Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei

Obiectul prezentei directive este de a stabili un cadru pentru protecția apelor interioare de suprafață, a apelor de tranziție, a apelor de coastă și a apelor subterane, urmărind:și contribuind la:

prevenirea deteriorărilor ulterioare, conservarea și îmbunătățirea stării ecosistemelor acvatice și, în ceea ce privește necesitățile de apă ale acestora, a ecosistemelor terestre și a zonelor umede care depind în mod direct de ecosistemele acvatice;

promovarea utilizării durabile a apei pe baza unei protecții pe termen lung a resurselor de apă disponibile;

asigurarea unei protecții sporite și a îmbunătățirii mediului acvatic, în special prin măsuri speciale de reducere progresivă a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritare și prin stoparea sau eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe periculoase prioritare;

asigurarea reducerii treptate a poluării apelor subterane și prevenirea poluării ulterioare a acesteia și

contribuția la atenuarea efectelor inundațiilor și ale perioadelor de secetă

asigurarea unei aprovizionări suficiente cu apă de suprafață și subterană de bună calitate, aceasta fiind necesară pentru o utilizare durabilă, echilibrată și echitabilă a apei;

o reducere semnificativă a poluării apelor subterane;

protecția apelor marine și teritoriale și

realizarea obiectivelor stabilite în acorduri internaționale corespunzătoare, inclusiv în acordurile care urmăresc prevenirea și eliminarea poluării mediului marin, printr-o acțiune a Uniunii, stoparea sau eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe periculoase prioritare, cu scopul ultim de a obține, în mediul marin, concentrații apropiate de nivelurile de bază pentru substanțele de origine naturală și a unor concentrații apropiate de zero pentru substanțele sintetice artificiale.

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:1.ape de suprafațăînseamnă apele interioare, cu excepția apelor subterane; apele de tranziție și apele de coastă și, în ceea ce privește starea chimică, apele teritoriale;2.ape subteraneînseamnă toate apele care se găsesc sub suprafața solului în zona de saturație și în contact direct cu solul sau cu subsolul;3.ape interioareînseamnă toate apele stătătoare sau curgătoare de pe suprafața solului și toate apele subterane situate în amonte față de linia de bază care servește la măsurarea întinderii apelor teritoriale;4.râuînseamnă un corp de apă interioară care curge în mare parte pe suprafața solului, dar care poate curge și în subsol pe o parte a cursului său;5.lacînseamnă un corp de apă interioară de suprafață stătătoare;6.ape de tranzițieînseamnă corpurile de apă de suprafață aflate în vecinătatea gurilor de râu care au un caracter parțial salin ca urmare a învecinării cu apele de coastă, dar care sunt puternic influențate de fluxurile de apă dulce;7.ape de coastăînseamnă apele de suprafață situate în partea interioară a unei linii care are fiecare punct situat la o distanță de o milă marină față de punctul cel mai apropiat de linia de bază de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale și care, acolo unde este cazul, se extinde până la limita exterioară a unei ape de tranziție;8.corp de apă artificialînseamnă un corp de apă de suprafață creat de o activitate umană;9.corp de apă puternic modificatînseamnă un corp de apă de suprafață al cărui caracter, ca urmare a modificărilor fizice cauzate de activitatea umană, este fundamental modificat, după cum a fost stabilit de statele membre în conformitate cu dispozițiile din anexa II;10.corp de apă de suprafațăînseamnă o parte distinctă și semnificativă a unei ape de suprafață, cum ar fi un lac, un rezervor, un curent de apă, un râu sau un canal, o parte a unui curent de apă, râu sau canal, o apă de tranziție sau un segment din apele de coastă;11.acviferînseamnă unul sau mai multe straturi subterane de rocă sau alte tipuri de straturi geologice cu o porozitate și o permeabilitate suficiente pentru a permite fie trecerea unui curent semnificativ de apă subterană, fie captarea de cantități importante de apă subterană;12.corp de apă subteranăînseamnă un volum distinct de apă subterană din interiorul unuia sau mai multor acvifere;13.bazin hidrograficînseamnă orice zonă în care toate scurgerile de apă converg, printr-o rețea de râuri, fluvii și, eventual, lacuri, către mare, în care se varsă printr-o singură gură de vărsare, un singur estuar sau o singură deltă;14.sub-bazinînseamnă orice zonă în care toate scurgerile de apă converg, printr-o rețea de râuri, fluvii și, eventual, lacuri, către un anumit punct al unui curs de apă (în mod normal, un lac sau o confluență de râuri);15.district hidrograficînseamnă zona terestră și marină constituită din unul sau mai multe bazine hidrografice, precum și din apele subterane și apele de coastă asociate, identificată în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) ca fiind principala unitate pentru gestionarea bazinelor hidrografice;16.autoritate competentăînseamnă autoritatea sau autoritățile desemnate în aplicarea articolului 3 alineatul (2) sau (3);17.starea unei ape de suprafațăeste expresia generală a stării unui corp de apă de suprafață, determinată pe baza cele mai nefavorabile valori a stării sale ecologice și chimice;18.starea bună a unei ape de suprafațăînseamnă starea unui corp de apă de suprafață, atunci când atât starea sa ecologică, cât și cea chimică sunt cel puțin bune;19.starea unei ape subteraneeste expresia generală a stării unui corp de apă subterană, determinată pe baza celei mai nefavorabile valori a stării sale cantitative și chimice;20.starea bună a unei ape subteraneînseamnă starea unui corp de apă subterană, atunci când atât starea sa cantitativă, cât și cea chimică sunt cel puțin bune;21.stare ecologicăeste expresia calității structurii și a funcționării ecosistemelor acvatice asociate apelor de suprafață, clasificată în conformitate cu anexa V;22.stare ecologică bunăeste starea unui corp de apă de suprafață, clasificată astfel în conformitate cu anexa V;23.potențial ecologic buneste starea unui corp de apă puternic modificat sau a unui corp de apă artificial, clasificate astfel în conformitate cu dispozițiile aplicabile din anexa V;24.stare chimică bună a unei ape de suprafațăînseamnă starea chimică necesară pentru a se atinge obiectivele de mediu pentru apele de suprafață prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, și anume starea chimică a unui corp de apă de suprafață în care concentrațiile de poluanți nu depășesc nici standardele de calitate a mediului pentru substanțele prioritare care figurează pe lista din partea A din anexa I la Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului, nici standardele de calitate a mediului pentru poluanții specifici bazinelor hidrografice stabilite și aplicate în conformitate cu articolul 8d din directiva respectivă și în care nu sunt depășite nici valorile declanșatoare bazate pe efecte, în cazul în care acestea sunt disponibile;25.stare chimică bună a unei ape subteraneeste starea chimică a unui corp de apă subterană care îndeplinește toate condițiile prevăzute în tabelul 2.3.2 din anexa V;26.stare cantitativăreprezintă gradul în care un corp de apă subterană este afectat de captările directe și indirecte;27.resursă disponibilă de apă subteranăînseamnă rata medie anuală pe termen lung de realimentare a corpului de apă subterană minus rata anuală pe termen lung a debitului necesară pentru a atinge obiectivele de calitate ecologică a apelor de suprafață asociate stabilite în articolul 4 pentru a evita orice diminuare semnificativă a stării ecologice a acestor ape și pentru a evita orice deteriorare adusă ecosistemelor terestre asociate;28.stare cantitativă bunăeste starea definită în tabelul 2.1.2 din anexa V;29.substanțe periculoaseînseamnă substanțele sau grupele de substanțe care sunt toxice, persistente și bioacumulabile, precum și alte substanțe sau grupe de substanțe care dau naștere unui nivel similar de îngrijorare;30.substanțe prioritareînseamnă substanțele care figurează pe lista din partea A din anexa I la Directiva 2008/105/CE, acestea fiind substanțele care prezintă un risc semnificativ pentru mediul acvatic sau prin intermediul acestuia și cărora li se acordă prioritate în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din prezenta directivă;30a.substanțe periculoase prioritareînseamnă substanțele prioritare care sunt identificate ca periculoase în conformitate cu legislația menționată la articolul 16 alineatul (3);30b.poluanți specifici bazinelor hidrograficeînseamnă poluanți care nu sunt sau nu mai sunt identificați ca substanțe prioritare, dar pe care statele membre i-au identificat, pe baza evaluării presiunilor și impacturilor asupra corpurilor de apă de suprafață, efectuată în conformitate cu anexa II, ca fiind evacuați sau depozitați în cantități semnificative într-un bazin sau un sub-bazin hidrografic și ca prezentând astfel un risc semnificativ pentru mediul acvatic de pe teritoriul lor sau prin intermediul acestuia;31.poluantînseamnă orice substanță care ar putea constitui factor de poluare, în special cele care figurează pe lista din anexa VIII;32.evacuare directă în apele subteraneînseamnă evacuarea poluanților în apele subterane, fără ca aceștia să mai treacă prin sol sau subsol;33.poluareînseamnă introducerea directă sau indirectă de substanțe sau căldură în aer, apă sau sol ca rezultat al activității umane și care poate prezenta riscuri pentru sănătatea umană sau pentru calitatea ecosistemelor acvatice sau a ecosistemelor terestre care depind în mod direct de ecosistemele acvatice, aceasta ducând la deteriorarea bunurilor materiale sau deteriorând sau afectând negativ domeniul agrementului sau alte utilizări legitime ale mediului;34.obiective de mediuînseamnă obiectivele prevăzute la articolul 4;35.standard de calitate a mediuluiînseamnă concentrația unui anumit poluant sau grup de poluanți în apă, sedimente sau biotă, care nu poate fi depășită pentru a asigura protecția sănătății umane și a mediului;35a.valoare declanșatoare bazată pe efecteînseamnă un prag pentru efectele unui poluant sau ale unui grup de poluanți din apă, sedimente sau biotă, în cazul în care efectele respective sunt măsurate printr-o metodă de monitorizare bazată pe efecte adecvată și validată științific, peste care ar putea apărea efecte negative asupra sănătății umane sau a mediului cauzate de poluantul respectiv sau de grupul respectiv de poluanți din apă, sedimente sau biotă;36.abordare combinatăînseamnă controlul evacuărilor și al emisiilor în apele de suprafață în conformitate cu abordarea prezentată în articolul 10;37.apă destinată consumului umanînseamnă apa destinată consumului uman, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului;38.servicii legate de utilizarea apeiînseamnă totalitatea serviciilor care acoperă, în cazul gospodăriilor individuale, al instituțiilor publice sau al oricărei activități economice:39.utilizarea apeiînseamnă serviciile legate de utilizarea apei și orice alte activități identificate în temeiul articolului 5 și al anexei II, care pot avea un impact semnificativ asupra stării apelor.Acest concept se aplică în sensul articolului 1 și în vederea analizei economice efectuate în conformitate cu articolul 5 și cu anexa III litera (b).40.valori limită de emisieînseamnă masa, exprimată în funcție de anumiți parametri specifici, concentrația și/sau nivelul unei emisii care nu pot fi depășite pe durata uneia sau mai multor perioade date. Valorile limită de emisie pot fi stabilite și pentru anumite grupe, familii sau categorii de substanțe, în special pentru cele determinate în aplicarea articolului 16.Valorile limită de emisie pentru substanțe se aplică, în mod normal, în punctul în care emisiile părăsesc instalația, fără a se lua în calcul gradul de diluare. În cazul evacuărilor indirecte în apă, efectul unei stații de epurare poate fi luat în considerare la determinarea valorilor limită de emisie ale instalației, cu condiția garantării unui nivel echivalent de protecție a mediului în ansamblu și cu condiția ca aceasta să nu ducă la creșterea nivelului de poluare a mediului.41.controlul emisiilorînseamnă controalele care necesită o limitare specifică a emisiilor, de exemplu o valoare limită de emisie sau orice impunere de limite sau de condiții pentru efectele, natura sau alte caracteristici ale unei emisii sau pentru condițiile de funcționare care afectează emisiile. Utilizarea expresiei de control al emisiilor în cadrul prezentei directive cu referire la dispozițiile oricărei alte directive nu poate fi în nici un caz considerată ca o reinterpretare a respectivelor dispoziții.42.deteriorare a stării unui corp de apăînseamnă reducerea cu o clasă a stării a cel puțin unuia dintre elementele calitative în înțelesul anexei V, chiar dacă această reducere nu duce la o scădere a clasificării corpului de apă în ansamblu; cu toate acestea, în cazul în care un element calitativ se află deja în clasa cea mai joasă, orice deteriorare suplimentară a elementului respectiv constituie o deteriorare a stării corpului de apă.

Statele membre identifică bazinele hidrografice care se află pe teritoriul lor național și, în sensul prezentei directive, le alocă unor districte hidrografice. Dacă este necesar, bazinele hidrografice mici pot fi combinate cu bazine hidrografice mai mari sau pot fi grupate cu alte bazine hidrografice mici învecinate pentru a forma un district hidrografic. Dacă apele subterane nu se încadrează în totalitate într-un anumit bazin hidrografic, acestea sunt identificate și alocate celui mai apropiat sau celui mai adecvat district hidrografic. Apele de coastă sunt identificate și alocate celui sau celor mai apropiate sau celui mai adecvat district hidrografic.

Statele membre adoptă măsurile administrative adecvate, inclusiv desemnarea autorității competente corespunzătoare, în aplicarea normelor prezentei directive în cadrul fiecărui district hidrografic situat pe teritoriul lor.

Statele membre se asigură de faptul că un bazin hidrografic care se află pe teritoriul mai multor state membre este alocat unui district hidrografic internațional. La cererea statelor membre respective, Comisia adoptă măsurile necesare pentru a facilita operațiunea de creare a unui district hidrografic internațional.

Statele membre asigură coordonarea cerințelor prezentei directive care urmăresc realizarea obiectivelor de mediu stabilite în temeiul articolului 4, în special a tuturor programelor de măsuri, pentru întregul district hidrografic. În cazul districtelor hidrografice internaționale, statele membre respective asigură împreună coordonarea și pot utiliza în acest scop structurile existente care derivă din acordurile internaționale. La cererea statelor membre respective, Comisia intervine pentru a facilita întocmirea programelor de măsuri.

În cazul în care un district hidrografic se extinde în afara teritoriului Comunității, statul membru sau statele membre respective trebuie să facă eforturile necesare pentru a stabili o coordonare adecvată împreună cu țările terțe în cauză cu scopul de a realiza obiectivele prezentei directive în întregul district hidrografic. Statele membre garantează aplicarea normelor prezentei directive pe teritoriul lor.

În sensul prezentei directive, statele membre pot desemna un organism național sau internațional ca autoritate competentă.

Statele membre desemnează autoritatea competentă până la data menționată la articolul 24.

Statele membre prezintă Comisiei o listă cu autoritățile competente naționale și cu autoritățile competente ale tuturor organismelor internaționale la care participă, în termen de cel mult șase luni de la data menționată la articolul 24. Pentru fiecare autoritate competentă se furnizează informațiile indicate în anexa I.

Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificare a datelor furnizate în aplicarea alineatului (8) în termen de cel mult trei luni de la data la care a fost pusă în aplicare modificarea respectivă.

La punerea în aplicare a programelor de măsuri prevăzute în planul de gestionare a districtului hidrografic:

în ceea ce privește apele de suprafață

statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a preveni deteriorarea stării tuturor corpurilor de apă de suprafață, sub rezerva aplicării alineatelor (6)-(7b) și fără a aduce atingere alineatului (8);

statele membre protejează, îmbunătățesc și refac toate corpurile de apă de suprafață, sub rezerva aplicării punctului (iii) de la prezentul alineat în ceea ce privește corpurile de apă artificiale și corpurile de apă puternic modificate, cu scopul de a obține o stare bună a apelor de suprafață în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în anexa V, sub rezerva aplicării prelungirilor determinate în conformitate cu alineatul (4) și a aplicării alineatelor (5)(7b), fără a aduce atingere alineatului (8);

statele membre protejează și îmbunătățesc toate corpurile de apă artificiale și corpurile de apă puternic modificate cu scopul de a obține un potențial ecologic bun și o stare chimică bună pentru apele de suprafață în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în anexa V, sub rezerva aplicării prelungirilor determinate în conformitate cu alineatul (4) și a aplicării alineatelor (5)-(7b), fără a aduce atingere alineatului (8);

statele membre pun în aplicare măsurile necesare în temeiul articolului 16 alineatul (1) și alineatul (8) cu scopul de a reduce treptat poluarea cu substanțe prioritare și de a stopa sau elimina treptat emisiile, evacuările și pierderile de substanțe periculoase prioritare,

în ceea ce privește apele subterane

statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a preveni sau a limita evacuarea poluanților în apele subterane și pentru a preveni deteriorarea stării tuturor corpurilor de apă subterană, sub rezerva aplicării alineatelor (6)-(7b) de la prezentul articol, fără a aduce atingere alineatului (8) de la prezentul articol și sub rezerva aplicării articolului 11 alineatul (3) litera (j);

statele membre protejează, îmbunătățesc și refac toate corpurile de apă subterană și asigură un echilibru între captările și realimentarea pânzei freatice cu scopul de a obține o stare bună a apelor subterane, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în anexa V, în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, sub rezerva aplicării prelungirilor determinate în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol și a aplicării alineatelor (5)-(7b) de la prezentul articol, fără a aduce atingere alineatului (8) de la prezentul articol și sub rezerva aplicării articolului 11 alineatul (3) litera (j);

statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a inversa orice tendință de creștere, semnificativă și durabilă, a nivelului concentrației oricărui poluant ca urmare a impactului activităților umane, pentru a reduce în mod treptat poluarea apelor subterane;

în ceea ce privește zonele protejate

Statele membre asigură respectarea tuturor standardelor și obiectivelor în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare în legislația comunitară pe baza căreia a fost stabilită fiecare zonă protejată.

statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a preveni deteriorarea stării tuturor corpurilor de apă de suprafață, sub rezerva aplicării alineatelor (6)-(7b) și fără a aduce atingere alineatului (8);

statele membre protejează, îmbunătățesc și refac toate corpurile de apă de suprafață, sub rezerva aplicării punctului (iii) de la prezentul alineat în ceea ce privește corpurile de apă artificiale și corpurile de apă puternic modificate, cu scopul de a obține o stare bună a apelor de suprafață în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în anexa V, sub rezerva aplicării prelungirilor determinate în conformitate cu alineatul (4) și a aplicării alineatelor (5)(7b), fără a aduce atingere alineatului (8);

statele membre protejează și îmbunătățesc toate corpurile de apă artificiale și corpurile de apă puternic modificate cu scopul de a obține un potențial ecologic bun și o stare chimică bună pentru apele de suprafață în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în anexa V, sub rezerva aplicării prelungirilor determinate în conformitate cu alineatul (4) și a aplicării alineatelor (5)-(7b), fără a aduce atingere alineatului (8);

statele membre pun în aplicare măsurile necesare în temeiul articolului 16 alineatul (1) și alineatul (8) cu scopul de a reduce treptat poluarea cu substanțe prioritare și de a stopa sau elimina treptat emisiile, evacuările și pierderile de substanțe periculoase prioritare,

statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a preveni sau a limita evacuarea poluanților în apele subterane și pentru a preveni deteriorarea stării tuturor corpurilor de apă subterană, sub rezerva aplicării alineatelor (6)-(7b) de la prezentul articol, fără a aduce atingere alineatului (8) de la prezentul articol și sub rezerva aplicării articolului 11 alineatul (3) litera (j);

statele membre protejează, îmbunătățesc și refac toate corpurile de apă subterană și asigură un echilibru între captările și realimentarea pânzei freatice cu scopul de a obține o stare bună a apelor subterane, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în anexa V, în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, sub rezerva aplicării prelungirilor determinate în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol și a aplicării alineatelor (5)-(7b) de la prezentul articol, fără a aduce atingere alineatului (8) de la prezentul articol și sub rezerva aplicării articolului 11 alineatul (3) litera (j);

statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a inversa orice tendință de creștere, semnificativă și durabilă, a nivelului concentrației oricărui poluant ca urmare a impactului activităților umane, pentru a reduce în mod treptat poluarea apelor subterane;

Statele membre asigură respectarea tuturor standardelor și obiectivelor în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare în legislația comunitară pe baza căreia a fost stabilită fiecare zonă protejată.

În cazul în care pentru un anumit corp de apă sunt valabile mai multe obiective prevăzute la alineatul (1), se aplică obiectivul cel mai strict.

Statele membre pot desemna un corp de apă de suprafață ca fiind artificial sau puternic modificat, dacă:

modificarea caracteristicilor hidromorfologice ale corpului de apă respectiv, necesare pentru a obține o stare ecologică bună ar avea un impact negativ semnificativ asupra:

mediului în general;

navigației, inclusiv asupra instalațiilor portuare sau asupra activităților de recreere;

activităților pentru care este necesară stocarea apei, cum ar fi alimentarea cu apă potabilă, generarea de curent electric sau irigațiile;

reglării nivelului apelor, protecției împotriva inundațiilor și drenării solurilor;

altor activități de dezvoltare umană durabilă la fel de importante;

din motive care țin de fezabilitatea tehnică sau de costuri disproporționate, obiectivele benefice urmărite de caracteristicile artificiale sau modificate ale corpului de apă nu pot fi atinse în mod rezonabil prin alte mijloace care să constituie o opțiune mult mai bună din punct de vedere ecologic.

mediului în general;

navigației, inclusiv asupra instalațiilor portuare sau asupra activităților de recreere;

activităților pentru care este necesară stocarea apei, cum ar fi alimentarea cu apă potabilă, generarea de curent electric sau irigațiile;

reglării nivelului apelor, protecției împotriva inundațiilor și drenării solurilor;

altor activități de dezvoltare umană durabilă la fel de importante;

Termenele stabilite în temeiul alineatului (1) pot fi extinse în scopul realizării obiectivelor pe etape pentru corpurile de apă, cu condiția ca nicio deteriorare suplimentară să nu afecteze starea corpurilor de apă afectate atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

Statele membre constată faptul că îmbunătățirile care trebuie aduse corpului de apă nu pot fi realizate în intervalul de timp prevăzut de alineatul respectiv din cel puțin unul dintre următoarele motive:

gama îmbunătățirilor necesare poate fi realizată numai în mod treptat, într-un interval care depășește programul stabilit, din motive de fezabilitate tehnică;

realizarea îmbunătățirilor necesare în termenele indicate ar determina costuri disproporționate;

condițiile naturale nu permit îmbunătățirea la timp a stării corpului de apă.

