluant sau a unui grup de poluanți și, prin urmare, pentru riscul prezentat de aceștia.

Fără a aduce atingere alineatului (1a), pentru corpurile de apă de suprafață, statele membre aplică SCM-urile stabilite în anexa I partea A și aplică respectivele SCM-uri în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa I partea B.

Fără a aduce atingere obligațiilor care decurg în temeiul prezentei directive în versiunea sa în vigoare la 13 ianuarie 2009 și, în special, atingerii unei stări chimice bune a apelor de suprafață în raport cu substanțele și cu SCM-urile enumerate în prezenta directivă, statele membre pun în aplicare SCM-urile prevăzute în anexa I partea A în ceea ce privește:

substanțele cu numerele 2, 5, 15, 20, 22, 23, 28 din anexa I partea A, pentru care SCM-urile actualizate sunt stabilite cu începere de la 22 decembrie 2015, în scopul atingerii unei stări chimice bune a apelor de suprafață în ceea ce privește substanțele respective până la 22 decembrie 2021, prin programele de măsuri prevăzute în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice din 2015 elaborate în conformitate cu articolul 13 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE; precum și

substanțele nou-identificate numerotate de la 34 la 45 în anexa I partea A, cu începere de la 22 decembrie 2018, în scopul atingerii unei stări chimice bune a apelor de suprafață în ceea ce privește substanțele respective până la 22 decembrie 2027 și al prevenii deteriorării stării chimice a corpurilor de apă de suprafață în ceea ce privește substanțele respective. În acest scop, statele membre elaborează și înaintează Comisiei, până la 22 decembrie 2018, un program de monitorizare suplimentară și un program preliminar de măsuri care să acopere substanțele respective. Un program final de măsuri, în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2006/60/CE, se stabilește cel târziu la 22 decembrie 2021 și se pune în aplicare și devine pe deplin operațional cât mai curând posibil după această dată, dar nu mai târziu de 22 decembrie 2024;

substanțele cu numerele 5, 9, 13, 15, 17, 21, 23, 24, 28, 30, 34, 37, 41 și 43 din anexa I partea A, pentru care sunt prevăzute SCM-uri revizuite, cu începere de la 22 decembrie 2027, în scopul atingerii unei stări chimice bune a apelor de suprafață în ceea ce privește substanțele respective până la 22 decembrie 2033 și în scopul prevenirii deteriorării stării chimice a corpurilor de apă de suprafață în raport cu respectivele substanțe prin intermediul programelor de măsuri incluse în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice pentru 2027 elaborate în conformitate cu articolul 13 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE;

substanțele nou-identificate numerotate de la 46 la 70 în partea A din anexa I, cu începere de la 22 decembrie 2027, în scopul atingerii unei stări chimice bune a apelor de suprafață în ceea ce privește substanțele respective până la 22 decembrie 2039 și în scopul prevenii deteriorării stării chimice a corpurilor de apă de suprafață în ceea ce privește substanțele respective; în acest scop, statele membre stabilesc, până la 22 decembrie 2027, un program suplimentar de monitorizare și, până la 22 decembrie 2030, un program preliminar de măsuri care să acopere aceste substanțe; un program final de măsuri, în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2000/60/CE, este inclus în planul de gestionare a bazinelor hidrografice pentru 2033 elaborat în conformitate cu articolul 13 alineatul (7) din respectiva directivă.

SCM-urile stabilite la nivelul Uniunii pentru poluanții specifici unui bazin hidrografic în conformitate cu articolul 16 alineatul (4) din Directiva 2000/60/CE și enumerate în partea C din anexa II la prezenta directivă sau poluanții specifici unui bazin hidrografic suplimentari și SCM-urile corespunzătoare identificate de statele membre în conformitate cu articolul 8d alineatul (1) din prezenta directivă produc efecte de la începutul perioadei la care se referă următorul plan de gestionare a bazinului hidrografic de după data la care au fost stabilite SCM-urile, în scopul atingerii unei stări chimice bune a apelor de suprafață în raport cu poluanții respectivi până la sfârșitul perioadei la care se referă respectivul plan de gestionare a bazinului hidrografic și în scopul prevenirii deteriorării stării chimice a corpurilor de apă de suprafață în raport cu poluanții respectivi.

În ceea ce privește substanțele pentru care este stabilit un SCM pentru biotă sau un SCM pentru sedimente în anexa I partea A, statele membre aplică respectivul SCM pentru biotă sau SCM pentru sedimente.

Statele membre pot decide, în ceea ce privește una sau mai multe categorii de ape de suprafață, să aplice un SCM pentru o matrice diferită de cea specificată la alineatul (2) sau, unde este relevant, pentru taxoni ai biotei diferiți de cei specificați în anexa I partea A.

