Decizia Consiliului din 27 noiembrie 1997 în vederea aderării Comunității Europene la Acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații ( Acordul revizuit din 1958 ) (97/836/CE)

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 100a și 113, coroborat cu articolul 228 alineatul (2), prima teză, articolul 228 alineatul (3) al doilea paragraf și articolul 228 alineatul (4),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul conform al Parlamentului European,

întrucât, în decizia sa din 23 octombrie 1990, Consiliul a autorizat Comisia să participe la negocierile privind revizuirea Acordului Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE) privind adoptarea condițiilor uniforme de omologare și recunoaștere reciprocă a omologării echipamentelor și componentelor autovehiculelor adoptat la Geneva pe 20 martie 1958;

întrucât acordul din 1958 a fost revizuit;

întrucât, ca urmare a negocierilor menționate anterior, Comunitatea are opțiunea de a deveni parte contractantă a acordului revizuit în calitatea sa de organizație pentru integrare economică regională, împuternicită de statele membre pentru domeniul reglementat de acord;

întrucât aderarea la acordul revizuit constituie scopul politicii comune în domeniul comerțului în conformitate cu articolul 113 din Tratat de eliminare a barierelor tehnice în calea comerțului cu autovehicule între părțile contractante; întrucât implicarea Comunității aduce un plus de importanță activităților de armonizare desfășurate în temeiul acordului și, ca urmare, permite accesul mai ușor către piețele țărilor terțe; întrucât această implicare trebuie să conducă la stabilirea unei concordanțe între instrumentele denumite regulamente adoptate în conformitate cu acordul revizuit și legislația comunitară în domeniu;

întrucât omologarea autovehiculelor și armonizarea tehnică se desfășoară în baza unor directive privind sistemele vehiculului, componente și unități tehnice separate, în temeiul articolului 100a din Tratat privind stabilirea și funcționarea pieței interne; întrucât de la 1 ianuarie 1996, pentru vehiculele din categoria M1 armonizarea este totală și obligatorie în sensul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea autovehiculelor și a remorcilor lor precum și a directivelor specifice privind această categorie de vehicule;

întrucât aderarea Comunității la acordul revizuit implică modificări la instrumentele adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b din Tratat; întrucât, ca urmare, este necesar acordul Parlamentului European;

întrucât actele denumite regulamente adoptate de organisme în temeiul acordului revizuit sunt obligatorii pentru Comunitate la sfârșitul perioadei de șase luni ce urmează notificării, dacă aceasta nu și-a exprimat opoziția față de ele; întrucât trebuie, ca urmare, stipulat că votul Comunității privind astfel de instrumente trebuie să fie precedat de o decizie adoptată în conformitate cu aceeași procedură ca și cea care se aplică pentru aderarea la acordul revizuit, dacă acele acte nu constituie doar adaptări la progresul tehnic;

întrucât, totuși, în cazul în care adoptarea unui regulament de acest tip constituie de fapt o adaptare la progresul tehnic, votul Comunității poate fi decis în conformitate cu procedura utilizată pentru adaptările tehnice la directivele privind omologarea vehiculelor;

întrucât este oportună stabilirea modalităților practice privind implicarea Comunității și a statelor membre ale acordului revizuit;

întrucât acordul revizuit prevede o procedură simplificată pentru modificarea sa; întrucât trebuie instituită o formă de adoptare a deciziilor la nivelul Comunității care să țină cont de restricțiile acestei proceduri;

întrucât, în conformitate cu dispozițiile acordului revizuit, orice nouă parte contractantă are opțiunea, atunci când depune instrumentele de aderare, să declare concomitent că nu intenționează să respecte anumite regulamente CEE-ONU pe care trebuie să le precizeze în detaliu; întrucât Comunitatea dorește să facă uz de această dispoziție pentru a avea acces imediat la lista regulamentelor considerate a fi esențiale pentru funcționarea corectă a sistemului de omologare a vehiculelor, definit anterior în Directivele 70/156/CEE, 74/150/CEE și 92/61/CEE precum și să examineze de la caz la caz posibilitatea de aderare la alte regulamente, având în vedere importanța acestora pentru omologarea vehiculelor la nivel comunitar cât și la nivel internațional;