Prelungirea termenului limită și motivele care stau la baza acestei prelungiri sunt expuse în mod expres și explicate în planul de gestionare a districtului hidrografic, solicitat în temeiul articolului 13.

Prelungirile sunt limitate la cel mult două actualizări ale planului de gestionare a districtului hidrografic, cu excepția cazului în care condițiile naturale împiedică realizarea la timp a obiectivelor stabilite.

În planul de gestionare a districtului hidrografic trebuie incluse: un rezumat al măsurilor solicitate în temeiul articolului 11, care sunt considerate necesare pentru a aduce în mod treptat corpurile de apă la starea dorită până la termenul limită prelungit, motivele pentru orice întârziere importantă în aplicarea acestor măsuri și calendarul prevăzut pentru punerea lor în aplicare. În planul actualizat de gestionare a districtului hidrografic se include o revizuire a modului de punere în aplicare a acestor măsuri și un rezumat al tuturor măsurilor suplimentare.

gama îmbunătățirilor necesare poate fi realizată numai în mod treptat, într-un interval care depășește programul stabilit, din motive de fezabilitate tehnică;

realizarea îmbunătățirilor necesare în termenele indicate ar determina costuri disproporționate;

condițiile naturale nu permit îmbunătățirea la timp a stării corpului de apă.

Statele membre pot urmări realizarea unor obiective de mediu mai puțin stricte decât cele stabilite la alineatul (1) pentru anumite corpuri de apă, dacă acestea sunt afectate de activitatea umană, determinată în conformitate cu articolul 5 alineatul (1), sau dacă starea lor naturală face ca realizarea acestor obiective să fie imposibilă sau disproporționată din punctul de vedere al costurilor și dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

necesitățile ecologice și socio-economice satisfăcute de activitatea umană nu pot fi realizate prin alte mijloace care să constituie o opțiune ecologică mult mai bună, fără a determina costuri disproporționate;

statele membre se asigură că:

pentru apele de suprafață, se obține cea mai bună stare posibilă din punct de vedere ecologic și chimic, având în vedere impactul care nu ar fi putut fi evitat în mod rezonabil, dată fiind natura activităților umane sau a poluării;

pentru apele subterane, starea bună a apelor subterane se modifică cât mai puțin posibil, având în vedere impactul care nu ar fi putut fi evitat în mod rezonabil, dată fiind natura activităților umane sau a poluării;

starea corpurilor de apă afectate nu suferă deteriorări ulterioare;

obiectivele ecologice mai puțin stricte sunt indicate și motivate explicit în planul de gestionare a bazinului hidrografic solicitat în temeiul articolului 13, iar obiectivele sunt revizuite la fiecare șase ani.

pentru apele de suprafață, se obține cea mai bună stare posibilă din punct de vedere ecologic și chimic, având în vedere impactul care nu ar fi putut fi evitat în mod rezonabil, dată fiind natura activităților umane sau a poluării;

pentru apele subterane, starea bună a apelor subterane se modifică cât mai puțin posibil, având în vedere impactul care nu ar fi putut fi evitat în mod rezonabil, dată fiind natura activităților umane sau a poluării;

Deteriorarea temporară a stării corpurilor de apă nu încalcă cerințele prezentei directive, dacă acest lucru este rezultatul unor cauze naturale sau de forță majoră excepționale sau care nu au putut fi prevăzute, în special inundații majore sau perioade prelungite de secetă sau sunt rezultatul unor accidente care nu au putut fi prevăzute, dacă se îndeplinesc toate condițiile de mai jos:

se iau toate măsurile necesare pentru a preveni deteriorarea în continuare a stării apei și pentru a nu compromite realizarea obiectivelor prezentei directive în cazul altor corpuri de apă care nu au fost afectate de aceste împrejurări;

condițiile în care pot fi declarate împrejurările excepționale sau imposibil de prevăzut, inclusiv adoptarea indicatorilor adecvați, sunt indicate în planul de gestionare a districtului hidrografic;

măsurile care trebuie luate în aceste împrejurări excepționale sunt incluse în programul de măsuri și nu trebuie să împiedice refacerea calității corpului de apă, după dispariția acestor împrejurări;

efectele unor împrejurări excepționale sau imposibil de prevăzut sunt analizate anual și, sub rezerva motivelor enunțate la alineatul (4) litera (a), se iau toate măsurile practice cu scopul de a readuce corpul de apă la starea anterioară efectelor acelor împrejurări în cel mai scurt timp posibil și

în următoarea versiune revizuită a planului de gestionare a districtului hidrografic se include un rezumat al efectelor împrejurărilor și măsurilor luate sau care urmează a fi luate în conformitate cu literele (a) și (d).

Statele membre nu încalcă dispozițiile prezentei directive în cazul în care:și sunt îndeplinite următoarele condiții:

nu reușesc să obțină o stare bună a apelor subterane, o stare ecologică bună sau, acolo unde este cazul, un potențial ecologic bun sau nu reușesc să prevină deteriorarea stării unui corp de apă de suprafață sau subterană ca urmare unor noi modificări ale caracteristicilor fizice ale corpului de apă de suprafață sau a schimbării nivelului corpurilor de apă subterană sau

nu reușesc să prevină deteriorarea stării unui corp de apă de la foarte bună la bună, ca urmare a desfășurării unor noi activități de dezvoltare umană durabilă

sunt luate toate măsurile practice pentru a atenua impactul negativ asupra stării corpului de apă;

motivele pentru modificările sau schimbările respective sunt indicate și motivate explicit în planul de gestionare a districtului hidrografic, solicitat în temeiul articolului 13, iar obiectivele sunt revizuite la fiecare șase ani;

motivele care stau la baza acestor modificări sau schimbări sunt de interes public major și/sau beneficiile pe care realizarea obiectivelor enunțate la alineatul (1) le aduce mediului și societății sunt mai mici decât beneficiile noilor modificări sau schimbări pentru sănătatea umană, menținerea securității umane sau pentru dezvoltarea durabilă și

din motive de fezabilitate tehnică sau de costuri disproporționate, obiectivele benefice urmărite prin modificările sau schimbările aduse corpului de apă nu pot fi realizate prin alte mijloace care să constituie o opțiune mult mai bună din punct de vedere ecologic.

Statele membre nu încalcă prezenta directivă în cazul în care eventualul impact negativ pe termen scurt asupra unuia sau mai multor elemente calitative ale unui corp de apă, cauzat de un nou proiect sau de o modificare a unui proiect existent în respectivul corp de apă, nu mai este detectabil după un an sau, în ceea ce privește elementele calitative biologice, după maximum trei ani de la inițierea executării proiectului, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

impactul negativ nu este rezultatul evacuărilor, al emisiilor sau al pierderilor directe ale unui poluant;

posibilitatea producerii impactului negativ este evaluată în mod fiabil ex ante de către o autoritate competentă și se ajunge la concluzia că nu ar urma să existe niciun impact negativ asupra corpului de apă în cauză sau asupra oricărui corp de apă conectat la acesta după un an sau, în ceea ce privește elementele calitative biologice, după maximum trei ani;

este efectuată o verificare ex post;

sunt luate toate măsurile posibile pentru a se atenua orice impact negativ asupra corpului de apă și asupra oricăror corpuri de apă conectate la acesta; și

un rezumat al principalelor activități desfășurate în conformitate cu prezentul alineat, al rezultatelor relevante ale verificării ex post și al măsurilor luate pentru atenuarea impacturilor negative este inclus în planul de gestionare a bazinului hidrografic prevăzut la articolul 13.

Statele membre nu încalcă prezenta directivă atunci când deteriorarea stării unui corp de apă de suprafață receptor se produce ca urmare a relocării, prin intermediul unei activități umane, a apei sau a sedimentelor provenind de la același corp de apă de suprafață sau de la un alt astfel de corp de apă ori de la un corp de apă subterană către corpul de apă de suprafață receptor, fără a se cauza o creștere netă a cantității de poluanți, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

sunt luate toate măsurile posibile, în special tratarea apei sau a sedimentelor, dacă este fezabil, pentru a se reduce la minimum transferul cantității de poluanți, în vederea atenuării impactului negativ asupra stării corpurilor de apă afectate de relocare;

este stabilită compoziția apei sau a sedimentelor relocate, iar relocarea nu mărește riscul global pentru sănătatea umană și pentru mediu în comparație cu riscul existent înainte de relocare;

corpul de apă de suprafață receptor este confirmat deja ca nefiind într-o stare chimică bună în ceea ce privește majoritatea poluanților relocați și, în special, în ceea ce privește poluanții cei mai persistenți și mai bioacumulativi relocați, și nu se preconizează că starea ecologică sau potențialul ecologic al corpului de apă receptor se va încadra într-o clasă inferioară ca urmare a relocării poluanților respectivi;

relocarea nu are drept rezultat o sporire a nivelului tratamentului de purificare necesar pentru producerea apei potabile;

în interiorul corpului de apă receptor, a fost stabilită în jurul oricărui punct de captare a apei destinate consumului uman o zonă în care se interzice relocarea;

din motive de fezabilitate tehnică sau de costuri disproporționate, nu există opțiuni semnificativ mai bune în ceea ce privește mediul;

relocarea face obiectul unei reglementări sau al unei autorizări prealabile; și

un rezumat, care include informații referitoare la literele (a)-(g) de la prezentul alineat și motivele relocării, este inclus în planul de gestionare a bazinului hidrografic prevăzut la articolul 13.

Atunci când aplică alineatele (3)-(7b), statele membre se asigură că prin aceasta nu se împiedică sau nu se compromite în mod permanent realizarea obiectivelor prezentei directive în ceea ce privește alte corpuri de apă din același district hidrografic și că aplicarea dispozițiilor respective este în conformitate cu punerea în aplicare a altor dispoziții legale ale Uniunii în domeniul mediului.

Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că aplicarea noilor dispoziții, inclusiv aplicarea alineatelor (3)-(7b), garantează cel puțin același nivel de protecție ca și în cazul legislației Uniunii în vigoare.

Fiecare stat membru trebuie să se asigure de faptul că pentru fiecare district hidrografic sau pentru porțiunea unui district hidrografic internațional care se află pe teritoriul său se efectuează:în conformitate cu specificațiile tehnice enunțate în anexele II și III și că acestea sunt finalizate în termen de cel mult patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

o analiză a caracteristicilor acesteia;

o analiză a impactului activităților umane asupra stării apelor de suprafață și a apelor subterane și

o analiză economică a utilizării apei;

Analizele și revizuirile menționate la alineatul (1) sunt revizuite și, dacă este necesar, actualizate în termen de cel mult 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive și, ulterior, la fiecare șase ani.

Statele membre asigură întocmirea în fiecare district hidrografic a unui registru sau a mai multor registre care să cuprindă toate zonele situate în districtul respectiv, pentru care s-a stabilit că este necesară o protecție specială în cadrul unei legislații comunitare speciale privind protecția apelor de suprafață și a apelor subterane sau conservarea habitatelor și a speciilor care depind în mod direct de apă. Statele membre se asigură că aceste registre să fie întocmite în termen de cel mult patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

Registrul sau registrele trebuie să includă toate corpurile de apă desemnate la articolul 7 alineatul (1) și toate zonele protejate care fac obiectul anexei IV.

În fiecare district hidrografic, registrul sau registrele zonelor protejate trebuie revizuite și actualizate periodic.

În cadrul fiecărui district hidrografic, statele membre identifică:

toate corpurile de apă utilizate pentru captarea apei potabile destinate consumului uman, care furnizează în medie cel puțin 10 m3 pe zi sau deservește cel puțin 50 de persoane și

corpurile de apă destinate unei astfel de utilizări în viitor.

Pentru fiecare corp de apă identificat în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, statele membre se asigură de faptul că, pe lângă îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 4 din prezenta directivă în conformitate cu cerințele prezentei directive și pentru corpurile de apă de suprafață, inclusiv a standardelor de calitate stabilite la nivelul Uniunii în conformitate cu articolul 16 din prezenta directivă, apa obținută îndeplinește cerințele Directivei (UE) 2020/2184, pe baza regimului de tratare a apelor aplicat și în conformitate cu legislația Uniunii.

Statele membre asigură protecția necesară în cazul corpurilor de apă identificate pentru a preveni deteriorarea calității acestora, cu scopul de a reduce nivelul tratamentului de purificare necesar pentru producerea apei potabile. Statele membre pot stabili zone de protecție pentru corpurile de apă respective.

Statele membre asigură elaborarea de programe de monitorizare a stării apelor cu scopul de a obține o viziune coerentă și completă asupra stării apelor din cadrul fiecărui district hidrografic:

în cazul apelor de suprafață, aceste programe se referă la:

volumul și nivelul sau rata debitului, în măsura în care acesta prezintă importanță pentru starea ecologică și chimică, și potențialul ecologic și

starea ecologică și chimică și potențialul ecologic;

în cazul apelor subterane, aceste programe se referă la monitorizarea stării chimice și cantitative;

în cazul zonelor protejate, programele de mai sus sunt completate cu specificațiile conținute în legislația comunitară pe baza căreia s-a stabilit fiecare zonă protejată.

volumul și nivelul sau rata debitului, în măsura în care acesta prezintă importanță pentru starea ecologică și chimică, și potențialul ecologic și

starea ecologică și chimică și potențialul ecologic;

Aceste programe devin operaționale în termen de cel mult șase ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, cu excepția cazului în care legislația corespunzătoare conține dispoziții contrare. Monitorizarea respectivă se efectuează în conformitate cu cerințele stabilite în anexa V.

Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare în vederea stabilirii de specificații tehnice și metode standardizate pentru analiza și monitorizarea stării apelor în conformitate cu anexa V, a stabilirii formatelor pentru raportarea datelor de monitorizare și a datelor privind starea, a adoptării rezultatelor exercițiului de intercalibrare și a valorilor stabilite pentru clasificările sistemului de monitorizare al statelor membre în conformitate cu punctul 1.4.1 punctul (ix) din anexa V și în vederea adoptării indicatorilor care permit compararea progreselor înregistrate de statele membre în direcția atingerii stării bune sau a potențialului bun al corpurilor lor de apă. Atunci când stabilește formatele pentru raportarea datelor de monitorizare și a datelor privind starea, Comisia poate recurge la sprijinul tehnic și științific oferit de Agenția Europeană de Mediu (AEM). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21 alineatul (2).

Statele membre se asigură că datele de monitorizare disponibile și validate privind elementele calitative biologice din apele de suprafață colectate în conformitate cu punctul 1.3 din anexa V la prezenta directivă sunt puse la dispoziția publicului și a AEM o dată la trei ani și că datele de monitorizare disponibile și validate privind elementele calitative chimice din apele de suprafață și din apele subterane colectate în conformitate cu punctele 1.3 și 2.4 din anexa V la prezenta directivă sunt puse la dispoziția publicului și a AEM o dată la doi ani pe cale electronică, în conformitate cu Directivele 2003/4/CE, 2007/2/CE și (UE) 2019/1024 ale Parlamentului European și ale Consiliului. În acest scop, statele membre utilizează formatele stabilite în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol și mecanisme automatizate de raportare și de transmitere a datelor aliniate la fluxurile de date relevante din cadrul Sistemului european de informații privind apa – Starea mediului.

AEM se asigură că informațiile puse la dispoziție în conformitate cu alineatul (4) sunt prelucrate și analizate cu regularitate în scopul punerii lor la dispoziție, pe portalurile relevante ale Uniunii, spre a fi reutilizate de către Comisie și agențiile relevante ale Uniunii și în scopul furnizării către Comisie, statele membre și public de informații obiective, fiabile și comparabile, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 401/2009 al Parlamentului European și al Consiliului.

Până la 11 noiembrie 2027, Comisia publică un raport privind opțiunile pentru înființarea, finanțarea și funcționarea unui centru comun de monitorizare al Uniunii Europene.

caracterul voluntar al utilizării unui astfel de centru comun de monitorizare;

aspectele vizate de analizele ce urmează să fie efectuate de un astfel de centru, inclusiv gama de substanțe și indicatori de pe listele stabilite în temeiul prezentei directive, al Directivei 2006/118/CE și al Directivei 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului care urmează să facă obiectul analizelor;

sursele de finanțare ale unui astfel de centru, care pot include cofinanțarea din partea Uniunii;

modelul operațional al unui astfel de centru, luând în considerare atât opțiunile centralizate, cât și pe cele descentralizate.

Statele membre iau în considerare principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, inclusiv a costurilor legate de mediu și de resurse, având în vedere analiza economică efectuată în conformitate cu anexa III și, în special, cu principiul poluatorul plătește.

politica de stabilire a prețului apei constituie o motivație adecvată pentru ca utilizatorii să utilizeze resursele de apă în mod eficient, contribuind astfel la realizarea obiectivelor de mediu incluse în prezenta directivă;

diferitele tipuri de destinații finale ale apei, clasificate cel puțin în funcție de sectorul industrial, gospodării și agricultură, contribuie în mod adecvat la recuperarea costurilor serviciilor de alimentare cu apă, pe baza analizei economice realizate în conformitate cu anexa III și luând în considerare principiul poluatorul plătește.

În planul de gestionare a districtului hidrografic, statele membre raportează cu privire la măsurile prevăzute pentru punerea în aplicare a alineatului (1), care vor contribui la realizarea obiectivelor de mediu prevăzute de prezenta directivă, precum și cu privire la contribuția diferitelor tipuri de utilizări ale apei la recuperarea costurilor serviciilor legate de apă.

Prezentul articol nu împiedică în nici un fel finanțarea anumitor măsuri de prevenire sau de remediere în vederea realizării obiectivelor prevăzute de prezenta directivă.

Statele membre nu încalcă dispozițiile prezentei directive în cazul în care decid, pe baza practicilor stabilite, să nu aplice dispozițiile prevăzute la alineatul (1) a doua teză și, în acest sens, dispozițiile aplicabile prevăzute la alineatul (2) pentru o anumită activitate de utilizare a apei, dacă acest lucru nu repune în discuție scopurile prezentei directive și nu compromite realizarea acestor obiective. Statele membre includ în planurile de gestionare a districtului hidrografic motivele pentru care nu au aplicat în totalitate alineatul (1) a doua teză.

Statele membre se asigură că toate evacuările în apele de suprafață menționate la alineatul (2) sunt controlate în conformitate cu abordarea combinată prevăzută de prezentul articol.

În scopul respectării obiectivelor, a standardelor de calitate și a valorilor prag stabilite în temeiul prezentei directive, statele membre asigură stabilirea și punerea în aplicare a următoarelor:în conformitate cu Directiva 91/676/CEE a Consiliului și cu Directivele 2009/128/CE, 2010/75/UE și (UE) 2024/3019 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și cu orice alt act legislativ al Uniunii relevant pentru abordarea poluării din surse punctiforme sau a poluării difuze, inclusiv orice act legislativ relevant adoptat în conformitate cu articolul 16 din prezenta directivă.

controale ale emisiilor pe baza celor mai bune tehnici disponibile;

valori-limită de emisie relevante;

în cazul impacturilor difuze, controale, care includ, dacă este necesar, cele mai bune practici de mediu,

În cazul în care un obiectiv de calitate, un standard de calitate sau un prag, indiferent dacă este stabilit în temeiul prezentei directive, al Directivei 2006/118/CE sau al Directivei 2008/105/CE ori în temeiul oricărui alt act legislativ al Uniunii, impune condiții mai stricte decât cele care rezultă din aplicarea alineatului (2), se stabilesc, în consecință, controale mai stricte ale emisiilor.

Pentru fiecare district hidrografic sau pentru acea parte a unui district hidrografic internațional situat pe teritoriul său, fiecare stat membru asigură întocmirea unui program de măsuri care să țină seama de rezultatele analizelor prevăzute la articolul 5, în vederea realizării obiectivelor stabilite la articolul 4. Aceste programe de măsuri se pot referi la măsurile care rezultă din legislația adoptată la nivel național și care acoperă întreg teritoriul unui stat membru. Dacă este necesar, un stat membru poate adopta măsuri aplicabile tuturor districtelor hidrografice și/sau acelor părți ale districtelor hidrografice internaționale care se află pe teritoriul său.

Atunci când abordează problema poluării chimice, statele membre acordă prioritate, atunci când este posibil, măsurilor de control la sursă, în conformitate cu legislația sectorială relevantă a Uniunii privind poluarea. În cazul în care este necesar, sunt avute în vedere, în scopul atingerii stării bune a corpurilor de apă, și măsurile de reducere a riscului reprezentat de potențialii poluanți care sunt prezenți deja în produse și de poluanții aflați deja în mediu.

Fiecare program de măsuri include măsurile de bază indicate la alineatul (3) și, dacă este necesar, măsuri suplimentare.