În cazul în care a fost identificat un risc potențial pentru mediul acvatic sau prin intermediul acestuia în urma unei expuneri acute, prin concentrații sau emisii în mediu măsurate sau estimate și pentru care se aplică un SCM pentru biotă sau pentru sedimente, statele membre se asigură că monitorizarea este efectuată și în apa de suprafață și aplică SCM-CMA-urile din anexa I partea A la prezenta directivă, atunci când astfel de SCM-uri sunt stabilite.

Dacă, conform articolului 5 din Directiva 2009/90/CE, valoarea medie calculată a măsurătorilor, atunci când acestea sunt efectuate prin utilizarea celei mai bune tehnici disponibile care nu presupune costuri excesive, este considerată inferioară limitei de cuantificare, iar limita de cuantificare chiar a aceleiași tehnici este superioară SCM, rezultatul, pentru substanța care se măsoară, nu se ia în considerare la evaluarea stării chimice globale a respectivului corp de apă.

În cazul substanțelor pentru care este aplicat un SCM pentru sedimente și/sau biotă, statele membre monitorizează substanța în matricea relevantă cel puțin o dată pe an, exceptând cazurile în care cunoștințele tehnice și opinia experților justifică un alt interval.

Statele membre includ în planurile actualizate de gestionare a bazinelor hidrografice elaborate în conformitate cu articolul 13 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE următoarele informații:

un tabel care prezintă limitele de cuantificare ale metodelor de analiză aplicate, precum și informații cu privire la performanța acestor metode în raport cu criteriile de performanță minimă stabilite la articolul 4 din Directiva 2009/90/CE;

pentru substanțele în cazul cărora s-a utilizat opțiunea prevăzută la alineatul (3) din prezentul articol:

motivele și baza utilizării opțiunii respective;

după caz, SCM-urile alternative stabilite, dovezi ale faptului că aceste SCM-uri ar oferi cel puțin același nivel de protecție ca SCM-urile prevăzute în anexa I partea A, inclusiv datele și metodologia utilizate pentru determinarea SCM-urilor, precum și categoriile de apă de suprafață pentru care acestea se aplică;

pentru comparație cu informațiile menționate la litera (a) din prezentul alineat, limitele de cuantificare ale metodelor de analiză pentru matricea sau matricele specificate în anexa I partea A din prezenta directivă, inclusiv informații cu privire la performanța acestor metode în raport cu criteriile de performanță minimă stabilite la articolul 4 din Directiva 2009/90/CE;

justificarea frecvenței monitorizării aplicate în conformitate cu alineatul (4), dacă intervalele de monitorizare depășesc 1 an.

motivele și baza utilizării opțiunii respective;

după caz, SCM-urile alternative stabilite, dovezi ale faptului că aceste SCM-uri ar oferi cel puțin același nivel de protecție ca SCM-urile prevăzute în anexa I partea A, inclusiv datele și metodologia utilizate pentru determinarea SCM-urilor, precum și categoriile de apă de suprafață pentru care acestea se aplică;

pentru comparație cu informațiile menționate la litera (a) din prezentul alineat, limitele de cuantificare ale metodelor de analiză pentru matricea sau matricele specificate în anexa I partea A din prezenta directivă, inclusiv informații cu privire la performanța acestor metode în raport cu criteriile de performanță minimă stabilite la articolul 4 din Directiva 2009/90/CE;

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că atât planurile actualizate de gestionare a bazinelor hidrografice, elaborate în conformitate cu articolul 13 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE și care conțin rezultatele și impactul măsurilor întreprinse pentru prevenirea poluării chimice a apelor de suprafață, cât și raportul intermediar cuprinzând progresele înregistrate în punerea în aplicare a programelor de măsuri planificate în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din Directiva 2000/60/CE sunt furnizate prin intermediul unui portal central care este accesibil publicului pe cale electronică în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu.

Statele membre iau măsuri pentru analizarea tendințelor pe termen lung ale concentrațiilor substanțelor prioritare identificate în anexa I partea A ca substanțe care tind să se acumuleze în sedimente sau în biotă, pe baza monitorizării sedimentelor și biotei din cadrul monitorizării stării apelor de suprafață efectuate în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2000/60/CE. Statele membre iau măsuri al căror scop este să asigure, sub rezerva articolului 4 din Directiva 2000/60/CE, faptul că astfel de concentrații nu cresc în mod considerabil în sedimente sau în biotă.

Comisia analizează progresele tehnice și științifice, inclusiv concluziile evaluărilor riscurilor, menționate la articolul 16 alineatul (2) literele (a) și (b) din Directiva 2000/60/CE, precum și informațiile conținute în înregistrarea substanțelor, puse la dispoziția publicului în conformitate cu articolul 119 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, și propune, dacă este necesar, revizuirea SCM-urilor stabilite în anexa I partea A din prezenta directivă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 294 din TFUE, respectând calendarul prevăzut la articolul 16 alineatul (4) din Directiva 2000/60/CE.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 9a, pentru a modifica punctul 3 din partea B din anexa I în vederea adaptării la progresele științifice sau tehnice.

Pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului articol, se elaborează, în cadrul procesului actual de punere în aplicare a Directivei 2000/60/CE și în măsura posibilului până la 22 decembrie 2014, orientări tehnice privind strategiile de monitorizare și metodele analitice aplicabile substanțelor, inclusiv prelevarea și monitorizarea biotei.

monitorizarea substanțelor în biotă, astfel cum se prevede la alineatele (2) și (3) ale prezentului articol;

în cazul substanțelor nou-identificate (numerotate de la 34 la 45 în anexa I partea A) și al substanțelor pentru care sunt stabilite SCM-uri mai stricte (cu numerele 2, 5, 15, 20, 22, 23 și 28 în anexa I partea A), metode analitice care respectă criteriile minime de performanță stabilite la articolul 4 din Directiva 2009/90/CE.

În cazul substanțelor pentru care nu au fost adoptate orientări tehnice până la 22 decembrie 2014, termenul din 22 decembrie 2015 menționat la alineatul (1a) litera (i) se prelungește până la 22 decembrie 2018 și termenul din 22 decembrie 2021 menționat la litera respectivă se prelungește până la 22 decembrie 2027.

Statele membre pot desemna zone de amestec adiacente punctelor de evacuare. Concentrațiile uneia sau mai multor substanțe enumerate în partea A din anexa I pot depăși SCM-urile aplicabile în cadrul acestor zone de amestec, cu condiția ca acestea să nu afecteze conformitatea restului corpului de apă de suprafață cu aceste standarde.

Statele membre care desemnează zonele de amestec includ în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice întocmite în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2000/60/CE o descriere a:

abordărilor și metodologiilor aplicate pentru a identifica aceste zone; și a

măsurilor luate în vederea reducerii pe viitor a întinderii zonelor de amestec, cum ar fi cele luate în temeiul articolului 11 alineatul (3) litera (k) din Directiva 2000/60/CE, sau prin revizuirea permiselor menționate în Directiva 2008/1/CE sau a regulamentelor anterioare menționate la articolul 11 alineatul (3) litera (g) din Directiva 2000/60/CE.

Statele membre care desemnează zone de amestec se asigură că suprafața oricărei astfel de zone este:

restricționată la proximitatea punctului de evacuare;

proporțională în raport cu concentrațiile de poluanți la punctul de evacuare și având în vedere condițiile cu privire la emisiile de poluanți prevăzute în reglementările anterioare, precum autorizațiile și/sau permisele menționate la articolul 11 alineatul (3) litera (g) din Directiva 2000/60/CE și în orice alt document legislativ comunitar relevant, în conformitate cu aplicarea celor mai bune tehnici disponibile și cu articolul 10 din Directiva 2000/60/CE, în special după o revizuire a respectivelor reglementări anterioare.

Ghidurile tehnice pentru identificarea zonelor de amestec se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 9 alineatul (2) din prezenta directivă.

Pe baza informațiilor obținute în conformitate cu articolele 5 și 8 din Directiva 2000/60/CE și a altor date disponibile, fiecare stat membru stabilește un inventar al emisiilor, al evacuărilor și al pierderilor pentru toate substanțele prioritare care figurează pe lista din partea A din anexa I la prezenta directivă și pentru toate substanțele identificate de statul membru ca fiind poluanți specifici bazinelor hidrografice, pentru fiecare district hidrografic sau parte a unui district hidrografic de pe teritoriul acestora.

Statele membre își actualizează inventarele în cadrul revizuirilor prevăzute la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2000/60/CE.

Statele membre se asigură că planurile de gestionare a bazinelor hidrografice stabilite în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2000/60/CE includ o trimitere clară sau un link către toate informațiile privind emisiile în apă care sunt puse la dispoziție pe Portalul emisiilor industriale în conformitate cu alineatele (1) și (4) de la prezentul articol.

Un stat membru nu își încalcă obligațiile stabilite prin prezenta directivă prin depășirea limitei impuse de un SCM, în cazul în care poate demonstra că:

depășirea s-a datorat unei surse de poluare din afara jurisdicției naționale a acestuia;

datorită unei astfel de poluări transfrontaliere, nu a putut lua măsuri eficiente pentru a se conforma cu SCM-urile relevante; și

a aplicat mecanismele de coordonare stabilite la articolul 3 din Directiva 2000/60/CE și, după caz, a recurs la dispozițiile articolului 4 alineatele (4), (5) și (6) din directiva respectivă pentru corpurile de apă afectate de poluarea transfrontalieră.

Statele membre utilizează mecanismul prevăzut la articolul 12 din Directiva 2000/60/CE pentru a furniza Comisiei informațiile necesare în situațiile prevăzute la alineatul (1) din acest articol, precum și un rezumat al măsurilor adoptate în legătură cu poluarea transfrontalieră, în cadrul planului de gestiune al bazinului hidrografic în cauză, în conformitate cu obligațiile de raportare prevăzute la articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE.

