Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (Text cu relevanță pentru SEE)

CAPITOLUL I

Prezenta directivă stabilește măsuri pentru a proteja mediul și sănătatea populației prin prevenirea sau reducerea generării de deșeuri, a efectelor adverse antrenate de generarea și gestionarea deșeurilor și prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor și creșterea eficienței folosirii acestora, care sunt elemente esențiale pentru tranziția către o economie circulară și pentru a garanta competitivitatea Uniunii pe termen lung.

Se exclud din domeniul de aplicare a prezentei directive următoarele:

efluenții gazoși emiși în atmosferă și dioxidul de carbon captat și transportat în scopul stocării geologice și stocat geologic în conformitate cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

soluri (in situ), inclusiv soluri contaminate neexcavate și clădiri legate permanent de sol;

soluri necontaminate și alte materiale geologice naturale excavate în timpul activităților de construcție, în cazul în care este sigur că respectivul material va fi utilizat pentru construcții în starea sa naturală și pe locul de unde a fost excavat;

deșeuri radioactive;

explozibili dezafectați;

materii fecale, în cazul în care acestea nu intră sub incidența alineatului (2) litera (b), paie și alte materii naturale nepericuloase provenite din agricultură sau silvicultură și care sunt folosite în agricultură sau silvicultură sau pentru producerea de energie din biomasă prin procese sau metode care nu dăunează mediului și nu pun în pericol sănătatea populației.

În măsura în care intră sub incidența altor acte legislative comunitare, se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive următoarele:

ape uzate;

subproduse de origine animală inclusiv produse transformate care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1774/2002, cu excepția produselor care urmează să fie incinerate, depozitate sau utilizate într-o instalație de producere a biogazului sau a compostului;

carcase de animale care au decedat în orice alt mod decât prin sacrificare, inclusiv animale care au fost sacrificate pentru eradicarea unei epizootii, și care sunt eliminate conform Regulamentului (CE) nr. 1774/2002;

deșeuri rezultate în urma activităților de prospectare, extracție, tratare și stocare a resurselor minerale, precum și a exploatării carierelor care intră sub incidența Directivei 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive;

substanțe destinate utilizării ca materii prime pentru furaje, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (CE) 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului și care nu constau din sau care nu conțin produse secundare animale.

Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute de alte acte legislative comunitare aplicabile, sedimentele depuse în apele de suprafață în scopul gestionării apelor și a căilor navigabile sau al prevenirii inundațiilor, al atenuării efectelor inundațiilor și ale secetei sau ale asanării terenurilor, nu intră sub incidența prezentei directive în cazul în care se dovedește că respectivele sedimente sunt nepericuloase.

Prin intermediul unor directive speciale pot fi stabilite norme speciale pentru cazuri individuale, sau care completează dispozițiile prezentei directive, privind gestionarea anumitor categorii de deșeuri.

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

deșeuri înseamnă orice substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă sau are intenția sau obligația să le arunce;

deșeuri periculoase înseamnă orice deșeuri care prezintă una sau mai multe din proprietățile periculoase enumerate în anexa III;

deșeuri nepericuloase înseamnă deșeurile care nu intră sub incidența punctului 2;

deșeuri municipale înseamnă:

deșeuri amestecate și deșeuri colectate separat de la gospodării, inclusiv hârtia și cartonul, sticla, metalele, materialele plastice, bio-deșeurile, lemnul, textilele, ambalajele, deșeurile de echipamente electrice și electronice, deșeurile de baterii și acumulatori și deșeurile voluminoase, inclusiv saltelele și mobila;

deșeuri amestecate și deșeuri colectate separat din alte surse, în cazul în care deșeurile respective sunt similare ca natură și compoziție cu deșeurile menajere;

deșeuri provenite din activități de construcție și demolări înseamnă deșeuri generate de activități de construcție și demolări;

uleiuri uzate înseamnă toate uleiurile minerale sau lubrifianții sintetici sau uleiurile industriale care au devenit improprii folosinței pentru care au fost destinate inițial, cum ar fi uleiurile utilizate de la motoarele cu combustie și de la sistemele de transmisie, uleiurile lubrifiante, uleiurile pentru turbine și cele pentru sistemele hidraulice;

bio-deșeuri înseamnă deșeuri biodegradabile provenite din grădini și parcuri, deșeuri alimentare și de bucătărie provenite de la gospodării, birouri, restaurante, depozite angro, cantine, firme de catering sau magazine de vânzare cu amănuntul și deșeuri comparabile provenite din uzinele de prelucrare a produselor alimentare;

deșeuri alimentare înseamnă toate produsele alimentare definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului care au devenit deșeuri;

producător de produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc înseamnă orice fabricant, importator sau distribuitor sau orice altă persoană fizică sau juridică, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv prin intermediul contractelor la distanță în sensul definiției de la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului, care fie:

este stabilit într-un stat membru și fabrică produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc sub nume propriu sau sub marcă comercială proprie ori comandă proiectarea sau fabricarea acestora și le furnizează pentru prima dată sub nume propriu sau sub marcă comercială proprie pe teritoriul statului membru respectiv;

este stabilit într-un stat membru și revinde pe teritoriul statului membru respectiv, sub nume propriu sau sub marcă comercială proprie, produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc, fabricate de alți operatori economici, pe care nu figurează numele, denumirea comercială sau marca unui astfel de operator economic;

este stabilit într-un stat membru și furnizează pentru prima dată pe teritoriul statului membru respectiv, cu titlu profesional, produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc care provin dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță; sau

vinde produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc prin contracte la distanță direct utilizatorilor finali dintr-un stat membru, indiferent dacă este vorba sau nu de gospodării private, și este stabilit într-un alt stat membru sau într-o țară terță.

a pune la dispoziție pe piață înseamnă orice tip de furnizare a unui produs textil, asociat textilelor sau de încălțăminte enumerat în anexa IVc spre distribuire sau utilizare pe piața unui stat membru în cursul unei activități comerciale, fie în schimbul unei plăți, fie gratuit;

organizație care implementează răspunderea extinsă a producătorilor înseamnă o entitate juridică ce organizează, din punct de vedere financiar sau din punct de vedere financiar și operațional, îndeplinirea obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor în numele producătorilor;

platformă online înseamnă o platformă online în sensul definiției de la articolul 3 litera (i) din Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului;

furnizor de servicii de logistică înseamnă un furnizor de servicii de logistică în sensul definiției de la articolul 3 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului;

consumator înseamnă orice persoană fizică ce acționează în scopuri care nu sunt legate de activitatea sa comercială, economică, meșteșugărească sau liberală;

utilizator final înseamnă utilizator final în sensul definiției de la articolul 3 punctul 21 din Regulamentul (UE) 2019/1020;

entitate din sectorul economiei sociale înseamnă o entitate de drept privat care furnizează bunuri sau servicii și care funcționează în conformitate cu următoarele principii:

întâietatea oamenilor, precum și a obiectivelor sociale sau de mediu în raport cu profitul;

reinvestirea totalității sau a majorității profiturilor și a excedentelor pentru a-și urmări mai departe obiectivele sociale sau de mediu și pentru a desfășura activități în interesul membrilor sau utilizatorilor săi sau al societății în general; precum și

o guvernanță democratică sau participativă;

produs de consum nevândut înseamnă un produs de consum nevândut în sensul definiției de la articolul 2 punctul 37 din Regulamentul (UE) 2024/1781 al Parlamentului European și al Consiliului;

producător de deșeuri înseamnă orice persoană ale cărei activități generează deșeuri (producător inițial de deșeuri) sau orice persoană care efectuează operațiuni de pre-tratare, amestecare sau de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziției acestor deșeuri;

deținător de deșeuri înseamnă producătorul deșeurilor sau persoana fizică sau juridică care se află în posesia acestora;

comerciant înseamnă orice întreprindere care acționează în nume propriu pentru cumpărarea și pentru vânzarea ulterioară a deșeurilor, inclusiv acei comercianți care nu intră fizic în posesia deșeurilor;

broker înseamnă orice întreprindere care se ocupă de valorificarea sau eliminarea deșeurilor în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intră fizic în posesia deșeurilor;

gestionarea deșeurilor înseamnă colectarea, transportul, valorificarea (inclusiv trierea) și eliminarea deșeurilor, inclusiv supervizarea acestor operațiuni și întreținerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acțiunile întreprinse în calitate de comerciant sau broker;

colectare înseamnă strângerea deșeurilor, inclusiv sortarea și stocarea preliminară a deșeurilor, în vederea transportării la o instalație de tratare;

colectare separată înseamnă colectarea în cadrul căreia un flux de deșeuri este păstrat separat în funcție de tipul și natura deșeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora;

prevenire înseamnă măsurile luate înainte ca o substanță, un material sau un produs să devină deșeu, care reduc:

cantitatea de deșeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea duratei de viață a acestora;

impactul negativ al deșeurilor generate asupra mediului și sănătății populației, sau

conținutul de substanțe periculoase al materialelor și produselor;

reutilizare înseamnă orice operațiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deșeuri sunt utilizate din nou în același scop pentru care au fost concepute;

tratare înseamnă operațiunile de valorificare sau eliminare, inclusiv pregătirea prealabilă valorificării sau eliminării;

valorificare înseamnă orice operațiune care are drept rezultat principal faptul că deșeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop, sau faptul că deșeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv, în întreprinderi sau în economie în general. Anexa II stabilește o listă a operațiunilor de valorificare, listă care nu este exhaustivă;

valorificare materială înseamnă orice operațiune de valorificare, alta decât valorificarea energetică, și reprelucrarea în materiale care urmează să fie folosite drept combustibil sau alte modalități de producere a energiei. Aceasta cuprinde, printre altele, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea și rambleierea;

pregătirea pentru reutilizare înseamnă operațiunile de verificare, curățare sau valorificare prin reparare, prin care produsele sau componentele produselor care au devenit deșeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă operațiune de pre-tratare;

reciclare înseamnă orice operațiune de valorificare prin care deșeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanțe pentru a-și îndeplini funcția lor inițială sau pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică și conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operațiunile de umplere;

rambleiere înseamnă orice operațiune de valorificare în cadrul căreia se utilizează deșeuri nepericuloase adecvate în scopuri de refacere în zonele în care s-au efectuat excavări sau în scopuri de amenajare de arhitectură peisagistică. Deșeurile utilizate pentru rambleiere trebuie să înlocuiască materiale care nu sunt deșeuri, să fie adecvate pentru scopurile menționate mai sus și să se limiteze la cantitatea strict necesară pentru atingerea acestor scopuri;

regenerarea uleiurilor uzate înseamnă orice proces de reciclare prin care uleiurile de bază pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, în special prin îndepărtarea contaminanților, a produselor de oxidare și a aditivilor conținuți de acestea;

eliminare înseamnă orice operațiune care nu este o operațiune de valorificare, chiar și în cazul în care una dintre consecințele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de substanțe sau de energie. Anexa I stabilește o listă a operațiunilor de eliminare, listă care nu este exhaustivă;

cele mai bune tehnici disponibile înseamnă cele mai bune tehnici disponibile în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din Directiva 96/61/CE;

schemă de răspundere extinsă a producătorilor înseamnă un set de măsuri luate de statele membre pentru a se asigura că producătorii de produse poartă responsabilitatea financiară sau financiară și organizatorică pentru gestionarea stadiului de deșeu din ciclul de viață al unui produs.

Ierarhia deșeurilor, astfel cum este prezentată mai jos, se aplică în calitate de ordine a priorităților în cadrul legislației și al politicii în materie de prevenire a generării și de gestionare a deșeurilor:

prevenirea;

pregătirea pentru reutilizare;

reciclarea;

alte operațiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică; și

eliminarea.

În aplicarea ierarhiei deșeurilor menționate la alineatul (1), statele membre adoptă măsuri pentru a încuraja opțiunile care produc cel mai bun rezultat global în privința mediului. Aceasta poate să impună ca anumite fluxuri de deșeuri specifice să se îndepărteze de la ierarhie, în cazul în care acest lucru se justifică prin analizarea întregului ciclu de viață privind efectele globale ale generării și gestionării respectivelor deșeuri.

Statele membre utilizează instrumente economice și alte măsuri în scopul de a oferi stimulente pentru aplicarea ierarhiei deșeurilor, cum ar fi cele indicate în anexa IVa sau alte instrumente și măsuri adecvate.

Statele membre iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că o substanță sau un obiect care rezultă dintr-un proces de producție al cărui obiectiv principal nu este producerea respectivei substanțe sau a respectivului obiect nu este considerat deșeu, ci un subprodus, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

utilizarea ulterioară a substanței sau a obiectului este sigură;

substanța sau obiectul pot fi utilizate direct, fără a fi supuse unei alte prelucrări suplimentare decât cea prevăzută de practica industrială obișnuită;

substanța sau obiectul este produs ca parte integrantă a unui proces de producție; și

utilizarea ulterioară este legală, și anume substanța sau obiectul îndeplinește toate cerințele relevante privind produsul, protecția mediului și protecția sănătății pentru utilizarea specifică și nu va produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sănătății populației.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili criterii detaliate privind aplicarea uniformă a condițiilor prevăzute la alineatul (1) în cazul unor substanțe sau obiecte specifice.

În cazul în care nu au fost stabilite criterii la nivelul Uniunii în conformitate cu alineatul (2), statele membre pot să stabilească criterii detaliate privind aplicarea condițiilor prevăzute la alineatul (1) pentru substanțe sau obiecte specifice.

Statele membre iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că deșeurile care au fost supuse unei operațiuni de reciclare sau altei operațiuni de valorificare sunt considerate că au încetat să mai fie deșeuri dacă respectă următoarele condiții:

substanța sau obiectul urmează să fie utilizat în scopuri specifice;

există o piață sau cerere pentru substanța sau obiectul în cauză;

substanța sau obiectul îndeplinește cerințele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice și respectă legislația și normele aplicabile produselor; și

utilizarea substanței sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau a sănătății populației.

Comisia monitorizează elaborarea în statele membre de criterii naționale de încetare a statutului de deșeu și evaluează nevoia de a elabora criterii la nivelul Uniunii pe această bază. În acest scop și dacă este cazul, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili criterii detaliate privind aplicarea uniformă a condițiilor prevăzute la alineatul (1) în cazul anumitor tipuri de deșeuri;

deșeuri autorizate ca material de intrare în procesul de valorificare;

procese și tehnici de tratare permise;

criterii de calitate privind încetarea statutului de deșeu pentru materialele care rezultă din operațiunea de valorificare în conformitate cu standardele aplicabile produselor, inclusiv valori-limită pentru poluanți, atunci când este necesar;

cerințe pentru sistemele de gestionare pentru a demonstra conformitatea cu criteriile de încetare a statutului de deșeu, inclusiv pentru controlul calității și auto-monitorizare, precum și pentru acreditare, dacă este cazul; și

o cerință pentru o declarație de conformitate.

În cazul în care nu au fost stabilite criterii la nivelul Uniunii în conformitate cu alineatul (2), statele membre pot să stabilească criterii detaliate pentru aplicarea condițiilor prevăzute la alineatul (1) pentru anumite tipuri de deșeuri. Respectivele criterii detaliate iau în considerare orice eventuale efecte negative asupra mediului și sănătății umane ale substanței sau ale obiectului în cauză și respectă cerințele stabilite la literele (a)-(e) de la alineatul (2).

Dacă nu au fost stabilite criterii la nivelul Uniunii sau la nivel național în temeiul alineatului (2) sau respectiv (3), un stat membru poate decide de la caz la caz sau poate lua măsurile care se impun pentru a verifica că anumite deșeuri au încetat să mai fie deșeuri pe baza condițiilor stabilite la alineatul (1) și, dacă este necesar, reflectând cerințele stabilite la alineatul (2) literele (a)-(e) și ținând cont de valorile limită pentru substanțe poluante și alte efecte adverse posibile asupra mediului și sănătății umane. Astfel de decizii de la caz la caz nu trebuie să fie notificate Comisiei în conformitate cu Directiva (UE) 2015/1535.

O persoană fizică sau juridică care:se asigură că materialul îndeplinește cerințele relevante în baza legislației aplicabile în materie de substanțe chimice și referitoare la produsul respectiv. Condițiile prevăzute la alineatul (1) trebuie să fie îndeplinite înainte ca legislația privind substanțele chimice și produsele să se aplice la materialele care au încetat să mai fie deșeuri.

utilizează, pentru prima dată, un material care a încetat să mai fie deșeu și care nu a fost introdus pe piață; sau

introduce pe piață un material pentru prima dată după ce a încetat să mai fie deșeu;

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 38a pentru a completa prezenta directivă prin întocmirea și revizuirea, în conformitate cu alineatele (2) și (3) din prezentul articol, a unei liste de deșeuri. Lista deșeurilor include deșeuri periculoase și ia în considerare originea și compoziția deșeurilor și, dacă este cazul, valorile limită de concentrație a substanțelor periculoase. Lista de deșeuri este obligatorie pentru a determina dacă un deșeu trebuie considerat deșeu periculos. Includerea unui obiect sau a unei substanțe pe listă nu înseamnă că respectivul obiect sau respectiva substanță va fi considerat(ă) deșeu în orice împrejurare. O substanță sau un obiect este considerat deșeu numai în cazul în care corespunde definiției de la articolul 3 punctul 1.

Un stat membru poate considera anumite deșeuri ca deșeuri periculoase în cazul în care, chiar dacă nu figurează ca atare pe lista de deșeuri, acestea prezintă una sau mai multe din proprietățile enumerate în anexa III. Statul membru notifică imediat astfel de situații Comisiei și furnizează Comisiei toate informațiile relevante. În lumina notificărilor primite, lista este reexaminată pentru a determina dacă aceasta trebuie adaptată.

În cazul în care un stat membru deține dovezi conform cărora anumite deșeuri care figurează pe listă ca fiind periculoase nu prezintă niciuna din proprietățile enumerate în anexa III, acesta le poate trata ca nepericuloase. Statul membru notifică fără întârziere situațiile de acest tip Comisiei și furnizează Comisiei toate dovezile necesare În lumina notificărilor primite, lista este reexaminată pentru a determina dacă aceasta trebuie adaptată.

Reclasificarea deșeurilor periculoase ca deșeuri nepericuloase nu se poate realiza prin diluarea sau amestecarea acestora în scopul de a diminua concentrațiile inițiale de substanțe periculoase la un nivel mai mic decât nivelul prevăzut pentru ca un deșeu să fie definit ca fiind periculos.

Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive cu privire la reexaminarea listei pentru a determina dacă aceasta trebuie adaptată în conformitate cu alineatele (2) și (3) se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 39 alineatul (2).

Statele membre pot considera deșeurile drept nepericuloase în conformitate cu lista deșeurilor menționată la alineatul (1).

Comisia asigură faptul că lista deșeurilor și orice revizuire a acestei liste respectă în mod corespunzător principiile clarității, inteligibilității și accesibilității pentru utilizatori, în special pentru întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri).

CAPITOLUL II

Pentru a consolida reutilizarea și prevenirea, reciclarea și alte tipuri de valorificare a deșeurilor, statele membre adoptă măsuri legislative sau non-legislative pentru a se asigura că orice persoană fizică sau juridică care, la nivel profesional, elaborează, produce, prelucrează, tratează, vinde sau importă produse (producătorul produsului) este supusă unui regim de răspundere extinsă a producătorului.

Statele membre pot lua măsurile corespunzătoare pentru a încuraja proiectarea de produse și de componente de produse care să aibă un efect redus asupra mediului și care să genereze o cantitate scăzută de deșeuri în timpul producerii și al utilizării ulterioare a produselor și pentru a se asigura că valorificarea și eliminarea produselor care au devenit deșeuri se realizează în conformitate cu articolele 4 și 13.

În momentul aplicării răspunderii extinse a producătorului, statele membre iau în considerare fezabilitatea tehnică și viabilitatea economică precum și efectele globale asupra mediului și a sănătății populației și impactul social, cu respectarea necesității de a asigura buna funcționare a pieței interne.

