Regulamentul (CE) nr.  1103/97 al Consiliului din 17 iunie 1997 privind anumite dispoziții referitoare la introducerea monedei euro

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 235,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Institutului Monetar European,

întrucât, la reuniunea sa de la Madrid din 15-16 decembrie 1995, Consiliul European a confirmat că a treia etapă a Uniunii Economice și Monetare va începe la 1 ianuarie 1999, în conformitate cu dispozițiile articolului 109j alineatul (4) din tratat; întrucât statele membre care vor adopta euro ca monedă unică în conformitate cu dispoziiile tratatului vor fi definite în sensul prezentului regulament ca state membre participante;

întrucât, la reuniunea de la Madrid a Consiliului European, s-a luat decizia că termenul ECU utilizat de tratat pentru a se referi la unitatea monetară europeană este un termen generic; întrucât guvernele celor cincisprezece state membre au ajuns la acordul comun că această decizie constituie interpretarea convenită și definitivă a dispozițiilor relevante din tratat; întrucât numele dat monedei europene este euro; întrucât euro, ca monedă a statelor membre participante, va fi divizată în o sută de subdiviziuni numite cent; întrucât Consiliul European a considerat totodată că numele monedei unice trebuie să fie același în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, ținând cont de existența diferitelor alfabete;

întrucât un regulament privind introducerea monedei euro va fi adoptat de Consiliu în temeiul celei de-a treia teze din articolul 109l alineatul (4) din tratat, imediat ce statele membre participante sunt cunoscute, pentru a defini cadrul juridic al euro; întrucât Consiliul, hotărând la data declanșării celei de-a treia etape în conformitate cu prima teză de la articolul 109l alineatul (4) din tratat, adoptă ratele de conversie stabilite irevocabil;

întrucât este necesar, în cadrul funcționării pieței comune și pentru trecerea la moneda unică, să se garanteze securitatea juridică pentru cetățeni și întreprinderi în toate statele membre în ceea ce privește anumite dispoziții cu privire la introducerea monedei euro cu mult înainte de intrarea în cea de-a treia etapă; întrucât această certitudine juridică într-o etapă timpurie va permite cetățenilor și întreprinderilor să se pregătească în condiții bune;

întrucât dispozițiile articolului 109l alineatul (4) teza a treia din tratat, care autorizează Consiliul să adopte alte măsuri necesare pentru introducerea rapidă a monedei unice, în cazul în care acestea sunt adoptate în unanimitate de statele membre participante, pot servi ca bază juridică numai din momentul în care, în temeiul dispozițiilor articolului 109j alineatul (4) din tratat, se confirmă care sunt statele membre care îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea monedei unice; întrucât, prin urmare, este necesar să se facă apel la dispozițiile articolului 235 din tratat, ca bază juridică pentru acele dispoziții pentru care este urgentă necesitatea securității juridice; întrucât, în consecință, prezentul regulament și regulamentul menționat anterior privind introducerea monedei euro vor defini împreună cadrul juridic al monedei euro, al căror principii au fost convenite de Consiliul European la Madrid; întrucât introducerea monedei euro privește operațiunile cotidiene ale întregii populații a statelor membre participante; întrucât este cazul să se studieze și posibilitatea de a se adopta, de asemenea, alte măsuri decât cele prevăzute de prezentul regulament, în regulamentul care va fi adoptat pe baza dispozițiilor articolului 109l alineatul (4) teza a treia din tratat, astfel încât să se asigure o trecere echilibrată, mai ales pentru consumatori;

