Directiva 1999/92/CE a Parlamentului European Și a Consiliului din 16 decembrie 1999 privind cerințele minime pentru îmbunătățirea protecției sănătății și securității lucrătorilor expuși unui potențial risc în medii explozive [a cincisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 137 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei, înaintată după consultarea cu Comitetul consultativ pentru securitate, igienă și protecția sănătății la locul de muncă și cu organul permanent pentru securitate și sănătate în industria minieră și alte industrii extractive,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social,

după consultarea Comitetului Regiunilor,

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 21 octombrie 1999,

articolul 137 din tratat prevede că, prin intermediul directivelor, Consiliul poate adopta cerințe minime pentru a încuraja îmbunătățiri, în special în mediul de lucru, pentru a garanta un nivel mai bun de protecție a sănătății și securității lucrătorilor;

în conformitate cu termenii articolului menționat, aceste directive trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și legale care ar îngreuna constituirea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii;

îmbunătățirea securității, igienei și sănătății la locul de muncă este un obiectiv care nu ar trebui să fie subordonat considerațiilor pur economice;

concordanța cu cerințele minime pentru îmbunătățirea securității și protecției sănătății lucrătorilor aflați în potențial pericol în medii explozive este esențială dacă se urmărește asigurarea securității și protecției sănătății lucrătorilor;

prezenta directivă este o directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă; în consecință, dispozițiile directivei menționate, în special cele privind informarea lucrătorilor, consultarea și participarea lucrătorilor, precum și formarea acestora, pot fi aplicate în totalitate în cazurile în care lucrătorii sunt expuși unui potențial risc în medii explozive, fără a aduce atingere dispozițiilor mai restrictive sau speciale conținute în prezenta directivă;

prezenta directivă constituie un element concret în cadrul realizării dimensiunii sociale a pieței interne;

Directiva 94/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 martie 1994 privind armonizarea legislației statelor membre cu privire la echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive prevede pregătirea unei directive adiționale în temeiul articolului 137 din tratat privind, în special, pericolele de explozie cauzate de anumite utilizări și tipuri și metode de instalare a echipamentelor;

protecția împotriva exploziilor prezintă o importanță deosebită pentru securitate; întrucât exploziile pun în pericol viețile și sănătatea lucrătorilor ca urmare a efectelor necontrolate ale flăcărilor și presiunii, a prezenței produșilor de reacție nocivi și a consumului de oxigen din aerul pe care trebuie să îl respire lucrătorii;

stabilirea unei strategii coerente pentru prevenirea exploziilor presupune ca măsurile organizatorice să completeze măsurile tehnice luate la locul de muncă; Directiva 89/391/CEE prevede ca angajatorul să fie în posesia unei evaluări a riscurilor asupra sănătății și securității lucrătorilor la locul de muncă; din această cerință rezultă că directiva prevede că angajatorul trebuie să elaboreze un document sau un set de documente privind protecția împotriva exploziilor, care să satisfacă cerințele minime menționate de prezenta directivă și să îl (le) actualizeze; documentul privind protecția împotriva exploziilor include identificarea pericolelor, evaluarea riscurilor și definirea măsurilor specifice care urmează să fie luate pentru a proteja sănătatea și securitatea lucrătorilor expuși riscului în atmosfere explozive, în conformitate cu articolul 9 din Directiva 89/391/CEE; documentul privind protecția împotriva exploziilor poate face parte din evaluarea riscurilor pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor la locul de muncă, prevăzută în articolul 9 din Directiva 89/391/CEE;

o evaluare a riscurilor de explozii poate fi solicitată și prin alte acte ale Comunității; întrucât, pentru a evita dublarea inutilă a activității, angajatorului ar trebui să i se permită, în conformitate cu practica națională, să combine documente, părți ale documentelor sau alte rapoarte echivalente elaborate în conformitate cu alte acte comunitare pentru a forma un singur raport privind securitatea;

prevenirea formării mediilor explozive include de asemenea aplicarea principiului substituției;

este necesară o coordonare în cazurile în care, la același loc de muncă, există lucrători din mai multe întreprinderi;

măsurile de prevenire trebuie să fie suplimentate, dacă este necesar, cu măsuri suplimentare care să devină eficiente în momentul declanșării incendiului; securitatea maximă poate fi realizată combinând măsurile de prevenire cu alte măsuri suplimentare care să limiteze efectele dăunătoare ale exploziilor asupra lucrătorilor;