Regimul de răspundere extinsă a producătorului este aplicat fără a se aduce atingere răspunderii pentru gestionarea deșeurilor prevăzută la articolul 15 alineatul (1) și fără a aduce atingere legislației specifice existente privind fluxul de deșeuri și privind produsele.

Comisia organizează un schimb de informații între statele membre și actorii implicați în schemele de răspundere extinsă a producătorilor privind punerea în aplicare din punct de vedere practic a cerințelor minime generale stabilite la articolul 8a. Acesta include, printre altele, schimbul de informații privind cele mai bune practici pentru a asigura guvernanța adecvată, cooperarea transfrontalieră privind schemele de răspundere extinsă a producătorilor, precum și o bună funcționare a pieței interne, precum și schimbul de informații privind caracteristicile organizaționale și monitorizarea organizațiilor care pun în aplicare obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor în numele producătorilor de produse, modularea contribuțiilor financiare, selecția operatorilor care se ocupă de gestionarea deșeurilor și prevenirea aruncării de gunoaie. Comisia publică rezultatele acestui schimb de informații și poate prezenta orientări cu privire la aceste aspecte și la alte aspecte relevante.

În cazul în care sunt instituite scheme de răspundere extinsă a producătorilor în conformitate cu articolul 8 alineatul (1), inclusiv în conformitate cu alte acte legislative ale Uniunii, statele membre:

definesc în mod clar rolurile și responsabilitățile tuturor actorilor relevanți implicați, inclusiv ale producătorilor de produse care introduc produse pe piața statului membru, ale organizațiilor care pun în aplicare obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor în numele acestora, ale operatorilor privați sau publici care se ocupă de deșeuri, ale autorităților locale și, dacă este cazul, ale operatorilor care se ocupă de reutilizare și de pregătirea pentru reutilizare, precum și ale întreprinderilor economiei sociale;

în concordanță cu ierarhia deșeurilor, stabilesc obiective în materie de gestionare a deșeurilor, în scopul de a realiza cel puțin obiectivele cantitative relevante pentru schema de răspundere extinsă a producătorilor, astfel cum se prevede în prezenta directivă, în Directiva 94/62/CE, în Directiva 2000/53/CE, în Directiva 2006/66/CE și în Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului, și stabilesc alte ținte cantitative și/sau obiective calitative considerate relevante pentru schema de răspundere extinsă a producătorilor;

asigură înființarea unui sistem de raportare pentru a colecta date privind produsele introduse pe piața statului membru de către producătorii de produse cărora li se aplică răspunderea extinsă și date privind colectarea și tratarea deșeurilor rezultate din aceste produse precizând, după caz, tipul fluxurilor de deșeuri, precum și alte date relevante în sensul literei (b);

asigură egalitatea de tratament a producătorilor de produse indiferent de originea sau mărimea lor, fără a pune o sarcină de reglementare disproporționată pe umerii producătorilor, inclusiv întreprinderi mici și mijlocii, de cantități mici de produse.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura faptul că deținătorii de deșeuri vizați de schemele de răspundere extinsă a producătorilor instituite în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) sunt informați cu privire la măsurile de prevenire, centrele de reutilizare și pregătire pentru reutilizare, preluare și colectare a deșeurilor și la prevenirea aruncării de gunoaie. Statele membre iau, de asemenea, măsuri menite să creeze stimulente pentru ca deținătorii de deșeuri să își asume răspunderea de a preda deșeurile în sisteme de colectare separată, în special, după caz, prin intermediul stimulentelor economice sau al reglementărilor.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura faptul că orice producător de produse sau organizație care pune în aplicare obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor în numele producătorilor de produse:

are un domeniu de aplicare clar definit în ceea ce privește sfera geografică, produsele și materialele vizate, fără a se limita la acele zone în care colectarea și gestionarea deșeurilor sunt cele mai profitabile;

asigură o disponibilitate adecvată a sistemelor de colectare a deșeurilor în zonele menționate la litera (a);

are mijloacele financiare sau financiare și organizatorice necesare pentru a-și îndeplini obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor;

instituie un mecanism de autocontrol adecvat, susținut, unde este cazul, de audituri independente periodice, pentru a evalua:

gestiunea sa financiară, inclusiv conformitatea cu cerințele prevăzute la alineatul (4) literele (a) și (b);

calitatea datelor colectate și raportate în conformitate cu alineatul (1) litera (c) din prezentul articol și cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1013/2006;

pune la dispoziția publicului informații cu privire la îndeplinirea obiectivelor în materie de gestionare a deșeurilor menționate la alineatul (1) litera (b) și, în cazul îndeplinirii colective a obligațiilor aferente răspunderii extinse a producătorului, și informații cu privire la:

proprietari și membri;

contribuțiile financiare plătite de producătorii de produse pe unitate vândută sau pe tonă de produs plasat pe piață; și

procedura de selecție a operatorilor care se ocupă de gestionarea deșeurilor.

gestiunea sa financiară, inclusiv conformitatea cu cerințele prevăzute la alineatul (4) literele (a) și (b);

calitatea datelor colectate și raportate în conformitate cu alineatul (1) litera (c) din prezentul articol și cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1013/2006;

proprietari și membri;

contribuțiile financiare plătite de producătorii de produse pe unitate vândută sau pe tonă de produs plasat pe piață; și

procedura de selecție a operatorilor care se ocupă de gestionarea deșeurilor.

Statele membre iau măsurile necesare menite să asigure faptul că respectivele contribuții financiare plătite de producătorii de produse pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în materie de răspundere extinsă:

acoperă următoarele costuri pentru produsele pe care producătorul le introduce pe piața statului membru respectiv:

costurile aferente colectării separate a deșeurilor și transportării lor ulterioare, precum și operațiunilor de tratare, inclusiv tratarea necesară pentru îndeplinirea obiectivelor Uniunii privind gestionarea deșeurilor, și costurile necesare pentru a îndeplini alte ținte și obiective astfel cum sunt prevăzute la alineatul (1) litera (b), luându-se în considerare veniturile dobândite din reutilizare, din vânzările de materii prime secundare obținute din produsele lor și din taxe de depozitare nerevendicate;

costurile aferente furnizării de informații adecvate deținătorilor de deșeuri în conformitate cu alineatul (2);

costurile aferente colectării de date și obligațiilor de raportare în conformitate cu alineatul (1) litera (c).

în cazul îndeplinirii colective a obligațiilor aferente răspunderii extinse a producătorului, sunt modulate, în măsura posibilităților, pe produse individuale sau grupuri de produse similare, în special luând în considerare durabilitatea acestora și potențialul lor de reparare, de reutilizare și de reciclare, precum și prezența substanțelor periculoase, ținând cont cu acest prilej de ciclul de viață și în conformitate cu cerințele prevăzute de dreptul relevant al Uniunii și, dacă este posibil, pe baza unor criterii armonizate, în vederea asigurării unei bune funcționări a pieței interne; și

nu depășesc costurile necesare pentru a furniza servicii de gestionare a deșeurilor într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor. Aceste costuri sunt stabilite în mod transparent între actorii implicați.

costurile aferente colectării separate a deșeurilor și transportării lor ulterioare, precum și operațiunilor de tratare, inclusiv tratarea necesară pentru îndeplinirea obiectivelor Uniunii privind gestionarea deșeurilor, și costurile necesare pentru a îndeplini alte ținte și obiective astfel cum sunt prevăzute la alineatul (1) litera (b), luându-se în considerare veniturile dobândite din reutilizare, din vânzările de materii prime secundare obținute din produsele lor și din taxe de depozitare nerevendicate;

costurile aferente furnizării de informații adecvate deținătorilor de deșeuri în conformitate cu alineatul (2);

costurile aferente colectării de date și obligațiilor de raportare în conformitate cu alineatul (1) litera (c).

în cazul schemelor de răspundere extinsă a producătorilor constituite pentru a atinge ținte de gestionare a deșeurilor și obiective stabilite în temeiul actelor legislative ale Uniunii, producătorii de produse suportă cel puțin 80 % din costurile necesare;

în cazul schemelor de răspundere extinsă a producătorilor constituite la sau după 4 iulie 2018 pentru a atinge ținte de gestionare a deșeurilor și obiective stabilite exclusiv în temeiul legislației statului membru, producătorii de produse suportă cel puțin 80 % din costurile necesare;

în cazul schemelor de răspundere extinsă a producătorilor constituite înainte de 4 iulie 2018 pentru a atinge ținte de gestionare a deșeurilor și obiective stabilite exclusiv în temeiul legislației statului membru, producătorii de produse suportă cel puțin 50 % din costurile necesare;

Statele membre stabilesc un cadru adecvat de monitorizare și aplicare în vederea asigurării faptului că producătorii de produse și organizațiile care pun în aplicare, în numele acestora, obligațiile de răspundere extinsă a producătorilor pun în aplicare obligațiile care le revin în materie de răspundere extinsă, inclusiv în cazul vânzărilor la distanță, precum și a faptului că mijloacele financiare sunt corect utilizate și că toți actorii implicați în punerea în aplicare a schemelor de răspundere extinsă a producătorilor raportează date fiabile.

Statele membre asigură un dialog regulat între părțile interesate pertinente, implicate în punerea în aplicare a schemelor de răspundere extinsă a producătorilor, inclusiv între producători și distribuitori, operatorii privați sau publici care se ocupă de deșeuri, autoritățile locale, organizațiile societății civile și, dacă este cazul, actorii economiei sociale, rețelele de reparare și reutilizare și operatorii care se ocupă de pregătirea pentru reutilizare.

Statele membre iau măsuri pentru a asigura faptul că schemele de răspundere extinsă a producătorilor care au fost instituite înainte de 4 iulie 2018 sunt conforme cu prezentul articol în termen de 5 ianuarie 2023.

Punerea la dispoziția publicului a informațiilor în temeiul prezentului articol nu aduce atingere asigurării confidențialității informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, în conformitate cu dreptul Uniunii relevant și cu dreptul intern relevant.

Statele membre iau măsuri de prevenire a generării de deșeuri. Cel puțin, măsurile respective:

promovează și sprijină modelele durabile de consum și de producție;

încurajează conceperea, fabricarea și utilizarea produselor care sunt eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, sunt durabile (inclusiv în ceea ce privește durata de viață și absența obsolescenței programate), pot fi reparate, reutilizate și modernizate;

vizează produsele care conțin materii prime de importanță critică în scopul de a preveni transformarea acestora în deșeuri;

încurajează reutilizarea produselor și instituirea de sisteme care promovează activitățile de reparare și reutilizare, inclusiv, în special, pentru echipamentele electrice și electronice, textile și mobilă, precum și pentru ambalaje și materialele și produsele folosite în construcții;

încurajează, după caz, și fără a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală, disponibilitatea pieselor de schimb, a manualelor de instrucțiuni, a informațiilor tehnice sau a altor instrumente, a echipamentelor sau programelor informatice care permit repararea și reutilizarea produselor fără a le compromite calitatea și siguranța;

reduc generarea de deșeuri în cadrul proceselor legate de producția industrială, extracția mineralelor, fabricare, construcții și demolări, luând în considerare cele mai bune tehnici disponibile;

reduc generarea de deșeuri alimentare în cadrul producției primare, al prelucrării și fabricării, al comerțului cu amănuntul și al altor tipuri de distribuție de produse alimentare, al restaurantelor și al serviciilor de alimentație, precum și al gospodăriilor, drept contribuție la realizarea obiectivului de dezvoltare durabilă al Organizației Națiunilor Unite referitor la reducerea cu 50 % a deșeurilor alimentare pe cap de locuitor la nivel mondial, în rețeaua de comerț cu amănuntul și la consumator, și referitor la reducerea pierderilor de produse alimentare în lanțurile de producție și distribuție până în 2030;

încurajează donațiile de produse alimentare și alte forme de redistribuire pentru consumul uman, acordând prioritate uzului uman față de hrana pentru animale și față de prelucrarea ulterioară în produse nealimentare;

promovează reducerea conținutului de substanțe periculoase în materiale și produse, fără a aduce atingere cerințelor legale armonizate prevăzute la nivelul Uniunii referitoare la respectivele materiale și produse, și garantează că orice furnizor al unui articol, conform definiției de la articolul 3 punctul 33 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, pune la dispoziția Agenției Europene pentru Produse Chimice informațiile prevăzute la articolul 33 alineatul (1) din regulamentul menționat începând cu 5 ianuarie 2021;

reduc volumul deșeurilor generate, în special al deșeurilor care nu pot fi pregătite pentru reutilizare sau reciclare;

identifică produsele care reprezintă sursa principală a gunoaielor aruncate, în special în mediul natural și în cel marin, și adoptă măsuri corespunzătoare pentru a preveni și a reduce gunoaiele aruncate provenite de la astfel de produse; în cazul în care statele membre decid să îndeplinească această obligație prin aplicarea pe piață a unor măsuri restrictive, acestea se asigură că restricțiile respective sunt proporționale și nediscriminatorii;

vizează încetarea generării de deșeuri marine ca o contribuție la obiectivul de dezvoltare durabilă al Organizației Națiunilor Unite referitor la prevenirea și reducerea semnificativă a poluării marine de toate tipurile; și

dezvoltă și sprijină campanii de informare în scopul sensibilizării cu privire la prevenirea generării de deșeuri și la aruncarea de gunoaie.

Agenția Europeană pentru Produse Chimice creează o bază de date care conține datele ce trebuie transmise acesteia în temeiul alineatului (1) litera (i), în termen de 5 ianuarie 2020 și menține această bază de date. Agenția Europeană pentru Produse Chimice permite accesul operatorilor de tratare a deșeurilor la această bază de date. Aceasta permite, de asemenea, accesul la respectiva bază de date și pentru consumatori, la cerere.

Statele membre monitorizează și evaluează punerea în aplicare a măsurilor de prevenire a generării de deșeuri. În acest scop, acestea utilizează indicatori și obiective calitative sau cantitative corespunzătoare, în special în ceea ce privește cantitatea de deșeuri care sunt generate.

Statele membre monitorizează și evaluează punerea în aplicare a măsurilor adoptate de acestea privind reutilizarea, măsurând gradul de reutilizare pe baza metodologiei comune prevăzute de actul de punere în aplicare menționat la alineatul (7), începând cu primul an calendaristic întreg după adoptarea respectivului act de punere în aplicare.

Statele membre monitorizează și evaluează punerea în aplicare a măsurilor pe care le-au instituit în materie de prevenire a generării de deșeuri alimentare prin măsurarea nivelului de deșeuri alimentare pe baza metodologiei stabilite de actul delegat menționat la alineatul (8), începând cu primul an calendaristic întreg după adoptarea respectivului act delegat.

Până la 31 decembrie 2023, Comisia examinează datele privind deșeurile alimentare puse la dispoziție de statele membre în conformitate cu articolul 37 alineatul (3), pentru a analiza posibilitatea stabilirii unui obiectiv de reducere a deșeurilor alimentare la nivelul întregii Uniuni, care să fie îndeplinit până în 2030, pe baza datelor transmise de statele membre în conformitate cu metodologia comună stabilită în temeiul alineatului (8) din prezentul articol. În acest scop, Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a institui indicatori care să măsoare progresele globale înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de prevenire a generării de deșeuri și adoptă, până la 31 martie 2019, un act de punere în aplicare în vederea stabilirii unei metodologii comune pentru raportarea cu privire la reutilizarea produselor. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 39 alineatul (2).

Până la 31 martie 2019, pe baza rezultatelor activității Platformei UE privind pierderile alimentare și risipa de alimente, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 38a pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea unei metodologii comune și a unor cerințe minime de calitate în vederea măsurării uniforme a nivelurilor de deșeuri alimentare.

Până la 31 decembrie 2024, Comisia examinează datele privind reutilizarea puse la dispoziție de statele membre în conformitate cu articolul 37 alineatul (3), pentru a analiza fezabilitatea instituirii unor măsuri de încurajare a reutilizării produselor, inclusiv fezabilitatea stabilirii unor obiective cantitative. Comisia analizează, de asemenea, fezabilitatea instituirii unor alte măsuri de prevenire a generări de deșeuri, inclusiv obiective de reducere a deșeurilor. În acest scop, Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a preveni generarea de deșeuri alimentare de-a lungul întregului lanț alimentar, în producția primară, în prelucrare și fabricare, în comerțul cu amănuntul și în alte forme de distribuție de alimente, în restaurante și în serviciile de alimentație, precum și în gospodării. Respectivele măsuri includ cel puțin următoarele:

dezvoltarea și sprijinirea unor măsuri de schimbare a comportamentului pentru a reduce deșeurile alimentare și a unor campanii de informare pentru a spori gradul de conștientizare cu privire la prevenirea deșeurilor alimentare;

identificarea și abordarea ineficiențelor în funcționarea lanțului alimentar și sprijinirea cooperării între toți actorii, asigurând totodată distribuția echitabilă a costurilor și a beneficiilor măsurilor de prevenire, care pot include combaterea practicilor de piață care sunt la originea deșeurilor alimentare, precum și sprijinirea comercializării și a utilizării produselor pentru care s-a acordat o derogare de la articolul 76 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în temeiul alineatului (4) de la articolul respectiv, numai în condițiile sub rezerva cărora a fost acordată o astfel de derogare, după caz;

încurajarea donării de alimente și a altor forme de redistribuire pentru consum uman, acordând prioritate uzului uman față de hrana pentru animale și față de prelucrarea ulterioară în produse nealimentare;

sprijinirea formării și a dezvoltării competențelor, precum și facilitarea accesului la oportunități de finanțare, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii și pentru entitățile din sectorul economiei sociale;

încurajarea și promovarea inovării și a unor soluții tehnologice care să contribuie la prevenirea deșeurilor alimentare, fără a se aduce atingere Regulamentului (UE) 2025/40 al Parlamentului European și al Consiliului și mai ales articolului 6 din acesta.

Statele membre monitorizează și evaluează punerea în aplicare a măsurilor luate pentru prevenirea generării de deșeuri alimentare, inclusiv îndeplinirea obiectivelor de reducere a deșeurilor alimentare menționate la alineatul (4), prin măsurarea nivelurilor de deșeuri alimentare pe baza metodologiei stabilite în conformitate cu alineatul (3).

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 38a pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea unei metodologii comune și a unor cerințe minime de calitate pentru măsurarea uniformă a nivelurilor de deșeuri alimentare.

Statele membre iau măsurile necesare și corespunzătoare pentru a atinge, până la 31 decembrie 2030, următoarele obiective de reducere a deșeurilor alimentare la nivel național:

reducerea generării de deșeuri alimentare în etapa de prelucrare și de producție cu cel puțin 10 % în comparație cu cantitatea de deșeuri alimentare generată ca medie anuală în perioada 2021-2023;

reducerea generării de deșeuri alimentare pe cap de locuitor, în comerțul cu amănuntul, dar și în alte forme de distribuție de alimente, în restaurante și în serviciile de alimentație și în gospodării, cu 30 % în comparație cu cantitatea de deșeuri alimentare generată ca medie anuală în perioada 2021-2023.

În cazul în care, în ceea ce privește obiectivele de reducere a deșeurilor alimentare, un stat membru este în măsură să furnizeze date pentru un an anterior anului 2021 care au fost colectate utilizând metodele prevăzute în Decizia delegată (UE) 2019/1597 a Comisiei sau, pentru anii anteriori anului 2020, utilizând metode comparabile cu metodologia și cerințele minime de calitate pentru măsurarea uniformă a nivelurilor de deșeuri alimentare prevăzute în decizia delegată respectivă, statul membru poate utiliza un an anterior ca perioadă de referință. Până la 17 aprilie 2027, statul membru notifică Comisiei și celorlalte state membre intenția sa de a utiliza un an anterior și, pentru un an anterior anului 2020, furnizează Comisiei datele și metodele de măsurare utilizate pentru colectarea lor și pune datele și metodele de măsurare respective la dispoziția publicului.