întrucât această aderare nu aduce atingere opțiunii de încetare a aplicării regulamentelor CEE-ONU expuse în lista acceptată de Comunitate, astfel cum se prevede la articolu 1 alineatul (6) din acordul revizuit; întrucât aceasta încetare a aplicării vizează în special situațiile în care Comunitatea adoptă valori limită mai stricte pentru emisiile poluante și sonore, iar regulamentele corespunzătoare CEE-ONU nu sunt modificate corespunzător;

întrucât, în măsura în care Comunitatea nu aderă la toate regulamentele CEE-ONU, ci doar la o listă definită de astfel de regulamente considerate esențiale pentru buna funcționare a procedurii de omologare a vehiculelor, acelor state membre care agreează astfel de regulamente la care Comunitatea nu aderă, trebuie să li se permită să continue să utilizeze și să dezvolte aceste regulamente;

întrucât, în conformitate cu articolul 234 din Tratat, statele membre trebuie să se asigure că nu există în prezent nici o incompatibilitate între regulamentele CEE-ONU semnate anterior, dar la care Comunitatea nu aderă, și legislația actuală corespunzătoare a Comunității;

întrucât semnarea de către statele membre a regulamentelor CEE-ONU nu trebuie să fie incompatibilă cu dispozițiile Directivelor 70/156/CEE, 74/150/CEE și 92/61/CEE, și că trebuie luate în considerare procedurile Directivei 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a unei proceduri de informare în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice;

întrucât, în conformitate cu normelor comunitare, revine statelor membre să îndeplinească obligațiile ce rezultă din articolele 2, 4 și 5 din acordul revizuit,

Comunitatea aderă la acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehiculele cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau folosite pe vehiculele cu roți, precum și condițiile de recunoaștere reciprocă a omologărilor acordate în baza acestor specificații, denumit în continuare acordul revizuit.

Textul acordului revizuit este prezentat ca anexa I la prezenta decizie.

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana împuternicită să depună instrumentul de aderare, după cum se precizează în articolul 6 alineatul (3) din acordul revizuit și să facă notificarea conținută în anexa IV la prezenta decizie.

În temeiul articolului 1 alineatul (5) din acordul revizuit, Comunitatea stabilește că aderarea sa se limitează la punerea în aplicare a regulamentelor CEE-ONU prezentate în anexa II la prezenta decizie.

În temeiul articolului 1 alineatul (6) din acordul revizuit, Uniunea poate, în conformitate cu procedura menționată la articolul 218 alineatul (9) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), să decidă încetarea aplicării unui regulament CEE-ONU care a fost acceptat anterior.

În temeiul articolului 1 alineatul (7) din acordul revizuit, Uniunea poate, în conformitate cu procedura menționată la articolul 218 alineatul (9) din TFUE, să decidă aplicarea unuia, a unora sau a tuturor regulamentelor CEE-ONU la care nu a aderat în momentul aderării la acordul revizuit.

Modalitățile practice privind implicarea Comunității și a statelor membre în ceea ce privește activitatea CEE-ONU sunt prezentate în anexa III.

Uniunea votează în favoarea adoptării unui proiect de regulament CEE-ONU sau a unui proiect de modificare a unui regulament CEE-ONU în cazul în care proiectul a fost aprobat în conformitate cu procedura menționată la articolul 218 alineatul (9) din TFUE.

În cazul în care un regulament CEE-ONU sau o modificare a unui regulament CEE-ONU se adoptă fără votul favorabil al Comunității, Comunitatea formulează o obiecție în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din acordul revizuit.

În cazul în care Comunitatea votează în favoarea unui regulament CEE-ONU sau a unei modificări la un regulament CEE-ONU, decizia stabilește, de asemenea, dacă respectivul regulament devine parte a întregului sistem CE de omologare pentru vehicule și dacă înlocuiește o legislația existentă în Comunitate.