Pe baza rapoartelor prezentate de statele membre, inclusiv a rapoartelor întocmite în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2000/60/CE și, în special, cele cu privire la poluarea transfrontalieră, Comisia analizează necesitatea modificării actelor în vigoare și a adoptării unor măsuri suplimentare specifice la nivel comunitar, precum cele privind controlul emisiilor.

Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, în cadrul raportului întocmit în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE, cu privire la:

concluziile reexaminării menționate la alineatul (1) din prezentul articol;

măsurile luate în vederea reducerii zonelor de amestec desemnate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din prezenta directivă;

rezultatul verificării menționate la articolul 5 alineatul (5) din prezenta directivă;

situația privind poluarea din surse aflate în afara teritoriului Comunității.

Pentru substanțele prioritare care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului, al Regulamentelor (CE) nr. 1907/2006 sau (CE) nr. 1107/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, al Directivelor 2009/128/CE sau 2010/75/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului sau al Regulamentelor (UE) nr. 528/2012 sau (UE) 2019/6 ale Parlamentului European și ale Consiliului, Comisia evaluează, ținând seama de datele de monitorizare menționate la articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2000/60/CE și în cadrul raportului menționat la articolul 18 alineatul (1) din directiva respectivă, dacă măsurile în vigoare la nivelul Uniunii și al statelor membre sunt suficiente pentru a atinge SCM-urile aferente substanțelor prioritare și pentru îndeplinirea obiectivului de stopare sau eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe periculoase prioritare în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/60/CE.

Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului rezultatele evaluării menționate la alineatul (1) al prezentului articol în conformitate cu calendarul stabilit la articolul 16 alineatul (4) din Directiva 2000/60/CE și își însoțește raportul cu orice propuneri relevante, inclusiv în privința măsurilor de control.

Dacă rezultatele raportului indică faptul că ar putea fi necesare măsuri suplimentare la nivelul Uniunii sau al statelor membre pentru facilitarea conformității cu Directiva 2000/60/CE în privința unei anumite substanțe aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 sau al Regulamentului (UE) nr. 528/2012, statele membre sau Comisia aplică articolul 21 sau 44 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 sau articolul 15 sau 48 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, după caz, substanței respective sau produselor care conțin respectiva substanță.

Comisia ia în considerare stabilirea unor standarde de calitate pentru PFAS total în apele de suprafață cu ocazia următoarei revizuiri a anexei I la prezenta directivă, care urmează să fie efectuată în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2000/60/CE, și urmărește să completeze orientările privind monitorizarea PFAS total în apa potabilă, elaborate în conformitate cu articolul 13 alineatul (7) din Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului, pentru ca acestea să poată fi aplicate în ceea ce privește monitorizarea PFAS total în apele de suprafață. Statele membre sunt încurajate să aplice deja respectivele orientări pentru a monitoriza PFAS total în apele de suprafață și să raporteze datele în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2000/60/CE. Având în vedere toxicitatea, persistența și prevalența acidului trifluoroacetic (TFA) în mediu, Comisia ia în considerare stabilirea unui standard de calitate pentru TFA separat în anexa I la prezenta directivă, cu ocazia următoarei revizuiri.

În anexa III la prezenta directivă se includ un parametru denumit suma bisfenolilor și parametri aferenți sumei (sumelor) anumitor pesticide selectate în funcție de modul de acțiune și a anumitor produse farmaceutice selectate în funcție de modul de acțiune. Comisia reexaminează posibilitatea includerii acestor parametri în lista substanțelor prioritare, cu ocazia următoarei revizuiri a anexei I la prezenta directivă care urmează să fie efectuată în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2000/60/CE și stabilește SCM-uri, după caz. Comisia analizează, de asemenea, cu ocazia următoarei revizuiri, dacă ar putea fi adoptată o abordare bazată pe riscuri în ceea ce privește stabilirea unor SCM-uri pentru totalul bisfenolilor, totalul pesticidelor și totalul produselor farmaceutice din apele de suprafață, susținută de metode de monitorizare adecvate.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 9a, pentru a modifica anexa II partea B în vederea adaptării acesteia la progresele științifice și tehnologice.

În planurile de gestionare a bazinelor hidrografice elaborate în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2000/60/CE, fără a aduce atingere cerințelor de la punctul 1.4.3 din anexa V la respectiva directivă cu privire la prezentarea stării chimice globale și nici obiectivelor și obligațiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a), la articolul 11 alineatul (3) litera (k) și la articolul 16 alineatul (6) din directiva respectivă, statele membre pot pune la dispoziție hărți suplimentare pentru a prezenta starea chimică astfel cum se prevede la punctul 1.4.3 din anexa V la Directiva 2000/60/CE.