Măsurile de bază constituie cerințele minime care trebuie respectate și includ:

măsurile necesare pentru aplicarea legislației comunitare privind protecția apei, inclusiv măsurile necesare în cadrul legislației menționate la articolul 10 și în partea A din anexa VI;

măsurile considerate adecvate în sensul articolului 9;

măsurile care promovează utilizarea apei în mod eficient și durabil pentru a evita compromiterea realizării obiectivelor menționate la articolul 4;

măsurile necesare pentru a îndeplini cerințele articolului 7, în special măsurile pentru conservarea calității apei, cu scopul de a reduce nivelul tratamentului de purificare necesar pentru obținerea apei potabile;

măsurile de control al captărilor de apă dulce din apele de suprafață și din apele subterane și al îndiguirilor de apă dulce de suprafață, inclusiv întocmirea unuia sau a mai multor registre privind activitățile de captare a apei și instituirea unei autorizații prealabile pentru captare și îndiguire a apei. Controalele trebuie revizuite periodic și, dacă este necesar, actualizate. Statele membre pot scuti de efectuarea controalelor acele activități de captare și de îndiguire care nu au un impact semnificativ asupra stării apelor;

controale, inclusiv obligativitatea unei autorizații prealabile pentru realimentarea sau sporirea artificială a corpurilor de apă subterane. Apa utilizată poate proveni din orice apă de suprafață sau subterană, cu condiția ca utilizarea acelei surse să nu compromită realizarea obiectivelor de mediu stabilite pentru acea sursă sau pentru acel corp de apă realimentat sau sporit. Controalele trebuie revizuite periodic și, dacă este necesar, actualizate;

pentru evacuările din surse punctiforme care pot cauza poluare, este necesară o reglementare prealabilă, cum ar fi interzicerea introducerii poluanților în apă sau o autorizație prealabilă ori o înregistrare pe baza unor norme generale obligatorii, care definesc controalele de emisie pentru poluanții respectivi, inclusiv controalele efectuate în conformitate cu articolele 10 și 16. Controalele trebuie revizuite periodic și, dacă este necesar, actualizate;

pentru sursele difuze care pot cauza poluarea, măsuri destinate prevenirii sau controlului cantității de poluanți. Controalele pot fi structurate sub forma unei cerințe de reglementare prealabilă, de exemplu interzicerea introducerii poluanților în apă, o unei cerințe de autorizare prealabilă sau de înregistrare pe baza unor norme generale obligatorii, dacă legislația comunitară nu prevede o astfel de cerință. Controalele trebuie revizuite periodic și, dacă este necesar, actualizate;

pentru orice alt impact negativ semnificativ asupra stării apelor identificate în temeiul articolului 5 și al anexei II, în special, măsuri prin care condițiile hidromorfologice ale corpului de apă să permită atingerea stării ecologice necesare sau un potențial ecologic bun pentru corpurile de apă desemnate ca fiind artificiale sau puternic modificate. Controalele efectuate în acest scop pot lua forma unei cerințe de autorizare prealabilă sau a unei înregistrări pe baza unor norme generale obligatorii, dacă legislația comunitară nu prevede o astfel de cerință. Controalele trebuie revizuite periodic și, dacă este necesar, actualizate;

interzicerea evacuărilor directe de poluanți în apele subterane, sub rezerva următoarelor dispoziții:

Statele membre pot autoriza reinjectarea în același acvifer a apei utilizate în scopuri geotermale.

Specificând condițiile necesare, statele membre pot autoriza și:cu condiția ca aceste evacuări să nu compromită realizarea obiectivelor de mediu stabilite pentru respectivul corp de apă subterană;

injectarea substanțelor cu conținut de apă care rezultă în urma operațiilor de exploatare și extragere a hidrocarburilor sau în urma activităților miniere, precum și injectarea apelor, din motive tehnice, în formațiunile geologice din care au fost extrase hidrocarburile sau alte substanțe sau în formațiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent inadecvate pentru alte întrebuințări. Aceste injectări nu conțin decât substanțele care rezultă din operațiile menționate anterior;

reinjectarea apelor subterane pompate din mine și cariere sau care provin din activități de construcții sau de întreținere a lucrărilor de inginerie civilă;

injectarea gazelor naturale sau a gazului petrolier lichefiat (GPL) în scopul depozitării, în formațiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent inadecvate pentru alte întrebuințări;

injectarea de fluxuri de dioxid de carbon în scopul stocării în formațiuni geologice care, din considerente naturale, sunt improprii în mod permanent altor utilizări, cu condiția ca astfel de injectări să se efectueze în conformitate cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon sau să fie excluse din domeniul de aplicare a respectivei directive în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din aceasta;

injectarea gazelor naturale sau a gazului petrolier lichefiat (GPL) în scopul depozitării, în alte formațiuni geologice, dacă există o nevoie imperioasă de aprovizionare cu gaze și injectarea este efectuată astfel încât previne orice pericol prezent sau viitor de deteriorare a calității apelor subterane receptoare;

activități de construcție, inginerie civilă și lucrări publice, precum și alte activități similare pe sau în sol, care intră în contact cu apa subterană. În acest scop, statele membre pot stabili faptul că aceste activități trebuie considerate ca fiind autorizate, cu condiția să fie desfășurate în conformitate cu normele generale obligatorii elaborate de statele membre pentru activitățile respective;

evacuările în scopuri științifice, de cantități mici de substanțe pentru caracterizarea, protecția și refacerea corpurilor de apă, aceste evacuări fiind limitate la cantitatea strict necesară pentru scopurile respective,

injectarea substanțelor cu conținut de apă care rezultă în urma operațiilor de exploatare și extragere a hidrocarburilor sau în urma activităților miniere, precum și injectarea apelor, din motive tehnice, în formațiunile geologice din care au fost extrase hidrocarburile sau alte substanțe sau în formațiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent inadecvate pentru alte întrebuințări. Aceste injectări nu conțin decât substanțele care rezultă din operațiile menționate anterior;

reinjectarea apelor subterane pompate din mine și cariere sau care provin din activități de construcții sau de întreținere a lucrărilor de inginerie civilă;

injectarea gazelor naturale sau a gazului petrolier lichefiat (GPL) în scopul depozitării, în formațiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent inadecvate pentru alte întrebuințări;

injectarea de fluxuri de dioxid de carbon în scopul stocării în formațiuni geologice care, din considerente naturale, sunt improprii în mod permanent altor utilizări, cu condiția ca astfel de injectări să se efectueze în conformitate cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon sau să fie excluse din domeniul de aplicare a respectivei directive în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din aceasta;

injectarea gazelor naturale sau a gazului petrolier lichefiat (GPL) în scopul depozitării, în alte formațiuni geologice, dacă există o nevoie imperioasă de aprovizionare cu gaze și injectarea este efectuată astfel încât previne orice pericol prezent sau viitor de deteriorare a calității apelor subterane receptoare;

activități de construcție, inginerie civilă și lucrări publice, precum și alte activități similare pe sau în sol, care intră în contact cu apa subterană. În acest scop, statele membre pot stabili faptul că aceste activități trebuie considerate ca fiind autorizate, cu condiția să fie desfășurate în conformitate cu normele generale obligatorii elaborate de statele membre pentru activitățile respective;

evacuările în scopuri științifice, de cantități mici de substanțe pentru caracterizarea, protecția și refacerea corpurilor de apă, aceste evacuări fiind limitate la cantitatea strict necesară pentru scopurile respective,

în conformitate cu acțiunile adoptate în temeiul articolului 16, măsuri pentru eliminarea poluării apelor de suprafață cu substanțe periculoase prioritare și pentru reducerea treptată a poluării cu alte substanțe care ar putea împiedica statele membre să realizeze obiectivele de mediu prevăzute la articolul 4 pentru corpurile de apă de suprafață;

orice măsuri necesare pentru a preveni pierderile importante de poluanți din instalațiile tehnice și pentru a preveni și/sau reduce apariția poluării accidentale, de exemplu ca urmare a inundațiilor, în special prin intermediul sistemelor de detectare sau de avertizare a acestor evenimente, inclusiv, în cazul accidentelor care nu ar fi putut fi prevăzute, toate măsurile necesare pentru reducerea riscului pentru ecosistemele acvatice.

Statele membre pot autoriza reinjectarea în același acvifer a apei utilizate în scopuri geotermale.

Specificând condițiile necesare, statele membre pot autoriza și:cu condiția ca aceste evacuări să nu compromită realizarea obiectivelor de mediu stabilite pentru respectivul corp de apă subterană;

injectarea substanțelor cu conținut de apă care rezultă în urma operațiilor de exploatare și extragere a hidrocarburilor sau în urma activităților miniere, precum și injectarea apelor, din motive tehnice, în formațiunile geologice din care au fost extrase hidrocarburile sau alte substanțe sau în formațiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent inadecvate pentru alte întrebuințări. Aceste injectări nu conțin decât substanțele care rezultă din operațiile menționate anterior;

reinjectarea apelor subterane pompate din mine și cariere sau care provin din activități de construcții sau de întreținere a lucrărilor de inginerie civilă;

injectarea gazelor naturale sau a gazului petrolier lichefiat (GPL) în scopul depozitării, în formațiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent inadecvate pentru alte întrebuințări;

injectarea de fluxuri de dioxid de carbon în scopul stocării în formațiuni geologice care, din considerente naturale, sunt improprii în mod permanent altor utilizări, cu condiția ca astfel de injectări să se efectueze în conformitate cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon sau să fie excluse din domeniul de aplicare a respectivei directive în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din aceasta;

injectarea gazelor naturale sau a gazului petrolier lichefiat (GPL) în scopul depozitării, în alte formațiuni geologice, dacă există o nevoie imperioasă de aprovizionare cu gaze și injectarea este efectuată astfel încât previne orice pericol prezent sau viitor de deteriorare a calității apelor subterane receptoare;

activități de construcție, inginerie civilă și lucrări publice, precum și alte activități similare pe sau în sol, care intră în contact cu apa subterană. În acest scop, statele membre pot stabili faptul că aceste activități trebuie considerate ca fiind autorizate, cu condiția să fie desfășurate în conformitate cu normele generale obligatorii elaborate de statele membre pentru activitățile respective;

evacuările în scopuri științifice, de cantități mici de substanțe pentru caracterizarea, protecția și refacerea corpurilor de apă, aceste evacuări fiind limitate la cantitatea strict necesară pentru scopurile respective,

injectarea substanțelor cu conținut de apă care rezultă în urma operațiilor de exploatare și extragere a hidrocarburilor sau în urma activităților miniere, precum și injectarea apelor, din motive tehnice, în formațiunile geologice din care au fost extrase hidrocarburile sau alte substanțe sau în formațiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent inadecvate pentru alte întrebuințări. Aceste injectări nu conțin decât substanțele care rezultă din operațiile menționate anterior;

reinjectarea apelor subterane pompate din mine și cariere sau care provin din activități de construcții sau de întreținere a lucrărilor de inginerie civilă;

injectarea gazelor naturale sau a gazului petrolier lichefiat (GPL) în scopul depozitării, în formațiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent inadecvate pentru alte întrebuințări;

injectarea de fluxuri de dioxid de carbon în scopul stocării în formațiuni geologice care, din considerente naturale, sunt improprii în mod permanent altor utilizări, cu condiția ca astfel de injectări să se efectueze în conformitate cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon sau să fie excluse din domeniul de aplicare a respectivei directive în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din aceasta;

injectarea gazelor naturale sau a gazului petrolier lichefiat (GPL) în scopul depozitării, în alte formațiuni geologice, dacă există o nevoie imperioasă de aprovizionare cu gaze și injectarea este efectuată astfel încât previne orice pericol prezent sau viitor de deteriorare a calității apelor subterane receptoare;

activități de construcție, inginerie civilă și lucrări publice, precum și alte activități similare pe sau în sol, care intră în contact cu apa subterană. În acest scop, statele membre pot stabili faptul că aceste activități trebuie considerate ca fiind autorizate, cu condiția să fie desfășurate în conformitate cu normele generale obligatorii elaborate de statele membre pentru activitățile respective;

evacuările în scopuri științifice, de cantități mici de substanțe pentru caracterizarea, protecția și refacerea corpurilor de apă, aceste evacuări fiind limitate la cantitatea strict necesară pentru scopurile respective,

Măsuri suplimentare sunt acele măsuri concepute și puse în aplicare pe lângă măsurile de bază cu scopul de a realiza obiectivele stabilite în temeiul articolului 4. Partea B a anexei VI conține o listă neexhaustivă a acestor măsuri.

Atunci când informațiile obținute din controale sau din alte surse arată că obiectivele menționate la articolul 4 pentru corpurile de apă nu pot fi realizate, statele membre se asigură că:

se investighează cauzele posibilului eșec;

permisele și autorizațiile relevante sunt reexaminate și, după caz, revizuite;

programele de monitorizare sunt revizuite și modificate după caz și

se elaborează măsurile suplimentare care pot fi necesare pentru realizarea obiectivelor respective, inclusiv, dacă este necesar, instituirea unor standarde de calitate a mediului mai stricte, în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa V.

La punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alineatul (3), statele membre adoptă toate dispozițiile pentru a nu spori poluarea apelor marine. Fără a aduce atingere legislației existente, aplicarea măsurilor adoptate în temeiul alineatului (3) nu poate, sub nici o formă, duce, în mod direct sau indirect, la creșterea poluării apelor de suprafață. Această cerință nu se aplică în cazul în care ar duce la creșterea poluării mediului în ansamblu.

Programele de măsuri sunt stabilite în termen de cel mult nouă ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive și toate măsurile devin operaționale în termen de cel mult 12 ani de la aceeași dată.

Programele de măsuri sunt revizuite și, dacă este necesar, actualizate în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive și, ulterior, la fiecare șase ani. Toate măsurile noi sau revizuite elaborate în cadrul unui program actualizat devin operaționale în termen de cel mult trei ani de la data adoptării lor.

În cazul în care un stat membru identifică o problemă care are un impact asupra gestionării apelor sale, dar pe care nu o poate rezolva el însuși, statul membru respectiv notifică problema autorităților competente ale oricărui stat membru relevant și, în cazul în care este vorba de un district hidrografic internațional, oricărei structuri de coordonare relevante identificate în temeiul articolului 3 alineatul (4) și formulează recomandări cu privire la rezolvarea sa.

Statele membre în cauză cooperează pentru a identifica sursele problemelor menționate la alineatul (1) și măsurile necesare pentru abordarea respectivelor probleme.

Comisia este informată cu privire la orice cooperare menționată la alineatul (2) de la prezentul articol și este invitată să acorde sprijin în acest sens. Când este cazul, Comisia, ținând cont de planurile care i-au fost aduse la cunoștință în temeiul articolului 15, analizează dacă este necesară adoptarea unor măsuri suplimentare la nivelul Uniunii în vederea reducerii impactului transfrontalier asupra corpurilor de apă.

Comisia prezintă, în termen de șase luni, observații cu privire la orice recomandări primite din partea statelor membre în contextul cooperării menționate la alineatele (2) și (3).

În cazul în care un stat membru se confruntă cu circumstanțe excepționale de origine naturală sau antropică sau cu situații de forță majoră, în special inundații extreme și secete prelungite sau incidente semnificative de poluare, care ar putea afecta corpuri de apă situate în alte state membre, acest stat membru se asigură că sunt informate fără întârziere atât autoritățile competente în ceea ce privește corpurile de apă afectate din respectivele state membre, cât și orice structură de coordonare relevantă identificată în temeiul articolului 3 alineatul (4) în ceea ce privește un bazin hidrografic internațional, precum și Comisia, și că, în cazul în care nu există deja, se instituie cooperarea necesară între statele membre afectate, făcându-se apel la aceasta pentru investigarea cauzelor și remedierea consecințelor circumstanțelor excepționale sau a incidentelor și pentru mobilizarea răspunsului la situații de urgență, după caz.

Statele membre se asigură că, pentru fiecare district hidrografic aflat în întregime pe teritoriul său, se elaborează un plan de gestionare.

În cazul unui district hidrografic internațional situat în întregime pe teritoriul Comunității, statele membre asigură coordonarea acestuia, cu scopul de a elabora un singur plan internațional de gestionare a districtului hidrografic internațional. În absența unui astfel de plan, statele membre elaborează un plan de gestionare a districtului hidrografic care să acopere cel puțin acele părți ale districtului hidrografic internațional care se află pe teritoriul lor, în vederea realizării obiectivelor prezentei directive.

În cazul unui district hidrografic internațional care se întinde dincolo de granițele Comunității, statele membre depun eforturi pentru a elabora un singur plan de gestionare a districtului hidrografic și, dacă acest lucru nu este posibil, planul acoperă cel puțin acea porțiune a districtului hidrografic internațional care se află pe teritoriul statului membru respectiv.

Planul de gestionare a districtului hidrografic cuprinde informațiile prezentate în detaliu în anexa VII.

Planurile de gestionare a districtului hidrografic pot fi suplimentate prin elaborarea unor programe și planuri de gestionare mult mai detaliate, pentru un sub-bazin, un sector, o problemă sau un tip de apă, care să abordeze aspectele particulare ale gestionării apelor respective. Punerea în aplicare a acestor măsuri nu scutește statele membre de la îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul celorlalte dispoziții ale prezentei directive.

Planurile de gestionare a districtului hidrografic sunt publicate în termen de cel mult nouă ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

Planurile de gestionare a districtului hidrografic sunt revizuite și actualizate în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive și, ulterior, la fiecare șase ani.

Statele membre încurajează participarea activă a tuturor părților interesate de punerea în aplicare a prezentei directive, în special de elaborarea, revizuirea și actualizarea planurilor de gestionare a districtului hidrografic. Statele membre se asigură că, pentru fiecare district hidrografic, publică și pune la dispoziția publicului, inclusiv a utilizatorilor, pentru comentarii:

un calendar și un program de lucru pentru elaborarea planului, inclusiv declararea măsurilor care trebuie luate în materie de consultare, cu cel puțin trei ani înainte de începutul perioadei de referință a planului;

o sinteză provizorie a problemelor importante identificate în legătură cu bazinul hidrografic în materie de gestionare a apelor, cu cel puțin doi ani înainte de începutul perioadei de referință a planului;

un proiect al planului de gestionare a districtului hidrografic, cu cel puțin un an înainte de începutul perioadei de referință a planului;

Statele membre prevăd un termen de cel puțin șase luni pentru formularea în scris a observațiilor cu privire la aceste documente, pentru a permite o consultare și o participare active.

Alineatele (1) și (2) se aplică și versiunii actualizate a planului.

În conformitate cu obiectivul de a contribui la punerea în aplicare a Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, statele membre se asigură că, în conformitate cu sistemul juridic național aplicabil, membrii publicului interesat au acces la o cale de atac în fața unei instanțe sau a unui alt organism independent și imparțial stabilit prin lege, pentru a putea contesta legalitatea de fond sau de procedură a deciziilor, a actelor sau a omisiunilor care intră sub incidența articolelor 4 și 11 și a articolului 13 alineatul (1) din prezenta directivă, atunci când este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

aceștia au un interes suficient; sau

aceștia susțin că li s-a încălcat un drept, atunci când dispozițiile de procedură administrativă ale unui stat membru impun această condiție preliminară.

Statele membre stabilesc ce înseamnă interes suficient și încălcarea unui drept, în conformitate cu obiectivul de a acorda un acces amplu la justiție publicului interesat. În acest sens, interesul oricărei organizații neguvernamentale care promovează protecția mediului și îndeplinește cerințele prevăzute de dreptul național este considerat suficient în înțelesul alineatului (1) litera (a). De asemenea, astfel de organizații sunt considerate ca având drepturi susceptibile de a fi încălcate în înțelesul alineatului (1) litera (b).

Calitatea procesuală în exercitarea căii de atac nu este condiționată de rolul pe care membrul publicului în cauză l-a jucat în cursul unei etape participative a procedurilor decizionale în temeiul prezentei directive.

Statele membre hotărăsc în ce etapă a procedurii pot fi atacate deciziile, actele sau omisiunile menționate la alineatul (1).

Calea de atac este corectă, echitabilă, rapidă și cu un cost neprohibitiv și prevede mecanisme adecvate și eficace în materie de măsuri reparatorii, inclusiv prin măsuri provizorii, după caz.

Statele membre se asigură că informațiile practice privind accesul la căile de atac administrative și judiciare menționate la prezentul articol sunt puse la dispoziția publicului.

Statele membre trimit copii ale planurilor de gestionare a districtului hidrografic și ale tuturor actualizărilor ulterioare Comisiei și celorlalte state membre interesate în termen de trei luni de la data publicării acestora:

pentru districtele hidrografice aflate în totalitate pe teritoriul unui stat membru, toate planurile de gestionare care acoperă teritoriul național respectiv și care au fost publicate în conformitate cu articolul 13;

pentru districtele hidrografice internaționale, cel puțin acea parte a planului de gestionare care acoperă teritoriul statului membru.

Statele membre prezintă rapoarte de sinteză privind:realizate în scopul primului plan de gestionare a districtului hidrografic, în termen de trei luni de la data finalizării acestora.

analizele cerute în temeiul articolului 5 și

programele de monitorizare menționate la articolul 8,

În termen de trei ani de la data publicării fiecărui plan de gestionare a districtului hidrografic sau a fiecărei versiuni actualizate în temeiul articolului 13, statele membre prezintă un raport interimar care descrie progresele înregistrate în punerea în aplicare a programului de măsuri prevăzut.

Parlamentul European și Consiliul adoptă măsuri specifice împotriva poluării apelor cu poluanți individuali sau cu grupuri de poluanți care prezintă un risc semnificativ pentru mediul acvatic sau prin intermediul acestuia, inclusiv riscuri pentru apele utilizate la captarea apei potabile. Pentru poluanții respectivi, măsurile vizează reducerea treptată a substanțelor prioritare, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 30, și stoparea sau eliminarea treptată a evacuărilor, a emisiilor și a pierderilor de substanțe periculoase prioritare, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 30a. Aceste măsuri sunt adoptate pe baza propunerilor prezentate de Comisie în conformitate cu procedurile prevăzute de tratat.