Directiva 92/58/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerințele minime în domeniul semnelor de securitate și/sau sănătate la locul de muncă [a noua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] se aplică în totalitate, în special în cazul zonelor aflate în imediata vecinătate a suprafețelor aflate în pericol, unde fumatul, polizarea, sudarea sau alte activități care implică flăcări sau scântei pot interacționa cu suprafețele aflate în pericol;

Directiva 94/9/CE clasifică echipamentul și sistemele de protecție pe care le cuprinde în grupe și categorii de echipamente; prezenta directivă prevede clasificarea de către angajator pe zone a locurilor unde pot apărea medii explozive și stabilește categoriile și grupurile de sisteme de protecție și echipament care trebuie folosite în fiecare zonă,

SECȚIUNEA I

Prezenta directivă, care este a cincisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, stabilește cerințele minime pentru protecția securității și sănătății lucrătorilor expuși unui potențial risc în medii explozive în conformitate cu articolul 2.

Prezenta directivă nu se aplică pentru:

zonele utilizate direct pentru și în timpul tratamentului medical al pacienților;

utilizarea dispozitivelor de ardere a combustibililor gazoși în conformitate cu Directiva 90/396/CEE;

producerea, manevrarea, utilizarea, depozitarea și transportul substanțelor explozive sau cu o structură chimică instabilă;

industriile extractive care fac obiectul Directivei 92/91/CEE sau al Directivei 92/104/CEE;

utilizarea mijloacelor de transport terestre, navale și aeriene cărora li se aplică dispozițiile relevante ale acordurilor internaționale (de ex. ADNR, ADR, OACI, OMI, RID) și ale directivelor Comunității care pun în practică aceste acorduri. Mijloacele de transport destinate utilizării în medii potențial explozive nu sunt excluse.

Dispozițiile Directivei 89/391/CEE și directivele speciale relevante se aplică în totalitate domeniului prevăzut la alineatul (1), fără a aduce atingere dispozițiilor mai restrictive și speciale cuprinse în prezenta directivă.

În sensul prezentei directive, mediu exploziv reprezintă un amestec de aer, în condiții atmosferice, și substanțe inflamabile sub formă de gaze, vapori, ceață sau pulbere în care, după aprindere, focul se extinde la întregul amestec.

SECȚIUNEA II

În vederea prevenirii, în sensul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 89/391/CEE, și a asigurării protecției împotriva exploziilor, angajatorul ia măsuri tehnice și organizatorice corespunzătoare naturii operației, în ordinea priorităților și respectând următoarele principii de bază:

prevenirea formării mediilor explozive sau, acolo unde natura activității nu o permite,

evitarea aprinderii mediilor exploziveși

limitarea efectelor dăunătoare ale unei explozii în vederea asigurării sănătății și securității lucrătorilor.

Acolo unde este cazul, aceste măsuri trebuie să fie combinate și suplimentate cu măsuri împotriva propagării exploziilor și actualizate frecvent și, în orice caz, ori de câte ori au loc schimbări semnificative.

În vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (3) și la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, angajatorul evaluează riscurile specifice din mediile explozive, luând în considerare cel puțin:

probabilitatea producerii și menținerii mediilor explozive;

probabilitatea existenței surselor de aprindere, inclusiv a descărcărilor electrostatice, a activării acestora și a declanșării incendiului;

instalațiile, substanțele folosite, procesele și posibilele lor interacțiuni;

dimensiunile efectelor anticipate.

La evaluarea riscurilor de explozii trebuie luate în considerare locurile care sunt sau pot fi legate prin deschideri de locurile în care pot apărea medii explozive.