Pentru a sprijini statele membre să-și îndeplinească obiectivele de reducere a deșeurilor alimentare prevăzute la alineatul (4) litera (b), până la 17 octombrie 2027, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește un factor de corecție pentru a ține seama de creșterea sau scăderea turismului în raport cu perioada de referință pentru stabilirea obiectivelor de reducere a deșeurilor alimentare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 39 alineatul (2).

În cazul în care consideră că datele referitoare la un an anterior anului 2020 nu respectă condițiile prevăzute la alineatul (5), Comisia adoptă, în termen de șase luni de la primirea unei notificări efectuate în conformitate cu alineatul respectiv, o decizie prin care solicită statului membru să utilizeze o medie anuală între 2021 și 2023, anul 2020, sau un an anterior anului 2020 diferit de cel propus de statul membru ca perioadă de referință.

Până la 31 decembrie 2027, Comisia revizuiește obiectivele care trebuie să fie atinse până în 2030, prevăzute la alineatul (4), cu scopul de a le modifica și/sau extinde la alte etape ale lanțului alimentar, dacă este cazul, și de a lua în considerare stabilirea de noi obiective pentru perioada de după 2030.

o analiză a cauzelor și amplorii generării de deșeuri alimentare și pierderilor înregistrate în producția primară, precum și o analiză a fezabilității introducerii unor pârghii adecvate pentru reducerea unor astfel de deșeuri și pierderi;

o evaluare a posibilității de a introduce obiective obligatorii din punct de vedere juridic în ceea ce privește alineatul (4) literele (a) și (b), care să fie atinse până în 2035; precum și

o analiză a impactului exercitat de modificarea nivelurilor de producție asupra fezabilității atingerii obiectivelor de reducere a deșeurilor alimentare prevăzute la alineatul (4) litera (a).

Statele membre își coordonează măsurile pentru prevenirea generării de deșeuri alimentare și împărtășesc bunele practici, inclusiv prin intermediul Platformei UE privind pierderile alimentare și risipa de alimente.

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că deșeurile sunt pregătite pentru reutilizare, reciclate sau sunt supuse altor operațiuni de valorificare, în conformitate cu articolele 4 și 13.

În cazul în care acest lucru este necesar pentru respectarea alineatului (1) și pentru facilitarea sau îmbunătățirea pregătirii pentru reutilizare, reciclării și altor operațiuni de valorificare, deșeurile sunt colectate separat și nu se amestecă cu alte deșeuri sau materiale cu proprietăți diferite.

Statele membre pot autoriza derogări de la alineatul (2), cu condiția să fie îndeplinită cel puțin una dintre condițiile următoare:

colectarea amestecată a anumitor tipuri de deșeuri nu le afectează potențialul de a fi supuse pregătirii pentru reutilizare, reciclării sau altor operațiuni de valorificare în conformitate cu articolul 4, iar operațiunile respective produc un rezultat de o calitate comparabilă cu cea obținută în urma colectării separate;

colectarea separată nu produce rezultatul optim din punct de vedere ecologic dacă se ține seama de impactul global asupra mediului al gestionării fluxurilor corespunzătoare de deșeuri;

colectarea separată nu este fezabilă din punct de vedere tehnic, având în vedere bunele practici de colectare a deșeurilor;

colectarea separată ar presupune costuri economice disproporționate, având în vedere costurile generate de impactul negativ asupra sănătății și a mediului al colectării și tratării deșeurilor mixte, potențialul unor îmbunătățiri în materie de eficiență în colectarea și tratarea deșeurilor, veniturile provenite din vânzarea de materii prime secundare, precum și aplicarea principiului poluatorul plătește și răspunderea extinsă a producătorilor.

Statele membre adoptă măsuri pentru a garanta că deșeurile colectate separat pentru pregătirea pentru reutilizare și reciclare în temeiul articolului 11 alineatul (1) și al articolului 22 nu sunt incinerate, cu excepția deșeurilor care provin din operațiuni de tratare ulterioară a deșeurilor colectate separat, pentru care incinerarea reprezintă rezultatul optim din punct de vedere ecologic în conformitate cu articolul 4.

În cazul în care acest lucru este necesar pentru a se respecta alineatul (1) din prezentul articol și a se facilita sau îmbunătăți valorificarea, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se elimina, înainte sau în timpul valorificării, substanțele periculoase, amestecurile și componentele provenite de la deșeuri periculoase, pentru a fi tratate în conformitate cu articolele 4 și 13.

Până la 31 decembrie 2021, statele membre transmit Comisiei un raport privind punerea în aplicare a prezentului articol în ceea ce privește deșeurile municipale și bio-deșeurile, inclusiv privind acoperirea materială și teritorială a colectării separate și eventualele derogări în temeiul alineatului (3).

Statele membre iau măsuri de promovare a activităților de pregătire pentru reutilizare, în special prin încurajarea instituirii și sprijinirea rețelelor de pregătire pentru reutilizare și de reparare, prin facilitarea, atunci când acest lucru este compatibil cu gestionarea corespunzătoare a deșeurilor, a accesului rețelelor respective la deșeurile deținute de schemele sau instalațiile de colectare, care pot fi pregătite pentru reutilizare, însă nu sunt prevăzute să fie pregătite pentru reutilizare de respectivele scheme sau instalații, și prin promovarea utilizării instrumentelor economice, a criteriilor aplicabile achizițiilor publice, a obiectivelor cantitative sau a altor măsuri.

Pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei directive și pentru a trece la o economie circulară europeană cu un înalt grad de eficiență în utilizarea resurselor, statele membre adoptă măsurile necesare destinate realizării următoarelor obiective:

până în 2020, pregătirea pentru reutilizarea și reciclarea deșeurilor, cum ar fi, cel puțin, hârtie, metal, plastic și sticlă provenind din gospodării și, eventual, provenind din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deșeuri sunt similare deșeurilor care provin din gospodării, se mărește la un nivel minim de 50 % din masa totală;

până în 2020, pregătirea pentru reutilizarea, reciclarea și alte operațiuni de valorificare materială, inclusiv operațiuni de umplere care utilizează deșeuri pentru a înlocui alte materiale, a deșeurilor nepericuloase provenind din activități de construcție și demolări, cu excepția materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din CED, se mărește la un nivel minim de 70 % din masă;

până în 2025, pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor municipale se mărește la un nivel minim de 55 % din greutate;

până în 2030, pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor municipale se mărește la un nivel minim de 60 % din greutate;

până în 2035, pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor municipale se mărește la un nivel minim de 65 % din greutate.

Un stat membru poate să amâne cu până la cinci ani termenele stabilite pentru îndeplinirea obiectivelor menționate la alineatul (2) literele (c), (d) și (e), dacă respectivul stat membru:

a pregătit pentru reutilizare și a reciclat mai puțin de 20 % sau a eliminat prin depozitare peste 60 % din deșeurile sale municipale generate în 2013, potrivit datelor indicate în chestionarul comun al OCDE și Eurostat; și

cel târziu cu 24 de luni înainte de expirarea termenelor prevăzute la alineatul (2) litera (c), (d) sau (e), informează Comisia cu privire la intenția sa de a amâna termenul respectiv și prezintă un plan de punere în aplicare în conformitate cu anexa IVb.

În termen de trei luni de la primirea planului de punere în aplicare prezentat în conformitate cu alineatul (3) litera (b), în cazul în care consideră că planul nu respectă cerințele stabilite în anexa IVb, Comisia poate solicita unui stat membru să-și revizuiască planul. Statul membru respectiv prezintă un plan revizuit în termen de trei luni de la primirea solicitării din partea Comisiei.

În cazul amânării termenului de îndeplinire a obiectivelor în conformitate cu alineatul (3), statul membru în cauză ia măsurile necesare pentru ca rata de pregătire pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor municipale să crească după cum urmează:

la minimum 50 % până în 2025 în cazul amânării termenului stabilit pentru îndeplinirea obiectivului menționat la alineatul (2) litera (c);

la minimum 55 % până în 2030 în cazul amânării termenului stabilit pentru îndeplinirea obiectivului menționat la alineatul (2) litera (d);

la minimum 60 % până în 2035 în cazul amânării termenului stabilit pentru îndeplinirea obiectivului menționat la alineatul (2) litera (e).

Până la 31 decembrie 2024, Comisia examinează posibilitatea stabilirii unor obiective privind pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor provenite din activități de construcție și demolări și a fracțiunilor acestora de materiale specifice, a deșeurilor textile, a deșeurilor comerciale, a deșeurilor industriale nepericuloase și a altor fluxuri de deșeuri, precum și posibilitatea stabilirii unor obiective privind pregătirea pentru reutilizare în ceea ce privește deșeurile municipale și a unor obiective privind reciclarea bio-deșeurilor municipale. În acest scop, Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Până la 31 decembrie 2028, Comisia evaluează obiectivul prevăzut la alineatul (2) litera (e). În acest scop, Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Pentru a calcula dacă s-au îndeplinit obiectivele prevăzute la articolul 11 alineatul (2) literele (c), (d) și (e) și la articolul 11 alineatul (3):

statele membre calculează greutatea deșeurilor municipale generate și pregătite pentru reutilizare sau reciclate într-un an calendaristic concret;

greutatea deșeurilor municipale pregătite pentru reutilizare se calculează ca greutatea produselor sau a componentelor produselor care au devenit deșeuri municipale și care au fost supuse tuturor operațiunilor necesare de verificare, curățare sau reparare pentru a se permite reutilizarea lor fără nicio operațiune suplimentară de sortare sau pre-tratare;

greutatea deșeurilor municipale reciclate se calculează ca greutatea deșeurilor care, după ce au fost supuse tuturor operațiunilor necesare de verificare, sortare și altor operațiuni preliminare pentru eliminarea materialelor uzate care nu sunt vizate de reprelucrarea ulterioară și pentru asigurarea unei înalte calități a reciclării, intră în operațiunile de reciclare în care deșeurile sunt, de fapt, reprelucrate în produse, materiale sau substanțe.

În sensul alineatului (1) litera (c), greutatea deșeurilor municipale reciclate se măsoară în momentul în care deșeurile intră în operațiunea de reciclare.

deșeurile rezultate respective să fie reciclate ulterior;

greutatea materialelor sau a substanțelor care sunt eliminate prin operațiuni ulterioare înainte de operațiunea de reciclare, nefiind reciclate ulterior, să nu fie inclusă în greutatea deșeurilor raportate ca reciclate.

Statele membre instituie un sistem eficace de control al calității și de trasabilitate a deșeurilor municipale pentru a asigura îndeplinirea condițiilor prevăzute la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol și la alineatul (2) de la prezentul articol. Pentru a se garanta fiabilitatea și exactitatea datelor acumulate referitoare la deșeurile reciclate, sistemul poate consta în registre electronice înființate în temeiul articolului 35 alineatul (4), în specificații tehnice pentru cerințele de calitate aplicabile deșeurilor sortate sau în ratele medii ale pierderii de deșeuri sortate pentru diferite tipuri de deșeuri și, respectiv, practicile de gestionare a deșeurilor. Ratele medii ale pierderilor se utilizează numai în cazurile în care nu pot fi obținute date fiabile și se calculează pe baza regulilor de calcul prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (10) de la prezentul articol.

Pentru a calcula dacă s-au îndeplinit obiectivele prevăzute la articolul 11 alineatul (2) literele (c), (d) și (e) și la articolul 11 alineatul (3), cantitatea de deșeuri municipale biodegradabile care intră în tratare aerobă sau anaerobă poate fi considerată ca fiind reciclată în cazul în care tratarea generează compost, digestat sau alte materiale într-o cantitate a conținutului reciclat similară cu cea a materialelor inițiale, care urmează să fie utilizat ca produs, material sau substanță reciclată. În cazul în care materialele obținute în urma tratării sunt utilizate pe terenuri, statele membre le pot considera ca fiind reciclate numai dacă această utilizare aduce beneficii agriculturii sau ameliorării ecologice.

Pentru a se calcula dacă s-au îndeplinit obiectivele prevăzute la articolul 11 alineatul (2) literele (c), (d) și (e) și la articolul 11 alineatul (3), cantitatea de deșeuri care nu mai sunt considerate deșeuri în urma unei operațiuni de pregătire înainte de reprelucrare poate fi considerată reciclată cu condiția ca materialele în cauză să fie destinate reprelucrării ulterioare în produse, materiale sau substanțe ce vor fi folosite în scopul inițial sau în alte scopuri. Cu toate acestea, materialele care nu mai au statut de deșeu și care urmează să fie folosite drept combustibil sau pentru un alt mod de generare a energiei, sau care urmează să fie incinerate, folosite pentru rambleiere sau eliminate în depozitele de deșeuri nu sunt luate în calcul la îndeplinirea obiectivelor de reciclare.

Pentru a calcula dacă s-au îndeplinit obiectivele prevăzute la articolul 11 alineatul (2) literele (c), (d) și (e) și la articolul 11 alineatul (3), statele membre pot lua în considerare reciclarea metalelor separate după incinerarea deșeurilor municipale, cu condiția ca metalele reciclate să îndeplinească anumite criterii de calitate prevăzute în actul de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (9) de la prezentul articol.

Deșeurile trimise către alt stat membru în scopul pregătirii pentru reutilizare, al reciclării sau al rambleierii în respectivul alt stat membru nu pot fi luate în calcul în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 11 alineatele (2) și (3) decât de către statul membru în care au fost colectate deșeurile.

Deșeurile exportate din Uniune în scopul pregătirii pentru reutilizare sau al reciclării sunt luate în calcul în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 11 alineatele (2) și (3) din prezenta directivă de către statul membru în care au fost colectate deșeurile numai dacă sunt îndeplinite cerințele de la alineatul (3) din prezentul articol și dacă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1013/2006, exportatorul poate demonstra că transferurile de deșeuri respectă cerințele regulamentului menționat și că tratarea deșeurilor în afara Uniunii a avut loc în condiții care sunt în mare parte echivalente cu cerințele dreptului relevant al Uniunii privind protecția mediului.

Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului articol, Comisia adoptă, până la 31 martie 2019, acte de punere în aplicare prin care stabilește norme pentru calculul, verificarea și raportarea datelor, în special în ceea ce privește:

o metodologie comună pentru calculul greutății metalelor care au fost reciclate în conformitate cu alineatul (6), inclusiv criteriile de calitate pentru metalele reciclate; precum și

bio-deșeurile separate și reciclate la sursă.

Până la 31 martie 2019, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 38a în vederea completării prezentei directive prin stabilirea unor norme pentru calculul, verificarea și raportarea greutății materialelor sau a substanțelor care sunt extrase în urma unei operațiuni de sortare și care nu sunt reciclate ulterior, pe baza ratelor medii ale pierderilor pentru deșeurile sortate.

Comisia, în cooperare cu Agenția Europeană de Mediu, elaborează rapoarte privind progresele înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 9a alineatul (4), la articolul 11 alineatul (2) literele (c), (d) și (e) și la articolul 11 alineatul (3) cel târziu cu trei ani înainte de expirarea fiecărui termen prevăzut în dispozițiile respective.

Rapoartele menționate la alineatul (1) includ următoarele:

o estimare a gradului de îndeplinire a obiectivelor de către fiecare stat membru;

o listă a statelor membre care riscă să nu îndeplinească obiectivele în termenele respective, însoțită de recomandări corespunzătoare pentru statele membre vizate;

exemple de bune practici utilizate în Uniune și care ar putea servi drept orientări pentru a se avansa spre îndeplinirea obiectivelor.

Statele membre garantează că, în cazul în care valorificarea, astfel cum este prevăzută la articolul 10 alineatul (1), nu are loc, deșeurile sunt supuse unor operațiuni de eliminare în condiții de siguranță, care îndeplinesc cerințele de la articolul 13 privind protecția sănătății populației și a mediului.

Până la 31 decembrie 2024, Comisia efectuează o evaluare a operațiunilor de eliminare enumerate în anexa I, în special în contextul articolului 13, și transmite un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă, vizând să reglementeze operațiunile de eliminare, inclusiv prin aplicarea unor eventuale restricții, precum și să analizeze posibilitatea stabilirii unui obiectiv de reducere a deșeurilor eliminate, pentru a se asigura gestionarea deșeurilor într-un mod ce nu afectează mediul.

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că gestionarea deșeurilor se face fără a pune în pericol sănătatea și fără a dăuna mediului, în special:

fără a crea riscuri pentru apă, aer, sol, faună sau floră;

fără a crea neplăceri din cauza zgomotului sau a mirosurilor; și

fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.

În conformitate cu principiul poluatorul plătește, costurile gestionării deșeurilor, inclusiv cele aferente infrastructurii necesare și exploatării acesteia, urmează să fie suportat de producătorul inițial de deșeuri, sau de deținătorii actuali ori deținătorii anteriori ai deșeurilor.

Fără a aduce atingere articolelor 8 și 8a, statele membre pot decide că respectivele costuri ale gestiunii deșeurilor urmează să fie suportate în întregime sau în parte de producătorul produsului din care derivă deșeul respectiv și că distribuitorii unui asemenea produs pot participa la aceste costuri.

CAPITOLUL III

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice producător inițial de deșeuri sau alt deținător de deșeuri efectuează el însuși operațiunea de tratare a deșeurilor sau transferă această operațiune unui agent, unei unități sau întreprinderi care desfășoară activități de tratare a deșeurilor sau unui colector de deșeuri public sau privat în conformitate cu articolele 4 și 13.

Atunci când deșeurile sunt transferate de la producătorul sau deținătorul inițial către una dintre persoanele fizice sau juridice menționate la alineatul (1) în vederea efectuării unor operațiuni de tratare preliminară, acesta nu este scutit, ca regulă generală, de responsabilitatea pentru realizarea operațiunilor de valorificare sau de eliminare completă.

Statele membre pot decide, în conformitate cu articolul 8, ca responsabilitatea cu privire la organizarea activităților de gestionare a deșeurilor să revină parțial sau în totalitate producătorului produsului din care derivă deșeul respectiv și ca distribuitorii respectivului produs să împartă această responsabilitate.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, pe teritoriul lor, unitățile sau întreprinderile specializate în colectarea sau transportul de deșeuri livrează deșeurile colectate și transportate la instalațiile corespunzătoare de tratare cu respectarea obligațiilor prevăzute la articolul 13.

Statele membre iau măsurile necesare, în colaborare cu alte state membre, dacă este necesar sau oportun, în vederea stabilirii unei rețele integrate și corespunzătoare de unități de eliminare a deșeurilor și de instalații de valorificare a deșeurilor municipale mixte colectate din gospodăriile private, inclusiv în cazul în care această colectare vizează și astfel de deșeuri provenite de la alți producători, luând în considerare cele mai bune tehnici disponibile.

Rețeaua este concepută pentru a permite întregii Comunități să asigure prin mijloace proprii eliminarea deșeurilor, precum și valorificarea deșeurilor menționate la alineatul (1) și pentru a permite statelor membre să acționeze individual în acest scop, ținând seama de condițiile geografice și de necesitatea unor instalații specializate pentru anumite tipuri de deșeuri.

Rețeaua permite eliminarea deșeurilor și valorificarea deșeurilor menționate la alineatul (1) într-una din cele mai apropiate instalații adecvate, prin cele mai potrivite metode și tehnologii, pentru a asigura un înalt nivel de protecție pentru mediu și sănătatea publică.

Principiile autonomiei și proximității nu înseamnă că fiecare stat membru trebuie să posede gama completă de instalații de valorificare finală pe teritoriul său.

Statele membre adoptă măsurile necesare, astfel încât generarea, colectarea și transportul deșeurilor periculoase, precum și stocarea și tratarea acestora, să se realizeze în condiții de protecție pentru mediul înconjurător și pentru sănătatea umană, pentru a îndeplini cerințele de la articolul 13, inclusiv măsuri care să garanteze urmărirea și controlul deșeurilor periculoase, începând cu generarea acestora și până la destinația finală, în conformitate cu prevederile articolelor 35 și 36.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că deșeurile periculoase nu sunt amestecate nici cu alte categorii de deșeuri periculoase, nici cu alte deșeuri, substanțe sau materiale. Amestecarea include diluarea substanțelor periculoase.

Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot autoriza amestecarea cu condiția ca:

operațiunea de amestecare să fie efectuată de o unitate sau întreprindere pe baza unei autorizații obținute conform dispozițiilor articolului 23;

condițiile prevăzute la articolul 13 să fie respectate, iar efectele nocive ale gestionării deșeurilor asupra sănătății populației și asupra mediului să nu fie agravate; și

operațiunea de amestecare să se realizeze în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile.

În cazul în care au fost amestecate în mod ilegal deșeuri periculoase, încălcându-se dispozițiile de la prezentul articol, statele membre garantează, fără a aduce atingere articolului 36, efectuarea separării dacă aceasta este fezabilă din punct de vedere tehnic și necesară pentru respectarea articolului 13.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în timpul colectării, al transportului și al stocării temporare, deșeurile periculoase sunt ambalate și etichetate în conformitate cu normele internaționale și comunitare în vigoare.

În cazul în care deșeurile periculoase sunt transferate pe teritoriul unui stat membru, acestea sunt însoțite de un document de identificare care poate fi în format electronic și care conține datele corespunzătoare menționate în anexa IB la Regulamentul (CE) nr. 1013/2006.

Până la 1 ianuarie 2025, statele membre organizează colectarea separată a fracțiunilor de deșeuri periculoase care provin din gospodării, pentru a asigura tratarea acestora în conformitate cu articolele 4 și 13 și pentru a garanta că nu contaminează alte fluxuri de deșeuri municipale.

Articolele 17, 18, 19 și 35 nu se aplică deșeurilor mixte provenind din gospodării.

Articolele 19 și 35 nu se aplică fracțiunilor separate de deșeuri periculoase provenind din gospodării atât timp cât colectarea, eliminarea sau valorificarea lor nu a fost acceptată de o unitate sau întreprindere care a obținut o autorizație sau a fost înregistrată în conformitate cu articolul 23 sau 26.

Până la 5 ianuarie 2020, Comisia elaborează orientări pentru a ajuta statele membre și a le facilita sarcina de colectare separată a deșeurilor periculoase provenind din gospodării.

Fără a aduce atingere obligațiilor privind gestionarea deșeurilor periculoase prevăzute la articolele 18 și 19, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că:

uleiurile uzate sunt colectate separat în cazul în care colectarea separată nu este posibilă din punct de vedere tehnic, ținând cont de bunele practici;

uleiurile uzate sunt tratate, acordându-se prioritate regenerării sau, alternativ, altor operațiuni de reciclare care au un rezultat global echivalent sau mai bun asupra mediului decât regenerarea, în conformitate cu articolele 4 și 13;

uleiurile uzate prezentând caracteristici diferite nu se amestecă, iar uleiurile uzate nu se amestecă cu alte tipuri de deșeuri sau substanțe, dacă o astfel de amestecare împiedică regenerarea lor sau alte operațiuni de reciclare care ar genera rezultate echivalente sau mai bune, în ansamblu, asupra mediului decât regenerarea.

În scopul colectării separate a uleiurilor uzate și al tratării lor corespunzătoare, statele membre pot, conform condițiilor lor naționale, să aplice măsuri suplimentare, cum ar fi cerințe tehnice, responsabilitatea producătorilor, instrumente economice sau acorduri voluntare.

În cazul în care, conform legislației naționale, uleiurile uzate fac obiectul unor cerințe privind regenerarea, statele membre pot prevedea ca acestea să fie regenerate dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic și atunci când se aplică articolele 11 sau 12 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006, pot restricționa transportul transfrontalier de uleiuri uzate dinspre teritoriul lor către instalații de incinerare sau co-incinerare, pentru a acorda prioritate regenerării uleiurilor uzate.

Până la 31 decembrie 2022, Comisia examinează date privind uleiurile uzate furnizate de statele membre în conformitate cu articolul 37 alineatul (4), în vederea analizării posibilității adoptării de măsuri pentru tratarea uleiurilor uzate, inclusiv obiective cantitative privind regenerarea uleiurilor uzate și orice măsuri suplimentare pentru a promova regenerarea uleiurilor uzate. În acest scop, Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Statele membre se asigură că până la 31 decembrie 2023 și sub rezerva articolului 10 alineatele (2) și (3), bio-deșeurile sunt fie separate și reciclate la sursă, fie colectate separat și nu se amestecă cu alte tipuri de deșeuri.

Statele membre iau măsuri în conformitate cu articolele 4 și 13, pentru a:

încuraja reciclarea, inclusiv compostarea și fermentarea bio-deșeurilor, într-un mod care asigură un înalt nivel de protecție a mediului, rezultatele acestei reciclări respectând standarde relevante de înaltă calitate;

încuraja producerea de compost în gospodării; și

promova utilizarea unor materiale produse din bio-deșeuri.

Până la 31 decembrie 2018, Comisia solicită organizațiilor de standardizare europene să elaboreze standarde europene pentru bio-deșeurile supuse unor procese de reciclare organică, pentru compost și pentru produsul fermentat, pe baza celor mai bune practici disponibile.

Statele membre se asigură că producătorii fac obiectul unei răspunderi extinse pentru produsele textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc pe care le pun la dispoziție pe piață pentru prima dată, în conformitate cu articolele 8 și 8a.

Statele membre pot institui o schemă de răspundere extinsă a producătorilor pentru producătorii de saltele în conformitate cu articolele 8 și 8a.

Statele membre se asigură că un producător, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 4b litera (d), stabilit într-un alt stat membru și care pune la dispoziție pentru prima dată pe teritoriul lor produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc numește, prin mandat scris, o persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul lor drept reprezentant al său autorizat în scopul îndeplinirii, pe teritoriul lor, a obligațiilor ce revin unui producător în cadrul schemei de răspundere extinsă a producătorilor.

Statele membre se asigură că, în cazul în care un producător, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 4b litera (d), dorește acest lucru, eventualele obligații în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol, pot fi îndeplinite, în numele producătorului, de o organizație care implementează răspunderea extinsă a producătorilor numită prin mandat scris. În cazul în care un astfel de producător a numit o organizație care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, organizația respectivă îndeplinește mutatis mutandis obligațiile prevăzute la prezentul articol, cu excepția cazului în care statul membru prevede altfel.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 38a pentru a modifica anexa IVc la prezenta directivă în vederea alinierii codurilor din Nomenclatura combinată (NC) enumerate în anexa IVc la codurile NC enumerate în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului.

Statele membre definesc în mod clar rolurile și responsabilitățile actorilor relevanți implicați în punerea în aplicare, în monitorizarea și în verificarea schemei de răspundere extinsă a producătorilor menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, în conformitate cu articolul 8a alineatul (1) litera (a).

Statele membre se asigură, în conformitate cu articolul 8a alineatul (6), că actorii relevanți sunt implicați în punerea în aplicare a schemei de răspundere extinsă a producătorilor. Printre acești actori relevanți se numără cel puțin:

producătorii care pun produse la dispoziție pe piață;

organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor prin asigurarea îndeplinirii obligațiilor în numele producătorilor care pun produse la dispoziție pe piață;

operatorii privați sau publici de gestionare a deșeurilor;

autoritățile locale;

operatorii din sectorul reutilizării și al pregătirii pentru reutilizare;

entitățile din sectorul economiei sociale, inclusiv întreprinderile sociale locale.

Statele membre se asigură că producătorii de produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc acoperă costurile următoarelor:

colectarea produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc, uzate și care au statutul de deșeu, și gestionarea ulterioară a deșeurilor, care implică următoarele:

colectarea produselor uzate respective în vederea reutilizării și colectarea separată a deșeurilor în vederea pregătirii pentru reutilizare și a reciclării, în conformitate cu articolele 22c și 22d;

transportul produselor uzate și care au statutul de deșeu colectate menționate la punctul (i) pentru sortarea ulterioară în vederea reutilizării, a pregătirii pentru reutilizare și a operațiunilor de reciclare, în conformitate cu articolul 22d;

sortarea, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea și alte operațiuni de valorificare, precum și eliminarea produselor uzate și care au statutul de deșeu colectate menționate la punctul (i);

colectarea, transportul și tratarea deșeurilor rezultate în urma efectuării operațiunilor menționate la punctele (i), (ii) și (iii) de către entități din sectorul economiei sociale și alți actori care fac parte din sistemul de colectare menționat la articolul 22c alineatul (8) și alineatul (11);

efectuarea unei anchete privind compoziția deșeurilor municipale mixte colectate, în conformitate cu articolul 22d alineatul (6);

furnizarea de informații, inclusiv prin intermediul unor campanii de informare adecvate, privind consumul durabil, prevenirea generării de deșeuri, reutilizarea, pregătirea pentru reutilizare, inclusiv repararea, privind reciclarea, alte tipuri de valorificare și eliminarea produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte în conformitate cu articolul 22c alineatele (14), (15) și (18);

colectarea și raportarea datelor către autoritățile competente în conformitate cu articolul 37;

sprijin pentru cercetare și dezvoltare în vederea unei mai bune proiectări a produselor pentru aspectele legate de produse enumerate la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2024/1781, precum și pentru operațiunile de prevenire a generării de deșeuri și de gestionare a acestora în concordanță cu ierarhia deșeurilor, în vederea extinderii reciclării de tip fibră la fibră, fără a aduce atingere normelor Uniunii privind ajutoarele de stat.

colectarea produselor uzate respective în vederea reutilizării și colectarea separată a deșeurilor în vederea pregătirii pentru reutilizare și a reciclării, în conformitate cu articolele 22c și 22d;

transportul produselor uzate și care au statutul de deșeu colectate menționate la punctul (i) pentru sortarea ulterioară în vederea reutilizării, a pregătirii pentru reutilizare și a operațiunilor de reciclare, în conformitate cu articolul 22d;

sortarea, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea și alte operațiuni de valorificare, precum și eliminarea produselor uzate și care au statutul de deșeu colectate menționate la punctul (i);

colectarea, transportul și tratarea deșeurilor rezultate în urma efectuării operațiunilor menționate la punctele (i), (ii) și (iii) de către entități din sectorul economiei sociale și alți actori care fac parte din sistemul de colectare menționat la articolul 22c alineatul (8) și alineatul (11);

Statele membre pot decide ca producătorii de produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc să acopere, parțial sau total, costurile menționate la alineatul (8) litera (a) de la prezentul articol pentru deșeurile de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc care ajung în deșeurile municipale mixte.

Statele membre se asigură că producătorii de produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc acoperă costurile menționate la alineatul (8) de la prezentul articol în ceea ce privește produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc, uzate și care au statutul de deșeu, care sunt depozitate la punctele de colectare înființate în conformitate cu articolul 22c alineatele (8) și (11), în cazul în care aceste produse – inclusiv orice produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au statutul de deșeu colectate eventual prin sisteme private de reprimire și apoi cumulate cu textilele colectate în conformitate cu articolul 22c alineatul (8) – au fost puse la dispoziție pe piață pentru prima dată începând cu 16 octombrie 2025 dacă, la data respectivă, în statul membru în cauză este deja instituită o schemă de răspundere extinsă a producătorilor pentru produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc, în conformitate cu articolele 8 și 8a.

Statele membre se asigură că producătorii de produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc acoperă costurile menționate la alineatul (8) de la prezentul articol în ceea ce privește produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc, uzate și care au statutul de deșeu, care sunt depozitate la punctele de colectare înființate în conformitate cu articolul 22c alineatele (8) și (11), în cazul în care aceste produse – inclusiv orice produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au statutul de deșeu colectate eventual prin sisteme private de reprimire și apoi cumulate cu textilele colectate în conformitate cu articolul 22c alineatul (8) – au fost puse la dispoziție pe piață pentru prima dată:

începând cu data la care statul membru respectiv a asigurat intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei (UE) 2025/1892 a Parlamentului European și a Consiliului, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din directiva respectivă; sau

cel târziu începând cu 17 aprilie 2028, dacă în statul membru în cauză se instituie o schemă de răspundere extinsă a producătorilor pentru produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc, în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, începând cu 16 octombrie 2025.

Costurile care urmează să fie acoperite menționate la alineatul (8) nu depășesc costurile necesare prestării serviciilor menționate la alineatul respectiv într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor și sunt convenite în mod transparent între actorii relevanți în conformitate cu alineatul (7).

În scopul respectării articolului 30 alineatul (1) literele (d) și (e) din Regulamentul (UE) 2022/2065, statele membre se asigură că furnizorii de platforme online care intră sub incidența capitolului III secțiunea 4 din regulamentul respectiv și care permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu producători care oferă consumatorilor aflați în Uniune produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc obțin de la producători, înainte de a le permite acestora să le folosească serviciile, următoarele informații:

informații privind înregistrarea în registrul producătorilor menționat la articolul 22b în statul membru în care este situat consumatorul și numărul de înregistrare sau numerele de înregistrare ale producătorului în registrul respectiv;

o autocertificare din partea producătorului prin care acesta se angajează să furnizeze numai produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc, cu privire la care cerințele privind răspunderea extinsă a producătorilor menționate la alineatele (1) și (8) de la prezentul articol și la articolul 22c alineatul (1) sunt respectate în statul membru în care este situat consumatorul.

Statele membre se asigură că schemele de răspundere extinsă a producătorilor prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol sunt instituite până la 17 aprilie 2028 în conformitate cu articolele 8, 8a și 22a-22d.

Statele membre adoptă măsuri pentru a se asigura că producătorii care furnizează produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc către utilizatori finali situați în Uniune pun la dispoziția furnizorilor de servicii de logistică informațiile menționate la alineatul (13) la momentul încheierii contractului dintre furnizorul de servicii de logistică și producător, pentru oricare dintre serviciile menționate la articolul 3 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/1020.

Statele membre se asigură că, la primirea informațiilor menționate la alineatul (15) și la momentul încheierii contractului dintre furnizorul de servicii de logistică și producător pentru oricare dintre serviciile menționate la articolul 3 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/1020, furnizorul de servicii de logistică depune toate eforturile pentru a evalua dacă informațiile menționate la alineatul (15) de la prezentul articol sunt fiabile și complete, prin utilizarea oricărei baze de date sau interfețe online oficiale accesibile în mod liber puse la dispoziție de un stat membru sau de Uniune sau prin solicitări adresate producătorului de a furniza documente justificative din surse fiabile. În sensul prezentei directive, producătorii sunt răspunzători pentru exactitatea informațiilor furnizate.

în cazul în care furnizorul de servicii de logistică are motive să creadă despre orice informație menționată la alineatul (15) obținută de la producătorul în cauză că este inexactă, incompletă sau neactualizată, sau obține suficiente indicații în acest sens, furnizorul de servicii de logistică respectiv solicită producătorului în cauză să corecteze, să completeze sau să actualizeze informațiile respective, fără întârziere sau în termenul stabilit în dreptul Uniunii și în dreptul intern; și

în cazul în care producătorul nu corectează, nu completează sau nu actualizează informațiile respective, furnizorul de servicii de logistică suspendă rapid prestarea serviciului său către producătorul respectiv în ceea ce privește furnizarea de produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc către utilizatorii finali situați în Uniune, până la respectarea integrală a solicitării; furnizorul de servicii de logistică informează producătorul cu privire la motivele suspendării.

Fără a aduce atingere articolului 4 din Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului, în cazul în care un furnizor de servicii de logistică suspendă prestarea serviciului său în temeiul alineatului (16) de la prezentul articol, statele membre se asigură că producătorul în cauză are dreptul de a contesta suspendarea impusă de furnizorul de servicii de logistică în fața unei instanțe din unul dintre statele membre în care este stabilit furnizorul de servicii de logistică.

Statele membre instituie un registru al producătorilor de produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc (denumit în continuare registrul producătorilor) pentru a monitoriza respectarea de către producătorii respectivi a articolului 22a și a articolului 22c alineatul (1).

Statele membre se asigură că producătorii sunt obligați să se înregistreze în registrul producătorilor. În acest scop, statele membre impun producătorilor să depună o cerere de înregistrare în fiecare stat membru în care pun la dispoziție pe piață pentru prima dată produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc.

Statele membre permit producătorilor să pună la dispoziție pe piață pentru prima dată produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc numai dacă aceștia sau, în cazul autorizării, reprezentanții lor autorizați pentru răspunderea extinsă a producătorilor sunt înregistrați în statul membru în cauză.

Cererea de înregistrare conține următoarele informații:

numele, marca și denumirile comerciale, dacă sunt disponibile, sub care producătorul își desfășoară activitatea în statul membru în cauză și adresa producătorului, care cuprinde codul poștal și localitatea, strada și numărul, țara, numărul de telefon dacă este cazul, adresa de internet și adresa de e-mail, indicând un punct de contact unic;

codul național de identificare al producătorului, inclusiv numărul din registrul comerțului sau numărul de înregistrare oficial echivalent, și numărul de identificare fiscală la nivelul Uniunii sau la nivel național;

codurile NC ale produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc pe care producătorul intenționează să le pună la dispoziție pe piață pentru prima dată;

numele, codul poștal, localitatea, strada și numărul, țara, numărul de telefon, dacă este cazul, adresa de internet, adresa de e-mail și codul național de identificare al organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, numărul din registrul comerțului sau un număr de înregistrare oficial echivalent, numărul de identificare fiscală la nivelul Uniunii sau la nivel național al organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și mandatul producătorului reprezentat;

o declarație a producătorului sau, după caz, a reprezentantului autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor ori a organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, care să ateste că informațiile furnizate sunt corecte.

Statele membre se asigură că obligațiile prevăzute la prezentul articol pot fi îndeplinite, în numele producătorului, de o organizație care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, prin mandat scris.

Statele membre se asigură că autoritatea competentă:

primește cererile de înregistrare a producătorilor menționate la alineatul (2) printr-un sistem electronic de prelucrare a datelor, iar detaliile cererilor respective sunt puse la dispoziție pe site-ul web al autorității competente;

aprobă înregistrările și transmite un număr de înregistrare în termen de maximum 12 săptămâni de la data la care sunt furnizate toate informațiile prevăzute la alineatul (4);

are capacitatea de a institui mecanisme detaliate privind cerințele și procesul de înregistrare fără a adăuga cerințe de fond suplimentare celor prevăzute la alineatul (4);

are capacitatea de a percepe de la producători taxe proporționate și bazate pe costuri pentru prelucrarea cererilor menționate la alineatul (2).

Autoritatea competentă poate să refuze sau să retragă înregistrarea producătorului în cazul în care informațiile menționate la alineatul (4) și documentele justificative aferente nu sunt furnizate sau sunt insuficiente ori în cazul în care producătorul nu mai îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (4) litera (d).

Statele membre solicită producătorului sau, după caz, reprezentantului autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor ori organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor să notifice autorității competente, fără întârzieri nejustificate, orice modificare a informațiilor conținute în înregistrare în conformitate cu alineatul (4) litera (d) și orice încetare definitivă a punerii la dispoziție pe piață pentru prima dată a produselor textile, asociate textilelor sau de încălțăminte menționate în înregistrare. Producătorii a căror existență încetează sunt radiați din registrul producătorilor.

În cazul în care informațiile din registrul producătorilor nu sunt accesibile publicului, statele membre se asigură că accesul la registrul producătorilor este acordat gratuit pentru furnizorii de platforme online care permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu producători și cu furnizori de servicii de logistică care încheie contracte pentru oricare dintre serviciile menționate la articolul 3 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/1020 cu producători care oferă utilizatorilor finali produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc.

Până la 17 aprilie 2027, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește formatul armonizat pentru înregistrarea în registrul producătorilor pe baza cerințelor privind informațiile prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 39 alineatul (2).

Statele membre se asigură că producătorii de produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc încredințează unei organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor îndeplinirea în numele lor a obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor prevăzute la articolul 22a.