Comisia revizuiește lista substanțelor prioritare și SCM-urile corespunzătoare pentru substanțele respective stabilite în partea A din anexa I la Directiva 2008/105/CE până la 11 mai 2032 și, ulterior, o dată la șase ani și, atunci când este cazul, însoțește revizuirea de o propunere legislativă de actualizare a listei substanțelor prioritare și a SCM-urilor corespunzătoare din apele de suprafață, sedimente sau biotă. Atunci când efectuează revizuirea, Comisia acordă prioritate substanțelor în legătură cu care trebuie întreprinse măsuri pe baza riscurilor pe care le prezintă pentru mediul acvatic sau prin intermediul acestuia, identificate prin:

evaluarea riscurilor efectuată în temeiul Directivei 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului, al Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, al Directivei 2009/128/CE și al Regulamentelor (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 528/2012 și (UE) 2019/6 ale Parlamentului European și ale Consiliului; sau

o procedură simplificată de evaluare bazată pe riscuri, întemeiată pe principii științifice, ținând seama în special de:

datele referitoare la pericolul intrinsec al substanței respective și, în special, la ecotoxicitatea sa acvatică și toxicitatea sa pentru om prin intermediul căilor de expunere acvatice;

datele obținute din monitorizarea contaminării pe scară extinsă a mediului, inclusiv datele de monitorizare raportate Comisiei de către statele membre în conformitate cu articolul 8b alineatul (4) din Directiva 2008/105/CE; și

alți factori dovediți care ar putea indica posibilitatea unei contaminări pe scară extinsă a mediului, cum ar fi volumul de producție sau volumul utilizat al substanței în cauză și tipurile de utilizare.

datele referitoare la pericolul intrinsec al substanței respective și, în special, la ecotoxicitatea sa acvatică și toxicitatea sa pentru om prin intermediul căilor de expunere acvatice;

datele obținute din monitorizarea contaminării pe scară extinsă a mediului, inclusiv datele de monitorizare raportate Comisiei de către statele membre în conformitate cu articolul 8b alineatul (4) din Directiva 2008/105/CE; și

alți factori dovediți care ar putea indica posibilitatea unei contaminări pe scară extinsă a mediului, cum ar fi volumul de producție sau volumul utilizat al substanței în cauză și tipurile de utilizare.

În cursul revizuirii menționate la alineatul (2), Comisia clasifică, după caz, substanțele prioritare într-una sau mai multe dintre următoarele categorii:

substanțe periculoase prioritare;

substanțe care se comportă ca substanțe persistente, bioacumulative și toxice omniprezente (PBT-uri omniprezente);

substanțe care tind să se acumuleze în sedimente sau în biotă, ori în ambele.

Ca parte a revizuirii și a propunerii însoțitoare menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia propune, după caz, deselectarea substanțelor din lista substanțelor enumerate în partea A din anexa I la Directiva 2008/105/CE în cazul în care acestea nu mai prezintă un risc semnificativ pentru mediul acvatic din cadrul Uniunii sau prin intermediul acestuia și le include în registrul cu SCM-uri armonizate pentru poluanți specifici bazinelor hidrografice în partea C din anexa II la directiva respectivă. Propunerea ține seama de rezultatele evaluărilor statelor membre cu privire la presiunile și impacturile asupra corpurilor de apă de suprafață efectuate în conformitate cu anexa II la prezenta directivă. Statele membre pun în aplicare SCMurile armonizate corespunzătoare în cazul în care poluanții prezintă motive de îngrijorare la nivel național sau regional, în conformitate cu articolul 8d din Directiva 2008/105/CE.

Comisia revizuiește lista poluanților specifici bazinelor hidrografice și SCM-urile corespunzătoare din partea C din anexa II la Directiva 2008/105/CE până la 11 mai 2032 și, ulterior, o dată la șase ani și, atunci când este cazul, însoțește revizuirea cu o propunere legislativă de actualizare a listei respective.

Când identifică poluanți specifici bazinelor hidrografice pentru care ar putea fi necesar să se stabilească SCM-uri la nivelul Uniunii, Comisia ia în considerare următoarele criterii:

riscul prezentat de poluanți, inclusiv pericolul acestora, concentrațiile lor în mediu și concentrația a cărei depășire poate antrena efecte, precum și posibilele efecte cumulative;

disparitatea dintre SCM-urile naționale stabilite pentru poluanții specifici bazinelor hidrografice de către diferite state membre și măsura în care o astfel de disparitate este justificabilă;

numărul de state membre care pun deja în aplicare SCM-uri pentru poluanții specifici bazinelor hidrografice analizați.

Comisia revizuiește lista orientativă a categoriilor de poluanți specifici bazinelor hidrografice prevăzută în partea A din anexa II la Directiva 2008/105/CE până la 11 mai 2032 și, ulterior, o dată la șase ani și, atunci când este cazul, însoțește revizuirea de o propunere legislativă de actualizare a listei respective.

Pentru a asista Comisia în revizuirea anexelor I și II la Directiva 2008/105/CE, Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) pregătește rapoarte științifice, care iau în considerare următoarele elemente:

avizele Comitetului pentru evaluarea riscurilor (CER) și ale Comitetului pentru analiză socioeconomică (CASE) din cadrul ECHA;

rezultatele programelor de monitorizare elaborate în conformitate cu articolul 8 din prezenta directivă;

datele de monitorizare colectate în conformitate cu articolul 8b alineatul (4) din Directiva 2008/105/CE;

rezultatul revizuirilor anexelor la Directivele 2006/118/CE și (UE) 2020/2184;

cerințele privind combaterea poluării solului, inclusiv datele de monitorizare conexe;

programele de cercetare și publicațiile științifice ale Uniunii, inclusiv informații furnizate de tehnologiile de teledetecție, de observarea Pământului, precum serviciile Copernicus, de senzori și dispozitive in situ și de date științifice cetățenești, valorificându-se oportunitățile oferite de inteligența artificială, de analiza și prelucrarea avansată a datelor;

observații și informații de la părțile interesate relevante; și

recomandările grupurilor de lucru instituite în cadrul Strategiei comune de punere în aplicare a Directivei 2000/60/CE.

Atunci când este necesar, Comisia prezintă propuneri pentru controale cu scopul de a realiza următoarele:

reducerea progresivă a evacuărilor, a emisiilor și a pierderilor de substanțe prioritare; și

în special stoparea sau eliminarea treptată a evacuărilor, a emisiilor și a pierderilor de substanțe periculoase prioritare, astfel cum sunt identificate în conformitate cu alineatul (3), inclusiv, după caz, un calendar pentru aceste acțiuni în termen de 20 de ani de la desemnarea substanțelor drept substanțe periculoase prioritare.

Comisia poate elabora strategii de combatere a poluării apei cu orice alt poluant sau grup de poluanți, inclusiv de combatere a poluării accidentale a apei.

Parlamentul European și Consiliul adoptă măsuri speciale pentru prevenirea și controlul poluării apelor subterane. Aceste măsuri urmăresc realizarea obiectivului referitor la o bună stare a apelor subterane din punct de vedere chimic în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (b) și sunt adoptate de Comisie, pe baza propunerii prezentate în termen de maximum doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, în conformitate cu procedurile prevăzute de tratat.

La propunerea măsurilor, Comisia ia în considerare analiza efectuată în conformitate cu articolul 5 și anexa II. Aceste măsuri sunt propuse mai devreme, dacă informațiile sunt disponibile și includ:

criterii pentru evaluarea stării bune a apelor subterane din punct de vedere chimic, în conformitate cu anexa II punctul 2.2 și anexa V punctele 2.3.2 și 2.4.5;

criterii pentru identificarea unor tendințe de creștere semnificativă și durabilă și pentru definirea punctelor de pornire a inversării tendințelor, care să fie utilizate în conformitate cu anexa V punctul 2.4.4.

Măsurile care rezultă din aplicarea alineatului (1) sunt incluse în programele de măsuri impuse în aplicarea articolului 11.

În absența criteriilor adoptate la nivel comunitar în temeiul alineatului (2), statele membre stabilesc criteriile adecvate în termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

În absența criteriilor adoptate la nivel comunitar în temeiul alineatului (4), inversarea tendințelor va avea ca punct de pornire cel mult 75 % din nivelul de calitate stabilit în legislația comunitară în vigoare aplicabilă apelor subterane.

Comisia publică un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive în termen de cel mult 12 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive și, ulterior, la fiecare șase ani, pe care îl prezintă Parlamentului European și Consiliului.

Raportul include cel puțin următoarele elemente:

o analiză a progresului obținut în punerea în aplicare a prezentei directive;

o prezentare a stării apelor de suprafață și a apelor subterane în Comunitate, efectuată în coordonare cu Agenția Europeană de Mediu;

o trecere în revistă a planurilor de gestionare a districtului hidrografic, înaintate în aplicarea articolului 15, inclusiv sugestii pentru îmbunătățirea planurilor viitoare;

un rezumat al răspunsului primit de fiecare dintre rapoartele sau recomandările înaintate Comisiei de către statele membre în aplicarea articolului 12;

un rezumat al tuturor propunerilor, măsurilor de control și strategiilor elaborate în aplicarea articolului 16;

un rezumat al răspunsurilor primite la observațiile formulate de Parlamentul European și Consiliu pe marginea rapoartelor de punere în aplicare anterioare.

Comisia publică și un raport privind progresul înregistrat la punerea în aplicare, pe baza rapoartelor de sinteză pe care statele membre le prezintă în temeiul articolului 15 alineatul (2), pe care îl înaintează Parlamentului European și statelor membre în termen de cel mult doi ani de la datele menționate la articolele 5 și 8.

În termen de trei ani de la data publicării fiecărui raport prevăzut la alineatul (1), Comisia publică un raport interimar care descrie progresul înregistrat la punerea în aplicare, pe baza rapoartelor interimare ale statele membre, prevăzute la articolul 15 alineatul (3). Acest raport este prezentat Parlamentului European și Consiliului.

Atunci când este oportun, Comisia convoacă, în conformitate cu ciclul de raportare, o conferință a părților interesate de politica comunitară în domeniul apelor, la care participă toate statele membre, pentru a face comentarii pe marginea rapoartelor de punere în aplicare întocmite de Comisie și pentru a face schimb de experiență.

O dată pe an, Comisia prezintă comitetului menționat la articolul 21, în scopuri informative, un plan orientativ de măsuri cu impact asupra legislației în domeniul apei, pe care intenționează să o propună în viitorul apropiat, inclusiv măsurile care derivă din propuneri, măsurile de control și strategiile elaborate în aplicarea articolului 16. Comisia prezintă primul plan orientativ în termen de cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

Comisia revizuiește prezenta directivă în termen de cel mult 19 ani de la data intrării sale în vigoare și propune orice modificare considerată necesară.

Până la 11 mai 2029, Comisia publică un raport privind posibilitatea de a include în prezenta directivă un mecanism de răspundere extinsă a producătorilor. Raportul evaluează în special dacă este fezabil ca producătorii să fie obligați să contribuie la costurile programelor de monitorizare elaborate în temeiul articolului 8 din prezenta directivă în cazul în care producătorii respectivi introduc pe piața Uniunii produse care conțin oricare dintre substanțele incluse pe lista din anexa I la Directiva 2006/118/CE sau în anexa I la Directiva 2008/105/CE.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20a pentru a modifica anexele I și III și, respectiv, punctul 1.3.6 din anexa V în vederea adaptării la progresele științifice și tehnice a cerințelor de informații legate de autoritățile competente, a conținutului analizei economice și, respectiv, a standardelor de monitorizare selectate.

Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile stabilite la prezentul articol.

Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 20 se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 10 mai 2026.

Delegarea de competențe menționată la articolul 20 poate fi revocată oricând de Parlamentul European și de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 20 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Următoarele directive și decizii se abrogă după șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive:

Directiva 75/440/CEE din 16 iunie 1975 privind cerințele de calitate pentru apa de suprafață destinată preparării apei potabile în statele membre;

Decizia 77/795/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1977 de stabilire a unei proceduri comune pentru schimbul de informații privind calitatea apei dulci de suprafață de pe teritoriul Comunității;

Directiva 79/869/CEE a Consiliului din 9 octombrie 1979 privind metodele de măsurare și frecvența prelevării de probe și a analizării apei de suprafață destinate preparării apei potabile în statele membre.

Următoarele directive se abrogă în termen de treisprezece ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive:

Directiva 78/659/CEE a Consiliului din 18 iulie 1978 privind calitatea apelor dulci care trebuie să fie protejate sau îmbunătățite pentru a se întreține viața piscicolă;

Directiva 79/923/CEE a Consiliului din 30 octombrie 1979 privind cerințele de calitate pentru apele conchilicole;

Directiva 80/68/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1979 privind protecția apelor subterane împotriva poluării cauzate de anumite substanțe periculoase;

Directiva 76/464/CEE, cu excepția articolului 6, care este abrogat la data intrării în vigoare a prezentei directive.

Următoarele dispoziții tranzitorii se aplică Directivei 76/464/CEE:

lista substanțelor prioritare adoptată în temeiul articolului 16 din prezenta directivă înlocuiește lista de substanțe prioritare din comunicarea Comisiei adresată Consiliului din 22 iunie 1982;

în sensul articolului 7 din Directiva 76/464/CEE, statele membre pot aplica principiile prevăzute de prezenta directivă pentru identificarea problemelor de poluare și a substanțelor care le determină, stabilirea standardelor de calitate și adoptarea măsurilor.

Obiectivele de mediu de la articolul 4, standardele de calitate a mediului prevăzute în partea A din anexa I la Directiva 2008/105/CE și standardele de calitate a mediului pentru poluanții specifici bazinelor hidrografice stabilite în temeiul articolului 16 alineatul (4) din prezenta directivă sunt considerate standarde de calitate a mediului în înțelesul Directivei 2010/75/UE.

Atunci când o substanță indicată pe lista substanțelor prioritare adoptată în cadrul articolului 16 nu figurează în anexa VIII la prezenta directivă sau în anexa III la Directiva 96/61/CE, aceasta trebuie adăugată pe această listă.

În cazul corpurilor de apă de suprafață, obiectivele de mediu stabilite în cadrul primului plan de gestionare a districtului hidrografic, impus de prezenta directivă, determină cel puțin standarde de calitate la fel de stricte sau mai stricte decât cele prevăzute de Directiva 76/464/CEE.

Statele membre determină regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în aplicarea prezentei directive. Sancțiunile astfel prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 22 decembrie 2003. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

ANEXA IINFORMAȚII NECESARE PENTRU LISTA AUTORITĂȚILOR COMPETENTE

ANEXA I

INFORMAȚII NECESARE PENTRU LISTA AUTORITĂȚILOR COMPETENTE

În aplicarea articolului 3 alineatul (8), statele membre furnizează următoarele informații pentru toate autoritățile competente din cadrul fiecăreia dintre districtele sale hidrografice, precum și din acea porțiune a districtului hidrografic care se află pe teritoriul lor.

Denumirea și adresa autorității competente – denumirea și adresa oficială a autorității definite în aplicarea articolului 3 alineatul (2).

Zona geografică a districtului hidrografic – denumirea principalelor râuri din districtul hidrografic, precum și o descriere precisă a granițelor districtului hidrografic. Pe cât posibil, aceste informații trebuie comunicate într-un format care să permită introducerea lor într-un sistem de informații geografice (GIS) și/sau în sistemul de informații geografice al Comisiei (GISCO).

Statutul juridic al autorității competente – indicarea statutului juridic al autorității competente și, dacă este necesar, un rezumat sau o copie a statutului acesteia, a actului de constituire sau a unui document legal echivalent.

Responsabilități – descrierea responsabilităților juridice și administrative ale fiecărei autorități competente și a rolului acestora în cadrul fiecărui district hidrografic.

Apartenență – când autoritatea competentă funcționează ca organ de coordonare pentru alte autorități competente, este necesară o listă cu aceste autorități, însoțită de un rezumat al relațiilor instituționale stabilite pentru asigurarea coordonării.

Relații internaționale – când un district hidrografic se întinde pe teritoriul mai multor state membre sau pe teritoriul unei țări terțe, este necesar un rezumat al relațiilor instituționale stabilite pentru asigurarea coordonării.

Denumirea și adresa autorității competente – denumirea și adresa oficială a autorității definite în aplicarea articolului 3 alineatul (2).

Zona geografică a districtului hidrografic – denumirea principalelor râuri din districtul hidrografic, precum și o descriere precisă a granițelor districtului hidrografic. Pe cât posibil, aceste informații trebuie comunicate într-un format care să permită introducerea lor într-un sistem de informații geografice (GIS) și/sau în sistemul de informații geografice al Comisiei (GISCO).

Statutul juridic al autorității competente – indicarea statutului juridic al autorității competente și, dacă este necesar, un rezumat sau o copie a statutului acesteia, a actului de constituire sau a unui document legal echivalent.

Responsabilități – descrierea responsabilităților juridice și administrative ale fiecărei autorități competente și a rolului acestora în cadrul fiecărui district hidrografic.

Apartenență – când autoritatea competentă funcționează ca organ de coordonare pentru alte autorități competente, este necesară o listă cu aceste autorități, însoțită de un rezumat al relațiilor instituționale stabilite pentru asigurarea coordonării.

Relații internaționale – când un district hidrografic se întinde pe teritoriul mai multor state membre sau pe teritoriul unei țări terțe, este necesar un rezumat al relațiilor instituționale stabilite pentru asigurarea coordonării.

ANEXA II

ANEXA II

APELE DE SUPRAFAȚĂ

Caracterizarea tipurilor de corpuri de apă de suprafață

Statele membre identifică situarea și granițele corpurilor de apă de suprafață și efectuează o caracterizare inițială a acestor corpuri în conformitate cu metodologia descrisă în continuare. În vederea acestei caracterizări, statele membre pot regrupa corpurile de apă de suprafață.

Corpurile de apă de suprafață din interiorul unui district hidrografic sunt definite ca aparținând uneia dintre următoarele categorii de ape de suprafață – râuri, lacuri, ape de tranziție sau de coastă – sau ca fiind corpuri de apă de suprafață artificiale sau corpuri de apă de suprafață puternic modificate.

Pentru fiecare categorie de ape de suprafață, corpurile de apă de suprafață din cadrul districtului hidrografic respectiv sunt clasificate în funcție de tip. Aceste tipuri sunt definite fie pe baza sistemului A, fie pe baza sistemului B, definite la punctul 1.2.

Dacă se utilizează sistemul A, corpurile de apă de suprafață din interiorul districtului hidrografic sunt mai întâi repartizate în ecoregiuni în conformitate cu ariile geografice definite la punctul 1.2 și indicate pe harta corespunzătoare din anexa XI. Corpurile de apă din fiecare ecoregiune sunt apoi repartizate pe tipuri de ape de suprafață în funcție de descriptorii indicați în tabelele pentru sistemul A.

Dacă se utilizează sistemul B, statele membre trebuie să obțină cel puțin același nivel de clasificare pe care l-ar obține folosind sistemul A. În mod corespunzător, corpurile de apă de suprafață din districtul hidrografic sunt clasificate pe tipuri utilizând valorile pentru descriptorii obligatorii și pentru acei descriptori sau acele combinații de descriptori opționali care sunt necesari pentru a se asigura îndeplinirea condițiilor de referință biologice specifice fiecărui tip.

Pentru corpurile de apă de suprafață artificiale sau puternic modificate, repartizarea se efectuează în conformitate cu descriptorii pentru acea categorie de ape de suprafață care este cea mai apropiată de corpul de apă de suprafață artificial sau puternic modificat respectiv.

Statele membre prezintă Comisiei o hartă sau hărți (în format SIG) a situării geografice a tipurilor corespunzătoare nivelurilor de clasificare cerute pe baza sistemului A.

Ecoregiuni și tipuri de corpuri de apă de suprafață

Râuri

Lacuri

Ape de tranziție

Ape de coastă

Stabilirea condițiilor de referință specifice pentru tipurile de corpuri de apă de suprafață

Pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață caracterizat în conformitate cu punctul 1.1, se stabilesc condiții fizico-chimice și hidromorfologice specifice care reprezintă valorile elementelor calitative fizico-chimice și hidromorfologice menționate la punctul 1.1 din anexa V pentru tipul respectiv de corp de apă de suprafață cu o stare ecologică foarte bună, în conformitate cu tabelul adecvat de la punctul 1.2 din anexa V. Se stabilesc condiții de referință biologice specifice reprezentând valorile elementelor calitative biologice menționate la punctul 1.1 din anexa V pentru tipul respectiv de corp de apă de suprafață cu o stare ecologică foarte bună, în conformitate cu tabelul adecvat de la punctul 1.2 din anexa V.

La aplicarea procedurii prevăzute de prezentul punct pentru corpurile de apă de suprafață puternic modificate sau artificiale, trimiterile la starea ecologică foarte bună sunt interpretate ca trimiteri la potențialul ecologic maxim definit în tabelul 1.2.5 din anexa V. Valorile potențialului ecologic maxim pentru corpurile de apă sunt revizuite la fiecare șase ani.

În sensul punctului (i) și (ii), condițiile specifice fiecărui tip și condițiile de referință biologice specifice fiecărui tip pot avea fie o bază spațială, fie un model sau pot deriva dintr-o combinație a acestor metode. Dacă aceste metode nu pot fi utilizate, statele membre pot solicita opinia unui expert pentru a stabili aceste condiții. La definirea stării ecologice foarte bune în raport cu concentrațiile anumitor poluanți sintetici, limitele de detecție sunt cele care pot fi obținute în conformitate cu tehnicile disponibile la momentul la care trebuie stabilite condițiile specifice fiecărui tip.

Pentru condițiile de referință biologice specifice fiecărui tip, bazate pe criterii spațiale, statele membre elaborează o rețea de referință pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață. Rețeaua conține un număr suficient de situri în stare foarte bună pentru a oferi un nivel de încredere suficient cu privire la valorile prevăzute pentru condițiile de referință, dată fiind variabilitatea valorilor elementelor calitative care corespund unei stări ecologice foarte bune pentru respectivul tip de corp de apă de suprafață și tehnicile bazate pe modele care trebuie aplicate conform punctului (v).