Pentru a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor și în conformitate cu principiile de bază ale evaluării riscurilor și cele prevăzute la articolul 3, angajatorul ia măsurile necesare astfel încât:

acolo unde pot apărea medii explozive în concentrații atât de mari încât să pună în pericol sănătatea și securitatea lucrătorilor sau a celorlalți, mediul de lucru să fie de așa natură încât procesul muncii să se poată desfășura în condiții de siguranță;

să se asigure supravegherea corespunzătoare în timpul prezenței lucrătorilor la locurile de muncă unde pot apărea medii explozive în concentrații atât de mari încât să pună în pericol sănătatea și securitatea lucrătorilor, conform evaluării riscurilor prin utilizarea unor mijloace tehnice adecvate.

În cazul în care sunt prezenți la același loc de muncă lucrători din mai multe întreprinderi, fiecare angajator este responsabil pentru toate aspectele care îi revin în sarcină.

Fără a aduce atingere răspunderii individuale a fiecărui angajator conform Directivei 89/391/CEE, angajatorul responsabil pentru locul de muncă conform legislațiilor și practicilor naționale trebuie să coordoneze aplicarea tuturor măsurilor privind sănătatea și securitatea lucrătorilor și să declare, în documentul privind protecția împotriva exploziilor menționat la articolul 8, scopul acestei coordonări, măsurile și procedurile adoptate pentru a-l pune în practică.

Angajatorul clasifică locurile unde pot apărea medii explozive pe zone, în conformitate cu anexa I.

Angajatorul asigură aplicarea cerințelor minime prevăzute în anexa II în locurile prevăzute în alineatul (1).

Acolo unde este cazul, locurile unde pot apărea medii explozive în concentrații atât de mari încât să pună în pericol sănătatea și securitatea lucrătorilor trebuie marcate cu indicatoare la punctele de intrare, în conformitate cu anexa III.

În vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la articolul 4, angajatorul asigură elaborarea și actualizarea unui document, denumit în continuare document privind protecția împotriva exploziilor.

Documentul privind protecția împotriva exploziilor demonstrează, în special, că:

au fost stabilite și evaluate riscurile de explozie;

se vor lua măsuri adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei directive;

locurile au fost clasificate pe zone conform anexei I;

se vor aplica cerințele minime stabilite în anexa II;

locul de muncă și echipamentul de muncă, inclusiv dispozitivele de avertizare, sunt proiectate, realizate și întreținute conform normelor de protecția muncii;

s-au luat măsuri pentru utilizarea în condiții de securitate a echipamentului de lucru, în conformitate cu Directiva 89/655/CEE a Consiliului.

Documentul privind protecția împotriva exploziilor este elaborat anterior începerii activității și trebuie actualizat în cazul în care locul de muncă, echipamentul de lucru sau organizarea activității suferă schimbări semnificative, extinderi sau transformări.

Angajatorul poate combina evaluări ale riscurilor de explozii existente, documente sau alte rapoarte echivalente elaborate în conformitate cu alte acte ale Comunității.

Echipamentul de lucru necesar în locurile unde pot apărea medii explozive, care este deja în folosință sau este pus la dispoziție în întreprindere sau instituție pentru prima dată înainte de 30 iunie 2003, trebuie să îndeplinească de la acea dată cerințele minime prevăzute în anexa II partea A, dacă nici o altă directivă a Comunității nu poate fi aplicată sau poate fi aplicată doar parțial.

Echipamentul de lucru necesar în locurile unde pot apărea medii explozive care este deja în folosință sau este pus la dispoziție în întreprindere sau instituție pentru prima dată după 30 iunie 2003 trebuie să îndeplinească cerințele minime prevăzute în anexa II părțile A și B.

Locurile de muncă unde pot apărea medii explozive și care sunt folosite pentru prima dată după 30 iunie 2003 îndeplinesc cerințele minime prevăzute în prezenta directivă.

Locurile de muncă unde pot apărea medii explozive și care sunt deja în folosință înainte de 30 iunie 2003 îndeplinesc cerințele minime prevăzute în prezenta directivă în cel mult trei ani de la data menționată.

Dacă, după 30 iunie 2003, se întreprind modificări, extinderi sau lucrări de restructurare în locurile de muncă unde pot apărea medii explozive, angajatorul ia măsurile necesare astfel încât acestea să îndeplinească cerințele minime prevăzute în prezenta directivă.