Statele membre impun organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și care intenționează să îndeplinească, în numele producătorilor, obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor prevăzute la articolul 8a alineatul (3), la articolele 22a, 22b și 22d și la prezentul articol obligația de a obține o autorizație din partea unei autorități competente.

Statele membre stabilesc criterii privind calificările pe care organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor trebuie să le dețină pentru a li se încredința sarcina îndeplinirii obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor în numele producătorilor. În mod deosebit, statele membre impun organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor să demonstreze că dețin expertiza necesară în materie de gestionare a deșeurilor și de sustenabilitate.

Statele membre pot obține o derogare de la obligația prevăzută la alineatul (3), cu condiția ca, înainte de 16 octombrie 2025, să fi stabilit deja criterii care să asigure că unei organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor i se poate încredința sarcina îndeplinirii obligațiilor în materie de răspundere extinsă a producătorilor în numele producătorilor numai în cazul în care aceasta demonstrează că deține expertiza necesară în domeniul gestionării deșeurilor, iar criteriile respective asigură faptul că organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor va gestiona deșeurile în mod sustenabil și va limita impactul gestionării deșeurilor asupra mediului.

Fără a aduce atingere articolului 8a alineatul (4), statele membre impun organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor obligația de a se asigura că sumele care le sunt plătite sub formă de contribuții financiare de către producătorii de produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc:

se bazează pe greutatea și, după caz, pe cantitatea produselor în cauză și, în cazul produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc, sunt modulate în funcție de cerințele de proiectare ecologică adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1781 care sunt cele mai relevante pentru prevenirea generării de deșeuri provenite din produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte și pentru tratarea acestora în concordanță cu ierarhia deșeurilor și de metodologiile de măsurare corespunzătoare pentru criteriile respective, adoptate în temeiul regulamentului respectiv sau pe baza altor acte legislative ale Uniunii care stabilesc criterii de sustenabilitate și metode de măsurare armonizate pentru produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte și care asigură îmbunătățirea sustenabilității din punctul de vedere al mediului și a circularității respectivelor produse;

țin seama de veniturile obținute de organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor din reutilizare, din pregătirea pentru reutilizare sau din valoarea materiilor prime secundare obținute în urma reciclării deșeurilor textile;

asigură tratamentul egal al producătorilor, indiferent de originea sau dimensiunea lor, fără a impune o sarcină disproporționată producătorilor, inclusiv întreprinderilor mici și mijlocii, care produc cantități reduse de produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc.

În situațiile în care este oportun să se abordeze practicile din domeniul modei de consum și al celei de consum ultrarapid și generarea aferentă de deșeuri excesive din produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc, statele membre pot solicita organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor să moduleze contribuția financiară în funcție de practicile producătorilor în ceea ce privește produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc, luând în calcul durata de viață a produsului care rezultă din astfel de practici, durata de viață utilă a produselor respective dincolo de primul utilizator și contribuția la circularitatea în buclă închisă a produselor respective, prin transformarea deșeurilor textile în materii prime pentru noi lanțuri de producție.

Atunci când este necesar pentru a se evita denaturarea pieței interne și a asigura corelarea cu cerințele în materie de proiectare ecologică adoptate în temeiul articolului 4 coroborat cu articolul 5 din Regulamentul (UE) 2024/1781, Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a criteriilor de modulare a taxelor în vederea aplicării alineatului (5) litera (a) și a alineatului (6) de la prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare, care nu vizează stabilirea precisă a nivelului contribuțiilor, se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 39 alineatul (2) din prezenta directivă.

Statele membre se asigură că organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor instituie un sistem de colectare separată a produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc, uzate și care au statutul de deșeu, indiferent de natura, compoziția materialului, starea, numele, denumirea comercială, marca sau originea acestora, pe teritoriul statului membru pe a cărui piață sunt puse la dispoziție produsele respective pentru prima dată. Sistemul de colectare separată:

oferă actorilor menționați la alineatul (9) litera (a) colectarea unor astfel de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au statutul de deșeu și prevăd mecanismele practice necesare pentru colectarea și transportul respectivelor produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au statutul de deșeu, inclusiv punerea la dispoziție, cu titlu gratuit, a unor containere adecvate de colectare și de transport, la punctele de colectare care fac parte din sistemul de colectare al organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor;

asigură, cu titlu gratuit, colectarea unor astfel de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au statutul de deșeu colectate prin punctele de colectare care fac parte din sistemul de colectare al organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, cu o frecvență adaptată la suprafața acoperită și la volumul unor astfel de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au statutul de deșeu colectate în mod obișnuit prin intermediul punctelor de colectare respective;

asigură, cu titlu gratuit, colectarea deșeurilor pe care entitățile din sectorul economiei sociale și alți actori le generează pornind de la produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte colectate prin punctele de colectare care fac parte din sistemul de colectare al organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, prin coordonare între organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și entitățile din sectorul economiei sociale și astfel de alți actori.

Statele membre se asigură că sistemul de colectare menționat la alineatul (8):

constă în puncte de colectare înființate de organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor și de operatorii care se ocupă de gestionarea deșeurilor în numele acestora, în cooperare cu unul sau mai mulți dintre următorii actori: entități din sectorul economiei sociale, comercianți cu amănuntul, autorități publice sau părți terțe care efectuează în numele acestor autorități colectarea produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc, uzate și care au statutul de deșeu, precum și operatori de puncte de colectare voluntară;

acoperă întregul teritoriu al statului membru, ținând seama de dimensiunea și densitatea populației, de volumul preconizat al produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc, uzate și care au statutul de deșeu, de accesibilitatea și proximitatea utilizatorilor finali, fără a se limita la zonele în care colectarea și gestionarea ulterioară a produselor respective este profitabilă;

menține o creștere susținută, fezabilă din punct de vedere tehnic, a colectării separate și o scădere corelată a deșeurilor municipale mixte colectate rezultate din produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc, uzate și care au statutul de deșeu, valorificând bunele practici existente.

Statele membre se asigură că organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor nu sunt autorizate să refuze participarea autorităților publice locale, a entităților din sectorul economiei sociale sau a altor operatori din sectorul reutilizării la sistemul de colectare separată instituit în temeiul alineatului (8).

Fără a aduce atingere alineatului (8) literele (a) și (b) și alineatului (9) litera (a), statele membre se asigură că entitățile din sectorul economiei sociale sunt autorizate să mențină și să exploateze propriile puncte de colectare separată și că li se acordă un tratament egal sau preferențial în ceea ce privește amplasarea punctelor de colectare separată. Statele membre se asigură că entitățile din sectorul economiei sociale care fac parte din sistemul de colectare în conformitate cu alineatul (9) litera (a) nu sunt obligate să predea organizației care implementează răspunderea extinsă a producătorilor produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc, uzate și care au statutul de deșeu, pe care le-au colectat.

Statele membre se asigură că entitățile din sectorul economiei sociale care operează propriile puncte de colectare separată în conformitate cu alineatul (11) transmit autorității competente, cel puțin o dată pe an, informații referitoare la cantitatea, exprimată în greutate, de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc, uzate și care au statutul de deșeu, colectate separat, oferind detalii despre:

cantitatea, exprimată în greutate, evaluată ca fiind adecvată pentru reutilizare, indicând, acolo unde este posibil, cantitatea exportată, exprimată în greutate;

cantitatea, exprimată în greutate, destinată pregătirii pentru reutilizare și reciclării, indicând separat, în cazul în care această informație este disponibilă, reciclarea fibrelor în de tip fibră la fibră, precum și, dacă este posibil, cantitatea exportată, exprimată în greutate; și

cantitatea, exprimată în greutate, destinată altor operațiuni de valorificare sau eliminării.

Prin derogare de la alineatul (12), statele membre pot scuti, parțial sau total, entitățile din sectorul economiei sociale de obligația de a transmite informațiile prevăzute la alineatul (12), în cazul în care îndeplinirea acestor obligații de raportare ar conduce la o sarcină administrativă disproporționată pentru entitățile respective.

Statele membre se asigură că, pe lângă informațiile menționate la articolul 8a alineatul (2), organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor pun la dispoziția utilizatorilor finali următoarele informații privind consumul durabil, inclusiv opțiunile de vânzare ca produse de ocazie, reutilizarea și gestionarea la sfârșitul ciclului de viață a textilelor și încălțămintei în ceea ce privește produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc pe care producătorii le pun la dispoziție pe piață pentru prima dată:

rolul utilizatorilor finali în a contribui la prevenirea generării de deșeuri, inclusiv orice bune practici, în special prin încurajarea modelelor durabile de consum și prin promovarea unei bune îngrijiri a produselor pe durata utilizării;

modalitățile de reutilizare și reparare disponibile pentru textile și încălțăminte;

amplasarea punctelor de colectare;

rolul utilizatorilor finali în contribuirea corectă la colectarea separată a produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au statutul de deșeu, inclusiv prin intermediul donării acestora;

impactul asupra mediului, a sănătății umane, precum și a drepturilor sociale și a drepturilor omului al producției de textile, în special al consumului și al practicilor modei de consum, al reciclării și al altor operațiuni de valorificare și eliminare, precum și al aruncării necorespunzătoare a produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte care au statutul de deșeu, cum ar fi aruncarea pe domeniul public sau împreună cu deșeurile municipale mixte, precum și măsurile luate pentru a atenua impactul asupra mediului și a sănătății umane.

Statele membre se asigură că organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor furnizează cu regularitate informațiile prevăzute la alineatul (14), precum și că informațiile sunt actualizate și furnizate prin intermediul:

unui site web sau al altor mijloace de comunicare electronică;

comunicării în spațiile publice și la punctul de colectare;

programelor educaționale, campaniilor de sensibilizare și activităților de implicare a comunității;

semnalizării în una sau mai multe limbi care pot fi ușor de înțeles de către utilizatori și consumatori.

În cazul în care, într-un stat membru, mai multor organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor li se încredințează sarcina de a îndeplini obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor în numele acestora din urmă, statele membre se asigură că aceste organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor acoperă întregul teritoriu al statului membru, în scopul asigurării unei calități uniforme a serviciului pe tot teritoriul, în ceea ce privește sistemul de colectare separată a produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au calitatea de deșeu enumerate în anexa IVc.

Statele membre impun organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor să asigure confidențialitatea datelor aflate în posesia lor în ceea ce privește informațiile protejate sau informațiile care pot fi atribuite direct producătorilor individuali sau reprezentanților autorizați ai acestora.

Statele membre se asigură că organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor publică pe site-urile lor web, pe lângă informațiile menționate la articolul 8a alineatul (3) litera (e):

cel puțin o dată pe an, sub rezerva confidențialității comerciale și industriale, informații privind:

cuantumul, inclusiv cantitatea exprimată în greutate, al produselor puse la dispoziție pe piață pentru prima dată;

cantitatea, exprimată în greutate, de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc, uzate și care au statutul de deșeu, colectate separat, indicând separat produsele de acest tip nevândute;

ratele reutilizării, ale pregătirii pentru reutilizare și ale reciclării obținute de organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, specificând separat rata de reciclare de tip fibră la fibră;

ratele altor operațiuni de valorificare și eliminare; și

ratele exporturilor de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare și ale exporturilor de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc care au statutul de deșeu;

informații privind procedura de selecție folosită pentru operatorii care se ocupă de gestionarea deșeurilor selectați în conformitate cu alineatul (19).

cuantumul, inclusiv cantitatea exprimată în greutate, al produselor puse la dispoziție pe piață pentru prima dată;

cantitatea, exprimată în greutate, de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc, uzate și care au statutul de deșeu, colectate separat, indicând separat produsele de acest tip nevândute;

ratele reutilizării, ale pregătirii pentru reutilizare și ale reciclării obținute de organizația care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, specificând separat rata de reciclare de tip fibră la fibră;

ratele altor operațiuni de valorificare și eliminare; și

ratele exporturilor de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare și ale exporturilor de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc care au statutul de deșeu;

Statele membre se asigură că organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor organizează o procedură de selecție transparentă și nediscriminatorie pentru operatorii care se ocupă de gestionarea deșeurilor, bazată pe criterii de atribuire transparente și care nu impune nicio sarcină disproporționată întreprinderilor mici și mijlocii, pentru a achiziționa:

servicii de gestionare a deșeurilor de la operatorii care se ocupă de gestionare a deșeurilor menționați la alineatul (9) litera (a); și

operațiuni ulterioare de tratare a deșeurilor.

Statele membre se asigură că organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor pun anual la dispoziția autorităților competente informațiile menționate la alineatul (18) literele (a) și (b), inclusiv informațiile relevante menționate la alineatul (18) litera (a) solicitate anual producătorilor de produse textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc care au fost puse la dispoziție pe piață pentru prima dată. Statele membre se asigură că organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor precizează cantitatea, exprimată în greutate, în legătură cu informațiile menționate la alineatul (18) litera (a) punctele (iii), (iv) și (v).

informații privind calendarele de raportare;

specificații privind structura și formatul de raportare a datelor pentru a asigura uniformitate, consecvență și ușurința consolidării datelor pentru organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorilor.

Statele membre se asigură că infrastructura de colectare, încărcare și descărcare, transport și depozitare, precum și operațiunile care includ manipularea textilelor uzate și a deșeurilor textile și procesele ulterioare de sortare și tratare sunt protejate împotriva fenomenelor meteorologice adverse și a altor surse potențiale de contaminare, pentru a preveni deteriorarea și contaminarea încrucișată a textilelor uzate și care au statutul de deșeu colectate. Textilele uzate și deșeurile textile colectate separat fac obiectul unei verificări profesioniste la punctul de colectare separată sau la instalația de sortare pentru a se identifica și îndepărta articolele sau materialele nevizate sau substanțele care reprezintă o potențială sursă de contaminare.

Statele membre se asigură că produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au statutul de deșeu colectate separat, inclusiv în conformitate cu articolul 22c alineatele (8) și (11), sunt considerate a fi deșeuri la momentul colectării.

Prin derogare de la alineatul (2), produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate care sunt predate direct de utilizatorii finali și care sunt considerate la punctul de colectare ca fiind adecvate pentru reutilizare, în urma unei evaluări profesioniste efectuate de către operatorul care le pregătește pentru reutilizare sau de către entitățile din sectorul economiei sociale, nu sunt considerate a fi deșeuri în momentul colectării.

Statele membre se asigură că produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au statutul de deșeu colectate separat, inclusiv în conformitate cu articolul 22c alineatele (8) și (11), fac obiectul unor operațiuni de sortare pentru a se asigura tratarea lor în conformitate cu ierarhia deșeurilor.

Statele membre se asigură că operațiunile de sortare a produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate și care au statutul de deșeu colectate separat, inclusiv în conformitate cu articolul 22c alineatele (8) și (11), respectă următoarele cerințe:

operațiunea de sortare este menită să genereze produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte în vederea reutilizării și a pregătirii pentru reutilizare, acordând prioritate sortării la nivel local, unde este cazul, și reutilizării la nivel local;

operațiunile de sortare în vederea reutilizării sortează produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte la un nivel corespunzător de granularitate, făcând posibilă sortarea fiecărui articol individual, astfel încât să se separe fracțiunile adecvate pentru reutilizare directă de cele care urmează să facă obiectul unor operațiuni suplimentare de pregătire pentru reutilizare, și vizează o piață specifică a reutilizării aplicând criterii de sortare actualizate relevante pentru piața destinatară;

articolele care sunt evaluate ca fiind neadecvate pentru reutilizare sunt sortate în vederea refabricării și a reciclării, inclusiv a reciclării în de tip fibră la fibră, în cazul în care progresul tehnologic permite acest lucru, pentru a se acorda prioritate refabricării în raport cu reciclarea;

articolele rezultate în urma operațiunilor de sortare și valorificare ulterioară în vederea reutilizării îndeplinesc criteriile pentru a nu mai fi considerate deșeuri, astfel cum se menționează la articolul 6.

Până la data de 1 ianuarie 2026 și, ulterior, o dată la cinci ani, statele membre efectuează o anchetă privind compoziția deșeurilor municipale mixte colectate pentru a determina ponderea produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte care au statutul de deșeu din acestea, după caz, în conformitate cu codurile NC menționate în anexa IVc. Statele membre se asigură că, pe baza informațiilor obținute, autoritățile competente pot solicita organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorilor să ia măsuri corective pentru a-și extinde rețeaua de puncte de colectare și să desfășoare campanii de informare în conformitate cu articolul 22c alineatele (14) și (15). Statele membre se asigură că rezultatele acestor anchete sunt puse la dispoziția publicului.

Statele membre se asigură că, pentru a se face distincția între produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare și produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte care au statutul de deșeu, expedierile de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare și suspectate a fi deșeuri pot fi inspectate de autoritățile competente ale statelor membre pentru a se verifica respectarea cerințelor minime stabilite la alineatele (8) și (9) pentru expedierile de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare și monitorizate în consecință.

Statele membre se asigură că expedierile organizate cu titlu profesional de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare respectă cerințele minime în materie de păstrare a evidențelor prevăzute la alineatul (9) și sunt însoțite de cel puțin următoarele informații:

o copie a facturii și a contractului privind vânzarea sau transferul dreptului de proprietate asupra produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte, în care se precizează că acestea sunt destinate reutilizării directe și că sunt adecvate pentru reutilizare directă;

dovada unei operațiuni de sortare prealabile sau a unei evaluări profesioniste directe din care rezultă că produsele sunt adecvate pentru reutilizare, efectuate în conformitate cu prezentul articol și, dacă sunt disponibile, criteriile adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (2), sub forma unei copii a evidențelor referitoare la fiecare balot din cadrul transportului și a unui protocol care să conțină toate informațiile din evidențele prevăzute la alineatul (9) de la prezentul articol;

o declarație dată de persoana fizică sau juridică care deține produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare și care organizează, cu titlu profesional, transportul produselor textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare, conform căreia niciunul dintre materialele din cadrul transportului nu constituie deșeuri, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 1.

Statele membre se asigură că expedierile de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare respectă următoarele cerințe minime de păstrare a evidențelor:

documentul care atestă operațiunile de sortare, de evaluare profesionistă directă din care rezultă că produsele sunt adecvate pentru reutilizare sau de pregătire pentru reutilizare este fixat solid, dar nu permanent, pe ambalaj;

documentul respectiv conține următoarele informații:

o descriere a articolului sau a articolelor prezent(e) în balot, care să conțină cu cea mai mare granularitate posibilă informații privind operațiunile de sortare la care au fost supuse articolele textile în timpul operațiunilor de sortare sau de pregătire pentru reutilizare, cum ar fi tipul articolelor de îmbrăcăminte, mărimea, culoarea, dacă sunt femeiești sau bărbătești, compoziția materialului și oricare alte caracteristici relevante ce ar putea contribui la eficacitatea reutilizării;

denumirea și adresa societății responsabile pentru sortarea finală sau pregătirea pentru reutilizare.

o descriere a articolului sau a articolelor prezent(e) în balot, care să conțină cu cea mai mare granularitate posibilă informații privind operațiunile de sortare la care au fost supuse articolele textile în timpul operațiunilor de sortare sau de pregătire pentru reutilizare, cum ar fi tipul articolelor de îmbrăcăminte, mărimea, culoarea, dacă sunt femeiești sau bărbătești, compoziția materialului și oricare alte caracteristici relevante ce ar putea contribui la eficacitatea reutilizării;

denumirea și adresa societății responsabile pentru sortarea finală sau pregătirea pentru reutilizare.

Statele membre se asigură că, în cazul în care autoritățile competente sau autoritățile implicate în inspecții stabilesc că există suspiciunea că o expediere preconizată de produse textile, asociate textilelor și de încălțăminte uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare constă în deșeuri, costurile aferente analizelor, inspectării și depozitării corespunzătoare a produselor textile, asociate textilelor sau de încălțăminte uzate evaluate ca fiind adecvate pentru reutilizare suspectate a fi deșeuri pot fi imputate producătorilor produselor textile, asociate textilelor sau de încălțăminte enumerate în anexa IVc, terților care acționează în numele acestora sau altor persoane care organizează expedierea.