Condițiile de referință biologice specifice fiecărui tip, bazate pe modele, pot fi stabilite utilizând fie modele de prognoză, fie metode de reconstituire prin calcul. Metodele utilizează date istorice, date paleologice și alte date disponibile și oferă un nivel de încredere suficient cu privire la valorile condițiilor de referință pentru a garanta coerența și valabilitatea condițiilor astfel stabilite pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață.

Dacă este imposibilă stabilirea unor condiții de referință specifice valabile pentru un element calitativ aparținând unui tip de corpuri de apă de suprafață, având în vedere gradul ridicat de variabilitate naturală a elementului respectiv și nu doar ca urmare a variațiilor sezoniere, elementul respectiv poate fi exclus de la evaluarea stării ecologice pentru tipul de apă de suprafață respectiv. În acest caz, statele membre indică motivul excluderii în planul de gestionare a districtului hidrografic.

Identificarea presiunilor

Statele membre colectează și actualizează informații referitoare la tipul și la amploarea presiunilor antropice importante care pot apărea în corpurile de apă de suprafață din fiecare district hidrografic, în special:

Estimarea și identificarea poluărilor semnificative din surse punctiforme, în special cu substanțele enumerate în anexa VIII, care rezultă din instalațiile și activitățile urbane, industriale, agricole și de alt tip, bazate, între altele, pe informații adunate în temeiul:

articolelor 15 și 17 din Directiva 91/271/CEE;

articolelor 9 și 15 din Directiva 96/61/CE

JO L 135, 30.5.1991, p. 40. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/15/CE (JO L 67, 7.3.1998, p. 29).

și, în cadrul planului inițial de gestionare a districtului hidrografic:

articolul 11 din Directiva 76/464/CEE și

Directivele 75/440/CE, 76/160/CEE, 78/659/CEE și 79/923/CEE.

JO L 31, 5.2.1976, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.

JO L 281, 10.11.1979, p. 47. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/692/CEE (JO L 377, 31.12.1991, p. 48).

Estimarea și identificare poluărilor semnificative din sursele difuze, în special cu substanțele enumerate în anexa VIII, care rezultă din instalațiile și activitățile urbane, industriale, agricole și de alt tip, bazate, între altele, pe informații adunate în temeiul:

articolelor 3, 5 și 6 din Directiva 91/676/CEE;

JO L 375, 31.12.1991, p. 1.

articolelor 7 și 17 din Directiva 91/414/CEE;

Directivei 98/8/CE

și, în cadrul planului inițial de gestionare a districtului hidrografic:

Directivele 75/440/CEE, 76/160/CEE, 76/464/CEE, 78/659/CEE și 79/923/CEE.

Estimarea și identificarea captărilor importante de apă pentru utilizări urbane, industriale și agricole și de alt tip, inclusiv variațiile sezoniere și cererea anuală totală, precum și pierderile de apă din rețelele de distribuție.

Estimarea și identificarea impactului regularizării semnificative a debitului de apă, inclusiv transferul și devierea apei, asupra caracteristicilor generale ale debitului și asupra echilibrului hidrologic.

Identificarea modificărilor morfologice importante aduse corpurilor de apă.

Estimarea și identificarea celorlalte impacturi antropice importante asupra stării apelor de suprafață și

Estimarea structurilor de utilizare a terenurilor, inclusiv identificarea principalelor zone urbane, industriale și agricole și, după caz, a zonelor de pescuit și a pădurilor.

Evaluarea impactului

Statele membre evaluează comportamentul apei de suprafață la presiunile menționate anterior.

Statele membre utilizează informațiile colectate conform descrierii anterioare și orice alte informații pertinente, inclusiv datele de monitorizare a mediului existente, pentru a efectua o evaluare a probabilității ca un corp de apă de suprafață din districtul hidrografic respectiv să nu îndeplinească obiectivele de calitate a mediului stabilite pentru corpurile respective în temeiul articolului 4.

Pentru corpurile identificate ca prezentând un risc de nerespectare a obiectivelor de calitate a mediului, se efectuează, dacă este necesar, o caracterizare suplimentară pentru a optimiza concepția programelor de monitorizare cerute în temeiul articolului 8 și a programelor de măsuri cerute în temeiul articolului 11.

APE SUBTERANE

Caracterizare inițială

Statele membre efectuează o caracterizare inițială a tuturor corpurilor de apă subterană pentru a evalua utilizările acestora și măsura în care există riscul ca acestea să nu îndeplinească obiectivele stabilite pentru fiecare corp de apă subterană în conformitate cu articolul 4. În vederea acestei caracterizări inițiale, statele membre pot grupa corpurile de apă subterană în categorii. Această analiză poate utiliza datele hidrologice, geologice, pedologice existente, datele referitoare la utilizarea terenurilor, evacuări, captări și alte date, dar trebuie să definească:

situarea și granițele corpului sau corpurilor de apă subterană;

presiunile la care pot fi supuse corpurile de apă, inclusiv:

sursele difuze de poluare;

sursele punctiforme de poluare;

captarea;

realimentarea artificială;

caracterul general al straturilor superioare în zona de captare din care se realimentează corpul de apă subterană;

acele corpuri de apă subterană pentru care există ecosisteme terestre sau de apă de suprafață direct dependente.

Caracterizare suplimentară

Pe baza acestei caracterizări inițiale, statele membre efectuează o caracterizare suplimentară a acelor corpuri sau grupuri de corpuri de apă care au fost identificate ca prezentând un risc pentru a stabili o evaluare mai precisă a importanței acestui risc și pentru a identifica orice măsură necesară în temeiul articolului 11. În consecință, această caracterizare trebuie să cuprindă informații pertinente cu privire la impactul activității umane și, dacă este necesar, informații pertinente referitoare la:

caracteristicile geologice ale corpului de apă subterană, inclusiv întinderea și tipul unităților geologice;

caracteristicile hidrogeologice ale corpului de apă subterană, inclusiv conductivitatea hidraulică, porozitatea și gradul de închidere;

caracteristicile depozitelor superficiale și ale solurilor din zona de captare din care corpul de apă subterană se realimentează, inclusiv grosimea, porozitatea, conductivitatea hidraulică, precum și proprietățile absorbante ale depozitelor și solurilor;

caracteristicile de stratificare ale apei subterane din corpul de apă subterană;

un inventar al sistemelor de suprafață asociate, inclusiv ecosistemele terestre și corpurile de apă de suprafață cu care corpul de apă subterană este în legătură dinamică;

estimările direcțiilor și a ratelor de schimb de apă între corpul de apă subterană și sistemele de suprafață asociate;

date suficiente pentru a calcula rata medie anuală pe termen lung a realimentărilor generale;

caracterizarea compoziției chimice a apelor subterane, inclusiv specificarea contribuțiilor activităților umane. Statele membre pot utiliza tipologii pentru caracterizarea apelor subterane la stabilirea nivelurilor naturale pentru aceste corpuri de apă subterană.

Analiza impactului activității umane asupra apelor subterane

Pentru acele corpuri de apă subterană care traversează granițele între două sau mai multe state membre sau care sunt identificate pe baza caracterizării inițiale efectuate în conformitate cu punctul 2.1 ca prezentând riscul de a nu îndeplini obiectivele stabilite pentru fiecare corp de apă în temeiul articolului 4, pentru fiecare corp de apă subterană se colectează și se actualizează, dacă este necesar, următoarele informații:

amplasamentul punctelor în corpul de apă subterană utilizate la captarea apei, cu excepția:

punctelor de captare a apei din care se obține o medie mai mică de 10 m3 pe zi sau

punctelor de captare a apei destinate consumului uman din care se obține o medie mai mică de 10 m3 pe zi sau care deservesc mai puțin de 50 de persoane;

ratele medii anuale de captare din aceste puncte;

compoziția chimică a apei captate din corpul de apă subterană;

amplasamentul punctelor în corpul de apă subterană în care apa este evacuată direct;

ritmul de evacuare în astfel de puncte;

compoziția chimică a evacuărilor în corpul de apă subterană și

utilizarea terenurilor în zona sau zonele de captare din care corpul de apă subterană se realimentează, inclusiv evacuările de poluanți și modificările antropice aduse caracteristicilor de realimentare, cum devierea apei de ploaie și a scurgerilor prin impermeabilizarea solului, realimentare artificială, îndiguire sau drenare.

Analiza impactului modificărilor în nivelul apelor subterane

Statele membre identifică și acele corpuri de apă subterană pentru care trebuie specificate obiective inferioare în conformitate cu articolul 4, inclusiv rezultatul analizei efectelor stării corpului de apă asupra:

apelor de suprafață și ecosistemelor terestre asociat;

regularizării debitului apelor, protecției împotriva inundațiilor și drenării solurilor;

dezvoltării umane.

Analiza impactului poluării asupra calității apelor subterane

Statele membre identifică corpurile de apă subterană pentru care trebuie specificate obiective inferioare în conformitate cu articolul 4 alineatul (5), în cazul în care, ca urmare a efectelor activității umane, determinate în conformitate cu articolul 5 alineatul (1), corpul de apă subterană este atât de poluat, încât obținerea unei stări bune a apelor subterane din punct de vedere chimic este imposibilă sau presupune costuri disproporționate.

Corpurile de apă de suprafață din interiorul unui district hidrografic sunt definite ca aparținând uneia dintre următoarele categorii de ape de suprafață – râuri, lacuri, ape de tranziție sau de coastă – sau ca fiind corpuri de apă de suprafață artificiale sau corpuri de apă de suprafață puternic modificate.

Pentru fiecare categorie de ape de suprafață, corpurile de apă de suprafață din cadrul districtului hidrografic respectiv sunt clasificate în funcție de tip. Aceste tipuri sunt definite fie pe baza sistemului A, fie pe baza sistemului B, definite la punctul 1.2.

Dacă se utilizează sistemul A, corpurile de apă de suprafață din interiorul districtului hidrografic sunt mai întâi repartizate în ecoregiuni în conformitate cu ariile geografice definite la punctul 1.2 și indicate pe harta corespunzătoare din anexa XI. Corpurile de apă din fiecare ecoregiune sunt apoi repartizate pe tipuri de ape de suprafață în funcție de descriptorii indicați în tabelele pentru sistemul A.

Dacă se utilizează sistemul B, statele membre trebuie să obțină cel puțin același nivel de clasificare pe care l-ar obține folosind sistemul A. În mod corespunzător, corpurile de apă de suprafață din districtul hidrografic sunt clasificate pe tipuri utilizând valorile pentru descriptorii obligatorii și pentru acei descriptori sau acele combinații de descriptori opționali care sunt necesari pentru a se asigura îndeplinirea condițiilor de referință biologice specifice fiecărui tip.

Pentru corpurile de apă de suprafață artificiale sau puternic modificate, repartizarea se efectuează în conformitate cu descriptorii pentru acea categorie de ape de suprafață care este cea mai apropiată de corpul de apă de suprafață artificial sau puternic modificat respectiv.

Statele membre prezintă Comisiei o hartă sau hărți (în format SIG) a situării geografice a tipurilor corespunzătoare nivelurilor de clasificare cerute pe baza sistemului A.

Pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață caracterizat în conformitate cu punctul 1.1, se stabilesc condiții fizico-chimice și hidromorfologice specifice care reprezintă valorile elementelor calitative fizico-chimice și hidromorfologice menționate la punctul 1.1 din anexa V pentru tipul respectiv de corp de apă de suprafață cu o stare ecologică foarte bună, în conformitate cu tabelul adecvat de la punctul 1.2 din anexa V. Se stabilesc condiții de referință biologice specifice reprezentând valorile elementelor calitative biologice menționate la punctul 1.1 din anexa V pentru tipul respectiv de corp de apă de suprafață cu o stare ecologică foarte bună, în conformitate cu tabelul adecvat de la punctul 1.2 din anexa V.

La aplicarea procedurii prevăzute de prezentul punct pentru corpurile de apă de suprafață puternic modificate sau artificiale, trimiterile la starea ecologică foarte bună sunt interpretate ca trimiteri la potențialul ecologic maxim definit în tabelul 1.2.5 din anexa V. Valorile potențialului ecologic maxim pentru corpurile de apă sunt revizuite la fiecare șase ani.

În sensul punctului (i) și (ii), condițiile specifice fiecărui tip și condițiile de referință biologice specifice fiecărui tip pot avea fie o bază spațială, fie un model sau pot deriva dintr-o combinație a acestor metode. Dacă aceste metode nu pot fi utilizate, statele membre pot solicita opinia unui expert pentru a stabili aceste condiții. La definirea stării ecologice foarte bune în raport cu concentrațiile anumitor poluanți sintetici, limitele de detecție sunt cele care pot fi obținute în conformitate cu tehnicile disponibile la momentul la care trebuie stabilite condițiile specifice fiecărui tip.

Pentru condițiile de referință biologice specifice fiecărui tip, bazate pe criterii spațiale, statele membre elaborează o rețea de referință pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață. Rețeaua conține un număr suficient de situri în stare foarte bună pentru a oferi un nivel de încredere suficient cu privire la valorile prevăzute pentru condițiile de referință, dată fiind variabilitatea valorilor elementelor calitative care corespund unei stări ecologice foarte bune pentru respectivul tip de corp de apă de suprafață și tehnicile bazate pe modele care trebuie aplicate conform punctului (v).

Condițiile de referință biologice specifice fiecărui tip, bazate pe modele, pot fi stabilite utilizând fie modele de prognoză, fie metode de reconstituire prin calcul. Metodele utilizează date istorice, date paleologice și alte date disponibile și oferă un nivel de încredere suficient cu privire la valorile condițiilor de referință pentru a garanta coerența și valabilitatea condițiilor astfel stabilite pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață.

Dacă este imposibilă stabilirea unor condiții de referință specifice valabile pentru un element calitativ aparținând unui tip de corpuri de apă de suprafață, având în vedere gradul ridicat de variabilitate naturală a elementului respectiv și nu doar ca urmare a variațiilor sezoniere, elementul respectiv poate fi exclus de la evaluarea stării ecologice pentru tipul de apă de suprafață respectiv. În acest caz, statele membre indică motivul excluderii în planul de gestionare a districtului hidrografic.

articolelor 15 și 17 din Directiva 91/271/CEE;

articolelor 9 și 15 din Directiva 96/61/CE

articolul 11 din Directiva 76/464/CEE și

Directivele 75/440/CE, 76/160/CEE, 78/659/CEE și 79/923/CEE.

articolelor 3, 5 și 6 din Directiva 91/676/CEE;

articolelor 7 și 17 din Directiva 91/414/CEE;

Directivei 98/8/CE

Directivele 75/440/CEE, 76/160/CEE, 76/464/CEE, 78/659/CEE și 79/923/CEE.

situarea și granițele corpului sau corpurilor de apă subterană;

presiunile la care pot fi supuse corpurile de apă, inclusiv:

sursele difuze de poluare;

sursele punctiforme de poluare;

captarea;

realimentarea artificială;

caracterul general al straturilor superioare în zona de captare din care se realimentează corpul de apă subterană;

acele corpuri de apă subterană pentru care există ecosisteme terestre sau de apă de suprafață direct dependente.

sursele difuze de poluare;

sursele punctiforme de poluare;

captarea;

realimentarea artificială;

caracteristicile geologice ale corpului de apă subterană, inclusiv întinderea și tipul unităților geologice;

caracteristicile hidrogeologice ale corpului de apă subterană, inclusiv conductivitatea hidraulică, porozitatea și gradul de închidere;

caracteristicile depozitelor superficiale și ale solurilor din zona de captare din care corpul de apă subterană se realimentează, inclusiv grosimea, porozitatea, conductivitatea hidraulică, precum și proprietățile absorbante ale depozitelor și solurilor;

caracteristicile de stratificare ale apei subterane din corpul de apă subterană;

un inventar al sistemelor de suprafață asociate, inclusiv ecosistemele terestre și corpurile de apă de suprafață cu care corpul de apă subterană este în legătură dinamică;

estimările direcțiilor și a ratelor de schimb de apă între corpul de apă subterană și sistemele de suprafață asociate;

date suficiente pentru a calcula rata medie anuală pe termen lung a realimentărilor generale;

caracterizarea compoziției chimice a apelor subterane, inclusiv specificarea contribuțiilor activităților umane. Statele membre pot utiliza tipologii pentru caracterizarea apelor subterane la stabilirea nivelurilor naturale pentru aceste corpuri de apă subterană.

amplasamentul punctelor în corpul de apă subterană utilizate la captarea apei, cu excepția:

punctelor de captare a apei din care se obține o medie mai mică de 10 m3 pe zi sau

punctelor de captare a apei destinate consumului uman din care se obține o medie mai mică de 10 m3 pe zi sau care deservesc mai puțin de 50 de persoane;

ratele medii anuale de captare din aceste puncte;

compoziția chimică a apei captate din corpul de apă subterană;

amplasamentul punctelor în corpul de apă subterană în care apa este evacuată direct;

ritmul de evacuare în astfel de puncte;

compoziția chimică a evacuărilor în corpul de apă subterană și

utilizarea terenurilor în zona sau zonele de captare din care corpul de apă subterană se realimentează, inclusiv evacuările de poluanți și modificările antropice aduse caracteristicilor de realimentare, cum devierea apei de ploaie și a scurgerilor prin impermeabilizarea solului, realimentare artificială, îndiguire sau drenare.

punctelor de captare a apei din care se obține o medie mai mică de 10 m3 pe zi sau

punctelor de captare a apei destinate consumului uman din care se obține o medie mai mică de 10 m3 pe zi sau care deservesc mai puțin de 50 de persoane;

apelor de suprafață și ecosistemelor terestre asociat;

regularizării debitului apelor, protecției împotriva inundațiilor și drenării solurilor;

dezvoltării umane.

ANEXA IIIANALIZA ECONOMICĂ

ANEXA III

ANALIZA ECONOMICĂ

Analiza economică trebuie să conțină informații suficiente și suficient de detaliate (luând în considerare costurile asociate colectării de date relevante) pentru:

a face calculele relevante necesare pentru a lua în considerare, în temeiul articolului 9, principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, având în vedere prognozele pe termen lung referitoare la furnizarea și cererea de apă în districtele hidrografice și, acolo unde este cazul:

estimarea volumului, prețurilor și costurilor asociate serviciilor legate de utilizarea apei și

estimarea investițiilor relevante, inclusiv prevederea unor astfel de investiții;

a identifica, pe baza costului potențial, cea mai eficientă combinație de măsuri privind utilizările apei care să fie inclusă în programul de măsuri stabilit în conformitate cu articolul 11.

a face calculele relevante necesare pentru a lua în considerare, în temeiul articolului 9, principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, având în vedere prognozele pe termen lung referitoare la furnizarea și cererea de apă în districtele hidrografice și, acolo unde este cazul:

estimarea volumului, prețurilor și costurilor asociate serviciilor legate de utilizarea apei și

estimarea investițiilor relevante, inclusiv prevederea unor astfel de investiții;

a identifica, pe baza costului potențial, cea mai eficientă combinație de măsuri privind utilizările apei care să fie inclusă în programul de măsuri stabilit în conformitate cu articolul 11.

estimarea volumului, prețurilor și costurilor asociate serviciilor legate de utilizarea apei și

estimarea investițiilor relevante, inclusiv prevederea unor astfel de investiții;

ANEXA IVZONE PROTEJATE

ANEXA IV

ZONE PROTEJATE

Registrul zonelor protejate prevăzut la articolul 6 include următoarele tipuri de zone protejate:

zonele desemnate pentru captarea apei destinate consumului uman în aplicarea articolului 7;

zonele desemnate pentru protecția speciilor acvatice cu importanță economică;

corpurile de apă desemnate ca ape pentru recreere, inclusiv zonele desemnate ca ape de îmbăiere în temeiul Directivei 76/160/CEE;

zonele sensibile la nutrienți, inclusiv zonele desemnate ca vulnerabile în temeiul Directivei 91/676/CEE și zonele desemnate ca sensibile în temeiul Directivei 91/271/CEE, precum și

zonele desemnate pentru protecția habitatelor sau a speciilor, în care menținerea sau îmbunătățirea stării apelor este un factor important al acestei protecții, inclusiv siturile Natura 2000 relevante desemnate în temeiul Directivei 92/43/CEE și al Directivei 79/409/CEE.

JO L 206, 22.7.1992, p. 7. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/62/CE (JO L 305, 8.11.1997, p. 42).

JO L 103, 25.4.1979, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/49/CE (JO L 223, 13.8.1997, p. 9).

Versiunea prescurtată a registrului care trebuie inserată în planul de gestionare a districtului hidrografic trebuie să includă hărți care să indice situarea fiecărei zone protejate, precum și indicarea legislației comunitare, interne sau locale, pe baza căreia au fost desemnate aceste zone.

zonele desemnate pentru captarea apei destinate consumului uman în aplicarea articolului 7;

zonele desemnate pentru protecția speciilor acvatice cu importanță economică;

corpurile de apă desemnate ca ape pentru recreere, inclusiv zonele desemnate ca ape de îmbăiere în temeiul Directivei 76/160/CEE;

zonele sensibile la nutrienți, inclusiv zonele desemnate ca vulnerabile în temeiul Directivei 91/676/CEE și zonele desemnate ca sensibile în temeiul Directivei 91/271/CEE, precum și

zonele desemnate pentru protecția habitatelor sau a speciilor, în care menținerea sau îmbunătățirea stării apelor este un factor important al acestei protecții, inclusiv siturile Natura 2000 relevante desemnate în temeiul Directivei 92/43/CEE și al Directivei 79/409/CEE.