întrucât ECU, în sensul articolului 109g din tratat, astfel cum este definit prin Regulamentul (CE) nr. 3320/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 privind codificarea legislației comunitare existente pentru definirea ECU după intrarea în vigoare a Tratatului Uniunii Europene, de la 1 ianuarie 1999 va înceta a mai fi definit ca un coș de valute componente și că euro va deveni o monedă de sine stătătoare; întrucât Decizia Consiliului privind adoptarea ratelor de conversie nu are efect în sine decât asupra modificării valorii externe a ECU; întrucât aceasta înseamnă că un ECU, prin structura sa de coș de valute componente, va deveni un euro; întrucât Regulamentul (CE) nr. 3320/94 devine astfel fără obiect și trebuie abrogat; întrucât, în ceea ce privește referințele la moneda ECU, care figurează în instrumentele juridice, se presupune că părțile au convenit să se refere la moneda ECU în sensul articolului 109g din tratat, astfel cum este definit în regulamentul menționat; întrucât această prezumție trebuie să poată fi respinsă ținându-se seama de intențiile părților;

întrucât, în baza unui principiu de drept general acceptat, continuitatea contractelor și a altor instrumente juridice nu este afectată de introducerea unei noi monede; întrucât principiul libertății contractuale trebuie să fie respectat; întrucât principiul continuității trebuie să fie compatibil cu ceea ce se convine între părți în ceea ce privește introducerea monedei euro; întrucât, în vederea întăririi siguranței și a clarității juridice, este necesar să se confirme în mod explicit că principiul continuității contractelor și a altor instrumente juridice se aplică între vechile monede naționale și moneda euro și între ECU, în sensul articolului 109g din tratat și în sensul definit prin Regulamentul (CE) nr. 3320/94 și moneda euro; întrucât aceasta înseamnă, în special, că în cazul instrumentelor financiare cu o rată a dobânzii fixă introducerea monedei euro nu modifică rata nominală a dobânzii plătibilă debitorului; întrucât dispozițiile referitoare la continuitate pot să își atingă obiectivul, acela de a furniza securitate juridică și transparență agenților economici, în special consumatorilor, cu condiția de a intra în vigoare în cel mai scurt timp;

întrucât introducerea monedei euro constituie o modificare a legii monetare în fiecare stat membru participant; întrucât recunoașterea legii monetare a unui stat este un principiu universal recunoscut; întrucât confirmarea explicită a principiului continuității trebuie să determine recunoașterea continuității contractelor și a altor instrumente juridice în jurisdicția țărilor terțe;

întrucât termenul contract utilizat în definirea instrumentelor juridice include toate formele de contract, indiferent de modul în care au fost încheiate;

întrucât Consiliul, atunci când hotărăște în conformitate cu dispozițiile articolului 109l alineatul (4) prima teză din tratat, stabilește rata de conversie dintre moneda euro și fiecare dintre monedele naționale ale statelor membre participante; întrucât această rată de conversie trebuie luat în calcul la orice conversie între moneda euro și unitățile monetare naționale sau între unitățile monetare naționale; întrucât pentru toate conversiile dintre unitățile monetare naționale, un algoritm fix trebuie să definească rezultatul; întrucât utilizarea ratelor inverse pentru conversie ar conduce la rotunjirea ratelor și ar putea cauza imprecizii semnificative, mai ales atunci când este vorba de valori mari;

întrucât introducerea monedei euro necesită efectuarea de rotunjiri monetare; întrucât este necesar ca regulile privind această rotunjire să fie cunoscute din timp în procesul de funcționare a pieței comune și pentru a permite pregătirea din timp și tranziția armonioasă la Uniunea Economică și Monetară; întrucât aceste reguli nu aduc atingere practicilor, acordurilor sau dispozițiilor de drept intern privind rotunjirile care asigură un grad mai ridicat de precizie pentru calculele intermediare;

întrucât, pentru a asigura un grad înalt de precizie a operațiunilor de conversie, ratele de conversie trebuie definite cu șase cifre semnificative; întrucât o rată cu șase cifre semnificative înseamnă o rată compusă din șase cifre de la stânga la dreapta, începând de la prima cifră care nu este zero,