SECȚIUNEA III

Se adoptă adaptări de natură pur tehnică ale anexelor, impuse de:în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Directiva 89/391/CEE.

adoptarea directivelor privind armonizarea tehnică și standardizarea în domeniul protecției împotriva exploziilorși/sau

progresul tehnic, modificările regulamentelor sau specificațiilor internaționale și progresele în domeniul prevenirii și protecției împotriva exploziilor,

Comisia elaborează linii directoare într-un ghid de bune practici, care nu este de natură coercitivă. Acest ghid se referă la temele menționate la articolele 3-8, anexa I și anexa II partea A.

Comisia consultă în primul rând Comitetul consultativ pentru securitate, igienă și protecția sănătății la locul de muncă, în conformitate cu Decizia 74/325/CEE a Consiliului.

În contextul aplicării prezentei directive, statele membre țin seama în cea mai mare măsură de acest ghid la elaborarea politicilor lor naționale pentru protecția sănătății și a securității lucrătorilor.

Statele membre depun eforturi, la cerere, pentru a pune la dispoziția angajatorilor informații relevante, în conformitate cu articolul 11, cu referiri speciale la ghidul de bune practici.

Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la data de 30 iunie 2003. Statele membre informează de îndată Comisia în acest sens.

Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispozițiilor de drept intern deja adoptate sau în curs de adoptare în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Statele membre raportează Comisiei din cinci în cinci ani în legătură cu punerea în practică a dispozițiilor prezentei directive, indicând punctele de vedere ale angajatorilor și ale lucrătorilor. Comisia informează Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic și Social și Comitetul consultativ pentru securitate, igienă și protecția sănătății la locul de muncă în această privință.

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

ANEXA I CLASIFICAREA LOCURILOR UNDE POT APĂREA MEDII EXPLOZIVE

ANEXA I

CLASIFICAREA LOCURILOR UNDE POT APĂREA MEDII EXPLOZIVE

Notă introductivă

Următorul sistem de clasificare trebuie aplicat locurilor unde se iau măsuri de precauție în conformitate cu articolele 3, 4, 7 și 8.

Locuri unde pot apărea medii explozive

Un loc în care pot apărea medii explozive în concentrații atât de mari încât să necesite măsuri speciale de precauție pentru a proteja sănătatea și securitatea lucrătorilor implicați este considerat periculos în sensul prezentei directive.

Un loc în care nu pot apărea medii explozive în concentrații atât de mari încât să necesite măsuri speciale de precauție pentru a proteja sănătatea și securitatea lucrătorilor implicați este considerat lipsit de pericol în sensul prezentei directive.

Substanțele inflamabile sau combustibile sunt considerate materialele care pot forma medii explozive, exceptând cazul în care o analiză a proprietăților lor relevă că în contact cu aerul nu pot propaga independent explozia.

Clasificarea locurilor periculoase

Locurile periculoase sunt clasificate pe zone în funcție de frecvența și durata permanenței unui mediu exploziv.

Gradul măsurilor luate în conformitate cu anexa II partea A este stabilit de această clasificare.

Zona 0

Un loc în care este prezent permanent sau pe perioade lungi sau frecvent un mediu exploziv format la contactul substanțelor inflamabile sub formă de gaz, vapori sau ceață cu aerul.

Zona 1

Un loc în care este probabil să apară ocazional în stare de funcționare normală un mediu exploziv format la contactul substanțelor inflamabile sub formă de gaz, vapori sau ceață cu aerul.

Zona 2

Un loc în care nu este probabil să apară un mediu exploziv format la contactul substanțelor inflamabile sub formă de gaz, vapori sau ceață cu aerul, dar dacă apare, persistă doar o scurtă perioadă.

Zona 20

Un loc în care este prezent permanent sau pe perioade lungi sau frecvent un mediu exploziv sub formă de nor sau pulbere combustibilă în aer.

Zona 21

Un loc în care este posibil să apară ocazional în stare de funcționare normală un mediu exploziv sub formă de nor de pulbere combustibilă în aer.

Zona 22

Un loc în care nu este probabil să apară un mediu exploziv sub formă de nor de pulbere combustibilă în aer în stare de funcționare normală, dar, dacă apare, persistă doar o scurtă perioadă.