Statele membre pot să efectueze, în cazul substanțelor identificate în partea A din anexa I la prezenta directivă ca substanțe care se comportă ca PBT-uri omniprezente, o monitorizare mai puțin intensă decât cea prevăzută pentru substanțele prioritare în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din prezenta directivă și cu anexa V la Directiva 2000/60/CE, cu condiția ca monitorizarea să fie reprezentativă și să fie disponibilă o bază solidă statistică privind prezența acestor substanțe în mediul acvatic. Cu titlu de indicație, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) al doilea paragraf din prezenta directivă, monitorizarea ar trebui să fie efectuată cel puțin o dată la trei ani, cu excepția cazului în care utilizarea sau emisia substanței ori cunoștințele tehnice și opinia experților justifică un alt interval.

În cursul unei perioade de doi ani începând cu data de 1 ianuarie 2030, statele membre monitorizează prezența substanțelor estrogene în corpurile de apă, utilizând metode de monitorizare bazate pe efecte. Nu este necesar ca prelevarea de probe și analiza să debuteze la începutul respectivei perioade de doi ani, dar ele trebuie să fie efectuate cel puțin de patru ori pe an. Statele membre efectuează monitorizarea în anumite locuri care au fost selectate, unde se monitorizează cei trei hormoni estrogeni, 17-beta-estradiolul (E2), estrona (E1) și 17-alfa-etinilestradiolul (EE2), incluși pe lista din partea A din anexa I la prezenta directivă, utilizând metode analitice convenționale în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2000/60/CE și cu anexa V la aceasta, pentru a obține rezultate comparative pentru o serie de concentrații. Datele se raportează împreună și în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din directiva respectivă. Numărul de locuri în care se efectuează monitorizarea nu poate fi mai mic decât cel specificat la articolul 8b alineatul (3) din prezenta directivă pentru monitorizarea substanțelor care figurează pe lista de supraveghere. Statele membre pot începe monitorizarea înainte de data de 1 ianuarie 2030, cu condiția ca specificațiile tehnice menționate la alineatul (4) de la prezentul articol să fi fost adoptate. Statele membre nu utilizează rezultatele bazate pe efecte obținute în perioada de monitorizare comparativă de doi ani în scopul clasificării stării chimice a corpurilor de apă monitorizate, astfel cum este descrisă la punctul 1.4.3 din anexa V la Directiva 2000/60/CE.

Până la 1 decembrie 2027, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care stabilește specificațiile tehnice pentru monitorizarea substanțelor estrogene prin utilizarea metodelor de monitorizare bazate pe efecte. Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 9 alineatul (2).

În termen de 18 luni de la raportarea datelor de către statele membre, Comisia publică un raport care compară rezultatele obținute prin metodele analitice convenționale și cele obținute prin metodele bazate pe efecte și analizează posibilitatea de a utiliza, în ceea ce privește estrogenii, metode de monitorizare bazate pe efecte împreună cu o valoare declanșatoare bazată pe efecte, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 35a din Directiva 2000/60/CE, în scopul realizării unui screening pentru a sprijini evaluarea stării chimice.

Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a stabili, având în vedere rapoartele științifice elaborate de Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) în conformitate cu alineatul (1a) de la prezentul articol, o listă de supraveghere a substanțelor pentru care este necesar să se colecteze date de monitorizare la nivelul Uniunii de la statele membre în scopul sprijinirii viitoarelor revizuiri în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Directiva 2000/60/CE și pentru a stabili formatele care trebuie utilizate de către statele membre pentru raportarea către Comisie a rezultatelor monitorizării respective și a informațiilor conexe. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 9 alineatul (2).

ECHA întocmește rapoarte științifice pentru a ajuta Comisia la selectarea substanțelor și a indicatorilor care urmează să fie incluși în lista de supraveghere menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, ținând seama de următoarele informații:

anexa I la Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului și rezultatele celei mai recente revizuiri a anexei respective, precum și rezultatele celei mai recente revizuiri periodice a anexei I la prezenta directivă;

listele de supraveghere stabilite în conformitate cu Directivele 2006/118/CE și (UE) 2020/2184;

recomandări formulate de părțile interesate;

caracterizarea districtelor hidrografice efectuată de către statele membre în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2000/60/CE și rezultatele programelor de monitorizare elaborate în conformitate cu articolul 8 din directiva respectivă;

informațiile privind volumele de producție, modurile tipice de utilizare, proprietățile intrinsece, inclusiv, când este relevant, dimensiunea particulelor, concentrațiile în mediu și efectele negative asupra sănătății umane și asupra mediului acvatic ale unei substanțe, inclusiv informații colectate în conformitate cu Directiva 2001/83/CE, Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Directiva 2009/128/CE, Regulamentul (UE) nr. 528/2012 și Regulamentul (UE) 2022/2379 al Parlamentului European și al Consiliului;