CAPITOLUL IV

Statele membre impun tuturor unităților sau întreprinderilor care intenționează să desfășoare activități de tratare a deșeurilor să obțină o autorizație din partea autorității competente.

tipurile și cantitățile de deșeuri care pot fi tratate;

pentru fiecare tip de operațiune permisă, cerințele tehnice și de orice altă natură aplicabile amplasamentului în cauză;

măsurile de siguranță și de prevenire care trebuie luate;

metoda care trebuie aplicată pentru fiecare tip de operațiune;

monitorizarea și controlul operațiunilor, după caz;

măsurile de închidere și de întreținere ulterioară, după caz.

Autorizațiile se pot elibera pentru o perioadă determinată și se pot reînnoi.

În cazul în care autoritatea competentă consideră că metoda de tratare propusă nu este acceptabilă din punctul de vedere al protecției mediului, în special atunci când metoda nu este conformă cu articolul 13, aceasta refuză eliberarea autorizației.

Toate autorizațiile eliberate pentru operațiuni de incinerare sau co-incinerare cu valorificarea energiei trebuie să respecte condiția ca valorificarea energiei să aibă un randament energetic ridicat.

Sub rezerva respectării cerințelor prezentului articol, autorizațiile emise în baza altei legislații naționale sau comunitare se pot combina cu permisele necesare în temeiul alineatului (1) pentru a forma o singură autorizație în cazul în care un astfel de format înlătură dublarea inutilă de informații și repetarea muncii de către operator sau autoritatea competentă.

Statele membre pot acorda unităților sau întreprinderilor derogări de la obligația prevăzută la articolul 23 alineatul (1) pentru următoarele operațiuni:

eliminarea propriilor deșeuri nepericuloase la locul de producție; sau

valorificarea deșeurilor.

În cazul în care un stat membru dorește să acorde derogări în conformitate cu articolul 24, acesta stabilește, pentru fiecare tip de activitate, reguli generale care să prevadă tipurile și cantitățile de deșeuri care pot face obiectul unei derogări, precum și metoda de tratare care trebuie aplicată.

Pe lângă normele generale prevăzute la alineatul (1), statele membre stabilesc condiții speciale pentru derogările acordate în cazul deșeurilor periculoase, inclusiv pe tipuri de activități, precum și alte eventuale cerințe necesare pentru efectuarea diferitelor forme de valorificare și, unde este cazul, valori limită pentru conținutul de substanțe periculoase al deșeurilor și valori limită de emisie.

Statele membre informează Comisia în legătură cu normele generale stabilite în temeiul alineatelor (1) și (2).

În cazul în care următoarele nu fac obiectul cerințelor privind autorizarea, statele membre se asigură că autoritatea competentă menține un registru cu:

unitățile și întreprinderile care colectează și transportă deșeuri în sistem profesional;

agenți sau brokeri; și

unitățile sau întreprinderile care fac obiectul derogărilor de la cerințele de autorizare conform articolului 24.

Acolo unde este posibil, se folosesc documentele existente deținute de autoritatea locală pentru a obține informații relevante pentru acest proces de înregistrare în vederea reducerii sarcinii administrative.

Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 38a, acte delegate, pentru a completa prezenta directivă, care stabilesc standarde tehnice minime pentru activitățile de tratare, inclusiv pentru sortarea și reciclarea deșeurilor, care necesită o autorizație în temeiul articolului 23 în cazul în care există dovezi că respectivele standarde minime ar genera un beneficiu în ceea ce privește protecția sănătății umane și a mediului.

Intră sub incidența acestor standarde minime numai acele activități de tratare a deșeurilor care nu intră sub incidența Directivei 96/61/CE sau nu pot intra sub incidența acesteia.

Aceste standarde minime:

se concentrează pe principalele efecte asupra mediului rezultate din activitatea de tratare a deșeurilor;

asigură că deșeurile sunt tratate în conformitate cu articolul 13;

iau în considerare cele mai bune tehnici disponibile; și

după caz, includ elemente referitoare la calitatea tratării și cerințele de procesare.

Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 38a, acte delegate, pentru a completa prezenta directivă, care stabilesc standardele minime pentru activitățile care necesită înregistrarea în temeiul articolului 26 literele (a) și (b) în cazul în care există dovezi că respectivele standarde minime ar genera un beneficiu în ceea ce privește protecția sănătății umane și a mediului sau evitarea perturbării pieței interne.

CAPITOLUL V

Statele membre se asigură că autoritățile lor competente stabilesc, în conformitate cu dispozițiile articolelor 1, 4, 13 și 16, unul sau mai multe planuri de gestionare a deșeurilor.

Planurile de gestionare a deșeurilor cuprind o analiză a situației actuale a gestionării deșeurilor pe teritoriul geografic în cauză, precum și măsurile care trebuie luate pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu în cazul pregătirii pentru reutilizare, în cazul reciclării, valorificării și eliminării deșeurilor precum și o evaluare a modului în care planul va ajuta la punerea în aplicare a obiectivelor și dispozițiilor prezentei directive.

Planurile de gestionare a deșeurilor conțin, după caz și luând în considerare nivelul geografic și acoperirea zonei de planificare, cel puțin următoarele:

tipul, cantitatea și sursa deșeurilor generate pe teritoriu, deșeurile care ar putea fi expediate de pe sau pe teritoriul național, precum și o evaluare a evoluției viitoare a fluxurilor de deșeuri;

principalele instalații de eliminare și valorificare existente, inclusiv orice dispoziții speciale pentru uleiurile uzate, deșeurile periculoase, deșeurile care conțin cantități semnificative de materii prime critice sau fluxurile de deșeuri care fac obiectul legislației specifice a Uniunii;

o evaluare a necesarului de închidere a instalațiilor de deșeuri existente și de infrastructură suplimentară pentru instalațiile de deșeuri în conformitate cu articolul 16.

informații privind măsurile pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolul 5 alineatul (3a) din Directiva 1999/31/CE sau în alte documente strategice care acoperă întreg teritoriul statului membru în cauză;

o evaluare a schemelor existente de colectare a deșeurilor, inclusiv a acoperirii materiale și teritoriale a colectării separate, precum și măsuri de îmbunătățire a funcționării sale, a tuturor derogărilor acordate în conformitate cu articolul 10 alineatul (3), precum și a necesarului de noi scheme de colectare;

informații suficiente cu privire la criteriile de identificare a amplasamentului și la capacitatea viitoare de eliminare sau de operare a instalațiilor majore de valorificare, dacă este cazul;

politici generale de gestionare a deșeurilor, inclusiv tehnologii și metode planificate de gestionare a deșeurilor sau politici privind deșeurile care ridică probleme specifice de gestionare;

măsuri de combatere și de prevenire a tuturor formelor de aruncare a gunoaielor și de curățare a tuturor tipurilor de gunoaie;

indicatori și obiective calitative sau cantitative corespunzătoare, în special în ceea ce privește cantitatea de deșeuri generate și tratarea acestora și deșeurile municipale care sunt eliminate sau supuse valorificării energetice.

Planul de gestionare a deșeurilor poate conține, luând în considerare nivelul geografic și acoperirea zonei de planificare, următoarele:

aspectele organizaționale legate de gestionarea deșeurilor, inclusiv o descriere a alocării responsabilităților între actorii publici și privați care se ocupă cu gestionarea deșeurilor;

o analiză a utilității și a adecvării utilizării instrumentelor economice și de altă natură pentru rezolvarea diverselor probleme legate de deșeuri, luând în considerare necesitatea menținerii unei bune funcționări a pieței interne;

utilizarea unor campanii de sensibilizare și de informare adresate publicului larg sau unor categorii speciale de consumatori;

siturile contaminate istoric de eliminare a deșeurilor și măsuri pentru reabilitarea acestora.

Planurile de gestionare a deșeurilor respectă cerințele în materie de planificare a deșeurilor prevăzute la articolul 14 din Directiva 94/62/CE, obiectivele prevăzute la articolul 11 alineatele (2) și (3) din prezenta directivă și cerințele stabilite la articolul 5 din Directiva 1999/31/CE și, în scopul prevenirii aruncării de gunoaie, cerințele stabilite la articolul 13 din Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de la articolul 11 din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

Statele membre instituie programe de prevenire a generării de deșeuri care prevăd cel puțin măsuri de prevenire a generării de deșeuri, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (1), în conformitate cu articolele 1 și 4.

Când stabilesc astfel de programe, statele membre descriu, acolo unde este cazul, contribuția instrumentelor și a măsurilor enumerate în anexa IVa la prevenirea generării deșeurilor și evaluează utilitatea exemplelor de măsuri indicate în anexa IV sau a altor măsuri corespunzătoare. Programele descriu, de asemenea, măsurile existente de prevenire a generării deșeurilor și contribuția acestora la prevenirea generării deșeurilor.

Statele membre adoptă programe specifice de prevenire a generării de deșeuri alimentare care pot fi prezentate în cadrul programelor lor de prevenire a generării de deșeuri.

Statele membre stabilesc valorile de referință calitative sau cantitative specifice adecvate pentru măsurile de prevenire a generării deșeurilor adoptate pentru a monitoriza și pentru a evalua progresul măsurilor și pot stabili și alte obiective calitative sau cantitative și indicatori specifici pe lângă cele prevăzute la alineatul (4), în același scop.

Indicatorii pentru măsurile de prevenire a generării deșeurilor pot fi adoptați în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 39 alineatul (3).

Comisia creează un sistem de schimb de informații privind cele mai bune practici în materie de prevenire a generării de deșeuri și elaborează orientări pentru asistarea statelor membre la pregătirea programelor.

Statele membre evaluează și își adaptează programele de prevenire a generării de deșeuri alimentare în vederea atingerii obiectivelor prevăzute la articolul 9a alineatul (4). Programele respective conțin cel puțin măsurile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) și la articolul 9a alineatul (1) și, după caz, măsurile enumerate în anexele IV și IVa și sunt comunicate Comisiei până la 17 octombrie 2027.

Fiecare stat membru desemnează autoritățile competente responsabile cu coordonarea măsurilor de prevenire a generării de deșeuri alimentare menționate la articolul 9a alineatul (1) puse în aplicare în vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 9a alineatul (4) și informează Comisia în acest sens până la 17 ianuarie 2026. Comisia publică ulterior informațiile respective pe site-ul relevant.

Statele membre se asigură că planurile de gestionare a deșeurilor și programele de prevenire a generării deșeurilor sunt evaluate cel puțin o dată la șase ani și revizuite după caz și, acolo unde se aplică, în conformitate cu articolele 9 și 11.

Agenția Europeană de Mediu publică o dată la doi ani un raport care conține un bilanț al progreselor realizate în completarea și punerea în aplicare a programelor de prevenire a generării deșeurilor, inclusiv o evaluare a evoluției în domeniul prevenirii generării deșeurilor pentru fiecare stat membru și pentru Uniune în ansamblul ei și în ceea ce privește decuplarea generării deșeurilor de creșterea economică și tranziția la o economie circulară.

Statele membre asigură că părțile interesate și autoritățile relevante, precum și publicul larg au posibilitatea de a participa la elaborarea planurilor de gestionare a deșeurilor și a programelor de prevenire a generării deșeurilor și de a avea acces la acestea odată elaborate, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE sau, dacă este relevant, cu Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului. Acestea plasează planurile și programele pe o pagină de internet accesibilă publicului.

Statele membre cooperează, dacă este cazul, cu alte state membre interesate și cu Comisia la elaborarea planurilor de gestionare a deșeurilor și a programelor de prevenire a generării deșeurilor în conformitate cu articolele 28 și 29.

Statele membre informează Comisia cu privire la planurile de gestionare a deșeurilor și programele de prevenire a generării deșeurilor menționate la articolele 28 și 29 în momentul în care au fost adoptate și în cazul în care au survenit modificări importante în cadrul planurilor și programelor.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili formatul de notificare a informațiilor privind adoptarea planurilor de gestionare a deșeurilor și a programelor privind prevenirea deșeurilor și privind revizuirile substanțiale care le-au fost aduse. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 39 alineatul (2).

CAPITOLUL VI

Unitățile sau întreprinderile care efectuează operațiuni de tratare a deșeurilor, unitățile și întreprinderile profesionale de colectare sau transport de deșeuri, agenții, brokerii și producătorii de deșeuri periculoase fac obiectul unor controale periodice corespunzătoare efectuate de autoritățile competente.

Controalele referitoare la operațiunile de colectare și de transport au în vedere originea, natura, cantitatea și destinația deșeurilor colectate și transportate.

Statele membre pot ține seama de înregistrările efectuate în baza Schemei comunitare de management de mediu și audit (EMAS), în special în ceea ce privește frecvența și intensitatea controalelor.

Unitățile și întreprinderile menționate la articolul 23 alineatul (1), producătorii de deșeuri periculoase și unitățile și întreprinderile care colectează sau transportă deșeuri periculoase cu titlu profesional sau acționează în calitate de comercianți și de brokeri de deșeuri periculoase țin o evidență cronologică a:

cantității, a naturii și a originii deșeurilor respective, precum și a cantității de produse și materiale care rezultă din pregătirea pentru reutilizare, din reciclare sau din alte operațiuni de valorificare; și

atunci când este relevant, a destinației, a frecvenței colectării, a modului de transport și a metodei de tratare prevăzute pentru deșeuri.

În cazul deșeurilor periculoase, evidența se păstrează timp de cel puțin trei ani, cu excepția unităților și întreprinderilor de transport de deșeuri periculoase, care trebuie să țină o evidență timp de cel puțin 12 luni.

Statele membre pot solicita producătorilor de deșeuri nepericuloase să respecte alineatele (1) și (2).

Statele membre instituie un registru electronic sau registre coordonate pentru a înregistra datele privind deșeurile periculoase menționate la alineatul (1) care acoperă întregul teritoriu geografic al statului membru în cauză. Statele membre pot institui astfel de registre pentru alte fluxuri de deșeuri, în special pentru fluxurile de deșeuri în privința cărora sunt stabilite obiective în actele legislative ale Uniunii. Statele membre utilizează datele privind deșeurile raportate de operatorii industriali în cadrul Registrului European al Poluanților Emiși și Transferați, înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili condițiile minime privind funcționarea registrelor respective. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 39 alineatul (2).

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru interzicerea abandonării, a aruncării sau a gestionării necontrolate a deșeurilor, inclusiv a aruncării de gunoaie.

Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt aplicate. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

CAPITOLUL VII

Statele membre raportează Comisiei, pentru fiecare an calendaristic, datele privind punerea în aplicare a articolului 11 alineatul (2) literele (a)-(e) și a articolului 11 alineatul (3).

În scopul verificării conformității cu articolul 11 alineatul (2) litera (b), statele membre raportează cantitatea de deșeuri utilizată pentru operațiuni de rambleiere și alte operațiuni de valorificare a materialelor, separat de cantitatea de deșeuri pregătite pentru reutilizare sau reciclate. Statele membre raportează ca rambleiere operațiunea de retratare a deșeurilor în urma căreia se obțin materiale ce urmează să fie folosite pentru operațiuni de rambleiere.

Statele membre raportează în fiecare an Agenției Europene de Mediu datele privind punerea în aplicare a articolului 9 alineatul (4) și datele menționate la articolul 22c alineatul (12), alineatul (18) litera (a) și alineatul (20). Statele membre raportează în fiecare an Comisiei datele privind punerea în aplicare a articolului 9a alineatul (2).

Statele membre raportează Comisiei datele pentru fiecare an calendaristic privind uleiurile minerale sau lubrifianții sintetici sau uleiurile industriale introduse pe piață și uleiurile uzate colectate și tratate separat.

Datele raportate de statul membru în conformitate cu prezentul articol sunt însoțite de un raport privind verificarea calității și de un raport privind măsurile adoptate în temeiul articolului 11a alineatele (3) și (8), care includ informații detaliate cu privire la ratele medii ale pierderilor, dacă este cazul. Respectivele informații se raportează în formatul de raportare stabilit de Comisie în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol.

Statele membre pun la dispoziția publicului rapoartele privind verificarea calității prevăzute la articolul 9a alineatul (2), după ce evaluează dacă publicarea acestora ar pune în pericol protejarea informațiilor comerciale confidențiale.

Comisia analizează datele raportate în conformitate cu prezentul articol și publică un raport cu privire la rezultatele analizei respective. Raportul evaluează modul de organizare a colectării datelor, sursele datelor și metodologia utilizată în statele membre, precum și caracterul complet, fiabilitatea, actualitatea și consecvența datelor respective. Evaluarea poate include recomandări specifice de îmbunătățire. Raportul se elaborează după prima raportare a datelor de către statele membre și, ulterior, o dată la patru ani.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc formatul pentru raportarea datelor menționate la alineatele (1), (3), (4) și (5) de la prezentul articol. În scopul raportării privind punerea în aplicare a articolului 11 alineatul (2) literele (a) și (b), statele membre utilizează formatul stabilit în Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 18 aprilie 2012 privind stabilirea unui chestionar pentru rapoartele statelor membre privind punerea în aplicare a Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind deșeurile. În scopul raportării privind deșeurile alimentare, la elaborarea formatului de raportare se ia în considerare metodologia elaborată în conformitate cu articolul 9a alineatul (3). Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 39 alineatul (2) din prezenta directivă.

Comisia organizează un schimb periodic de informații și de bune practici între statele membre, inclusiv, acolo unde este cazul, cu autoritățile locale și regionale, privind punerea în aplicare și aplicarea practică a cerințelor prezentei directive, inclusiv privind:

aplicarea regulilor de calcul prevăzute la articolul 11a și dezvoltarea măsurilor și sistemelor de urmărire a fluxurilor de deșeuri municipale de la sortare până la reciclare;

guvernanța adecvată, asigurarea respectării, cooperarea transfrontalieră;

inovarea în domeniul gestionării deșeurilor;

criteriile privind subprodusele naționale și privind încetarea statutului de deșeu, astfel cum sunt menționate la articolul 5 alineatul (3) și articolul 6 alineatele (3) și (4), facilitate de un registru electronic la nivelul Uniunii, care urmează să fie înființat de Comisie;

instrumentele economice și alte măsuri utilizate în conformitate cu articolul 4 alineatul (3), pentru a stimula realizarea obiectivelor prevăzute la respectivul articol;

măsurile prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (2);

prevenirea și instituirea de sisteme care promovează activitățile de reutilizare și prelungirea duratei de viață;

punerea în aplicare a obligațiilor legate de colectarea separată;

instrumentele și stimulentele pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 11 alineatul (2) literele (c), (d) și (e).

Comisia poate elabora orientări privind interpretarea cerințelor prevăzute în prezenta directivă, inclusiv cu privire la definiția următoarelor noțiuni: deșeuri, prevenire, reutilizare, pregătire pentru reutilizare, valorificare, reciclare, eliminare, și pentru aplicarea regulilor de calcul prevăzute la articolul 11a.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 38a, pentru a modifica anexele IV și V în funcție de progresele științifice și tehnice.

Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 7 alineatul (1), la articolul 9a alineatul (3), la articolul 11a alineatul (10), la articolul 27 alineatele (1) și (4) și la articolul 38 alineatele (2) și (3) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 4 iulie 2018. Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 22a alineatul (5) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 17 aprilie 2027. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

Delegarea de competențe menționată la articolul 7 alineatul (1), la articolul 9a alineatul (3), la articolul 11a alineatul (10), la articolul 22a alineatul (5), la articolul 27 alineatele (1) și (4) și la articolul 38 alineatele (2) și (3) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 7 alineatul (1), al articolului 9a alineatul (3), al articolului 11a alineatul (10), al articolului 22a alineatul (5), al articolului 27 alineatele (1) și (4) și al articolului 38 alineatele (2) și (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Comisia este asistată de un comitet. Acesta reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.

Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 12 decembrie 2010.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Directivele 75/439/CEE, 91/689/CEE și 2006/12/CE se abrogă de la 12 decembrie 2010.