ANEXA V

ANEXA V

STAREA APELOR DE SUPRAFAȚĂ

Elemente calitative pentru clasificarea stării ecologice

Râuri

Parametri biologici

Compoziția și abundența florei acvatice

Compoziția și abundența faunei bentonice nevertebrate

Compoziția, abundența și structura pe vârste a faunei piscicole

Parametri hidromorfologici care susțin parametrii biologici

Regim hidrologic

cantitatea și dinamica debitului

legături cu corpurile de apă subterană

Continuitatea râului

Condiții morfologice

variații în adâncimea și deschiderea râului

structura și substratul patului râului

structura zonei riverane

Parametri fizico-chimici generali care susțin parametrii biologici

Condiții termice

Condiții de oxigenare

Salinitate

Acidifiere

Concentrația nutrienților

Lacuri

Parametri biologici

Compoziția, abundența și biomasa fitoplanctonului

Compoziția și abundența florei acvatice (alta decât fitoplanctonul)

Compoziția și abundența faunei bentonice nevertebrate

Compoziția, abundența și structura pe vârste a faunei piscicole

Parametri hidromorfologici care susțin parametrii biologici

Regim hidrologic

cantitatea și dinamica debitului

timpul de rezidență

legături cu corpurile de apă subterană

Condiții morfologice

variații în adâncimea lacului

cantitatea, structura și substratul patului lacului

structura malului lacului

Parametri fizico-chimici generali care susțin parametrii biologici

Transparență

Condiții termice

Condiții de oxigenare

Salinitate

Acidifiere

Concentrația nutrienților

Ape tranzitorii

Parametri biologici

Compoziția, abundența și biomasa fitoplanctonului

Compoziția și abundența florei acvatice (alta decât fitoplanctonul)

Compoziția și abundența faunei bentonice nevertebrate

Compoziția și abundența faunei piscicole

Parametri hidromorfologici care susțin parametrii biologici

Condiții morfologice

variații în adâncime

cantitatea, structura și substratul patului

structura zonei delimitate de maree

Regimul mareei

fluxul de apă dulce

expunerea la valuri

Parametri fizico-chimici generali care susțin parametrii biologici

Transparență

Condiții termice

Condiții de oxigenare

Salinitate

Concentrația nutrienților

Ape costiere

Parametri biologici

Compoziția, abundența și biomasa fitoplanctonului

Compoziția și abundența florei acvatice (alta decât fitoplanctonul)

Compoziția și abundența faunei bentonice nevertebrate

Parametri hidromorfologici care susțin parametrii biologici

Condiții morfologice

variații în adâncime

structura și substratul patului de coastă

structura zonei delimitate de maree

Regimul mareei

direcția curenților dominanți

expunerea la valuri

Parametri fizico-chimici generali care susțin parametrii biologici

Transparență

Condiții termice

Condiții de oxigenare

Salinitate

Concentrația nutrienților

Corpuri de apă de suprafață artificiale și puternic modificate

Elementele calitative care se aplică corpurilor de apă de suprafață artificiale sau puternic modificate sunt cele care se aplică acelei categorii de apă de suprafață naturală (din cele patru descrise anterior) care se aseamănă cel mai bine cu corpul de apă de suprafață artificial sau puternic modificat respectiv.

Definiții normative ale clasificărilor stării ecologice

Definiții generale pentru râuri, lacuri, ape de tranziție și ape de coastă

Apele care au o stare inferioară celei medii sunt clasificate ca având o calitate slabă sau foarte slabă.

Apele care prezintă modificări majore ale valorilor elementelor calitative biologice pentru tipul de corpuri de apă de suprafață și în cazul cărora comunitățile biologice relevante diferă substanțial față de cele asociate în mod normal cu tipul respectiv de corpuri de apă de suprafață în condiții neperturbate sunt clasificate ca având o calitate slabă.

Apele care prezintă modificări importante ale valorilor elementelor calitative biologice pentru tipul de corpuri de apă de suprafață și în cazul cărora lipsesc părți importante ale comunităților biologice relevante asociate în mod normal cu tipul de corp de apă de suprafață respectiv în condiții neperturbate sunt clasificate ca având o calitate foarte slabă.

Definiții ale stărilor ecologice foarte bună, bună și medie a râurilor

Definiții ale stărilor ecologice foarte bună, bună și medie a lacurilor

Definiții ale stărilor ecologice foarte bună, bună și medie a apelor de tranziție

Definiții ale stării ecologice foarte bună, bună și medie a apelor de coastă

Definiții ale potențialului ecologic maxim, bun și acceptabil al corpurilor de apă puternic modificate sau artificiale

Procedură pentru stabilirea standardelor de calitate chimică de către statele membre

La determinarea standardelor de calitate a mediului pentru poluanții enumerați la punctele 1-9 din anexa VIII pentru protecția elementelor de biota acvatice, statele membre acționează în conformitate cu dispozițiile care urmează. Standardele pot fi stabilite pentru apă, sedimente sau biota.

Dacă este posibil, este necesar să se obțină atât datele acute, cât și cele cronice pentru categoriile taxonomice menționate mai jos, care sunt pertinente pentru tipul de corp de apă respectiv, precum și pentru orice alte categorii taxonomice acvatice pentru care există date. Setul de bază pentru categoriile taxonomice este format din:

alge și/sau vegetație macrofită;

Daphnia sau organisme reprezentative pentru apele saline;

pești.

Stabilirea standardelor de calitate a mediului

La stabilirea limitei maxime pentru concentrația medie anuală, se aplică următoarea procedură:

statele membre stabilesc, în fiecare caz, factorii de siguranță adecvați în funcție de natura și de calitatea datelor disponibile și de orientările de la punctul 3.3.1 din partea a II-a a Documentului de orientare tehnică pentru Directiva 93/67/CEE a Comisiei referitoare la evaluarea riscurilor pentru substanțe notificate noi și pentru Regulamentul (CE) nr. 1488/94 al Comisiei privind evaluarea riscurilor prezentate de substanțele existente, precum și factorii de securitate indicați în tabelul următor:

dacă există date referitoare la persistență și bioacumulare, acestea sunt luate în considerare la determinarea valorii finale a standardului de calitate a mediului;

standardul astfel determinat trebuie comparat cu toate probele din studiile de teren. Când apar anomalii, se revizuiește derivarea, pentru a permite calcularea unui factor de siguranță mai precis;

standardul determinat este revizuit de alți specialiști și prezentat publicului pentru consultare, inclusiv pentru a permite calcularea unui factor de siguranță mai precis.

Monitorizarea stării ecologice și chimice a apelor de suprafață

Rețeaua de monitorizare a apelor de suprafață este stabilită în conformitate cu cerințele articolului 8. Rețeaua de monitorizare este astfel concepută încât să ofere o privire de ansamblu coerentă și completă asupra stării ecologice și chimice din fiecare district hidrografic și să permită clasificarea corpurilor de apă în cinci clase conforme definițiilor normative de la punctul 1.2. În planul de gestionare a districtului hidrografic, statele membre furnizează una sau mai multe hărți ale rețelei de monitorizare a apelor de suprafață.

Pe baza analizei caracteristicilor și a studierii impactului în conformitate cu articolul 5 și anexa II, statele membre întocmesc, pentru fiecare perioadă la care se referă planul de gestionare a districtului hidrografic, un program de control al monitorizării și un program de controale operaționale. În unele cazuri, există necesitatea ca statele membre să întocmească, de asemenea, programe de controale de investigare.

Statele membre monitorizează parametrii care indică starea fiecărui element calitativ pertinent. La selectarea parametrilor pentru elementele calitative biologice, statele membre identifică nivelul taxonomic adecvat pentru a obține un grad suficient de fiabilitate și de precizie, necesar pentru clasificarea elementelor calitative. Valorile estimative ale nivelurilor de fiabilitate și precizie ale rezultatelor obținute pe baza programelor de monitorizare sunt indicate în plan.

În cazul în care rețeaua de monitorizare implică, în locul punctelor de prelevare locale, observarea Pământului și teledetecția sau alte tehnici inovatoare, harta rețelei de monitorizare include informații despre elementele calitative și corpurile de apă sau grupurile de corpuri de apă care au fost monitorizate prin astfel de metode de monitorizare. Se face trimitere la standardele CEN, standardele ISO sau alte standarde internaționale sau naționale care au fost aplicate pentru a se asigura că datele temporale și spațiale obținute sunt la fel de fiabile ca cele obținute prin metode convenționale de monitorizare aplicate în puncte de prelevare și de măsurare locale.

Statele membre pot aplica metode de prelevare pasivă pentru monitorizarea poluanților chimici, atunci când este cazul, în special în scopul screeningului și pentru evaluarea pe termen lung, cu condiția ca respectivele metode de prelevare să nu subestimeze concentrațiile de poluanți pentru care se aplică standarde de calitate a mediului și, prin urmare, să identifice în mod fiabil faptul că nu s-a atins starea bună și ca analiza chimică a probelor de apă, de biotă sau de sedimente, în conformitate cu standardele de calitate a mediului aplicate, să fie efectuată ori de câte ori se constată că nu s-a obținut o stare bună. Statele membre pot să aplice, în aceleași condiții, și metode de monitorizare bazate pe efecte.

Conceperea controlului de monitorizare

Obiectiv

Statele membre întocmesc programe de control de monitorizare pentru a furniza informații în vederea:

completării și validării procedurii de studiere a impactului descrisă în anexa II;

conceperii eficiente și efective a viitoarelor programe de monitorizare;

evaluării modificărilor pe termen lung ale condițiile naturale și

evaluării modificărilor pe termen lung care rezultă dintr-o activitate antropică răspândită.

Rezultatele acestor controale sunt revizuite și utilizate, împreună cu procedura de studiere a impactului descrisă în anexa II, pentru a determina cerințele pentru programele de monitorizare din planurile de gestionare a bazinelor hidrografice actuale și viitoare.

Selectarea punctelor de control

Pentru a oferi o evaluare a stării generale a apelor de suprafață din fiecare zonă de captare sau sub-zonă de captare din bazinul hidrografic respectiv, se monitorizează un număr suficient de corpuri de apă de suprafață. La selectarea acestor corpuri, statele membre se asigură că, după caz, monitorizarea se efectuează în puncte unde:

rata debitului este reprezentativă pentru districtul hidrografic în ansamblu, inclusiv punctele de pe râurile mari în care zona de captare depășește 2500 km2;

volumul de apă prezent este reprezentativ pentru districtul hidrografic, inclusiv în cazul lacurilor sau al rezervoarelor întinse;

corpuri de apă semnificative depășesc granița statului membru;

sunt identificate situri în conformitate cu Decizia 77/795/CEE privind schimbul de informații și

în alte situri necesare pentru a estima cantitatea de poluanți transferată peste granițele statului membru și care pătrunde în mediul maritim.

Selectarea elementelor calitative

Controlul de monitorizare este efectuat pentru fiecare sit de monitorizare pe o perioadă de un an, pe parcursul perioadei acoperite de planul de gestionare a bazinului hidrografic. Controlul de monitorizare acoperă următoarele:

parametrii indicatori pentru toate elementele calitative biologice;

parametrii indicatori pentru toate elementele calitative hidromorfologice;

parametrii indicatori pentru toate elementele calitative fizico-chimice;

substanțele prioritare care sunt evacuate sau se depun în alt mod în bazinul sau subbazinul hidrografic;

poluanții specifici bazinelor hidrografice.

În cazul în care exercițiul anterior de control de monitorizare a arătat că respectivul corp de apă a atins starea bună și că nu există dovezi, în urma analizei impactului activității umane, astfel cum este menționată în anexa II, că impacturile asupra corpului de apă s-au modificat, controlul de monitorizare se efectuează o dată în cursul perioadei acoperite de trei planuri consecutive de gestionare a bazinului hidrografic.

Conceperea controalelor operaționale

Se efectuează controale operaționale pentru toate corpurile de apă care, fie pe baza evaluării de impact efectuate în conformitate cu anexa II, fie în urma unui control de monitorizare, sunt identificate ca prezentând riscul de a nu atinge obiectivele de mediu specifice prevăzute la articolul 4 și pentru corpurile de apă în care sunt evacuate sau se depun în alt mod substanțe prioritare sau în care sunt evacuați sau se depun în alt mod în cantități semnificative poluanți specifici bazinelor hidrografice. Pentru substanțele prioritare, punctele de control sunt selectate în conformitate cu dispozițiile legale care stabilesc standardul de calitate a mediului pentru substanțele în cauză. În toate celelalte cazuri, inclusiv pentru substanțele prioritare pentru care legislația nu oferă indicații specifice, punctele de control sunt selectate după cum urmează:

stabilirii stării acelor corpuri de apă identificate ca prezentând riscul de a nu-și îndeplini obiectivele de mediu și

a evaluării modificărilor suferite de starea corpurilor ca urmare a programului de măsuri.

Programul poate fi modificat pe perioada acoperită de planul de gestionare a districtului hidrografic pe baza informațiilor obținute în cadrul cerințelor din anexa II sau din prezenta anexă, în special pentru a permite o reducere a frecvenței controalelor atunci când un impact se dovedește a nu fi semnificativ sau când presiunea în cauză este înlăturată.

Selectarea siturilor de control

Controalele operaționale sunt efectuate pentru toate corpurile de apă care, fie pe baza unui studiu de impact efectuat în conformitate cu anexa II, fie pe baza unui control de monitorizare, sunt identificate ca prezentând riscul de a nu-și îndeplini obiectivele de mediu prevăzute la articolul 4 și pentru acele corpuri de apă în care sunt evacuate substanțe incluse pe lista de substanțe prioritare. Pentru substanțele incluse pe lista de substanțe prioritare, punctele de control sunt selectate în conformitate cu dispozițiile legale care stabilesc standardul de calitate a mediului pentru substanțele în cauză. În toate celelalte cazuri, inclusiv pentru substanțe incluse pe lista de substanțe prioritare pentru care legislația nu oferă indicații specifice, punctele de control sunt selectate după cum urmează:

pentru corpurile amenințate de presiuni considerabile ale unor surse punctiforme, puncte de control în număr suficient pentru a evalua amploarea și impactul sursei punctiforme. Dacă un corp de apă este supus mai multor presiuni din surse punctiforme, punctele de control pot fi selectate în vederea evaluării amplorii și impactului acestor presiuni în ansamblu;

pentru corpurile amenințate de presiuni considerabile ale unor surse difuze, puncte de control în număr suficient, în cadrul unor corpuri de apă selectate, pentru a evalua amploarea și impactul sursei difuze. Corpurile sunt selectate astfel încât să fie reprezentative pentru riscurile relative de apariție a presiunii din sursele difuze și pentru riscurile relative de a nu obține o stare bună a apelor de suprafață;

pentru corpurile amenințate de presiuni considerabile ale unor surse hidromorfologice, puncte de control în număr suficient, în cadrul unor corpuri selectate, pentru a evalua amploarea și impactul presiunilor hidromorfologice. Selectarea corpurilor trebuie să ofere indicii despre impactul global al presiunilor hidromorfologice la care sunt supuse toate corpurile de apă.

Selectarea elementelor calitative

Pentru a evalua amploarea presiunii la care sunt supuse corpurile de apă, statele membre controlează acele elemente calitative care permit identificarea presiunilor la care este supus corpul sau corpurile de apă respective. Pentru a evalua impactul acestor presiuni, statele membre controlează, după caz:

parametrii care permit identificarea elementului calitativ biologic sau a elementelor calitative biologice cel(e) mai sensibil(e) la presiunile la care sunt supuse corpurile de apă;

toate substanțele prioritare evacuate sau depuse în alt mod în corpurile de apă și toți poluanții specifici bazinelor hidrografice evacuați sau depuși în alt mod în corpurile de apă în cantități semnificative;

parametrii care permit identificarea elementului calitativ hidromorfologic cel mai sensibil la presiunea identificată.

Conceperea controalelor de investigare

Obiectiv

Controalele de investigare sunt efectuate:

atunci când nu se cunoaște motivul depășirii parametrilor;

atunci când controlul de monitorizare arată că obiectivele menționate în articolul 4 pentru un corp de apă nu pot fi realizate și nu a fost încă stabilit un control operațional pentru a determina cauzele pentru care un corp de apă nu îndeplinește obiectivele de mediu sau

pentru a identifica amploarea și impactul poluărilor accidentale.

Aceste controale furnizează informațiile necesare pentru întocmirea unui program de măsuri în vederea realizării obiectivelor de mediu și de măsuri speciale de remediere a efectelor poluării accidentale.

Frecvența controalelor

Pe perioada controlului de monitorizare, se aplică parametrilor indicatori ai elementelor calitative fizico-chimice frecvențele de control menționate în continuare, cu excepția cazului când se justifică intervale mai mari pe baza cunoștințelor tehnice și a avizului experților. Pentru elementele calitative biologice sau hidromorfologice, controlul este efectuat cel puțin o dată pe durata perioadei controlului de monitorizare.

Pentru controalele operaționale, frecvența controalelor necesară pentru oricare dintre parametri este determinată de statele membre astfel încât să ofere date suficiente pentru o evaluare sigură a stării elementului calitativ relevant. Cu titlu orientativ, controalele trebuie efectuate la intervale care să nu depășească perioadele indicate în tabelul de mai jos, cu excepția cazului când se justifică intervale mai mari pe baza cunoștințelor tehnice și a avizului experților.

Frecvențele sunt alese astfel încât să se obțină un nivel de fiabilitate și de precizie acceptabil. Evaluarea fiabilității și preciziei atinse de sistemul de control utilizat este indicată în planul de gestionare a districtului hidrografic.

Frecvența controalelor se ajustează, dacă este necesar, pentru a ține seama de variabilitatea parametrilor care rezultă din variația condițiilor antropice și naturale.

Momentele în care se efectuează controalele sunt stabilite astfel încât să se țină seama de impactul variațiilor sezoniere ale utilizării substanțelor sau ale nivelurilor apei asupra rezultatelor controalelor și, astfel, să se asigure că rezultatele reflectă în mod eficient orice modificare a corpului de apă cauzată de presiunile antropice și de variațiile climatice. În ceea ce privește substanțele prioritare ale căror concentrații sunt susceptibile de a atinge valori de vârf în intervale scurte ca urmare a fluctuațiilor sezoniere ale utilizării lor, controalele se efectuează, în aceste perioade de vârf, la intervale mai scurte decât în cazul altor substanțe, dacă este necesar, pentru a se asigura că se obțin informații adecvate cu privire la concentrația acestor substanțe.

Controale suplimentare pentru zonele protejate

Programele de control prevăzute anterior sunt completate în vederea îndeplinirii următoarelor cerințe:

Puncte de captare a apei potabile

Corpurile de apă de suprafață definite în temeiul articolului 7 (captarea apei potabile), care furnizează o medie zilnică mai mare de 100 m3 sunt desemnate ca puncte de control și fac obiectul controalelor suplimentare necesare pentru a îndeplini cerințele articolului respectiv. Controalele efectuate asupra acestor corpuri se referă la toate substanțele prioritare evacuate și restul substanțelor evacuate în cantități semnificative care ar putea afecta starea corpului de apă și care sunt controlate în temeiul dispozițiilor directivei privind apa potabilă. Controalele sunt efectuate cu următoarea frecvență:

Zone de habitat și zone de protejare a speciilor

Corpurile de apă care formează aceste zone sunt incluse în programul de controale operaționale menționat anterior, dacă, pe baza evaluării impactului și a controlului de monitorizare, acestea sunt identificate ca prezentând riscul de a nu îndeplini obiectivele de mediu prevăzute la articolul 4. Controalele au rolul de a evalua amploarea și impactul tuturor presiunilor semnificative relevante la care sunt supuse aceste corpuri și, acolo unde este cazul, de a evalua modificările care apar în starea acestor corpuri ca urmare a programului de măsuri. Controalele continuă până când zonele se conformează cerințelor referitoare la apă ale legislației pe baza căreia sunt desemnate și îndeplinesc obiectivele prevăzute la articolul 4.

Standarde pentru controlul elementelor calitative

Metodele utilizate pentru controlul parametrilor tip se vor conforma cu standardele internaționale enumerate mai jos în ceea ce privește controlul sau cu alte standarde naționale sau internaționale care asigură furnizarea de date de calitate științifică și comparabilitate echivalente.

Standarde pentru prelevarea elementelor calitative biologice

Metode generice de utilizat în coroborare cu metodele specifice prevăzute în standardele referitoare la următoarele elemente calitative biologice:

Standarde pentru fitoplancton

Standarde pentru macrofite și fitobentos

Standarde pentru nevertebrate bentonice

Standarde pentru pești

Standarde pentru parametrii hidromorfologici

Standarde pentru parametrii fizico-chimici

Oricare standarde CEN/ISO relevante.

Clasificarea și prezentarea stărilor ecologice

Comparabilitatea rezultatelor monitorizării biologice

Statele membre stabilesc sisteme de control pentru a estima valorile elementelor calitative biologice specificate pentru fiecare categorie de apă de suprafață sau pentru corpurile de apă de suprafață artificiale și puternic modificate. La aplicarea procedurii prezentate în continuare corpurilor de apă artificiale sau puternic modificate, trimiterile la starea ecologică trebuie interpretate ca trimiteri la potențialul ecologic. Aceste sisteme pot utiliza anumite specii sau grupuri de specii reprezentative pentru elementul calitativ în ansamblu.

Pentru a asigura comparabilitatea sistemelor de control, rezultatele sistemelor utilizate de fiecare stat membru se exprimă ca indici de calitate ecologice în scopul clasificării stării ecologice. Acești indici reprezintă relația dintre valorile parametrilor biologici înregistrați pentru un anumit corp de apă de suprafață și valorile acestor parametri în condițiile de referință aplicabile corpului respectiv. Indicele este exprimat ca valoare numerică între zero și unu, starea ecologică foarte bună fiind reprezentată de valorile apropiate de unu, iar starea ecologică deteriorată de valorile apropiate de zero.