proiecte de cercetare și publicații științifice, inclusiv informații despre tendințele și previziunile bazate pe modelare sau alte evaluări de prognoză, precum și informații și date furnizate de tehnologiile de teledetecție, de observarea Pământului, cum ar fi serviciile Copernicus, de senzori și dispozitive in situ sau de date științifice cetățenești, valorificând oportunitățile oferite de inteligența artificială și de analiza și prelucrarea avansată a datelor;

recomandările grupurilor de lucru instituite în cadrul Strategiei comune de punere în aplicare a Directivei 2000/60/CE;

informațiile privind emisiile, evacuările și pierderile disponibile în cadrul Portalului emisiilor industriale prevăzut de Regulamentul (UE) 2024/1244, precum și orice informații suplimentare disponibile privind substanțele care fac obiectul autorizațiilor prevăzute de Directiva 2010/75/UE.

Rapoartele științifice întocmite de ECHA în conformitate cu alineatul (1a) prezintă o listă de substanțe, grupuri de substanțe sau indicatori, matricea de monitorizare recomandată și o metodă orientativă de analiză, precum și o limită de cuantificare acceptabilă maximă pentru fiecare dintre acestea, însoțite de o trimitere justificativă la bibliografia sau orientările științifice.

Până la 1 februarie 2028 și, ulterior, o dată la trei ani, ECHA elaborează un raport care sintetizează constatările din rapoartele științifice întocmite în conformitate cu alineatul (1a) și pune raportul respectiv la dispoziția publicului.

Comisia actualizează lista de supraveghere menționată la alineatul (1) până la 1 mai 2028 și, ulterior, o dată la trei ani.

Statele membre monitorizează fiecare substanță, grup de substanțe și indicatori din lista de supraveghere menționată la alineatul (1) în cadrul anumitor stații de monitorizare reprezentative, pentru o perioadă de 24 de luni. Perioada de monitorizare începe în termen de șase luni de la includerea substanței pe listă, dar nu este necesar ca prelevarea și analiza să debuteze la începutul perioadei respective.

Statele membre pun la dispoziție în fiecare an rezultatele monitorizării menționate la alineatul (3) de la prezentul articol în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2000/60/CE și cu actul de punere în aplicare prin care este stabilită lista de supraveghere adoptat în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol. Statele membre pun de asemenea la dispoziție informații cu privire la reprezentativitatea stațiilor de monitorizare și la strategia de monitorizare.

La sfârșitul perioadei de 24 de luni menționate la alineatul (3), ECHA analizează rezultatele monitorizării și evaluează ce substanțe, grupuri de substanțe sau indicatori trebuie să fie monitorizați timp de încă 24 de luni și, prin urmare, urmează să fie păstrați pe lista de supraveghere și ce substanțe, grupuri de substanțe sau indicatori pot fi eliminați de pe lista de supraveghere.

În temeiul articolului 16 alineatul (9) din Directiva 2000/60/CE și, după caz, pe baza rezultatelor studiului său din 2013 privind riscurile prezentate de medicamente asupra mediului și a altor studii și rapoarte relevante, Comisia, pe cât posibil în termen de doi ani de la 13 septembrie 2013, elaborează o abordare strategică a poluării apei cu substanțe farmaceutice. Această abordare strategică include, după caz, propuneri care să permită ca, în măsura în care acest lucru este necesar, impactul medicamentelor asupra mediului să fie luate în considerare într-un mod mai eficace în cadrul procedurii de introducere pe piață a medicamentelor. În cadrul respectivei abordări strategice, Comisia propune, după caz, pînă la 14 septembrie 2017, măsuri care urmează a fi întreprinse la nivelul Uniunii și/sau la nivelul statelor membre, după caz, pentru abordarea posibilului impact al substanțelor farmaceutice asupra mediului, în special al substanțelor menționate la articolul 8b alineatul (1), în vederea reducerii evacuărilor, emisiilor și pierderilor de astfel de substanțe în mediul acvatic, luându-se în considerare necesitățile în materie de sănătate publică și eficiența din punctul de vedere al costurilor a măsurilor propuse.

Statele membre stabilesc și aplică SCM-uri pentru poluanții specifici bazinelor hidrografice din categoriile incluse pe lista din partea A din anexa II la prezenta directivă, în cazul în care identifică poluanții respectivi ca prezentând un risc pentru corpuri de apă din unul sau mai multe dintre districtele lor hidrografice, pe baza analizelor și revizuirilor efectuate în temeiul articolului 5 din Directiva 2000/60/CE, în conformitate cu procedura prevăzută în partea B din anexa II la prezenta directivă.

În cazul în care pentru poluanții specifici bazinelor hidrografice au fost stabilite SCM-uri la nivelul Uniunii, în conformitate cu articolul 16 alineatul (4) din Directiva 2000/60/CE, și incluse pe lista din partea C din anexa II la prezenta directivă, respectivele SCM-uri prevalează asupra SCM-urilor pentru poluanții specifici bazinelor hidrografice stabilite la nivel național în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. Statele membre aplică respectivele SCM-uri stabilite la nivelul Uniunii și pentru a stabili dacă poluanții specifici bazinelor hidrografice incluși pe lista din partea C din anexa II la prezenta directivă prezintă vreun risc.