Cu toate acestea, de la 12 decembrie 2008, se aplică următoarele dispoziții:

în Directiva 75/439/CEE, la articolul 10, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

Directiva 91/689/CEE se modifică după cum urmează:

La articolul 1, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

deșeurile clasificate ca deșeuri periculoase în conformitate cu lista stabilită prin Decizia Comisiei 2000/532/CE pe baza Anexelor I și II ale prezentei Directive. Aceste deșeuri trebuie să prezinte una sau mai multe din caracteristicile specificate în Anexa III. Această listă ia în considerare originea și compoziția deșeurilor și, dacă este cazul, valorile limită de concentrație. Această listă este revizuită periodic și, în cazul în care este necesar, revizuită. Măsurile, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea sa, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 18 alineatul (4) din Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile.

orice alte deșeuri considerate de un stat membru ca prezentând una dintre caracteristicile specificate în Anexa III. Astfel de cazuri se comunică Comisiei și revizuite în vederea adaptării listei. Măsurile, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea sa, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 18 alineatul (4) din Directiva 2006/12/CE.

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

deșeurile clasificate ca deșeuri periculoase în conformitate cu lista stabilită prin Decizia Comisiei 2000/532/CE pe baza Anexelor I și II ale prezentei Directive. Aceste deșeuri trebuie să prezinte una sau mai multe din caracteristicile specificate în Anexa III. Această listă ia în considerare originea și compoziția deșeurilor și, dacă este cazul, valorile limită de concentrație. Această listă este revizuită periodic și, în cazul în care este necesar, revizuită. Măsurile, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea sa, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 18 alineatul (4) din Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile.

orice alte deșeuri considerate de un stat membru ca prezentând una dintre caracteristicile specificate în Anexa III. Astfel de cazuri se comunică Comisiei și revizuite în vederea adaptării listei. Măsurile, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea sa, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 18 alineatul (4) din Directiva 2006/12/CE.

Directiva 2006/12/CE se modifică după cum urmează:

La articolul 1, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

La articolul 18, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa V.

Începând cu 17 aprilie 2029, articolele 22a, 22b, 22c și 22d se aplică întreprinderilor cu mai puțin de 10 angajați și a căror cifră de afaceri anuală și bilanț anual nu depășesc 2 milioane EUR.

Până la 31 decembrie 2029, Comisia efectuează o evaluare a prezentei directive și a Directivei 1999/31/CE. Evaluarea analizează, printre altele, și:

eficiența responsabilității financiare și organizaționale a schemelor de răspundere extinsă a producătorilor pentru produsele textile, asociate textilelor și de încălțăminte enumerate în anexa IVc, instituite în temeiul prezentei directive, sub aspectul acoperirii costurilor care decurg din aplicarea cerințelor prevăzute în prezenta directivă, inclusiv o evaluare a posibilității de a solicita o contribuție financiară din partea operatorilor comerciali din domeniul reutilizării, în special a celor de mari dimensiuni;

posibilitatea stabilirii unor obiective referitoare la prevenirea generării de deșeuri, la colectarea, la pregătirea pentru reutilizare și la reciclarea deșeurilor textile;

posibilitatea de a institui o sortare prealabilă a deșeurilor municipale mixte pentru a evita ca deșeurile care pot fi recuperate în vederea pregătirii pentru reutilizare sau reciclare să fie trimise la incinerare sau eliminate în depozite de deșeuri.

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu constatările evaluării respective. Dacă este cazul, raportul este însoțit de o propunere legislativă.

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

ANEXA I

ANEXA I

OPERAȚIUNILE DE ELIMINARE

Depozitarea în sau pe sol (de ex.: depozite de deșeuri etc.)

Tratarea solului (de ex.: biodegradarea deșeurilor lichide sau nămoloase în sol etc.)

Injectarea în adâncime (de ex.: injectarea deșeurilor care pot fi pompate în puțuri, saline sau depozite geologice naturale etc.)

Acumulare la suprafață (de ex.: depunerea de deșeuri lichide sau nămoloase în bazine, iazuri sau lagune etc.)

Depozite special construite (de ex.: depunerea în compartimente separate etanșe care sunt acoperite și izolate unele față de celelalte și față de mediul înconjurător etc.)

Evacuarea într-o masă de apă, cu excepția mărilor/oceanelor

Evacuarea în mări/oceane, inclusiv eliminarea în subsolul marin

Tratarea biologică nemenționată în altă parte în prezenta anexă, care generează compuși sau mixturi finale eliminate prin intermediul unuia dintre procedeele numerotate de la D 1 la D 12

Tratarea fizico-chimică nemenționată în altă parte în prezenta anexă, care generează compuși sau mixturi finale eliminate prin intermediul unuia dintre procedeele numerotate de la D 1 la D 12 (de ex.: evaporare, uscare, calcinare etc.)

Incinerarea pe sol

Incinerarea pe mare

Această operațiune este interzisă de legislația UE și de convenții internaționale.

Stocarea permanentă (de ex.: plasarea de recipiente într-o mină etc.)

Amestecarea anterioară oricărei operațiuni numerotate de la D 1 la D 12

În cazul în care nu există nici un alt cod D corespunzător, aceasta include operațiunile preliminare înainte de eliminare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, sortarea, sfărâmarea, compactarea, granularea, uscarea, mărunțirea uscată, condiționarea sau separarea înainte de supunerea la oricare dintre operațiunile numerotate de la D1 la D12.

Reambalarea anterioară oricărei operațiuni numerotate de la D 1 la D 13

Stocarea înaintea oricărei operațiuni numerotate de la D1 la D14 (excluzând stocarea temporară, înaintea colectării, în zona de generare a deșeurilor)

Stocare temporară înseamnă stocare preliminară în conformitate cu articolul 3 punctul 10.

ANEXA II

ANEXA II

OPERAȚIUNI DE VALORIFICARE

Întrebuințarea în principal drept combustibil sau ca altă sursă de energie

Aceasta include instalații de incinerare destinate în principal tratării deșeurilor municipale solide, numai în cazul în care randamentul lor energetic este egal sau mai mare decât:

0,60 pentru instalațiile care funcționează și sunt autorizate în conformitate cu legislația comunitară aplicabilă înainte de 1 ianuarie 2009,

0,65 pentru instalațiile autorizate după 31 decembrie 2008,

folosindu-se următoarea formulă:

Eficiența energetică = (Ep – (Ef + Ei))/(0,97 × (Ew + Ef))

unde:

Ep reprezintă producția anuală de energie sub formă de căldură sau electricitate. Aceasta este calculată înmulțind energia produsă sub formă de electricitate cu 2,6 și energia produsă sub formă de căldură pentru utilizare comercială (GJ/an) cu 1,1

Ef reprezintă consumul anual de energie al sistemului, provenită din combustibili, care contribuie la producția de aburi (GJ/an)

Ew reprezintă energia anuală conținută de deșeurile tratate, calculată pe baza valorii calorice nete inferioare a deșeurilor (GJ/an)

Ei reprezintă energia anuală importată, exclusiv Ew și Ef (GJ/an)

0,97 este un coeficient care reprezintă pierderile de energie datorate reziduurilor generate în urma incinerării și radierii.

Această formulă se aplică în conformitate cu documentul de referință privind cele mai bune tehnici existente pentru incinerarea deșeurilor.

Formula eficienței energetice este înmulțită cu un factor de corecție climaterică (FCC), după cum se indică mai jos:

FCC pentru instalațiile care funcționează și sunt autorizate în conformitate cu legislația Uniunii aplicabilă înainte de 1 septembrie 2015.

FCC = 1 dacă HDD >= 3350

FCC = 1,25 dacă HDD <= 2150

FCC = – (0,25/1200) × HDD + 1,698 dacă 2150 < HDD < 3350

FCC pentru instalațiile autorizate după 31 august 2015 și pentru instalațiile de la punctul 1 după 31 decembrie 2029:

FCC = 1 dacă HDD >= 3350

FCC = 1,12 dacă HDD <= 2150

FCC = – (0,12/1200) × HDD + 1,335 dacă 2150 < HDD < 3350

(Valoarea rezultată a FCC va fi rotunjită la trei zecimale.)

Valoarea HDD (Heating Degree Days – grade zile pentru încălzire) ar trebui să fie considerată ca fiind egală cu media valorilor HDD pentru locul unde este situată instalația de incinerare, calculată pentru o perioadă de 20 de ani consecutivi anteriori anului pentru care se calculează FCC. Pentru calcularea valorii HDD ar trebui aplicată următoarea metodă stabilită de Eurostat: Valoarea HDD este egală cu (18 °C – Tm) × d, dacă Tm este mai mic de sau egal cu 15 °C (pragul de încălzire), și egală cu 0 dacă Tm este mai mare de 15 °C; Tm reprezintă media temperaturii exterioare (Tmin + Tmax)/2 dintr-o perioadă de d zile. Calculele trebuie efectuate zilnic (d = 1) și adunate pentru un an.

Valorificarea/regenerarea solvenților

Reciclarea/recuperarea substanțelor organice care nu sunt utilizate ca solvenți (inclusiv compostarea și alte procese de transformare biologică)

Aceasta include pregătirea pentru reutilizare, gazeificarea și piroliza care folosesc componentele ca produse chimice și valorificarea materialelor organice sub formă de rambleiaj.

Reciclarea/recuperarea metalelor și compușilor metalici

Aceasta include pregătirea pentru reutilizare.

Reciclarea/recuperarea altor materiale anorganice

Aceasta include pregătirea pentru reutilizare, reciclarea materialelor de construcție anorganice, valorificarea materialelor anorganice sub formă de rambleiaj și curățirea solului care are ca rezultat valorificarea solului.

Regenerarea acizilor sau a bazelor

Valorificarea componenților utilizați pentru reducerea poluării

Valorificarea componentelor catalizatorilor

Rerafinarea petrolului sau alte reutilizări ale petrolului

Tratarea terenurilor având drept rezultat beneficii pentru agricultură sau ecologie

Utilizarea deșeurilor obținute din oricare dintre operațiunile numerotate de la R 1 la R 10

Schimbul de deșeuri în vederea expunerii la oricare dintre operațiunile numerotate de la R 1 la R 11

În cazul în care nu există niciun alt cod R corespunzător, aceasta include operațiunile preliminare înainte de valorificare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, demontarea, sortarea, sfărâmarea, compactarea, granularea, mărunțirea uscată, condiționarea, reambalarea, separarea și amestecarea înainte de supunerea la oricare dintre operațiunile numerotate de la R1 la R11.

Stocarea deșeurilor înaintea oricărei operațiuni numerotate de la R 1 la R 12 (excluzând stocarea temporară, înaintea colectării, la situl unde a fost generat deșeul)

Stocare temporară înseamnă stocare preliminară în conformitate cu articolul 3 punctul 10.

0,60 pentru instalațiile care funcționează și sunt autorizate în conformitate cu legislația comunitară aplicabilă înainte de 1 ianuarie 2009,

0,65 pentru instalațiile autorizate după 31 decembrie 2008,

Ep reprezintă producția anuală de energie sub formă de căldură sau electricitate. Aceasta este calculată înmulțind energia produsă sub formă de electricitate cu 2,6 și energia produsă sub formă de căldură pentru utilizare comercială (GJ/an) cu 1,1

Ef reprezintă consumul anual de energie al sistemului, provenită din combustibili, care contribuie la producția de aburi (GJ/an)

Ew reprezintă energia anuală conținută de deșeurile tratate, calculată pe baza valorii calorice nete inferioare a deșeurilor (GJ/an)

Ei reprezintă energia anuală importată, exclusiv Ew și Ef (GJ/an)

0,97 este un coeficient care reprezintă pierderile de energie datorate reziduurilor generate în urma incinerării și radierii.

FCC pentru instalațiile care funcționează și sunt autorizate în conformitate cu legislația Uniunii aplicabilă înainte de 1 septembrie 2015.

FCC pentru instalațiile autorizate după 31 august 2015 și pentru instalațiile de la punctul 1 după 31 decembrie 2029:

ANEXA IIIPROPRIETĂȚI ALE DEȘEURILOR CARE FAC CA ACESTEA SĂ FIE PERICULOASE

ANEXA III

PROPRIETĂȚI ALE DEȘEURILOR CARE FAC CA ACESTEA SĂ FIE PERICULOASE

deșeuri care, printr-o reacție chimică, pot să degaje gaze la o asemenea temperatură, presiune și viteză încât să producă pagube în mediul ambiant. Din această categorie fac parte deșeurile pirotehnice, deșeurile explozive sub formă de peroxid organic și deșeurile autoreactive explozive.

Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe cărora le corespunde unul dintre codurile claselor și categoriilor de pericol și unul dintre codurile frazelor de pericol prezentate în tabelul 1, evaluarea acestuia în ceea ce privește HP 1 are loc, dacă este necesar și proporțional, conform metodelor de testare. Dacă prezența unei substanțe, a unui amestec sau a unui articol indică faptul că deșeul este exploziv, acesta este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 1.

Tabelul 1 — Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol și codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenții unui deșeu în vederea clasificării ca deșeu periculos de tip HP 1

deșeuri care, în general prin aport de oxigen, pot să provoace combustia altor materiale sau să contribuie la aceasta.

Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe cărora le corespunde unul dintre codurile claselor și categoriilor de pericol și unul dintre codurile frazelor de pericol prezentate în tabelul 2, evaluarea acestuia în ceea ce privește HP 2 are loc, dacă este necesar și proporțional, conform metodelor de testare. Dacă prezența unei substanțe indică faptul că deșeul este oxidant, acesta este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 2.

Tabelul 2 — Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol și codul (codurile) frazelor de pericol în vederea clasificării ca deșeu periculos de tip HP 2

Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe cărora le corespunde unul dintre codurile claselor și categoriilor de pericol și unul dintre codurile frazelor de pericol prezentate în tabelul 3, evaluarea acestuia are loc, dacă este necesar și proporțional, conform metodelor de testare. Dacă prezența unei substanțe indică faptul că deșeul este inflamabil, acesta este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 3.

Tabelul 3 — Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol și codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenții unui deșeu în vederea clasificării ca deșeu periculos de tip HP 3

deșeuri care, la aplicare, pot să provoace iritarea pielii sau leziuni oculare.

Dacă un deșeu conține, în concentrații peste valoarea-limită, una sau mai multe substanțe cărora le corespunde unul dintre următoarele coduri ale claselor și categoriilor de pericol și coduri ale frazelor de pericol și dacă una sau mai multe dintre următoarele limite de concentrație sunt depășite sau egalate, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 4.

Valoarea-limită luată în considerare în evaluări pentru Skin corr. 1A (H314), Skin irrit. 2 (H315), Eye dam. 1 (H318) și Eye irrit. 2 (H319) este de 1 %.

Dacă suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca Skin corr. 1A (H314) este mai mare sau egală cu 1 %, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 4.

Dacă suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca H318 este mai mare sau egală cu 10 %, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 4.

Dacă suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca H315 și H319 este mai mare sau egală cu 20 %, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 4.

Trebuie menționat faptul că deșeurile care conțin substanțe clasificate ca H314 (Skin corr.1A, 1B sau 1C) în cantități mai mari sau egale cu 5 % sunt clasificate ca deșeuri periculoase de tip HP 8. HP 4 nu se aplică în cazul în care deșeurile sunt clasificate ca deșeuri de tip HP 8.

deșeuri care pot să provoace toxicitate asupra unui organ țintă specific în urma unei expuneri unice sau repetate sau care produce efecte toxice acute în urma aspirării.

Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe cărora le corespunde unul sau mai multe dintre următoarele coduri ale claselor și categoriilor de pericol și coduri ale frazelor de pericol prezentate în tabelul 4 și dacă una sau mai multe dintre limitele de concentrație prezentate în tabelul 4 sunt depășite sau egalate, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 5. Dacă un deșeu conține substanțe clasificate ca STOT, deșeul respectiv poate să fie clasificat ca deșeu periculos de tip HP 5 numai atunci când una dintre substanțe este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu limita de concentrație.

Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe clasificate ca Asp. Tox. 1 și dacă suma substanțelor respective este mai mare sau egală cu limita de concentrație, deșeul poate să fie clasificat ca deșeu periculos de tip HP 5 numai atunci când vâscozitatea cinematică generală (la 40 °C) nu depășește 20,5 mm2/s.

Vâscozitatea cinematică se determină numai în cazul fluidelor.

Tabelul 4 — Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol și codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenții unui deșeu și limitele de concentrație corespunzătoare în vederea clasificării ca deșeu periculos de tip HP 5

deșeuri care pot să producă efecte toxice acute în urma administrării orale sau cutanate ori prin inhalare.

Dacă suma concentrațiilor tuturor substanțelor care sunt prezente într-un deșeu și cărora le corespunde unul dintre codurile claselor sau categoriilor de pericol de toxicitate acută și unul dintre codurile frazelor de pericol prezentate în tabelul 5 este mai mare sau egală cu limita indicată în tabel, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 6. Dacă un deșeu conține cel puțin două substanțe clasificate ca substanțe cu toxicitate acută, suma concentrațiilor este necesară numai pentru substanțele din aceeași categorie de pericol.

În evaluări se iau în considerare următoarele valori-limită:

pentru Acute Tox. 1, 2 sau 3 (H300, H310, H330, H301, H311, H331): 0,1 %;

pentru Acute Tox. 4 (H302, H312, H332): 1 %.

Tabelul 5 — Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol și codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenții unui deșeu și limitele de concentrație corespunzătoare în vederea clasificării ca deșeu periculos de tip HP 6

deșeuri care cauzează cancer sau care măresc incidența cancerului.

Dacă un deșeu conține o substanță căreia îi corespunde unul dintre următoarele coduri ale claselor și categoriilor de pericol și coduri ale frazelor de pericol și dacă substanța respectivă este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu una dintre limitele de concentrație prezentate în tabelul 6, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 7. Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe clasificate ca substanțe cancerigene, deșeul respectiv poate să fie clasificat ca deșeu periculos de tip HP 7 numai atunci când una dintre substanțe este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu limita de concentrație.

Tabelul 6 — Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol și codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenții unui deșeu și limitele de concentrație corespunzătoare în vederea clasificării ca deșeu periculos de tip HP 7

deșeuri care, la aplicare, pot să provoace corodarea pielii.

Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe clasificate ca Skin corr.1A, 1B sau 1C (H314) și dacă suma concentrațiilor acestora este mai mare sau egală cu 5 %, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 8.

Valoarea-limită luată în considerare în evaluări pentru Skin corr. 1A, 1B, 1C (H314) este de 1,0 %.

deșeuri cu un conținut de microorganisme viabile sau de toxine ale acestora despre care se știe sau se presupune că provoacă boli la om sau la alte organisme vii.

Clasificarea unui deșeu ca deșeu periculos de tip HP 9 are loc în urma unei evaluări efectuate în conformitate cu normele stabilite în documentele de referință sau în legislația statelor membre.

deșeuri care produc efecte adverse asupra funcției sexuale și a fertilității la bărbații și femeile adulte, precum și toxicitate evolutivă la descendenți.

Dacă un deșeu conține o substanță căreia îi corespunde unul dintre următoarele coduri ale claselor și categoriilor de pericol și coduri ale frazelor de pericol și dacă substanța respectivă este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu una dintre limitele de concentrație prezentate în tabelul 7, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 10. Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe clasificate ca substanțe toxice pentru reproducere, deșeul respectiv poate să fie clasificat ca deșeu periculos de tip HP 10 numai atunci când una dintre substanțe este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu limita de concentrație.

Tabelul 7 — Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol și codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenții unui deșeu și limitele de concentrație corespunzătoare în vederea clasificării ca deșeu periculos de tip HP 10

deșeuri care pot să provoace o mutație, adică o modificare permanentă a cantității sau a structurii materialului genetic dintr-o celulă.