Fiecare stat divide scala indicilor de calitate ecologică din propriul sistem de control, pentru fiecare categorie de ape de suprafață, în cinci clase variind de la o stare ecologică foarte bună la o stare deteriorată, în conformitate cu punctul 1.2, alocând o valoare numerică fiecărei delimitări dintre clase. Valoarea delimitării între clasele de stare ecologică foarte bună și bună, precum și valoarea delimitării între clasele de stare ecologică bună și medie sunt stabilite prin exercițiul de intercalibrare descris mai jos.

Comisia facilitează exercițiul de intercalibrare pentru a asigura stabilirea coerentă a delimitărilor între clase în conformitate cu definițiile normative de la punctul 1.2 și pentru a asigura comparabilitatea între statele membre.

În cadrul acestui exercițiu, Comisia facilitează schimbul de informații între statele membre care duce la identificarea unei serii de situri în fiecare ecoregiune de pe teritoriul Comunității; aceste situri formează o rețea de intercalibrare. Rețeaua cuprinde siturile selectate dintr-o serie de tipuri de corpuri de apă de suprafață prezente în fiecare ecoregiune. Pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață selectat, rețeaua cuprinde cel puțin două situri corespunzând limitei dintre definițiile normative ale stării foarte bună și bună și cel puțin două situri corespunzând limitei dintre definițiile normative ale stării bună și medie. Siturile sunt selectate cu avizul experților, pe baza unor inspecții mixte și a oricăror informații disponibile.

Fiecare sistem de control al unui stat membru se aplică acelor situri din rețeaua de intercalibrare care se află în ecoregiune și care, în același timp, aparțin tipului de corpuri de apă de suprafață pentru care sistemul se aplică în conformitate cu cerințele prezentei directive. Rezultatele acestei aplicări sunt utilizate pentru a stabili valorile numerice pentru delimitările între clase în fiecare sistem de control al unui stat membru.

Comisia elaborează un proiect de registru al siturilor pentru a forma rețeaua de intercalibrare. Registrul final al siturilor este stabilit în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 21 alineatul (2).

Comisia și statele membre încheie exercițiul de intercalibrare în termen de 18 luni de la data publicării registrului final.

Rezultatele exercițiului de intercalibrare și valorile pentru clasificările sistemului de control al statelor membre stabilite în conformitate cu punctele (i)-(viii) se publică în termen de șase luni de la adoptarea actului de punere în aplicare în conformitate cu articolul 21.

Prezentarea rezultatelor controalelor și clasificarea stărilor ecologice și a potențialului ecologic

Statele membre indică, printr-un punct negru pe hartă, și acele corpuri de apă în cazul cărora imposibilitatea de a obține o stare bună sau un potențial ecologic bun se datorează nerespectării unuia sau mai multor standarde de calitate care au fost stabilite pentru corpul de apă respectiv cu privire la anumiți poluanți sintetici și nesintetici specifici (în conformitate cu regimul de conformitate stabilit de statul membru).

Statele membre pot pune la dispoziție hărți suplimentare care să prezinte informații privind calitatea ecologică pentru unul sau mai multe dintre următoarele elemente calitative, separat:

parametri biologici;

parametri hidromorfologici care susțin parametrii biologici;

parametri fizico-chimici care susțin parametrii biologici.

Statele membre pot de asemenea pune la dispoziție hărți sau tabele care să indice gradul de modificare în ceea ce privește elementele calitative respective în comparație cu ciclul de planificare anterior.

Prezentarea rezultatelor controalelor și clasificarea stării chimice

Un corp de apă se înregistrează ca având o stare chimică bună în cazul în care are o stare chimică bună a apei de suprafață, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 24. În caz contrar, corpul respectiv este înregistrat ca nereușind să atingă o stare chimică bună.

Statele membre pot pune la dispoziție hărți suplimentare care să prezinte informații privind starea chimică pentru una sau mai multe dintre următoarele substanțe separat de informațiile pentru restul substanțelor identificate în partea A din anexa I la Directiva 2008/105/CE:

substanțele prioritare identificate în partea A din anexa I la Directiva 2008/105/CE drept substanțe care se comportă ca substanțe persistente, bioacumulative și toxice omniprezente (PBT omniprezente);

substanțele prioritare nou-identificate cu ocazia ultimei revizuiri efectuate de Comisie în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din prezenta directivă;

substanțele prioritare pentru care s-au stabilit SCM-uri revizuite și mai stricte cu ocazia ultimei revizuiri efectuate în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din prezenta directivă;

substanțele identificate ca poluanți specifici bazinelor hidrografice în conformitate cu articolul 8d din Directiva 2008/105/CE și pe baza evaluării presiunilor și a impactului asupra corpurilor de apă de suprafață efectuate în conformitate cu anexa II la prezenta directivă.

Statele membre pot prezenta și amploarea oricărei devieri de la valorile SCM pentru substanțele menționate la literele (a)-(d) de la primul paragraf în cadrul planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice. Statele membre care pun la dispoziție astfel de hărți suplimentare urmăresc să asigure posibilitatea ca acestea să fie comparate între ele la nivelul bazinului hidrografic și la nivelul Uniunii.

APE SUBTERANE

Starea cantitativă a apelor subterane

Parametri pentru clasificarea stării cantitative a apelor subterane

Regimul nivelului de apă subterană

Definiția stării cantitative bune

Monitorizarea stării cantitative a apelor subterane

Rețeaua de monitorizare a nivelului apelor subterane

Rețeaua de monitorizare a apelor subterane este realizată în conformitate cu cerințele articolelor 7 și 8. Rețeaua de monitorizare trebuie concepută astfel încât să ofere o estimare fiabilă a stării cantitative a tuturor corpurilor sau grupurilor de corpuri de apă subterane, inclusiv evaluarea resurselor de apă subterană disponibile. În planul de gestionare a districtului hidrografic, statele membre includ una sau mai multe hărți indicând rețeaua de monitorizare a apei subterane.

În cazul în care rețeaua de monitorizare implică, în locul punctelor de prelevare locale, metode de observare a Pământului și teledetecția sau alte tehnici inovatoare, se face trimitere la standardele CEN, standardele ISO sau alte standarde internaționale sau naționale care au fost aplicate pentru a se asigura că datele temporale și spațiale obținute sunt la fel de fiabile ca cele obținute prin metode convenționale de monitorizare aplicate în puncte de prelevare locale.

Densitatea punctelor de control

Rețeaua include suficiente puncte de monitorizare reprezentative pentru a evalua nivelul apei în fiecare corp sau grup de corpuri de ape subterane, luând în considerare variațiile de realimentare pe termen scurt și lung, în special:

pentru corpurile de apă subterană identificate ca prezentând riscul de a nu atinge obiectivele de mediu prevăzute la articolul 4, asigură o densitate suficientă a punctelor de monitorizare pentru a evalua impactul captărilor și al evacuărilor la nivelul apei subterane;

pentru corpurile de apă subterană în care apa subterană traversează granița unui stat membru, asigură suficiente puncte de monitorizare pentru a evalua direcția și debitul apei subterane la traversarea graniței statului membru respectiv.

Frecvența monitorizării

Observațiile se efectuează cu o frecvență suficientă pentru a permite evaluarea stării cantitative a fiecărui corp sau grup de corpuri de ape subterane, luând în considerare variațiile de realimentare pe termen scurt și lung, în special:

pentru corpurile de apă subterană identificate ca prezentând riscul de a nu atinge obiectivele de mediu prevăzute la articolul 4, asigură o frecvență suficientă a punctelor de monitorizare pentru a evalua impactul captărilor și al evacuărilor la nivelul apei subterane;

pentru corpurile de apă subterană în care apa subterană traversează granița unui stat membru, asigură suficiente puncte de monitorizare pentru a evalua direcția și debitul apei subterane la traversarea graniței statului membru respectiv.

Interpretarea și prezentarea stării cantitative a apelor subterane

Rezultatele obținute din rețeaua de monitorizare pentru un corp sau un grup de corpuri de ape subterane sunt utilizate pentru a evalua starea cantitativă a corpului sau grupului de corpuri respective. Sub rezerva punctului 2.5, statele membre furnizează o hartă cu evaluarea respectivă a stării cantitative a corpului de apă subterană, indicată prin culorile următoare:

Starea chimică a apelor subterane

Parametri pentru examinarea stării chimice a apelor subterane

Conductivitate

Concentrația poluanților

Monitorizarea stării chimice a apelor subterane

Rețeaua de monitorizare a apelor subterane

Rețeaua de monitorizare a apelor subterane este realizată în conformitate cu cerințele articolelor 7 și 8. Rețeaua de monitorizare trebuie concepută astfel încât să ofere o imagine coerentă și globală asupra stării chimice a apelor subterane din fiecare district hidrografic și să permită detectarea prezenței tendințelor ascendente pe termen lung ale poluării induse antropic.

Pe baza caracterizării și a evaluării impactului efectuate în conformitate cu articolul 5 și anexa II, pentru fiecare perioadă la care se referă un plan de gestionare a districtului hidrografic, statele membre întocmesc un program de control de monitorizare. Rezultatele acestui program sunt utilizate pentru întocmirea unui program de controale operaționale, aplicabil pe perioada rămasă din plan.

Evaluarea nivelului de fiabilitate și de precizie a rezultatelor obținute pe baza programelor de control este indicată în plan.

În cazul în care rețeaua de monitorizare implică, în locul punctelor de prelevare locale, observarea Pământului și teledetecția sau alte tehnici inovatoare, se face trimitere la standardele CEN, standardele ISO sau alte standarde internaționale sau naționale care au fost aplicate pentru a se asigura că datele temporale și spațiale obținute sunt la fel de fiabile ca cele obținute prin metode convenționale de monitorizare aplicate în puncte de prelevare locale.

Controlul de monitorizare

Obiectiv

Controlul de monitorizare este efectuat în vederea:

completării și validării procedurii studiului de impact;

furnizării de informații care să fie utilizate la evaluarea tendințelor pe termen lung, atât ca rezultat al modificării condițiile naturale, cât și ca urmare a activității antropice.

Selectarea punctelor de control

Trebuie ales un număr suficient de puncte de control pentru fiecare din categoriile următoare:

corpurile identificate ca prezentând un grad de risc ca urmare a exercițiului de caracterizare întreprins în conformitate cu anexa II;

corpurile care traversează granița unui stat membru.

Selectarea parametrilor

Următorii parametri esențiali sunt controlați în toate corpurile de apă subterane selectate:

conținutul în oxigen;

valoarea pH-ului;

conductivitatea;

nitrați;

amoniu.

În cazul corpurilor care sunt identificate în conformitate cu anexa II ca prezentând un risc semnificativ de a nu atinge o stare bună, se controlează și acei parametri care indică impactul acestor presiuni.

În cazul corpurilor transfrontaliere, se controlează acei parametri care sunt relevanți pentru protecția tuturor utilizărilor posibile ale cursului de apă subterană.

Controale operaționale

Obiectiv

Se efectuează controale operaționale în perioadele dintre programele de control de monitorizare în vederea:

stabilirii stării chimice a tuturor corpurilor sau grupurilor de corpuri de apă subterană identificate ca prezentând un grad de risc;

stabilirii prezenței oricărei tendințe ascendente pe termen lung induse antropic ale concentrației oricărui poluant.

Selectarea punctelor de control

Se efectuează controale operaționale pentru toate corpurile sau grupurile de corpuri de apă subterană care, pe baza studiului de impact efectuat în conformitate cu anexa II și a unui control de monitorizare, sunt identificate ca prezentând riscul de a nu atinge obiectivele prevăzute la articolul 4. Selectarea punctelor de control trebuie să reflecte, de asemenea, evaluarea măsurii în care datele obținute de la punctul de control respectiv sunt reprezentative pentru calitatea corpului sau corpurilor de apă subterană în cauză.

Frecvența controalelor

Controalele operaționale se efectuează în perioadele dintre programele de control de monitorizare, cu o frecvență suficientă pentru a detecta impactul presiunilor în cauză, inclusiv, după caz, al variației sezoniere a utilizării substanțelor și al variațiilor de realimentare pe termen scurt și lung care ar putea afecta parametrii stării chimice, și cu o frecvență de cel puțin o dată pe an, cu excepția cazului în care ar fi justificate intervale mai mari pe baza cunoștințelor tehnice și a avizului experților, în special dacă se poate demonstra că, în ani succesivi, nu a fost detectată nicio depășire sau tendință ascendentă susținută pentru un anumit parametru.

Identificarea tendințelor poluanților

Statele membre utilizează datele obținute prin monitorizare și controale operaționale pentru a identifica tendințele ascendente pe termen lung induse antropic ale concentrațiilor poluanților, precum și inversarea acestor tendințe. Se stabilește anul sau perioada de bază începând cu care se calculează identificarea tendinței. Calcularea tendințelor se face pentru un corp de apă sau, după caz, pentru un grup de corpuri de apă subterană. Inversarea unei tendințe trebuie demonstrată statistic, declarându-se și nivelul de fiabilitate asociat cu identificarea respectivă.

Interpretarea și prezentarea stării chimice a apelor subterane

Pentru evaluarea stării chimice a apelor subterane, rezultatele obținute din punctele individuale de monitorizare dintr-un corp de apă subterană sunt totalizate pentru corp ca întreg. Valoarea medie a rezultatelor monitorizării în fiecare punct din corpul sau grupul de corpuri de apă subterană se calculează pentru următorii parametri:

parametrii chimici pentru care au fost stabilite standarde de calitate în anexa I la Directiva 2006/118/CE;

parametrii chimici pentru care au fost stabilite valori prag naționale în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/118/CE;

parametrii chimici pentru care au fost stabilite valori prag la nivelul Uniunii în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2006/118/CE.

Valorile medii menționate la primul paragraf se utilizează pentru a se demonstra conformitatea cu o stare chimică bună a apelor subterane, definită prin trimitere la standardele de calitate și la valorile prag menționate la primul paragraf.

Sub rezerva punctului 2.5, statele membre furnizează o hartă pe care starea chimică a apelor subterane este indicată prin culori, după cum urmează:

slabă: roșu

bună: verde

Statele membre pot pune la dispoziție hărți suplimentare care să prezinte informații privind starea chimică pentru una sau mai multe dintre următoarele substanțe separat de informațiile pentru restul substanțelor identificate în Directiva 2006/118/CE:

substanțele nou-identificate cu ocazia ultimei revizuiri efectuate în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2006/118/CE;

substanțele pentru care se stabilesc standarde de calitate (SC) sau valori prag revizuite și mai stricte în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2006/118/CE.

Statele membre pot prezenta și amploarea oricărei devieri de la SC-urile sau valorile prag pentru substanțele menționate la literele (a) și (b) de la primul paragraf în cadrul planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice. Statele membre care pun la dispoziție astfel de hărți suplimentare urmăresc să asigure posibilitatea ca acestea să fie comparate între ele la nivelul bazinului hidrografic și la nivelul Uniunii.

Statele membre indică, de asemenea, printr-un punct negru pe hartă, corpurile de apă care sunt supuse unei tendințe de creștere semnificativă și durabilă a concentrației oricărui poluant ca urmare a impactului activităților umane. Inversarea unei astfel de tendințe se indică printr-un punct albastru pe hartă.

Aceste hărți se includ în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice.

Prezentarea stării apelor subterane

În planul de gestionare a districtului hidrografic, statele membre prevăd o hartă care să indice, pentru fiecare corp sau grup de corpuri de apă subterană, starea cantitativă și starea chimică a corpului sau grupului de corpuri în cauză, cu ajutorul culorilor, în conformitate cu cerințele stabilite la punctele 2.2.4 și 2.4.5. Statele membre pot alege să nu includă hărți separate pentru punctul 2.2.4 și 2.4.5., în acest caz indicând pe harta cerută la prezentul punct, în conformitate cu cerințele stabilite la punctul 2.4.5, acele corpuri care sunt supuse unei tendințe ascendente durabile și bine definite a concentrației oricărui poluant sau orice inversare a unei astfel de tendințe.

alge și/sau vegetație macrofită;

Daphnia sau organisme reprezentative pentru apele saline;

pești.

statele membre stabilesc, în fiecare caz, factorii de siguranță adecvați în funcție de natura și de calitatea datelor disponibile și de orientările de la punctul 3.3.1 din partea a II-a a Documentului de orientare tehnică pentru Directiva 93/67/CEE a Comisiei referitoare la evaluarea riscurilor pentru substanțe notificate noi și pentru Regulamentul (CE) nr. 1488/94 al Comisiei privind evaluarea riscurilor prezentate de substanțele existente, precum și factorii de securitate indicați în tabelul următor:

dacă există date referitoare la persistență și bioacumulare, acestea sunt luate în considerare la determinarea valorii finale a standardului de calitate a mediului;

standardul astfel determinat trebuie comparat cu toate probele din studiile de teren. Când apar anomalii, se revizuiește derivarea, pentru a permite calcularea unui factor de siguranță mai precis;

standardul determinat este revizuit de alți specialiști și prezentat publicului pentru consultare, inclusiv pentru a permite calcularea unui factor de siguranță mai precis.

completării și validării procedurii de studiere a impactului descrisă în anexa II;

conceperii eficiente și efective a viitoarelor programe de monitorizare;

evaluării modificărilor pe termen lung ale condițiile naturale și

evaluării modificărilor pe termen lung care rezultă dintr-o activitate antropică răspândită.

rata debitului este reprezentativă pentru districtul hidrografic în ansamblu, inclusiv punctele de pe râurile mari în care zona de captare depășește 2500 km2;

volumul de apă prezent este reprezentativ pentru districtul hidrografic, inclusiv în cazul lacurilor sau al rezervoarelor întinse;

corpuri de apă semnificative depășesc granița statului membru;

sunt identificate situri în conformitate cu Decizia 77/795/CEE privind schimbul de informații și

parametrii indicatori pentru toate elementele calitative biologice;

parametrii indicatori pentru toate elementele calitative hidromorfologice;

parametrii indicatori pentru toate elementele calitative fizico-chimice;

substanțele prioritare care sunt evacuate sau se depun în alt mod în bazinul sau subbazinul hidrografic;

poluanții specifici bazinelor hidrografice.

stabilirii stării acelor corpuri de apă identificate ca prezentând riscul de a nu-și îndeplini obiectivele de mediu și

a evaluării modificărilor suferite de starea corpurilor ca urmare a programului de măsuri.

pentru corpurile amenințate de presiuni considerabile ale unor surse punctiforme, puncte de control în număr suficient pentru a evalua amploarea și impactul sursei punctiforme. Dacă un corp de apă este supus mai multor presiuni din surse punctiforme, punctele de control pot fi selectate în vederea evaluării amplorii și impactului acestor presiuni în ansamblu;

pentru corpurile amenințate de presiuni considerabile ale unor surse difuze, puncte de control în număr suficient, în cadrul unor corpuri de apă selectate, pentru a evalua amploarea și impactul sursei difuze. Corpurile sunt selectate astfel încât să fie reprezentative pentru riscurile relative de apariție a presiunii din sursele difuze și pentru riscurile relative de a nu obține o stare bună a apelor de suprafață;

pentru corpurile amenințate de presiuni considerabile ale unor surse hidromorfologice, puncte de control în număr suficient, în cadrul unor corpuri selectate, pentru a evalua amploarea și impactul presiunilor hidromorfologice. Selectarea corpurilor trebuie să ofere indicii despre impactul global al presiunilor hidromorfologice la care sunt supuse toate corpurile de apă.

parametrii care permit identificarea elementului calitativ biologic sau a elementelor calitative biologice cel(e) mai sensibil(e) la presiunile la care sunt supuse corpurile de apă;

toate substanțele prioritare evacuate sau depuse în alt mod în corpurile de apă și toți poluanții specifici bazinelor hidrografice evacuați sau depuși în alt mod în corpurile de apă în cantități semnificative;

parametrii care permit identificarea elementului calitativ hidromorfologic cel mai sensibil la presiunea identificată.

atunci când nu se cunoaște motivul depășirii parametrilor;

atunci când controlul de monitorizare arată că obiectivele menționate în articolul 4 pentru un corp de apă nu pot fi realizate și nu a fost încă stabilit un control operațional pentru a determina cauzele pentru care un corp de apă nu îndeplinește obiectivele de mediu sau

pentru a identifica amploarea și impactul poluărilor accidentale.

Statele membre stabilesc sisteme de control pentru a estima valorile elementelor calitative biologice specificate pentru fiecare categorie de apă de suprafață sau pentru corpurile de apă de suprafață artificiale și puternic modificate. La aplicarea procedurii prezentate în continuare corpurilor de apă artificiale sau puternic modificate, trimiterile la starea ecologică trebuie interpretate ca trimiteri la potențialul ecologic. Aceste sisteme pot utiliza anumite specii sau grupuri de specii reprezentative pentru elementul calitativ în ansamblu.

Pentru a asigura comparabilitatea sistemelor de control, rezultatele sistemelor utilizate de fiecare stat membru se exprimă ca indici de calitate ecologice în scopul clasificării stării ecologice. Acești indici reprezintă relația dintre valorile parametrilor biologici înregistrați pentru un anumit corp de apă de suprafață și valorile acestor parametri în condițiile de referință aplicabile corpului respectiv. Indicele este exprimat ca valoare numerică între zero și unu, starea ecologică foarte bună fiind reprezentată de valorile apropiate de unu, iar starea ecologică deteriorată de valorile apropiate de zero.

Fiecare stat divide scala indicilor de calitate ecologică din propriul sistem de control, pentru fiecare categorie de ape de suprafață, în cinci clase variind de la o stare ecologică foarte bună la o stare deteriorată, în conformitate cu punctul 1.2, alocând o valoare numerică fiecărei delimitări dintre clase. Valoarea delimitării între clasele de stare ecologică foarte bună și bună, precum și valoarea delimitării între clasele de stare ecologică bună și medie sunt stabilite prin exercițiul de intercalibrare descris mai jos.