Note:

Straturile, depunerile și grămezile de pulbere combustibilă trebuie considerate ca orice altă sursă ce poate genera un mediu exploziv.

Funcționare normală reprezintă situația în care instalațiile sunt folosite în parametrii lor de proiectare.

ANEXA II

ANEXA II

CERINȚE MINIME PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA PROTECȚIEI SĂNĂTĂȚII ȘI SECURITĂȚII LUCRĂTORILOR EXPUȘI UNUI RISC POTENțIAL ÎN MEDII EXPLOZIVE

Notă introductivă

Obligațiile prevăzute în prezenta anexă se aplică:

locurilor clasificate ca periculoase conform anexei I ori de câte ori este impusă de caracteristicile locurilor de muncă, ale punctelor de lucru, de echipamentele sau substanțele folosite sau de pericolul cauzat de activitatea în medii explozive;

echipamentului utilizat în locuri lipsite de pericol care ajută la folosirea în siguranță a echipamentului aflat în locuri periculoase.

Măsuri organizatorice

Formarea lucrătorilor

Angajatorul trebuie să le asigure celor care lucrează în locuri unde pot apărea medii explozive o formare corespunzătoare și suficientă cu privire la protecția împotriva exploziilor.

Indicații scrise și permise de lucru

Acolo unde este cerut de documentul privind protecția împotriva exploziilor:

munca în locuri periculoase trebuie efectuată respectând instrucțiunile scrise emise de angajator;

trebuie aplicat un sistem de permise de lucru pentru a îndeplini și activitățile periculoase și pe cele care pot interacționa cu alt gen de activitate, producând pericole.

Permisele de lucru trebuie emise anterior începerii lucrului de către o persoană cu responsabilitate în acest domeniu.

Măsuri de protecție împotriva exploziilor

Orice scurgere sau pierdere, voită sau nu, de gaze inflamabile, vapori, ceață sau pulbere combustibilă care poate produce pericole de explozie trebuie deviată sau îndepărtată corespunzător spre un loc sigur sau, dacă nu este posibil, trebuie oprită în condiții de securitate sau trebuie remediată prin altă metodă adecvată.

Dacă un mediu exploziv conține mai multe tipuri de gaze, vapori, ceață sau pulberi inflamabile sau combustibile, măsurile de protecție trebuie să fie adecvate celui mai mare pericol posibil.

Prevenirea pericolelor de aprindere conform articolului 3 trebuie, de asemenea, să ia în considerare descărcările electrostatice, acolo unde lucrătorii sau mediul de lucru acționează ca purtători sau producători de sarcină electrică. Lucrătorilor trebuie să li se asigure haine de protecție corespunzătoare, din materiale ce nu produc descărcări electrostatice care pot aprinde mediile explozive.

Instalația, echipamentul, sistemele de protecție și toate dispozitivele de conectare asociate trebuie puse în funcțiune doar dacă documentul privind protecția împotriva exploziilor permite utilizarea lor în siguranță în mediu exploziv. Aceasta se aplică și echipamentului de lucru și dispozitivelor de conectare asociate care nu sunt considerate echipament sau sisteme de protecție în conformitate cu Directiva 94/9/CE, dacă încorporarea lor într-o instalație poate produce pericol de aprindere. Trebuie luate măsurile necesare pentru prevenirea confuziei între dispozitivele de conectare.

Trebuie luate toate măsurile necesare ca locul de muncă, echipamentul de lucru și toate dispozitivele de conectare asociate puse la dispoziția lucrătorilor să fie proiectate, construite, asamblate, instalate, întreținute și utilizate astfel încât să reducă la minimum pericolul de explozii și, dacă se produce o explozie, să controleze sau să reducă la minimum extinderea ei în acel loc de muncă și/sau la echipamentul de lucru. Pentru astfel de locuri de muncă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a reduce la minimum efectele fizice ale exploziei asupra lucrătorilor.

Acolo unde este cazul, lucrătorii trebuie avertizați prin semnale optice sau acustice și retrași înainte să se atingă condițiile de explozie.

Acolo unde este prevăzut în documentul privind protecția împotriva exploziilor, trebuie asigurate și întreținute ieșiri de siguranță pentru a face posibilă, în caz de pericol, părăsirea de către lucrători, rapid și în condiții de securitate, a locurilor aflate în pericol.

