Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind aplicarea standardelor internaționale în materie de poluare cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni administrative pentru încălcările în materie de poluare (Text cu relevanță pentru SEE)

Obiectivul prezentei directive este de a include în dreptul Uniunii standardele internaționale privind poluarea cauzată de nave și de a garanta că orice companie sau orice persoană juridică sau fizică responsabilă de deversări ilegale de substanțe poluante este supusă unor sancțiuni administrative efective, proporționale și cu efect de descurajare, pentru a îmbunătăți siguranța maritimă și a consolida protecția mediului marin împotriva poluării cauzate de nave.

Prezenta directivă nu împiedică statele membre să ia măsuri mai stricte în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional, prevăzând sancțiuni administrative sau penale în conformitate cu dreptul lor intern.

În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiții:

Convenția Marpol 73/78 înseamnă Convenția Internațională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, inclusiv protocoalele acesteia din 1978 și 1997, în versiunea sa actualizată;

substanțe poluante înseamnă substanțele reglementate de anexa I (hidrocarburi), anexa II (substanțe lichide nocive în vrac), anexa III (substanțe dăunătoare transportate pe mare sub formă ambalată), anexa IV (ape uzate provenite de la nave) și anexa V (gunoi provenit de la nave) la Convenția Marpol 73/78 și reziduurile provenite de la sistemele de epurare a gazelor de eșapament;

reziduuri provenite de la sistemele de epurare a gazelor de eșapament înseamnă orice material îndepărtat din apa de spălare sau din apa de scurgere printr-un sistem de tratare, apa uzată care nu îndeplinește criteriul de deversare sau orice alt material rezidual îndepărtat din sistemul de epurare a gazelor de eșapament (EGCS) ca urmare a aplicării unei metode de conformitate pentru reducerea emisiilor definită în regula 4 din anexa VI la Convenția Marpol 73/78, utilizată ca alternativă pentru reducerea emisiilor la standardele specificate în regula 14 din anexa VI la Convenția Marpol 73/78, ținând seama de orientările elaborate de Organizația Maritimă Internațională (OMI);

deversare înseamnă orice evacuare provenită de la o navă, oricare ar fi cauza acesteia, prevăzută la articolul 2 din Convenția Marpol 73/78;

navă înseamnă orice tip de ambarcațiune de navigație maritimă, indiferent de pavilionul arborat, care operează în mediul marin, inclusiv ambarcațiunile cu aripi portante, aeroglisoare, ambarcațiunile submersibile și plutitoare;

persoană juridică înseamnă orice entitate juridică având acest statut în temeiul dreptului intern în vigoare, cu excepția statelor, a organismelor publice care acționează în exercițiul autorității statului, precum și a organizațiilor internaționale publice;

companie înseamnă proprietarul unei nave sau orice altă organizație sau persoană, precum administratorul sau navlositorul navei nude, care și-a asumat responsabilitatea pentru exploatarea navei de la proprietarul acesteia.

Prezenta directivă se aplică, în conformitate cu dreptul internațional, deversărilor de substanțele poluante în:

apele interne, inclusiv porturile, ale unui stat membru, în măsura în care regimul Marpol se aplică;

apele teritoriale ale unui stat membru;

strâmtorile utilizate pentru navigația internațională supuse regimului de transport de tranzit, în conformitate cu partea a III-a secțiunea 2 din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1982 privind dreptul mării, în măsura în care statul membru exercită o jurisdicție asupra acestor strâmtori;

zona economică exclusivă sau o zonă echivalentă dintr-un stat membru, stabilită în conformitate cu dreptul internațional și

marea liberă.

Prezenta directivă se aplică în cazul deversărilor de substanțe poluante provenite de la orice fel de nave, indiferent de pavilionul lor, cu excepția navelor de război și a navelor de război auxiliare, precum și a altor nave aparținând unui stat sau exploatate de stat și utilizate în momentul respectiv exclusiv unui serviciu public, necomercial.