În sensul prezentului regulament:

instrumente juridice înseamnă actele cu putere de lege și actele administrative, hotărârile judecătorești, contractele, actele juridice unilaterale, instrumentele de plată, altele decât monedele și bancnotele, precum și alte instrumente cu efecte juridice;

statele membre participante înseamnă acele statele membre care adoptă moneda unică europeană în conformitate cu tratatul;

ratele de conversie înseamnă ratele de conversie irevocabil stabilite, adoptate de Consiliu în conformitate cu prima teză de la articolul 109l alineatul (4) din tratat sau în conformitate cu alineatul (5) din articolul menționat anterior;

unități monetare naționale înseamnă unitățile monetare ale statelor membre participante, astfel cum au fost definite în ziua care precede declanșarea celei de-a treia etape a Uniunii Economice și Monetare sau, după caz, în ziua anterioară datei la care euro se substituie monedei naționale a unui stat membru care adoptă moneda euro la o dată ulterioară;

unitatea euro înseamnă unitatea monedei unice, astfel cum este definită prin Regulamentul privind introducerea monedei euro care va intra în vigoare în ziua declanșării celei de-a treia etape a Uniunii Economice și Monetare.

Orice referire într-un instrument juridic la ECU, în sensul articolului 109g din tratat, astfel cum este definit prin Regulamentul (CE) nr. 3320/94, se înlocuiește printr-o referire la moneda euro la o rată de un euro egal un ECU. Referirile într-un instrument juridic la moneda ECU fără o astfel de definiție sunt considerate, putând fi respinse pentru a se ține seama de intenția părților, drept referiri la moneda ECU în sensul articolului 109g din tratat, astfel cum este definită prin Regulamentul (CE) nr. 3320/94.

Regulamentul (CE) nr. 3320/94 se abrogă.

Prezentul articol se aplică începând cu 1 ianuarie 1999, în conformitate cu decizia adoptată în temeiul articolului 109j alineatul (4) din tratat.

Introducerea monedei euro nu are ca efect modificarea termenilor nici unui instrument juridic sau eliberarea sau dispensarea de executarea vreunui instrument juridic și ea nu dă unei părți dreptul de a modifica un astfel de instrument sau de a-l rezilia în mod unilateral. Prezenta dispoziție se aplică sub rezerva celor convenite de părți.

Ratele de conversie se adoptă pentru contravaloarea unui euro în fiecare dintre monedele naționale ale statelor membre participante. Acestea se adoptă cu șase cifre semnificative.

Ratele de conversie nu se rotunjesc și nu se trunchiază în procesul de conversie.

Ratele de conversie se utilizează pentru conversia dintre unitatea euro și unitățile monetare naționale și viceversa. Nu se utilizează ratele inverse, obținute din ratele de conversie.

Toate sumele de bani care trebuie convertite dintr-o unitate monetară națională în alta se convertesc întâi într-o sumă exprimată în unitatea euro; această sumă, care nu poate fi rotunjită la mai puțin de trei zecimale, se exprimă apoi prin conversie în cealaltă unitate monetară națională. Nu se poate utiliza altă metodă de calcul, în afara cazului în care se obține același rezultat.

Sumele de bani de plătit sau de contabilizat, atunci când se efectuează o rotunjire după o conversie în unitatea euro în aplicarea prevederilor articolului 4, se rotunjesc în sus sau în jos, la centul cel mai apropiat. Sumele de bani de plătit sau de contabilizat care sunt convertite într-o unitate monetară națională se rotunjesc în sus sau în jos, la subdiviziunea cea mai apropiată sau, în lipsă de subdiviziuni, la unitatea cea mai apropiată sau, în conformitate cu legile sau practicile naționale, la un multiplu sau la o fracțiune a unei subdiviziuni sau a unei unități monetare naționale. În cazul în care aplicarea ratei de conversie duce la un rezultat care se situează exact la mijloc, suma se rotunjește la cifra superioară.

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.