Regulamentele CEE-ONU și modificările la regulamentele CEE-ONU care sunt obligatorii pentru Comunitate sunt publicate în limbile oficiale ale Comunității în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene înainte de a intra în vigoare.

Modificările propuse la acordul revizuit transmise părților contractante în numele Uniunii sunt adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 218 alineatul (6) litera (a) din TFUE.

Decizia de a formula sau nu o obiecție la o propunere de modificare a acordului revizuit prezentată de către o altă parte contractantă este luată în conformitate cu procedura menționată la articolul 218 alineatul (6) litera (a) din TFUE.

Acele state membre care acceptă sau au acceptat regulamentele CEE-ONU care nu sunt obligatorii pentru Comunitate pot să continue aplicarea și dezvoltarea acelor regulamente, adoptând modificările care reflectă progresul tehnic și asigurându-se în același timp că:

acceptarea acestor regulamente nu este incompatibilă cu dispozițiile Directivelor 70/156/CEE, 74/150/CEE și 92/61/CEE și

procedurile Directivei 83/189/CEE sunt respectate.

ANEXA ICOMISIA ECONOMICĂ PENTRU EUROPACOMITETUL PENTRU TRANSPORT INTERN

ANEXA I

COMISIA ECONOMICĂ PENTRU EUROPA

COMITETUL PENTRU TRANSPORT INTERN

Acord

privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații

Vechiul titlu al acordului:

Acordul privind adoptarea condițiilor uniforme de omologare și recunoaștere reciprocă a omologării echipamentelor și componentelor autovehiculelor, adoptat la Geneva la 20 martie 1958.

Revizia 2

(Include modificările intrate în vigoare la data de 16 octombrie 1995)

ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE

ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE

ACORD

privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații

PREAMBUL

PĂRȚILE CONTRACTANTE,

HOTĂRÂND să modifice acordul privind adoptarea condițiilor uniforme de omologare și recunoaștere reciprocă a omologării echipamentelor și componentelor autovehiculelor, adoptat la Geneva, la 20 martie 1958 și

DORIND să definească specificații tehnice uniforme suficiente pentru anumite vehicule cu roți, echipamente și componente pentru a fi folosite în țările lor,

DORIND să adopte aceste specificații oricând este posibil în țările lor și

DORIND să faciliteze folosirea în țările lor a vehiculelor, echipamentelor și componentelor omologate în conformitate cu aceste specificații de către autoritățile competente ale unei alte părți contractante,

În sensul prezentului acord:

termenul vehicule cu roți, echipamente și componente include orice vehicul cu roți, echipamente și componente ale căror caracteristici privesc siguranța rutieră, protecția mediului și economia de energie;

termenul omologare de tip în temeiul unui regulament indică procedura administrativă prin care autoritățile competente ale părților contractante declară, după ce au realizat verificările necesare, că un vehicul, echipament sau componentă care au fost prezentate de constructor respectă cerințele regulamentului respectiv. După aceea, constructorul certifică faptul că fiecare vehicul, echipament sau componentă introduse pe piață au fost astfel fabricate, încât să fie identice cu produsul omologat.

Regulamentul cuprinde dispoziții privind:

vehicule cu roți, echipamentele și componentele vizate;

specificațiile tehnice care, dacă este necesar, pot include și variante;

metodele de testare prevăzute pentru a demonstra faptul că performanțele corespund specificațiilor tehnice;

condițiile pentru acordarea omologării de tip și recunoașterea reciprocă a acestora, inclusiv marcajele de omologare, precum și condițiile pentru asigurarea conformității producției;

data (datele) la care regulamentul intră în vigoare.

În cazul în care o parte contractantă încetează să elibereze omologări în temeiul unui anumit regulament, aceasta trebuie:

să mențină condiții corespunzătoare pentru controlul asupra fabricării de produse pentru care a acordat anterior omologări de tip;

să ia măsurile necesare stabilite la articolul 4 în cazul în care o parte contractantă care continuă aplicarea regulamentului îi comunică o neconformitate;

să continue să comunice autorităților competente ale altor părți contractante retragerile de omologări, în conformitate cu articolul 5;

să continue să acorde prelungiri ale omologărilor existente.