Conformitatea cu SCM-urile naționale aplicabile sau, atunci când este relevant, cu SCM-urile stabilite la nivelul Uniunii este necesară pentru ca un corp de apă să atingă o stare chimică bună a apei de suprafață, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 24 din Directiva 2000/60/CE.

Comisia este asistată de Comitetul instituit prin articolul 21 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie.

Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (8) și la articolul 8 alineatul (3) se conferă Comisiei pe o perioadă de șase ani începând cu 10 mai 2026. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de șase ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatul (8) și la articolul 8 alineatul (3) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate deja în vigoare.

Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (8) sau al articolului 8 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Anexa X la Directiva 2000/60/CE se înlocuiește cu textul care figurează în anexa II la prezenta directivă.

Anexa II la Directivele 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE și, respectiv, 84/491/CEE se elimină.

Partea B din secțiunile I-XI din anexa II la Directiva 86/280/CEE se elimină.

Directivele 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE și 86/280/CEE se abrogă la data de 22 decembrie 2012.

Până la 22 decembrie 2012, statele membre pot efectua operațiuni de monitorizare și notificare în conformitate cu articolele 5, 8 și 15 din Directiva 2000/60/CE, în loc de a le efectua în conformitate cu directivele prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol.

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 13 iulie 2010.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

ANEXA I

ANEXA I

STANDARDE DE CALITATE A MEDIULUI (SCM) PENTRU SUBSTANȚELE PRIORITARE DIN APELE DE SUPRAFAȚĂ

PARTEA A: STANDARDE DE CALITATE A MEDIULUI

APLICAREA SCM-URILOR PREVĂZUTE ÎN PARTEA A

Pentru orice corp de apă de suprafață, aplicarea SCM-MA-urilor înseamnă că, pentru fiecare punct de monitorizare reprezentativ din respectivul corp de apă, media aritmetică a concentrațiilor măsurate în diferite perioade ale anului nu depășește valoarea standard.

Calculul mediei aritmetice, metoda analitică folosită și, în cazul în care nicio metodă analitică adecvată nu îndeplinește criteriile minime de performanță, metoda de aplicare a unui SCM, trebuie să fie conforme cu actele de punere în aplicare prin care se adoptă specificații tehnice pentru monitorizarea din punct de vedere chimic și pentru calitatea rezultatelor analitice în conformitate cu Directiva 2000/60/CE.

Pentru orice corp de apă de suprafață, aplicarea SCM-CMA-urilor înseamnă că, în orice punct de monitorizare reprezentativ din respectivul corp de apă, concentrația măsurată nu depășește valoarea standard.

Cu toate acestea, în conformitate cu punctul 1.3.4 din anexa V la Directiva 2000/60/CE, statele membre pot introduce metode statistice, precum calculul percentilelor, pentru a asigura un nivel acceptabil de încredere și precizie la stabilirea conformității cu SCM-CMA. În acest caz, metodele statistice respective trebuie să respecte normele detaliate stabilite în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 9 alineatul (2) din prezenta directivă.

SCM-urile pentru apă stabilite în prezenta anexă sunt exprimate în concentrații totale în întreaga probă de apă.

Prin derogare de la primul paragraf, în cazul cadmiului, al plumbului, al mercurului și al nichelului (denumite în continuare metale), SCM-urile pentru apă se referă la concentrația de substanțe dizolvate, și anume la faza dizolvată a unei probe de apă obținută prin filtrarea cu ajutorul unui filtru de 0,45 μm sau prin orice altă pretratare echivalentă, sau, atunci când se specifică acest lucru, la concentrația bio disponibilă.

În evaluarea rezultatelor monitorizării în raport cu SCM-urile relevante, statele membre pot ține cont de:

concentrațiile de fond naturale pentru metale și compușii acestora, în cazul în care aceste concentrații nu permit conformarea cu SCM-urile relevante;

duritatea, pH-ul, carbonul organic dizolvat sau alți parametri de calitate a apei care afectează biodisponibilitatea metalelor, concentrațiile biodisponibile fiind stabilite pe baza unei modelări adecvate a biodisponibilității.

concentrațiile de fond naturale pentru metale și compușii acestora, în cazul în care aceste concentrații nu permit conformarea cu SCM-urile relevante;

duritatea, pH-ul, carbonul organic dizolvat sau alți parametri de calitate a apei care afectează biodisponibilitatea metalelor, concentrațiile biodisponibile fiind stabilite pe baza unei modelări adecvate a biodisponibilității.