Statele membre se asigură că deversările de substanțe poluante în oricare dintre zonele menționate la articolul 3 alineatul (1) sunt considerate încălcări, cu excepția cazului în care:

pentru substanțele poluante reglementate de anexa I la Convenția Marpol 73/78, respectivele deversări îndeplinesc condițiile prevăzute în regulile 15, 34, 4.1, 4.2 sau 4.3 din anexa I la Convenția Marpol 73/78 și în secțiunea 1.1.1 din partea II-A a Codului internațional pentru nave care operează în ape polare (denumit în continuare Codul polar);

pentru substanțele poluante reglementate de anexa II la Convenția Marpol 73/78, respectivele deversări îndeplinesc condițiile prevăzute în regulile 13, 3.1.1, 3.1.2 sau 3.1.3 din anexa II la Convenția Marpol 73/78 și în secțiunea 2.1 din partea II-A a Codului polar;

pentru substanțele poluante reglementate de anexa III la Convenția Marpol 73/78, respectivele deversări îndeplinesc condițiile prevăzute în regula 8.1 din anexa III la Convenția Marpol 73/78;

pentru substanțele poluante reglementate de anexa IV la Convenția Marpol 73/78, respectivele deversări îndeplinesc condițiile prevăzute în regulile 3, 11.1 și 11.3 din anexa IV la Convenția Marpol 73/78 și în secțiunea 4.2 din partea II-A a Codului polar;

pentru substanțele poluante reglementate de anexa V la Convenția Marpol 73/78, respectivele deversări îndeplinesc condițiile prevăzute în regulile 4.1, 4.2, 5, 6.1, 6.2 și 7 din anexa V la Convenția Marpol 73/78 și în secțiunea 5.2 din partea II-A a Codului polar; și

pentru reziduurile provenite de la sistemele de epurare a gazelor de eșapament, respectivele deversări îndeplinesc condițiile prevăzute în regulile 4, 14.1, 14.4, 14.6, 3.1.1 și 3.1.2 din anexa VI la Convenția Marpol 73/78, ținând seama de orientările elaborate de OMI, inclusiv de Rezoluția MEPC.340 (77) în versiunea sa actualizată.

Fiecare stat membru ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că orice companie sau altă persoană fizică sau juridică care a săvârșit o încălcare în înțelesul alineatului (1) este ținută răspunzătoare.

O deversare de substanțe poluante într-una dintre zonele menționate la articolul 3 alineatul (1) nu se consideră încălcare în cazul în care îndeplinește condițiile menționate în anexa I Regulile 15, 34, 4.1 sau 4.3 sau în anexa II Regulile 13, 3.1.1 sau 3.1.3 la Convenția Marpol 73/78.

O deversare de substanțe poluante în zonele menționate la articolul 3 alineatul (1) literele (c), (d) și (e) nu se consideră încălcare săvârșită de proprietar, de comandant sau de echipajul navei în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în anexa I Regula 4.2 sau în anexa II Regula 3.1.2 la Convenția Marpol 73/78.

Statele membre se asigură că încălcările în înțelesul articolelor 4 și 5 sunt considerate infracțiuni.

Alineatul (1) nu se aplică faptelor minore, în care acțiunea săvârșită nu provoacă o deteriorare a calității apei.

Faptele minore repetate care în mod separat nu au un astfel de efect, dar care reunite conduc la deteriorarea calității apei sunt calificate drept infracțiuni în cazul în care sunt săvârșite cu intenție, din imprudență sau din neglijență gravă.

Statele membre se asigură că orice act de instigare sau de complicitate la o infracțiune săvârșită cu intenție, menționată la articolul 5a alineatele (1) și (3), este pasibil de aplicarea unor sancțiuni penale.

Dacă neregulile sau informațiile dau naștere unei suspiciuni că o navă care se află în mod voluntar într-un port sau la un terminal în larg al unui stat membru a fost implicată sau este implicată într-o deversare de substanțe poluante într-una din zonele prevăzute la articolul 3 alineatul (1), statul membru respectiv se asigură că se efectuează o inspecție adecvată sau se iau alte măsuri adecvate în conformitate cu dreptul său intern, ținând seama de orientările aplicabile adoptate de OMI.

În măsura în care inspecția menționată la alineatul (1) de la prezentul articol dezvăluie fapte care pot indica existența unei încălcări în sensul articolului 4, statul membru în cauză aplică dispozițiile prezentei directive. Sunt informate autoritățile competente din statul membru respectiv și din statul de pavilion al navei.

O listă orientativă a neregulilor și a informațiilor care trebuie luate în considerare în aplicarea alineatului (1) de la prezentul articol este prevăzută în anexa I la prezenta directivă.