Regulamentele anexate la prezentul acord pot fi modificate în conformitate cu procedura următoare:

Modificările la regulamente sunt adoptate de Comitetul de administrație, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) și cu procedura indicată în apendicele 1. În cazul în care este necesar, o modificare poate să permită menținerea unor specificații existente cu titlu de variantă. Părțile contractante precizează care variante urmează să fie aplicate. Părțile contractante care aplică varianta (variantele) în cadrul unui regulament nu sunt obligate să accepte omologări în temeiul variantei (variantelor) precedente la același regulament. Părțile contractante care aplică doar modificările cele mai recente nu sunt obligate să accepte omologări acordate în temeiul modificărilor anterioare sau regulamentelor nemodificate. Părțile contractante care aplică un regulament acceptă omologările acordate în conformitate cu modificarea cea mai recentă, chiar dacă ele nu aplică decât una din modificările anterioare ale respectivului regulament. După ce a fost adoptată o modificare la regulament, aceasta este comunicată secretarului general de către Comitetul de administrație. În cel mai scurt timp, secretarul general procedează la notificarea respectivei modificări părților contractante care aplică regulamentul.

Modificarea la un regulament se consideră adoptată în cazul în care, în termen de șase luni de la notificarea acesteia de către secretarul general, mai mult de o treime din părțile contractante care aplicau regulamentul la momentul notificării nu l-au informat pe secretarul general cu privire la dezacordul lor față de modificare. În cazul în care, după expirarea acestui termen, secretarul general nu a primit declarațiile de dezacord din partea a mai mult de o treime din părțile contractante care aplică regulamentul, el declară în cel mai scurt timp că modificarea este adoptată și obligatorie pentru părțile contractante care aplică regulamentul și care nu și-au declarat opoziția față de aceasta. În cazul în care un regulament este modificat și cel puțin o cincime din părțile contractante care aplică regulamentul nemodificat declară ulterior că ele doresc să continue aplicarea regulamentului nemodificat, regulamentul nemodificat este considerat o variantă la regulamentul modificat și este încorporat cu titlu formal în regulament, producând efecte de la data adoptării modificării sau a intrării ei în vigoare. În acest caz obligațiile părților contractante care aplică regulamentul sunt aceleași cu cele prevăzute la alineatul (1).

În cazul în care o țară devine parte contractantă la acord între momentul notificării de către secretarul general a modificării regulamentului și intrarea în vigoare a acestuia, regulamentul în cauză nu intră în vigoare pentru acea parte contractantă mai devreme de două luni de la acceptul formal al modificării sau de la curgerea unui termen de șase luni de la comunicarea proiectului de modificare către acea parte de către secretarul general.

Orice parte contractantă poate propune una sau mai multe modificări la prezentul acord și la apendicele acestuia. Textul oricărei modificări propuse la acord și la apendicele acestuia este transmis secretarului general care îl transmite tuturor părților contractante și informează toate celelalte țări menționate la articolul 6 alineatul (1).

Orice proiect de modificare care a fost transmis în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol se consideră acceptat dacă nici o parte contractantă nu formulează nici o obiecție într-un termen de șase luni de la data transmiterii de către secretarul general a proiectului de modificare.

Secretarul general înștiințează cât mai curând posibil toate părțile contractante dacă a fost formulată o obiecție la proiectul de modificare. În cazul în care a fost formulată o obiecție, modificarea este considerată ca nefiind acceptată și nu produce nici un efect. În cazul în care nu a fost formulată nici o obiecție, modificarea intră în vigoare pentru toate părțile contractante după trei luni de la expirarea termenului de șase luni prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol.