Comisia facilitează exercițiul de intercalibrare pentru a asigura stabilirea coerentă a delimitărilor între clase în conformitate cu definițiile normative de la punctul 1.2 și pentru a asigura comparabilitatea între statele membre.

În cadrul acestui exercițiu, Comisia facilitează schimbul de informații între statele membre care duce la identificarea unei serii de situri în fiecare ecoregiune de pe teritoriul Comunității; aceste situri formează o rețea de intercalibrare. Rețeaua cuprinde siturile selectate dintr-o serie de tipuri de corpuri de apă de suprafață prezente în fiecare ecoregiune. Pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață selectat, rețeaua cuprinde cel puțin două situri corespunzând limitei dintre definițiile normative ale stării foarte bună și bună și cel puțin două situri corespunzând limitei dintre definițiile normative ale stării bună și medie. Siturile sunt selectate cu avizul experților, pe baza unor inspecții mixte și a oricăror informații disponibile.

Fiecare sistem de control al unui stat membru se aplică acelor situri din rețeaua de intercalibrare care se află în ecoregiune și care, în același timp, aparțin tipului de corpuri de apă de suprafață pentru care sistemul se aplică în conformitate cu cerințele prezentei directive. Rezultatele acestei aplicări sunt utilizate pentru a stabili valorile numerice pentru delimitările între clase în fiecare sistem de control al unui stat membru.

Comisia elaborează un proiect de registru al siturilor pentru a forma rețeaua de intercalibrare. Registrul final al siturilor este stabilit în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 21 alineatul (2).

Comisia și statele membre încheie exercițiul de intercalibrare în termen de 18 luni de la data publicării registrului final.

Rezultatele exercițiului de intercalibrare și valorile pentru clasificările sistemului de control al statelor membre stabilite în conformitate cu punctele (i)-(viii) se publică în termen de șase luni de la adoptarea actului de punere în aplicare în conformitate cu articolul 21.

Statele membre indică, printr-un punct negru pe hartă, și acele corpuri de apă în cazul cărora imposibilitatea de a obține o stare bună sau un potențial ecologic bun se datorează nerespectării unuia sau mai multor standarde de calitate care au fost stabilite pentru corpul de apă respectiv cu privire la anumiți poluanți sintetici și nesintetici specifici (în conformitate cu regimul de conformitate stabilit de statul membru).

Statele membre pot pune la dispoziție hărți suplimentare care să prezinte informații privind calitatea ecologică pentru unul sau mai multe dintre următoarele elemente calitative, separat:

parametri biologici;

parametri hidromorfologici care susțin parametrii biologici;

parametri fizico-chimici care susțin parametrii biologici.

parametri biologici;

parametri hidromorfologici care susțin parametrii biologici;

parametri fizico-chimici care susțin parametrii biologici.

substanțele prioritare identificate în partea A din anexa I la Directiva 2008/105/CE drept substanțe care se comportă ca substanțe persistente, bioacumulative și toxice omniprezente (PBT omniprezente);

substanțele prioritare nou-identificate cu ocazia ultimei revizuiri efectuate de Comisie în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din prezenta directivă;

substanțele prioritare pentru care s-au stabilit SCM-uri revizuite și mai stricte cu ocazia ultimei revizuiri efectuate în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din prezenta directivă;

substanțele identificate ca poluanți specifici bazinelor hidrografice în conformitate cu articolul 8d din Directiva 2008/105/CE și pe baza evaluării presiunilor și a impactului asupra corpurilor de apă de suprafață efectuate în conformitate cu anexa II la prezenta directivă.

pentru corpurile de apă subterană identificate ca prezentând riscul de a nu atinge obiectivele de mediu prevăzute la articolul 4, asigură o densitate suficientă a punctelor de monitorizare pentru a evalua impactul captărilor și al evacuărilor la nivelul apei subterane;

pentru corpurile de apă subterană în care apa subterană traversează granița unui stat membru, asigură suficiente puncte de monitorizare pentru a evalua direcția și debitul apei subterane la traversarea graniței statului membru respectiv.

pentru corpurile de apă subterană identificate ca prezentând riscul de a nu atinge obiectivele de mediu prevăzute la articolul 4, asigură o frecvență suficientă a punctelor de monitorizare pentru a evalua impactul captărilor și al evacuărilor la nivelul apei subterane;

pentru corpurile de apă subterană în care apa subterană traversează granița unui stat membru, asigură suficiente puncte de monitorizare pentru a evalua direcția și debitul apei subterane la traversarea graniței statului membru respectiv.

completării și validării procedurii studiului de impact;

furnizării de informații care să fie utilizate la evaluarea tendințelor pe termen lung, atât ca rezultat al modificării condițiile naturale, cât și ca urmare a activității antropice.

corpurile identificate ca prezentând un grad de risc ca urmare a exercițiului de caracterizare întreprins în conformitate cu anexa II;

corpurile care traversează granița unui stat membru.

conținutul în oxigen;

valoarea pH-ului;

conductivitatea;

nitrați;

amoniu.

stabilirii stării chimice a tuturor corpurilor sau grupurilor de corpuri de apă subterană identificate ca prezentând un grad de risc;

stabilirii prezenței oricărei tendințe ascendente pe termen lung induse antropic ale concentrației oricărui poluant.

parametrii chimici pentru care au fost stabilite standarde de calitate în anexa I la Directiva 2006/118/CE;

parametrii chimici pentru care au fost stabilite valori prag naționale în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/118/CE;

parametrii chimici pentru care au fost stabilite valori prag la nivelul Uniunii în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2006/118/CE.

slabă: roșu

bună: verde

substanțele nou-identificate cu ocazia ultimei revizuiri efectuate în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2006/118/CE;

substanțele pentru care se stabilesc standarde de calitate (SC) sau valori prag revizuite și mai stricte în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2006/118/CE.

ANEXA VILISTA MĂSURILOR CE TREBUIE INCLUSE ÎN PROGRAMELE DE MĂSURI

ANEXA VI

LISTA MĂSURILOR CE TREBUIE INCLUSE ÎN PROGRAMELE DE MĂSURI

PARTEA A

Măsurile impuse în aplicarea următoarelor directive:

Directiva 76/160/CEE referitoare la apele de îmbăiere;

Directiva 79/409/CEE referitoare la păsările sălbatice;

JO L 103, 25.4.1979, p. 1.

Directiva 80/778/CEE referitoare la apele potabile, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/83/CE;

Directiva 96/82/CE referitoare la riscurile de accidente majore (Seveso);

JO L 10, 14.1.1997, p. 13.

Directiva 85/337/CEE referitoare la evaluarea impactului asupra mediului;

JO L 175, 5.7.1985, p. 40. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE (JO L 73, 14.3.1997, p. 5).

Directiva 86/278/CEE referitoare la nămolurile de epurare;

JO L 181, 8.7.1986, p. 6.

Directiva 91/271/CEE privind tratarea apelor urbane reziduale;

Directiva 91/414/CEE referitoare la produsele fitofarmaceutice;

Directiva 91/676/CEE referitoare la nitrați;

Directiva 92/43/CEE referitoare la habitate;

JO L 206, 22.7.1992, p. 7.

Directiva 96/61/CE privind prevenirea și controlul integrat al poluării.

PARTEA B

Următoarea listă neexhaustivă enumeră măsurile suplimentare pe care statele membre le pot include, pentru fiecare district hidrografic, în programul de măsuri prevăzut la articolul 11 alineatul (4):

instrumente legislative;

instrumente administrative;

instrumente economice sau fiscale;

acorduri de mediu negociate;

valori limită de emisie;

coduri de bune practici;

recrearea și refacerea zonelor umede;

controale ale captărilor;

măsuri de gestionare a cererii, între altele, promovarea unei producții agricole adaptate, cum ar fi recoltele care necesită un volum scăzut de apă în zonele afectate de secetă;

măsuri privind eficacitatea și reciclarea, între altele, promovarea tehnologiilor care promovează o utilizare eficientă a apei în industrie, precum și a unor tehnici de irigare cu economie de apă;

proiecte de construcție;

uzine de desalinizare;

proiecte de refacere;

realimentarea artificială a acviferelor;

proiecte educaționale;

proiecte de cercetare, dezvoltare și demonstrative;

alte măsuri pertinente.

Directiva 76/160/CEE referitoare la apele de îmbăiere;

Directiva 79/409/CEE referitoare la păsările sălbatice;

Directiva 80/778/CEE referitoare la apele potabile, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/83/CE;

Directiva 96/82/CE referitoare la riscurile de accidente majore (Seveso);

Directiva 85/337/CEE referitoare la evaluarea impactului asupra mediului;

Directiva 86/278/CEE referitoare la nămolurile de epurare;

Directiva 91/271/CEE privind tratarea apelor urbane reziduale;

Directiva 91/414/CEE referitoare la produsele fitofarmaceutice;

Directiva 91/676/CEE referitoare la nitrați;

Directiva 92/43/CEE referitoare la habitate;

Directiva 96/61/CE privind prevenirea și controlul integrat al poluării.

instrumente legislative;

instrumente administrative;

instrumente economice sau fiscale;

acorduri de mediu negociate;

valori limită de emisie;

coduri de bune practici;

recrearea și refacerea zonelor umede;

controale ale captărilor;

măsuri de gestionare a cererii, între altele, promovarea unei producții agricole adaptate, cum ar fi recoltele care necesită un volum scăzut de apă în zonele afectate de secetă;

măsuri privind eficacitatea și reciclarea, între altele, promovarea tehnologiilor care promovează o utilizare eficientă a apei în industrie, precum și a unor tehnici de irigare cu economie de apă;

proiecte de construcție;

uzine de desalinizare;

proiecte de refacere;

realimentarea artificială a acviferelor;

proiecte educaționale;

proiecte de cercetare, dezvoltare și demonstrative;

alte măsuri pertinente.

ANEXA VIIPLAN DE GESTIONARE A DISTRICTULUI HIDROGRAFIC

ANEXA VII

PLAN DE GESTIONARE A DISTRICTULUI HIDROGRAFIC

Planurile de gestionare a districtului hidrografic includ următoarele elemente:

O descriere generală a caracteristicilor districtului hidrografic, impuse de dispozițiile articolului 5 și ale anexei II, incluzând:

pentru apele de suprafață:

o hartă indicând situarea și limitele corpurilor de apă;

o hartă indicând ecoregiunile și tipurile de corpuri de apă de suprafață din cadrul districtului hidrografic;

identificarea condițiilor de referință pentru tipurile de apă de suprafață;

pentru apele subterane:

o hartă indicând situarea și limitele corpurilor de apă.

O scurtă prezentare a presiunilor importante și a impactului activității umane asupra stării apelor de suprafață și a apelor subterane, inclusiv:

o estimare a poluării din surse punctiforme;

o estimare a poluării din surse difuze, inclusiv o scurtă prezentare a utilizării solurilor;

o estimare a presiunilor asupra stării cantitative a apelor, inclusiv a captărilor;

o analiză a altor impacturi ale activității umane asupra stării apelor.

Identificarea și reprezentarea cartografică a zonelor protejate prevăzute la articolul 6 și în anexa IV.

O hartă a rețelelor de monitorizare realizate în sensul articolului 8 și al anexei V, precum și o reprezentare cartografică a rezultatelor programelor de monitorizare puse în aplicare în temeiul dispozițiilor menționate anterior cu privire la starea:

apelor de suprafață (stare ecologică și stare chimică);

apelor subterane (stare chimică și stare cantitativă);

zonelor protejate;

O listă a obiectivelor de mediu stabilite în temeiul articolului 4 pentru apele de suprafață, apele subterane și zonele protejate, inclusiv, în special, identificarea situațiilor în care s-a recurs la articolul 4 alineatele (4), (5), (6) și (7) și informațiile asociate impuse de articolul respectiv.

O scurtă prezentare a analizei economice a utilizării apei, impusă de articolul 5 și de anexa III.

O scurtă prezentare a programului sau a programelor de măsuri adoptate în temeiul articolului 11, inclusiv a modalităților de realizare a obiectivelor stabilite în temeiul articolului 4:

o scurtă prezentare a măsurilor impuse pentru punerea în aplicare a legislației comunitare cu privire la protecția apei;

un raport privind demersurile și măsurile practice întreprinse în aplicarea principiului recuperării costurilor utilizării apei în conformitate cu articolul 9;

o scurtă prezentare a măsurilor luate pentru a îndeplini cerințele articolului 7;

o scurtă prezentare a controalelor captării și îndiguirii apelor, inclusiv o trimitere la registrele și identificările cazurilor în care s-au acordat derogări în temeiul articolului 11 alineatul (3) litera (e);

o scurtă prezentare a controalelor adoptate pentru evacuările din surse punctiforme și pentru alte activități cu impact asupra stării apelor în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (3) literele (g) și (i);

o identificare a cazurilor în care evacuările directe în apele subterane au fost autorizate în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (3) litera (j);

o scurtă prezentare a măsurilor luate în conformitate cu articolul 16 cu privire la substanțele prioritare;

o scurtă prezentare a măsurilor luate pentru a preveni sau a reduce impactul poluărilor accidentale;

o scurtă prezentare a măsurilor luate în temeiul articolului 11 alineatul (5) pentru corpurile de apă pentru care există probabilitatea să nu atingă obiectivele stabilite în articolul 4;

detalii privind măsurile suplimentare considerate necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de mediu stabilite;

detalii privind măsurile luate pentru a evita intensificarea poluării apelor maritime în conformitate cu articolul 11 alineatul (6);

Un registru al celorlalte programe și planuri de gestionare mai detaliate adoptate pentru districtul hidrografic cu privire la sub-districte (sub-bazine), sectoare, probleme sau tipuri de apă speciale, precum și un rezumat al conținutului acestora.

O scurtă prezentare a măsurilor luate pentru informarea și consultarea publicului, a rezultatelor acestora și a modificărilor aduse în consecință planului.

O listă a autorităților competente în conformitate cu anexa I.

(1) Punctele de contact și procedurile pentru obținerea documentației de fond și a informațiilor menționate în articolul 14 alineatul (1), în special detalii cu privire la măsurile de control adoptate în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) literele (g) și (i) și datele reale de control colectate în conformitate cu articolul 8 și cu anexa V.

Prima actualizare a planului de gestionare a bazinului, precum și actualizările ulterioare trebuie să includă și:

o scurtă prezentare a oricărei modificări sau actualizări apărute după data publicării versiunii anterioare a planului, inclusiv o scurtă prezentare a revizuirilor care trebuie efectuate în temeiul articolului 4 alineatele (4), (5), (6) și (7);

o evaluare a progreselor înregistrate în realizarea obiectivelor de mediu, inclusiv o reprezentare cartografică a rezultatelor monitorizării pentru perioada planului anterior, însoțită de explicații pentru orice obiectiv de mediu care nu au fost atins;

o scurtă prezentare motivată a oricărei măsuri prevăzute într-o versiune anterioară a planului, care nu a fost în final pusă în aplicare;

o scurtă prezentare a oricărei măsuri tranzitorii adoptate în aplicarea articolului 11 alineatul (5) de la data publicării versiunii anterioare a planului;

o scurtă prezentare a măsurilor adoptate pentru a se ține seama de sugestiile de îmbunătățire făcute de Comisie, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (c), în ceea ce privește planul anterior.

o hartă indicând situarea și limitele corpurilor de apă;

o hartă indicând ecoregiunile și tipurile de corpuri de apă de suprafață din cadrul districtului hidrografic;

identificarea condițiilor de referință pentru tipurile de apă de suprafață;

o hartă indicând situarea și limitele corpurilor de apă.

o estimare a poluării din surse punctiforme;

o estimare a poluării din surse difuze, inclusiv o scurtă prezentare a utilizării solurilor;

o estimare a presiunilor asupra stării cantitative a apelor, inclusiv a captărilor;

o analiză a altor impacturi ale activității umane asupra stării apelor.

ANEXA VIIILISTA ORIENTATIVĂ A PRINCIPALILOR POLUANȚI

ANEXA VIII

LISTA ORIENTATIVĂ A PRINCIPALILOR POLUANȚI

Compuși organohalogenați și substanțe care pot forma compuși de acest tip în mediul acvatic.

Compuși organofosforici.

Compuși organostanici.

Substanțe și preparate sau compușii de descompunere ai acestora, pentru care s-a demonstrat caracterul cancerigen sau mutagen sau proprietățile care pot afecta funcțiile steroidogene, tiroidiene, de reproducere sau alte funcții de tip endocrin în sau prin intermediul mediului acvatic.

Hidrocarburi persistente și substanțe organice toxice persistente și bioacumulabile.

Cianuri.

Metale și compușii acestora.

Arsenul și compușii acestuia.

Biocide și produse fitofarmaceutice.

Materii în suspensie.

Substanțe care contribuie la eutrofizare (în special nitrații și fosfații).

Substanțe care au o influență negativă asupra condițiilor de oxigenare (și pot fi măsurate utilizând parametri cum ar fi CBO, CCO etc.).

Microorganisme, gene sau material genetic care reflectă prezența unor microorganisme rezistente la agenți antimicrobieni, în special microorganisme patogene pentru oameni sau animale.

ANEXA IXVALORI LIMITĂ DE EMISIE ȘI STANDARDE DE CALITATE A MEDIULUI

ANEXA IX

VALORI LIMITĂ DE EMISIE ȘI STANDARDE DE CALITATE A MEDIULUI

Valorile limită și obiectivele de calitate stabilite în cadrul directivelor adoptate pe baza directivei referitoare la substanțele periculoase (76/464/CEE) sunt considerate valori limită de emisie standarde de calitate a mediului în sensul prezentei directive. Aceste valori și obiective sunt stabilite în următoarele directive:

directiva referitoare la evacuările de mercur (82/176/CEE);

JO L 81, 27.3.1982, p. 29.

directiva referitoare la evacuările de cadmiu (83/513/CEE);

JO L 291, 24.10.1983, p. 1.

directiva referitoare la mercur (84/156/CEE);

JO L 74, 17.3.1984, p. 49.

directiva referitoare la evacuările de hexaclorciclohexan (84/491/CEE) și

JO L 274, 17.10.1984, p. 11.

directiva referitoare la evacuările de substanțe periculoase (86/280/CEE).

JO L 181, 4.7.1986, p. 16.

directiva referitoare la evacuările de mercur (82/176/CEE);

directiva referitoare la evacuările de cadmiu (83/513/CEE);

directiva referitoare la mercur (84/156/CEE);

directiva referitoare la evacuările de hexaclorciclohexan (84/491/CEE) și

directiva referitoare la evacuările de substanțe periculoase (86/280/CEE).

ANEXA X

ANEXA X

ANEXA XI

ANEXA XI

HARTA A

Sistemul A: Ecoregiuni pentru râuri și lacuri

Guadalupe/MartinicaGuyana franceză21Reunion23192220151618142517981224101113457136

Guadalupe/Martinica

Guyana franceză

Reunion

Regiunea iberico-macaroneziană

Munții Pirinei

Italia, Corsica și Malta

Munții Alpi

Balcanii vestici dinarici

Balcanii vestici eleni

Balcanii estici

Podișurile vestice

Podișurile centrale

Munții Carpați

Pusta ungară

Regiunea pontică

Câmpiile vestice

Câmpiile centrale

Regiunea baltică

Câmpiile estice

Irlanda și Irlanda de Nord

Regatul Unit

Islanda

Regiunile înalte boreale

Tundra

Scutul fino-scandinav

Taigaua

Munții Caucaz

Depresiunea Caspică

HARTA B

Sistemul A: Ecoregiuni pentru apele de tranziție și apele de coastă

324516Guyana francezăReunionGuadalupe/Martinica

Oceanul Atlantic

Marea Norvegiei

Marea Barents

Marea Nordului

Marea Baltică

Marea Mediterană

Guyana franceză

Reunion

Guadalupe/Martinica

NOTA COMISIEI

Comisia, în raportul său conform articolului 17 alineatul (3), cu ajutorul statelor membre, va include un studiu cost-profit.

Regiunea iberico-macaroneziană

Munții Pirinei

Italia, Corsica și Malta

Munții Alpi

Balcanii vestici dinarici

Balcanii vestici eleni

Balcanii estici

Podișurile vestice

Podișurile centrale

Munții Carpați

Pusta ungară

Regiunea pontică

Câmpiile vestice

Câmpiile centrale

Regiunea baltică

Câmpiile estice

Irlanda și Irlanda de Nord

Regatul Unit

Islanda

Regiunile înalte boreale

Tundra

Scutul fino-scandinav

Taigaua

Munții Caucaz

Depresiunea Caspică

Oceanul Atlantic

Marea Norvegiei

Marea Barents

Marea Nordului

Marea Baltică

Marea Mediterană

Sistemul A

Sistemul B

Sistemul A

Sistemul B

Sistemul A

Sistemul B

Sistemul A

Sistemul B

Tabelul 9

Elemente calitative biologice

Elemente calitative hidromorfologice

Elemente calitative fizico-chimice generale

Elemente calitative biologice

Elemente calitative hidromorfologice

Elemente calitative fizico-chimice generale

Elemente calitative biologice

Elemente calitative hidromorfologice

Elemente calitative fizico-chimice generale

Elemente calitative biologice

Elemente calitative hidromorfologice

Elemente calitative fizico-chimice generale

Tabelul 22

Tabelul 23

Tabelul 24

Tabelul 25

Tabelul 26

Tabelul 27

Tabelul 28

Tabelul 29

Tabelul 30

Tabelul 31

Tabelul 32

Tabelul 33

Tabelul 34

Tabelul 35

2.3.2.Definirea stării chimice bune a apelor subterane

LISTA SUBSTANȚELOR PRIORITARE DIN DOMENIUL POLITICII APEI