Dacă un deșeu conține o substanță căreia îi corespunde unul dintre următoarele coduri ale claselor și categoriilor de pericol și coduri ale frazelor de pericol și dacă substanța respectivă este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu una dintre limitele de concentrație prezentate în tabelul 8, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 11. Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe clasificate ca substanțe mutagene, deșeul respectiv poate să fie clasificat ca deșeu periculos de tip HP 11 numai atunci când una dintre substanțe este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu limita de concentrație.

Tabelul 8 — Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol și codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenții unui deșeu și limitele de concentrație corespunzătoare în vederea clasificării ca deșeu periculos de tip HP 11

deșeuri care, în contact cu apa sau cu un acid, degajă gaze cu toxicitate acută (Acute Tox. 1, 2 sau 3).

Dacă un deșeu conține o substanță căreia îi corespunde unul dintre următoarele pericole suplimentare EUH029, EUH031 și EUH032, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 12 pe baza unor metode de testare sau a unor orientări.

deșeuri care conțin una sau mai multe substanțe despre care se știe că produc efecte sensibilizante asupra pielii sau a organelor respiratorii.

Dacă un deșeu conține o substanță care este clasificată ca substanță sensibilizantă și căreia îi corespunde unul dintre codurile frazelor de pericol H317 sau H334 și dacă substanța respectivă este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu limita de concentrație de 10 %, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 13.

deșeuri care prezintă sau pot să prezinte riscuri imediate sau întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător.

Deșeurile care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiții sunt clasificate ca deșeuri periculoase de tip HP 14:

deșeuri care conțin o substanță clasificată ca substanță care diminuează stratul de ozon, căreia îi corespunde codul de pericol H420 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, și concentrația acestei substanțe este mai mare sau egală cu limita de concentrație de 0,1 %.

Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).

[c(H420) ≥ 0,1 %]

deșeuri care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca acvatic acut, cărora le corespunde codul de pericol H400 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, și suma concentrațiilor acestor substanțe este mai mare sau egală cu limita de concentrație de 25 %. Unor astfel de substanțe li se aplică o valoare-limită de 0,1 %.

[Σ c (H400) ≥ 25 %]

deșeuri care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca acvatic cronic 1, 2 sau 3, cărora le corespund codul sau codurile de pericol H410, H411 sau H412 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, iar suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca acvatic cronic 1 (H410), multiplicată cu 100, adăugată la suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca acvatic cronic 2 (H411), multiplicată cu 10, adăugată la suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca acvatic cronic 3 (H412), este mai mare sau egală cu limita de concentrație de 25 %. Substanțelor clasificate ca H410 li se aplică o valoare-limită de 0,1 % și substanțelor clasificate ca H411 sau H412 li se aplică o valoare-limită de 1 %.

[100 × Σc (H410) + 10 × Σc (H411) + Σc (H412) ≥ 25 %]

deșeuri care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca acvatic cronic 1, 2, 3 sau 4, cărora le corespund codurile de pericol H410, H411, H412 sau H413 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, și suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca acvatic cronic este mai mare sau egală cu limita de concentrație de 25 %. Substanțelor clasificate ca H410 li se aplică o valoare-limită de 0,1 % și substanțelor clasificate ca H411, H412 sau H413 li se aplică o valoare-limită de 1 %.

[Σ c H410 + Σ c H411 + Σ c H412 + Σ c H413 ≥ 25 %]

unde: Σ = suma și c = concentrațiile substanțelor.

Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe cărora le corespunde una dintre frazele de pericol sau unul dintre pericolele suplimentare prezentate în tabelul 9, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 15, cu excepția cazului în care deșeul există într-o formă care nu prezintă în nicio situație proprietăți explozive sau potențial explozive.

Tabelul 9 — Frazele de pericol și pericolele suplimentare pentru constituenții unui deșeu în vederea clasificării ca deșeu periculos de tip HP 15

În plus, statele membre pot să clasifice un deșeu ca deșeu periculos de tip HP 15 pe baza altor criterii aplicabile, cum ar fi evaluarea levigatului.

Notă

Proprietatea periculoasă HP 14 se atribuie pe baza criteriilor prevăzute în anexa VI la Directiva 67/548/CEE a Consiliului.

Metode de testare

Metodele care trebuie utilizate sunt descrise în Regulamentul (CE) nr. 440/2008 al Comisiei și în alte norme relevante ale CEN sau în alte metode de testare și orientări recunoscute la nivel internațional.

Regulamentul (CE) nr. 440/2008 al Comisiei din 30 mai 2008 de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (JO L 142, 31.5.2008, p. 1).

pentru Acute Tox. 1, 2 sau 3 (H300, H310, H330, H301, H311, H331): 0,1 %;

pentru Acute Tox. 4 (H302, H312, H332): 1 %.

deșeuri care conțin o substanță clasificată ca substanță care diminuează stratul de ozon, căreia îi corespunde codul de pericol H420 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, și concentrația acestei substanțe este mai mare sau egală cu limita de concentrație de 0,1 %.[c(H420) ≥ 0,1 %]

deșeuri care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca acvatic acut, cărora le corespunde codul de pericol H400 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, și suma concentrațiilor acestor substanțe este mai mare sau egală cu limita de concentrație de 25 %. Unor astfel de substanțe li se aplică o valoare-limită de 0,1 %.[Σ c (H400) ≥ 25 %]

deșeuri care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca acvatic cronic 1, 2 sau 3, cărora le corespund codul sau codurile de pericol H410, H411 sau H412 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, iar suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca acvatic cronic 1 (H410), multiplicată cu 100, adăugată la suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca acvatic cronic 2 (H411), multiplicată cu 10, adăugată la suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca acvatic cronic 3 (H412), este mai mare sau egală cu limita de concentrație de 25 %. Substanțelor clasificate ca H410 li se aplică o valoare-limită de 0,1 % și substanțelor clasificate ca H411 sau H412 li se aplică o valoare-limită de 1 %.[100 × Σc (H410) + 10 × Σc (H411) + Σc (H412) ≥ 25 %]

deșeuri care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca acvatic cronic 1, 2, 3 sau 4, cărora le corespund codurile de pericol H410, H411, H412 sau H413 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, și suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca acvatic cronic este mai mare sau egală cu limita de concentrație de 25 %. Substanțelor clasificate ca H410 li se aplică o valoare-limită de 0,1 % și substanțelor clasificate ca H411, H412 sau H413 li se aplică o valoare-limită de 1 %.[Σ c H410 + Σ c H411 + Σ c H412 + Σ c H413 ≥ 25 %]

ANEXA IV

ANEXA IV

EXEMPLE DE MĂSURI DE PREVENIRE A GENERĂRII DEȘEURILOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 29

Măsuri care pot afecta condițiile de bază referitoare la generarea de deșeuri

Folosirea măsurilor de planificare sau a altor instrumente economice care promovează utilizarea eficientă a resurselor.

Promovarea cercetării și a dezvoltării în vederea realizării de produse și tehnologii mai curate și mai economice și distribuirea și utilizarea rezultatelor cercetării și dezvoltării.

Dezvoltarea unor indicatori eficienți și semnificativi ai presiunilor de mediu asociate generării de deșeuri cu scopul de a contribui la prevenirea generării de deșeuri la toate nivelurile, de la compararea produselor la nivel comunitar prin acțiuni ale autorităților locale până la nivel național.

Măsuri care pot afecta faza de proiectare, producție și distribuție

Promovarea eco-design-ului (integrarea sistematică a aspectelor de mediu în proiectarea produselor în scopul îmbunătățirii performanței de mediu a acestora pe toată durata ciclului lor de viață).

Furnizarea de informații privind tehnicile de prevenire a generării deșeurilor pentru a facilita punerea în aplicare a celor mai bune tehnici disponibile în funcție de industrie.

Organizarea de cursuri de formare pentru autoritățile competente privind includerea cerințelor privind prevenirea generării de deșeuri în autorizațiile eliberate în temeiul prezentei directive și al Directivei 96/61/CE.

Includerea de măsuri de prevenire a generării de deșeuri la instalațiile care nu intră sub incidența Directivei 96/61/CE. Unde este cazul, astfel de măsuri pot include evaluări sau planuri de prevenire a generării de deșeuri.

Organizarea de campanii de sensibilizare sau acordarea de ajutoare financiare, în luarea deciziilor sau alte tipuri de sprijin pentru întreprinderi. Aceste măsuri pot fi deosebit de eficiente în măsura în care sunt concepute și adaptate pentru întreprinderile mici și mijlocii și sunt aplicate în rețele de întreprinderi bine stabilite.

Utilizarea acordurilor voluntare, a grupurilor de consumatori/producători sau a negocierilor sectoriale pentru a încuraja întreprinderile sau operatorii din sectoarele de activitate interesate să își stabilească propriile planuri sau obiective privind prevenirea generării deșeurilor, sau să corecteze produsele sau ambalajele care generează prea multe deșeuri.

Promovarea unor sisteme certificate de gestionare a mediului, inclusiv EMAS și ISO 14001.

Măsuri care pot afecta faza de consum și de utilizare

Instrumente economice, cum ar fi stimulente pentru achiziții curate sau instituirea unei plăți obligatorii de către consumatori pentru un anumit articol sau un ambalaj care ar fi în mod normal furnizat gratuit.

Organizarea unor campanii de sensibilizare și de informare direcționate către publicul larg sau către o categorie specifică de consumatori.

Promovarea de eco-etichete recunoscute și de încredere.

Acorduri cu industria, cum ar fi, de exemplu, utilizarea unor grupuri de produse, ca acelea care sunt incluse în cadrul politicilor integrate ale produselor sau acorduri cu vânzătorii cu amănuntul privind furnizarea de informații referitoare la prevenirea generării deșeurilor și la produsele cu impact redus asupra mediului.

În contextul contractelor de achiziții publice și private, includerea unor criterii de protecție a mediului și de prevenire a generării deșeurilor în cererile de ofertă și în contracte, conform Manualului privind contractele de achiziții publice de mediu, publicat de Comisie la 29 octombrie 2004.

Încurajarea reutilizării și/sau a reparării produselor defecte sau a componentelor acestora, în special prin recurgerea la măsuri educative, economice, logistice sau a altor măsuri, cum ar fi sprijinirea sau înființarea unor centre și rețele acreditate de reparare și de reutilizare, în special în regiunile cu o densitate ridicată a populației.

ANEXA IVa

ANEXA IVa

EXEMPLE DE INSTRUMENTE ECONOMICE ȘI ALTE MĂSURI ÎN SCOPUL DE A OFERI STIMULENTE PENTRU APLICAREA IERARHIEI DEȘEURILOR, ASTFEL CUM SE PREVEDE LA ARTICOLUL 4 ALINEATUL (3)

În timp ce aceste instrumente și măsuri ar putea oferi stimulente pentru prevenirea generării deșeurilor, care este treapta cea mai înaltă a ierarhiei deșeurilor, o listă cuprinzătoare cu exemple mai specifice de măsuri de prevenire a producerii deșeurilor este prezentată în anexa IV.

Taxe și restricții privind eliminarea prin depozitare și incinerarea deșeurilor care stimulează prevenirea producerii de deșeuri și reciclarea, menținând, în același timp, eliminarea prin depozitare drept cea mai puțin preferabilă opțiune de gestionare a deșeurilor.

Scheme de plată în funcție de cantitatea de deșeuri generată care taxează producătorii de deșeuri pe baza cantității efective de deșeuri generate și oferă stimulente pentru separarea la sursă a deșeurilor reciclabile și reducerea deșeurilor mixte.

Stimulente fiscale pentru donațiile de produse, în special alimentare.

Scheme de răspundere extinsă a producătorilor pentru diferite tipuri de deșeuri și măsuri de creștere a eficacității, a eficienței din punctul de vedere al costurilor și a guvernanței acestora.

Scheme de restituire a garanției și alte măsuri pentru a încuraja colectarea eficientă a produselor și materialelor uzate.

Buna planificare a investițiilor în infrastructura de gestionare a deșeurilor, inclusiv prin intermediul fondurilor Uniunii.

Achiziții publice sustenabile pentru a încuraja o mai bună gestionare a deșeurilor și utilizarea produselor și materialelor reciclate.

Măsuri de eliminare treptată a subvențiilor care nu sunt coerente cu ierarhia deșeurilor.

Utilizarea de măsuri fiscale sau alte mijloace de promovare a adoptării produselor și materialelor care sunt pregătite pentru reutilizare sau reciclate.

Sprijinul pentru cercetare și inovare în domeniul tehnologiilor de reciclare avansate și al refabricării.

Utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru tratarea deșeurilor.

Stimulente economice pentru autoritățile locale și regionale, în special pentru promovarea prevenirii deșeurilor și intensificarea schemelor de colectare separată, evitând, în același timp, sprijinirea eliminării prin depozitare și a incinerării deșeurilor.

Campanii de sensibilizare a opiniei publice, în special cu privire la colectarea separată, prevenirea generării de deșeuri și reducerea aruncării de gunoaie, și integrarea acestor aspecte în educație și formare.

Sisteme de coordonare, inclusiv prin mijloace digitale, între toate autoritățile publice competente implicate în gestionarea deșeurilor.

Promovarea dialogului permanent și a cooperării între toate părțile interesate în gestionarea deșeurilor și încurajarea acordurilor voluntare și a raportării întreprinderilor privind deșeurile.

Taxe și restricții privind eliminarea prin depozitare și incinerarea deșeurilor care stimulează prevenirea producerii de deșeuri și reciclarea, menținând, în același timp, eliminarea prin depozitare drept cea mai puțin preferabilă opțiune de gestionare a deșeurilor.

Scheme de plată în funcție de cantitatea de deșeuri generată care taxează producătorii de deșeuri pe baza cantității efective de deșeuri generate și oferă stimulente pentru separarea la sursă a deșeurilor reciclabile și reducerea deșeurilor mixte.

Stimulente fiscale pentru donațiile de produse, în special alimentare.

Scheme de răspundere extinsă a producătorilor pentru diferite tipuri de deșeuri și măsuri de creștere a eficacității, a eficienței din punctul de vedere al costurilor și a guvernanței acestora.

Scheme de restituire a garanției și alte măsuri pentru a încuraja colectarea eficientă a produselor și materialelor uzate.

Buna planificare a investițiilor în infrastructura de gestionare a deșeurilor, inclusiv prin intermediul fondurilor Uniunii.

Achiziții publice sustenabile pentru a încuraja o mai bună gestionare a deșeurilor și utilizarea produselor și materialelor reciclate.

Măsuri de eliminare treptată a subvențiilor care nu sunt coerente cu ierarhia deșeurilor.

Utilizarea de măsuri fiscale sau alte mijloace de promovare a adoptării produselor și materialelor care sunt pregătite pentru reutilizare sau reciclate.

Sprijinul pentru cercetare și inovare în domeniul tehnologiilor de reciclare avansate și al refabricării.

Utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru tratarea deșeurilor.

Stimulente economice pentru autoritățile locale și regionale, în special pentru promovarea prevenirii deșeurilor și intensificarea schemelor de colectare separată, evitând, în același timp, sprijinirea eliminării prin depozitare și a incinerării deșeurilor.

Campanii de sensibilizare a opiniei publice, în special cu privire la colectarea separată, prevenirea generării de deșeuri și reducerea aruncării de gunoaie, și integrarea acestor aspecte în educație și formare.

Sisteme de coordonare, inclusiv prin mijloace digitale, între toate autoritățile publice competente implicate în gestionarea deșeurilor.

Promovarea dialogului permanent și a cooperării între toate părțile interesate în gestionarea deșeurilor și încurajarea acordurilor voluntare și a raportării întreprinderilor privind deșeurile.

ANEXA IVb

ANEXA IVb

PLANUL DE PUNERE ÎN APLICARE CARE TREBUIE PREZENTAT ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 11 ALINEATUL (3)

Planul de punere în aplicare care trebuie prezentat în temeiul articolului 11 alineatul (3) conține următoarele:

evaluarea ratelor anterioare, actuale și preconizate de reciclare, eliminare prin depozitare a deșeurilor și alte operațiuni de tratare a deșeurilor municipale și a fluxurilor din care sunt compuse;

evaluarea punerii în aplicare a planurilor de gestionare a deșeurilor și a programelor de prevenire a deșeurilor, instituite în temeiul articolelor 28 și 29;

motivele pentru care statul membru consideră că s-ar putea să nu poată îndeplini obiectivul relevant prevăzut la articolul 11 alineatul (2) în termenul stabilit în acesta și o evaluare a prelungirii termenului necesar pentru îndeplinirea respectivului obiectiv;

măsurile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolul 11 alineatele (2) și (5), care sunt aplicabile statului membru în perioada prelungirii termenului, inclusiv instrumentele economice adecvate și alte măsuri pentru a oferi stimulente pentru aplicarea ierarhiei deșeurilor, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) și în anexa IVa;

un calendar pentru punerea în aplicare a măsurilor identificate la punctul 4, stabilirea organismului competent pentru punerea lor în aplicare și o evaluare a contribuției lor individuale la îndeplinirea obiectivelor aplicabile în cazul unei prelungiri a termenului;

informații privind finanțarea gestionării deșeurilor în conformitate cu principiul poluatorul plătește;

măsuri de îmbunătățire a calității datelor, după caz, în vederea unei mai bune planificări și monitorizări a performanței în ceea ce privește gestionarea deșeurilor.

evaluarea ratelor anterioare, actuale și preconizate de reciclare, eliminare prin depozitare a deșeurilor și alte operațiuni de tratare a deșeurilor municipale și a fluxurilor din care sunt compuse;

evaluarea punerii în aplicare a planurilor de gestionare a deșeurilor și a programelor de prevenire a deșeurilor, instituite în temeiul articolelor 28 și 29;

motivele pentru care statul membru consideră că s-ar putea să nu poată îndeplini obiectivul relevant prevăzut la articolul 11 alineatul (2) în termenul stabilit în acesta și o evaluare a prelungirii termenului necesar pentru îndeplinirea respectivului obiectiv;

măsurile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolul 11 alineatele (2) și (5), care sunt aplicabile statului membru în perioada prelungirii termenului, inclusiv instrumentele economice adecvate și alte măsuri pentru a oferi stimulente pentru aplicarea ierarhiei deșeurilor, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) și în anexa IVa;

un calendar pentru punerea în aplicare a măsurilor identificate la punctul 4, stabilirea organismului competent pentru punerea lor în aplicare și o evaluare a contribuției lor individuale la îndeplinirea obiectivelor aplicabile în cazul unei prelungiri a termenului;

informații privind finanțarea gestionării deșeurilor în conformitate cu principiul poluatorul plătește;

măsuri de îmbunătățire a calității datelor, după caz, în vederea unei mai bune planificări și monitorizări a performanței în ceea ce privește gestionarea deșeurilor.

ANEXA IVcPRODUSE CARE FAC OBIECTUL RĂSPUNDERII EXTINSE A PRODUCĂTORILOR PENTRU ANUMITE PRODUSE TEXTILE, ASOCIATE TEXTILELOR ȘI DE ÎNCĂLȚĂMINTE

ANEXA IVc

PRODUSE CARE FAC OBIECTUL RĂSPUNDERII EXTINSE A PRODUCĂTORILOR PENTRU ANUMITE PRODUSE TEXTILE, ASOCIATE TEXTILELOR ȘI DE ÎNCĂLȚĂMINTE

Partea I

Produse textile și articole textile de îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte pentru uz casnic sau pentru alte utilizări, în cazul în care aceste produse sunt similare ca natură și compoziție cu cele pentru uz casnic, care fac obiectul articolului 22a

Partea II

Încălțăminte și articole de îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte pentru uz casnic sau pentru alte utilizări, în cazul în care aceste produse sunt similare ca natură și compoziție cu cele pentru uz casnic, a căror compoziție nu constă în principal din fibre textile, care fac obiectul articolului 22a

ANEXA V

ANEXA V

Tabelul 1

Tabelul 2

Tabelul 3

Tabelul 4

Tabelul 5

Tabelul 6

Tabelul 7

Tabelul 8

Tabelul 9

Tabelul 10

Tabelul 11

Tabelul 12

Tabelul 13

Tabelul 14