În afară de notificările prevăzute la articolele 1, 12 și 13 din prezentul acord, secretarul general comunică părților contractante:

aderările în conformitate cu articolul 6;

datele de intrare în vigoare ale prezentului acord în conformitate cu articolul 7;

denunțările în conformitate cu articolul 8;

notificările primite în conformitate cu articolul 9;

declarațiile și notificările primite în conformitate cu articolul 11 alineatele (1) și (2);

intrarea în vigoare a oricărei modificări, în conformitate cu articolul 12 alineatele (1) și (2);

intrarea în vigoare a oricărei modificări în conformitate cu articolul 13 alineatul (3).

Apendicele 1

COMPONENȚA ȘI REGULAMENTUL DE ORDINE INTERIOARĂ ALE COMITETULUI DE ADMINISTRAȚIE

Apendicele 2

PROCEDURI DE CONTROL AL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

EVALUAREA INIȚIALĂ

Autoritatea de omologare a unei părți contractante trebuie să verifice înainte de acordarea omologării de tip existența unor dispoziții și proceduri satisfăcătoare pentru asigurarea unui control efectiv, astfel încât vehiculele, echipamentele sau componentele aflate în producție să fie conforme tipului omologat.

Îndeplinirea cerinței de la punctul 1.1 trebuie să fie verificată de autoritatea care acordă omologarea de tip, dar poate fi de asemenea verificată, în numele și la solicitarea autorității care acordă omologarea de tip, de autoritatea de omologare a unei alte părți contractante. În acest caz, autoritatea de omologare din urmă pregătește o declarație de conformitate, prezentând zonele și echipamentele de producție pe care le-a vizitat pentru produsul(ele) care fac(e) obiectul unei cereri de omologare.

Autoritatea de omologare trebuie de asemenea să accepte înregistrarea producătorului în conformitate cu standardul armonizat ISO 9002 [în al cărui domeniu de aplicare se încadrează produsul(ele) care urmează să fie omologat(e)] sau cu un standard echivalent de acreditare care să îndeplinească cerințele de la punctul 1.1. Producătorul trebuie să ofere detalii despre înregistrare și își asumă obligația de a informa autoritatea de omologare cu privire la orice modificare cu privire la validitatea sau la obiectul înregistrării.

La primirea unei cereri din partea autorității unei alte părți contractante, autoritatea de omologare trimite declarația de conformitate menționată în ultima teză de la punctul 1.2 sau menționează că nu este în măsură să facă o astfel de declarație.

CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Fiecare vehicul, echipament sau componentă omologate în temeiul prezentului acord sau a unui regulament distinct trebuie să fie astfel produse, încât să fie conforme tipului omologat, îndeplinind cerințele prezentului apendice și ale regulamentului în cauză.

Autoritatea de omologare a părții contractante care acordă omologarea de tip trebuie să verifice existența unor dispoziții corespunzătoare și a unor programe de inspecție documentate care sunt convenite cu producătorul pentru fiecare omologare, în scopul de a se realiza la intervalele specificate acele testări sau controale asociate necesare pentru verificarea conformității producției cu tipul omologat, inclusiv, în special, acolo unde este cazul, testele specificate în regulamentul distinct.

Titularul omologării trebuie, în special:

să asigure existența de proceduri pentru controlul efectiv al conformității produselor (vehicule, echipamente sau componente ale acestora) cu omologarea de tip;

să aibă acces la echipamentul de testare necesar pentru verificarea conformității fiecărui tip omologat;

să se asigure că rezultatele testelor sunt înregistrate și că documentele anexate rămân la dispoziție pentru o perioadă care se determină împreună cu autoritatea competentă. Această perioadă nu trebuie să depășească 10 ani;

să analizeze rezultatele fiecărui tip de test pentru a putea verifica și asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, luând în calcul și variațiile unei producții industriale;

să se asigure că pentru fiecare tip de produs, cel puțin verificările prevăzute în prezentul apendice și testele prevăzute în regulamentele distincte aplicabile sunt îndeplinite;

să se asigure că orice set de eșantioane recoltate sau componente testate care dovedesc neconformitatea cu tipul respectiv determină o nouă eșantionare și testare. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției respective.