În cazul în care presupusa deversare de substanțe poluante are loc în zonele prevăzute la articolul 3 alineatul (1) literele (b), (c), (d) sau (e), iar nava care este bănuită că a efectuat această deversare nu face escală într-un port din statul membru care deține informații referitoare la presupusa deversare, se aplică următoarele dispoziții:

În cazul în care următoarea escală a navei are loc într-un alt stat membru, statele membre în cauză cooperează strâns la inspecția prevăzută la articolul 6 alineatul (1) și în luarea unei decizii privind măsurile adecvate pentru deversarea în cauză;

În cazul în care următoarea escală a navei are loc într-un port dintr-un stat care nu este membru al Comunității, statul membru ia măsurile necesare pentru ca următorul port de escală al navei să fie informat despre presupusa deversare și solicită ca statul următoarei escale să ia măsurile adecvate în ceea ce privește deversarea în cauză.

Atunci când există o probă clară și obiectivă că o navă care navighează în zonele prevăzute la articolul 3 alineatul (1) literele (b) sau (d) a săvârșit, în zona prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (d), o încălcare care a condus la deversări ce au cauzat sau riscă să cauzeze daune importante litoralului sau intereselor conexe ale statului membru în cauză sau tuturor resurselor din zonele prevăzute la articolul 3 alineatul (1) literele (b) sau (d), statul în cauză, sub rezerva părții a XII-a secțiunea 7 din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1982 privind dreptul mării și în cazul în care elementele doveditoare justifică acest fapt, statul prezintă problema autorităților competente în vederea intentării unei acțiuni, care implică printre altele imobilizarea navei în conformitate cu legislația internă.

În oricare caz se informează autoritățile statului de pavilion al navei.

Fără a aduce atingere obligațiilor care le revin statelor membre în temeiul Directivei (UE) 2024/1203 a Parlamentului European și a Consiliului, statele membre stabilesc un sistem de sancțiuni administrative în sensul sistemului lor juridic național pentru încălcarea dispozițiilor naționale de punere în aplicare a articolului 4 din prezenta directivă și se asigură că acestea sunt aplicate. Sancțiunile administrative prevăzute trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

Statele membre se asigură că sancțiunile administrative introduse în transpunerea prezentei directive includ amenzi aplicate companiei ținute răspunzătoare de încălcare.

În cazul în care sistemul juridic al unui stat membru nu prevede sancțiuni administrative, prezentul articol poate fi aplicat astfel încât sancțiunile, inclusiv amenzile menționate la alineatul (2), să fie stabilite de autoritatea competentă și aplicate de instanțele naționale competente, asigurându-se totodată faptul că aceste căi de atac sunt efective și au un efect echivalent cu cel al amenzilor administrative aplicate de autoritățile competente. În orice caz, sancțiunile aplicate în conformitate cu prezentul alineat trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare și se aplică în conformitate cu dispozițiile prezentei directive. Statele membre interesate notifică Comisiei în termen de 6 iulie 2027 dispozițiile actelor cu putere de lege pe care le adoptă în temeiul prezentului alineat și îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestor acte sau orice modificare care le afectează.

Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că încălcările menționate la articolul 5a alineatele (1) și (3) și la articolul 5b sunt pasibile de aplicarea unor sancțiuni penale eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru ca persoanele juridice să poată răspunde pentru infracțiunile menționate la articolul 5a alineatele (1) și (3) și la articolul 5b, săvârșite în beneficiul lor de orice persoană fizică, acționând fie individual, fie ca membru al unui organ al persoanei juridice, care deține o poziție de conducere în cadrul acesteia, pe baza:

unui mandat de reprezentare a persoanei juridice; sau

unei competențe de a lua decizii în numele persoanei juridice; sau

unei competențe de a exercita un control în cadrul persoanei juridice.

Fiecare stat membru se asigură, de asemenea, că o persoană juridică poate fi considerată răspunzătoare în cazul în care lipsa supravegherii sau a controlului din partea unei persoane fizice menționate la alineatul (1) a făcut posibilă săvârșirea unei infracțiuni menționate la articolul 5a alineatele (1) și (3) și la articolul 5b, în beneficiul persoanei juridice respective, de către o persoană fizică aflată sub autoritatea acesteia.

Răspunderea unei persoane juridice în temeiul alineatelor (1) și (2) nu exclude procedurile penale împotriva persoanelor fizice care sunt autori, instigatori sau complici la săvârșirea infracțiunilor menționate la articolul 5a alineatele (1) și (3) și la articolul 5b.

Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că o persoană juridică considerată răspunzătoare în temeiul articolului 8b este pasibilă de aplicarea unor sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

Pentru a se asigura că sancțiunile sunt efective, proporționale și cu efect de descurajare, statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul și nivelul sancțiunii administrative aplicate unei companii sau unei alte persoane juridice sau fizice pe care autoritățile competente o consideră răspunzătoare, în conformitate cu articolul 8, de o încălcare în sensul articolului 4, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante ale încălcării, în special:

natura, gravitatea și durata deversării;

gradul de vinovăție a persoanei responsabile, în sensul sistemului juridic al statului membru în cauză;

daunele cauzate de deversare mediului sau sănătății umane, inclusiv, după caz, impactul acesteia asupra pescuitului, turismului și comunităților costiere;

capacitatea financiară a companiei sau a unei alte persoane juridice sau fizice răspunzătoare;

beneficiile economice generate sau preconizate a fi generate de încălcare pentru companie sau pentru o altă persoană juridică sau fizică răspunzătoare, după caz;

măsurile luate de companie sau de o altă persoană juridică sau fizică răspunzătoare pentru a preveni deversarea sau pentru a atenua impactul acesteia;

măsura în care compania sau altă persoană juridică sau fizică răspunzătoare de încălcare cooperează cu autoritatea competentă, inclusiv orice acțiune care vizează eludarea sau obstrucționarea unei inspecții sau a unei alte investigații adecvate efectuate de o autoritate competentă; și

orice încălcare anterioară legată de poluarea cauzată de nave săvârșită de companie sau de o altă persoană juridică sau fizică răspunzătoare.

Statele membre nu stabilesc și nici nu aplică sancțiuni administrative pentru încălcările în temeiul prezentei directive la un nivel care să fie prea scăzut pentru a asigura efectivitatea, proporționalitatea și efectul de descurajare al respectivelor sancțiuni.

Statele membre aplică dispozițiile prezentei directive fără nici o discriminare de drept sau de fapt față de navele străine și în conformitate cu dreptul internațional aplicabil, în special partea a XII-a secțiunea 7 din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1982 privind dreptul mării și notifică de îndată, statului de pavilion al navei și oricărui alt stat în cauză, măsurile adoptate în temeiul prezentei directive.

În sensul prezentei directive, statele membre și Comisia, cu asistența Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă (EMSA), cooperează în ceea ce privește schimbul de informații, pe baza Sistemului de schimb de informații maritime al Uniunii prevăzut la articolul 22a alineatul (3) și în anexa III la Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (SafeSeaNet), cu scopul de a:

îmbunătăți informațiile necesare pentru punerea în aplicare efectivă a prezentei directive, în special cele furnizate de serviciul european de detectare a poluării prin satelit stabilit prin prezenta directivă (CleanSeaNet) și de alte mecanisme de raportare relevante, în vederea dezvoltării unor metode fiabile de urmărire a substanțelor poluante din mare;

dezvolta și implementa un sistem adecvat de control și monitorizare, integrând informațiile furnizate în temeiul literei (a) cu informațiile puse la dispoziția statelor membre de către Comisie în SafeSeaNet, THETIS-EU și în alte baze de date și instrumente de informare ale Uniunii pentru a facilita identificarea timpurie și monitorizarea navelor care deversează substanțe poluante, în vederea optimizării acțiunilor de asigurare a respectării legislației întreprinse de autoritățile naționale;

utiliza în mod optim informațiile furnizate în conformitate cu literele (a) și (b) de la prezentul alineat, precum și informațiile raportate de statele membre în temeiul articolului 10a, în vederea facilitării accesului la aceste informații și a schimbului acestora între autoritățile competente, precum și cu autoritățile altor state membre și cu Comisia; și

a se asigura că, până la 6 iulie 2030, autoritățile competente analizează digital toate alertele cu grad ridicat de încredere și indică dacă verifică sau nu respectivele alerte cu grad ridicat de încredere transmise de CleanSeaNet în fiecare an, depunând eforturi pentru a verifica cel puțin 25 % din aceste alerte cu grad ridicat de încredere; în acest caz verificare înseamnă orice acțiuni subsecvente ca urmare a unei alerte transmise de CleanSeaNet pentru a stabili dacă alerta în cauză corespunde unei deversări ilegale. Dacă un stat membru nu verifică o alertă, acesta ar trebui să indice motivele pentru care nu face acest lucru.