ANEXA II

ANEXA II

Textul anexei X la Directiva 2000/60/CE se înlocuiește cu următorul text:

ANEXA X

ANEXA X

ANEXA X

ANEXA III

ANEXA III

ANEXA IISTANDARDE DE CALITATE A MEDIULUI PENTRU POLUANȚII SPECIFICI BAZINELOR HIDROGRAFICE

ANEXA II

STANDARDE DE CALITATE A MEDIULUI PENTRU POLUANȚII SPECIFICI BAZINELOR HIDROGRAFICE

PARTEA A: LISTA ORIENTATIVĂ A CATEGORIILOR DE POLUANȚI SPECIFICI BAZINELOR HIDROGRAFICE

Compuși organohalogenați și substanțe care pot forma astfel de compuși în mediul acvatic.

Compuși organofosforici.

Compuși organostanici.

Substanțe și preparate sau compușii de descompunere ai acestora, pentru care s-a demonstrat caracterul cancerigen sau mutagen sau proprietățile care pot afecta funcțiile steroidogene, tiroidiene, de reproducere sau alte funcții de tip endocrin în sau prin mediul acvatic.

Hidrocarburi persistente și substanțe organice toxice persistente și bioacumulabile

Cianuri.

Metale și compușii acestora.

Arsen și compușii acestuia.

Produse biocide și produse de protecție a plantelor.

Materii în suspensie, inclusiv microplastice/nanoplastice.

Microorganisme, gene sau material genetic care reflectă prezența unor microorganisme rezistente la agenți antimicrobieni, în special microorganisme patogene pentru oameni sau animale.

PARTEA B: PROCEDURA DE CALCULARE A STANDARDELOR DE CALITATE A MEDIULUI PENTRU POLUANȚII SPECIFICI BAZINELOR HIDROGRAFICE

Metodele utilizate pentru stabilirea de SCM-uri pentru poluanții specifici bazinelor hidrografice includ următoarele etape:

identificarea receptorilor și a compartimentelor sau matricelor în pericol din cauza substanței care prezintă motive de îngrijorare;

compararea și evaluarea calității datelor referitoare la proprietățile substanței care prezintă motive de îngrijorare, inclusiv la (eco)toxicitatea acesteia, în special din rapoartele studiilor de laborator, de mezocosmos și de teren care acoperă efectele cronice și efectele acute atât în mediul de apă dulce, cât și în mediul de apă sărată;

extrapolarea datelor de (eco)toxicitate la concentrații fără efect sau similare, cu ajutorul unor metode deterministe sau probabilistice, precum și selectarea și aplicarea unor factori de evaluare adecvați pentru abordarea incertitudinilor și pentru calcularea SCM-urilor;

compararea SCM-urilor pentru diferiți receptori și diferite compartimente și selectarea SCM-urilor critice, și anume a SCM-urilor prin care se asigură protecția celui mai sensibil receptor din compartimentul sau matricea cu cea mai mare relevanță.

PARTEA C: REGISTRUL CU STANDARDE ARMONIZATE DE CALITATE A MEDIULUI PENTRU POLUANȚII SPECIFICI BAZINELOR HIDROGRAFICE.

identificarea receptorilor și a compartimentelor sau matricelor în pericol din cauza substanței care prezintă motive de îngrijorare;

compararea și evaluarea calității datelor referitoare la proprietățile substanței care prezintă motive de îngrijorare, inclusiv la (eco)toxicitatea acesteia, în special din rapoartele studiilor de laborator, de mezocosmos și de teren care acoperă efectele cronice și efectele acute atât în mediul de apă dulce, cât și în mediul de apă sărată;

extrapolarea datelor de (eco)toxicitate la concentrații fără efect sau similare, cu ajutorul unor metode deterministe sau probabilistice, precum și selectarea și aplicarea unor factori de evaluare adecvați pentru abordarea incertitudinilor și pentru calcularea SCM-urilor;

compararea SCM-urilor pentru diferiți receptori și diferite compartimente și selectarea SCM-urilor critice, și anume a SCM-urilor prin care se asigură protecția celui mai sensibil receptor din compartimentul sau matricea cu cea mai mare relevanță.

ANEXA IIISUBSTANȚE SUPUSE REVIZUIRII ÎN VEDEREA UNEI POSIBILE IDENTIFICĂRI CA SUBSTANȚE PRIORITARE

ANEXA III

SUBSTANȚE SUPUSE REVIZUIRII ÎN VEDEREA UNEI POSIBILE IDENTIFICĂRI CA SUBSTANȚE PRIORITARE

Tabelul 1

LISTA SUBSTANȚELOR PRIORITARE ÎN DOMENIUL APEI

SUBSTANțE CARE FAC OBIECTUL UNEI REVIZUIRI ÎN VEDEREA POSIBILEI LOR IDENTIFICĂRI CA SUBSTANțE PRIORITARE SAU SUBSTANțE PRIORITAR PERICULOASE

Tabelul 4

Tabelul 5