Înainte ca un loc de muncă unde pot apărea medii explozive să fie folosit pentru prima oară, trebuie verificată siguranța sa globală față de explozii. Trebuie întreținute toate condițiile necesare pentru asigurarea protecției împotriva exploziilor.

Aceste verificări trebuie să fie efectuate de persoane competente în domeniul protecției împotriva exploziilor, care au experiență sau pregătire profesională.

Dacă evaluarea riscurilor arată că este necesar:

acolo unde o pană de curent poate produce extinderea unor pericole suplimentare, trebuie să fie posibilă menținerea echipamentului și a sistemelor de protecție în stare sigură de funcționare, independent de restul instalației;

pentru a opri echipamentul și sistemele de protecție implicate în procese automate care deviază de la condițiile de lucru dorite, trebuie să fie posibilă oprirea manuală a instalației, cu condiția ca aceasta să nu compromită siguranța. Doar lucrătorii competenți pot face această acțiune;

la oprirea în caz de urgență, energia acumulată trebuie disipată cât mai repede și mai sigur posibil sau izolată astfel încât să nu mai constituie un pericol.

CRITERII PENTRU ALEGEREA ECHIPAMENTULUI ȘI A SISTEMELOR DE PROTECȚIE

Dacă documentul privind protecția împotriva exploziilor bazat pe o evaluare a riscurilor nu prevede altfel, echipamentul și sistemele de protecție pentru toate locurile în care pot apărea medii explozive trebuie alese în funcție de categoriile stabilite în Directiva 94/9/CE.

În special, următoarele categorii de echipament trebuie folosite în zonele indicate, cu condiția ca ele să fie adecvate naturii gazelor, vaporilor sau ceței și/sau pulberilor după cum urmează:

în zona 0 sau zona 20, echipament de categoria 1;

în zona 1 sau zona 21, echipament de categoria 1 sau 2;

în zona 2 sau zona 22, echipament de categoria 1, 2 sau 3.

locurilor clasificate ca periculoase conform anexei I ori de câte ori este impusă de caracteristicile locurilor de muncă, ale punctelor de lucru, de echipamentele sau substanțele folosite sau de pericolul cauzat de activitatea în medii explozive;

echipamentului utilizat în locuri lipsite de pericol care ajută la folosirea în siguranță a echipamentului aflat în locuri periculoase.

munca în locuri periculoase trebuie efectuată respectând instrucțiunile scrise emise de angajator;

trebuie aplicat un sistem de permise de lucru pentru a îndeplini și activitățile periculoase și pe cele care pot interacționa cu alt gen de activitate, producând pericole.

acolo unde o pană de curent poate produce extinderea unor pericole suplimentare, trebuie să fie posibilă menținerea echipamentului și a sistemelor de protecție în stare sigură de funcționare, independent de restul instalației;

pentru a opri echipamentul și sistemele de protecție implicate în procese automate care deviază de la condițiile de lucru dorite, trebuie să fie posibilă oprirea manuală a instalației, cu condiția ca aceasta să nu compromită siguranța. Doar lucrătorii competenți pot face această acțiune;

la oprirea în caz de urgență, energia acumulată trebuie disipată cât mai repede și mai sigur posibil sau izolată astfel încât să nu mai constituie un pericol.

în zona 0 sau zona 20, echipament de categoria 1;

în zona 1 sau zona 21, echipament de categoria 1 sau 2;

în zona 2 sau zona 22, echipament de categoria 1, 2 sau 3.

ANEXA III

ANEXA III

Indicatoare de avertizare pentru locuri unde pot apărea medii explozive, conform articolului 7 alineatul (3).

Loc unde pot apărea medii explozive

Trăsături caracteristice:

formă triunghiulară;

litere negre pe fond galben cu margine neagră (partea galbenă acoperă cel puțin 50 % din suprafața indicatorului).

Dacă doresc, statele membre pot adăuga alte date explicative.

formă triunghiulară;

litere negre pe fond galben cu margine neagră (partea galbenă acoperă cel puțin 50 % din suprafața indicatorului).