Statele membre se asigură că informațiile privind incidentele majore de poluare cauzată de nave sunt transmise în timp util comunităților de pescari și costiere.

Comisia asigură organizarea de schimburi de experiență între autoritățile naționale ale statelor membre și experți, inclusiv din sectorul privat, societatea civilă și organizații sindicale, cu privire la aplicarea prezentei directive la nivelul Uniunii, în vederea stabilirii unor practici și orientări comune privind asigurarea respectării prezentei directive.

Comisia asigură organizarea de schimburi de experiență și de bune practici între autoritățile naționale competente ale statelor membre privind modalitățile de a asigura că sancțiunile sunt stabilite și aplicate în mod efectiv. Pe baza respectivului schimb de informații, Comisia poate propune orientări, inclusiv cu privire la tipurile de substanțe poluante și la zonele sensibile care prezintă motive de îngrijorare.

Comisia instituie un instrument electronic de raportare, în scopul colectării și schimbului de informații între statele membre și Comisie cu privire la implementarea sistemului de asigurare a respectării legislației prevăzut de prezenta directivă.

Statele membre se asigură că următoarele informații referitoare la acțiunile întreprinse de autoritățile lor competente sunt raportate prin intermediul instrumentului electronic de raportare menționat la alineatul (1):

informații privind acțiunile subsecvente întreprinse de autoritățile competente ca urmare a unei alerte transmise de CleanSeaNet sau motivele pentru care nu s-a dat curs unei astfel de alerte, cât mai curând posibil după ce acțiunile subsecvente respective sunt finalizate sau după luarea deciziei de a nu i se da curs alertei;

informații privind inspecțiile efectuate sau alte acțiuni adecvate întreprinse în conformitate cu articolul 6, cât mai curând posibil după ce inspecțiile sau alte acțiuni adecvate sunt finalizate;

informații privind acțiunile întreprinse în conformitate cu articolul 7, cât mai curând posibil după ce acțiunile respective sunt finalizate; și

informații privind sancțiunile aplicate în conformitate cu prezenta directivă, după ce procedurile administrative și, după caz, procedurile judiciare sunt încheiate, fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, până la data de 30 iunie a fiecărui an pentru sancțiunile aplicate în cursul anului calendaristic precedent. În măsura în care informațiile privind sancțiunile includ date cu caracter personal, astfel de informații trebuie să fie anonimizate.

Pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind procedura de raportare a informațiilor menționate la alineatul (2), precizând inclusiv tipul de informații care se raportează. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13.

Statele membre notifică Comisiei autoritățile care au acces la instrumentul electronic de raportare menționat la alineatul (1).

Comisia, cu sprijinul EMSA și în cooperare cu statele membre, facilitează dezvoltarea capacităților statelor membre oferind, dacă este cazul, cursuri de formare autorităților responsabile pentru depistarea și verificarea încălcărilor care intră sub incidența prezentei directive și executarea sancțiunilor sau a oricăror alte măsuri luate ca urmare a încălcărilor respective.

Pe baza informațiilor raportate de statele membre în conformitate cu articolul 10a, Comisia pune la dispoziția publicului o prezentare generală actualizată periodic la nivelul Uniunii privind punerea în aplicare și asigurarea respectării prezentei directive, după încheierea procedurilor administrative și a procedurilor judiciare, după caz. În măsura în care informațiile privind sancțiunile includ date cu caracter personal sau date comerciale sensibile, astfel de informații trebuie să fie anonimizate. Respectiva prezentare generală include informațiile enumerate în anexa II la prezenta directivă.

Fără a aduce atingere Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului, Comisia ia măsurile corespunzătoare pentru a proteja confidențialitatea informațiilor obținute în cadrul punerii în aplicare a prezentei directive.

Comisia dezvoltă, face accesibil și menține un canal de raportare externă online confidențial pentru primirea rapoartelor, în sensul Directivei (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului, cu privire la posibilele încălcări ale prezentei directive și transmite astfel de rapoarte statelor membre în cauză.

Statele membre se asigură că autoritățile naționale competente care primesc rapoarte privind încălcări ale prezentei directive transmise prin canalul menționat la alineatul (1), investighează și, după caz, acționează, furnizează în timp util un răspuns și întreprind acțiuni subsecvente cu privire la respectivele rapoarte în conformitate cu Directiva (UE) 2019/1937.

În temeiul articolului 25 alineatul (1) literele (c) și (h) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului și în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din acesta, Comisia poate restricționa aplicarea articolului 4, a articolelor 14-22 și a articolelor 35 și 36 din regulamentul respectiv în ceea ce privește persoanele vizate care fac obiectul raportului transmis prin canalul menționat la alineatul (1) de la prezentul articol sau sunt menționate în raport și care nu sunt persoanele vizate care transmit respectivul raport. Restricția respectivă se poate aplica numai pe durata necesară investigării raportului menționat la alineatul (2) de la prezentul articol de către autoritățile competente ale statelor membre.

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la sfârșitul lui 2006, un studiu de fezabilitate în care apar costurile și beneficiile punerii în aplicare a unui corp de pază de coastă european responsabil cu prevenirea poluării și cu răspunsul la aceasta.

Din trei în trei ani, fiecare stat membru transmite Comisiei un raport pentru a o informa cu privire la aplicarea prezentei directive de către autoritățile competente. Pe baza acestor rapoarte, Comisia prezintă un raport comunitar Parlamentului European și Consiliului. În acest raport, Comisia analizează în special dacă este necesară extinderea sau revizuirea domeniului de aplicare a prezentei directive. Aceasta descrie de asemenea evoluția jurisprudenței relevante din statele membre și examinează posibilitatea de a pune în aplicare o bază de date publică cuprinzând această jurisprudență.

Până la 6 iulie 2032, Comisia efectuează o evaluare a prezentei directive. Respectiva evaluare se bazează cel puțin pe următoarele elemente:

experiența dobândită în urma punerii în aplicare a prezentei directive;

informațiile raportate de statele membre în temeiul articolului 10a și prezentarea generală la nivelul Uniunii furnizată în conformitate cu articolul 10c;

interacțiunea dintre prezenta directivă și alte acte legislative relevante internaționale și ale Uniunii privind protecția mediului marin și siguranța maritimă; și

cele mai recente date și descoperiri științifice.

În cadrul revizuirii, Comisia evaluează posibilitatea de a modifica domeniul de aplicare al prezentei directive, dacă este cazul, având în vedere standardele internaționale noi sau actualizate pentru prevenirea poluării de către nave care intră sub incidența dispozițiilor prezente și viitoare din Convenția Marpol 73/78, cum ar fi deșeurile marine de plastic, pierderea containerelor și pierderea de granule de plastic.

Comisia este asistată de Comitetul pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) instituit prin articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului. Comitetul respectiv reprezintă un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 și articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002.

Comisia informează, în mod regulat, comitetul instituit prin articolul 4 din Decizia nr. 2850/2000/CE cu privire la orice măsură propusă sau altă activitate relevantă privind combaterea poluării marine.

În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 și ca urmare a procedurii prevăzute la articolul 13 din prezenta directivă, COSS poate exclude modificările Convenției Marpol 73/78 din sfera de aplicare a prezentei directive.

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 aprilie 2007 și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre fără acces direct la mare sau fără porturi maritime nu sunt obligate să transpună și să pună în aplicare articolul 6 și articolul 7 alineatul (2) din prezenta directivă.

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta Directivă se adresează statelor membre.

ANEXA ILista neexhaustivă a neregulilor și a informațiilor menționate la articolul 6

ANEXA I

Lista neexhaustivă a neregulilor și a informațiilor menționate la articolul 6

Orice nereguli privind registrele de hidrocarburi și alte registre relevante sau privind alte deficiențe legate de deversări potențiale, descoperite în cursul inspecțiilor efectuate în temeiul Directivei 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului de statul membru în cauză, de un alt stat membru sau de un stat semnatar al Memorandumului de înțelegere de la Paris privind controlul statului portului în porturile de escală anterioare ale navei.

) Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului (JO L 131, 28.5.2009, p. 57).

Orice nereguli în ceea ce privește predarea deșeurilor provenite din exploatarea navelor sau notificarea acestora, în conformitate cu Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European și a Consiliului, care au avut loc fie în statul membru în cauză, fie în statul membru al porturilor de escală anterioare ale navei.

) Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave, de modificare a Directivei 2010/65/UE și de abrogare a Directivei 2000/59/CE (JO L 151, 7.6.2019, p. 116).

Orice nereguli în ceea ce privește nerespectarea criteriilor de utilizare a EGCS ca metode de reducere a emisiilor prevăzute în anexa II la Directiva (UE) 2016/802 a Parlamentului European și a Consiliului, care face trimitere la Orientările din 2009 privind EGCS prevăzute în Rezoluția MEPC.184(59), înlocuite de Orientările din 2021 privind EGCS prevăzute în Rezoluția MEPC.340(77).

) Directiva (UE) 2016/802 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind reducerea conținutului de sulf din anumiți combustibili lichizi (JO L 132, 21.5.2016, p. 58).

Orice informații obținute de la un alt stat membru cu privire la o posibilă deversare ilegală efectuată de către o navă, obținute prin procedurile prevăzute în Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului, inclusiv orice dovadă sau prezumție privind deversări deliberate de hidrocarburi sau alte încălcări ale Convenției Marpol 73/78 comunicate de stațiile de coastă ale unui stat membru stațiilor de coastă din statul membru în cauză în conformitate cu articolul 16 din directiva respectivă, sau incidente sau accidente raportate de comandantul navei către stația de coastă a statului membru în cauză în conformitate cu articolul 17 din directiva respectivă.

) Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime și de abrogare a Directivei 93/75/CEE a Consiliului (JO L 208, 5.8.2002, p. 10).

Orice alte informații obținute de la persoanele implicate în operarea navei, inclusiv de la piloți, care sugerează nereguli legate de o posibilă încălcare a obligațiilor prevăzute în prezenta directivă.

ANEXA IIInformații care trebuie incluse în prezentarea generală la nivelul Uniunii publicată de Comisie, menționată la articolul 10c

ANEXA II

Informații care trebuie incluse în prezentarea generală la nivelul Uniunii publicată de Comisie, menționată la articolul 10c

Pentru fiecare incident de poluare verificat și confirmat de un stat membru, informațiile din prezentarea generală la nivelul Uniunii publicată de Comisie în conformitate cu articolul 10c includ:

data incidentului;

identificarea navei implicate în incident;

poziția (latitudine și longitudine) a incidentului de poluare;

amploarea incidentului de poluare (zonă și lungime), dacă este cazul;

tipul de poluant;

statul sau statele membre implicate;

descrierea activităților de verificare a incidentului de poluare;

data și ora activităților de verificare și mijloacele utilizate pentru activitățile de verificare;

detalii privind sancțiunea administrativă aplicată.

Pentru fiecare stat membru, informațiile agregate conținute în prezentarea generală la nivelul Uniunii publicată de Comisie în conformitate cu articolul 10c includ:

numărul de incidente de poluare potențială CleanSeaNet detectate;

numărul de incidente de poluare potențială CleanSeaNet verificate la fața locului de statul membru;

numărul de incidente de poluare potențială CleanSeaNet verificate prin alte mijloace de statul membru;

numărul de incidente de poluare confirmate după verificare (detaliat pe zonă: apele teritoriale, ZEE, marea liberă);

numărul de contravenienți identificați;

numărul de cazuri în care a fost aplicată o sancțiune.

Un rezumat, exclusiv cu titlu de referință, al părților relevante din Convenția Marpol 73/78, care se actualizează ori de câte ori apar modificări ale Convenției Marpol 73/78 relevante pentru prezenta directivă.

data incidentului;

identificarea navei implicate în incident;

poziția (latitudine și longitudine) a incidentului de poluare;

amploarea incidentului de poluare (zonă și lungime), dacă este cazul;

tipul de poluant;

statul sau statele membre implicate;

descrierea activităților de verificare a incidentului de poluare;

data și ora activităților de verificare și mijloacele utilizate pentru activitățile de verificare;

detalii privind sancțiunea administrativă aplicată.

numărul de incidente de poluare potențială CleanSeaNet detectate;

numărul de incidente de poluare potențială CleanSeaNet verificate la fața locului de statul membru;

numărul de incidente de poluare potențială CleanSeaNet verificate prin alte mijloace de statul membru;

numărul de incidente de poluare confirmate după verificare (detaliat pe zonă: apele teritoriale, ZEE, marea liberă);

numărul de contravenienți identificați;

numărul de cazuri în care a fost aplicată o sancțiune.