Autoritatea care a acordat omologarea de tip poate verifica în orice moment metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție. Frecvența normală a acestor verificări trebuie să fie în concordanță cu dispozițiile (dacă există) acceptate în conformitate cu punctele 1.2 sau 1.3 din prezentul apendice și să fie făcute astfel încât să se asigure revizuirea controalelor după o perioadă corespunzătoare climatului de încredere stabilit de autoritatea de omologare.

La fiecare verificare, înregistrările testelor și registrele de producție trebuie să se afle la dispoziția inspectorului.

În cazul în care natura testelor este adecvată, inspectorul poate alege eșantioane aleatorii pentru a fi testate în laboratorul constructorului (sau de serviciul tehnic, în cazul în care regulamentul anexat la prezentul acord prevede acest lucru). Numărul minim de probe poate fi determinat în conformitate cu rezultatele verificărilor efectuate de constructorul însuși.

În cazul în care nivelul de control pare a fi nesatisfăcător sau dacă este necesară verificarea validității testelor făcute în conformitate cu punctul 2.4.2, inspectorul trebuie să selecteze probe care sunt transmise serviciului tehnic care efectuează testele de omologare de tip.

Autoritatea competentă poate face orice verificare sau test care sunt prevăzute în prezentul apendice sau în regulamentul aplicabil anexat la prezentul acord.

În cazul în care se descoperă rezultate nesatisfăcătoare în timpul unei inspecții, autoritatea de omologare trebuie să se asigure că s-au luat toate măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției cât mai rapid posibil.

termenul vehicule cu roți, echipamente și componente include orice vehicul cu roți, echipamente și componente ale căror caracteristici privesc siguranța rutieră, protecția mediului și economia de energie;

termenul omologare de tip în temeiul unui regulament indică procedura administrativă prin care autoritățile competente ale părților contractante declară, după ce au realizat verificările necesare, că un vehicul, echipament sau componentă care au fost prezentate de constructor respectă cerințele regulamentului respectiv. După aceea, constructorul certifică faptul că fiecare vehicul, echipament sau componentă introduse pe piață au fost astfel fabricate, încât să fie identice cu produsul omologat.

vehicule cu roți, echipamentele și componentele vizate;

specificațiile tehnice care, dacă este necesar, pot include și variante;

metodele de testare prevăzute pentru a demonstra faptul că performanțele corespund specificațiilor tehnice;

condițiile pentru acordarea omologării de tip și recunoașterea reciprocă a acestora, inclusiv marcajele de omologare, precum și condițiile pentru asigurarea conformității producției;

data (datele) la care regulamentul intră în vigoare.

să mențină condiții corespunzătoare pentru controlul asupra fabricării de produse pentru care a acordat anterior omologări de tip;

să ia măsurile necesare stabilite la articolul 4 în cazul în care o parte contractantă care continuă aplicarea regulamentului îi comunică o neconformitate;

să continue să comunice autorităților competente ale altor părți contractante retragerile de omologări, în conformitate cu articolul 5;

să continue să acorde prelungiri ale omologărilor existente.

Modificările la regulamente sunt adoptate de Comitetul de administrație, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) și cu procedura indicată în apendicele 1. În cazul în care este necesar, o modificare poate să permită menținerea unor specificații existente cu titlu de variantă. Părțile contractante precizează care variante urmează să fie aplicate. Părțile contractante care aplică varianta (variantele) în cadrul unui regulament nu sunt obligate să accepte omologări în temeiul variantei (variantelor) precedente la același regulament. Părțile contractante care aplică doar modificările cele mai recente nu sunt obligate să accepte omologări acordate în temeiul modificărilor anterioare sau regulamentelor nemodificate. Părțile contractante care aplică un regulament acceptă omologările acordate în conformitate cu modificarea cea mai recentă, chiar dacă ele nu aplică decât una din modificările anterioare ale respectivului regulament. După ce a fost adoptată o modificare la regulament, aceasta este comunicată secretarului general de către Comitetul de administrație. În cel mai scurt timp, secretarul general procedează la notificarea respectivei modificări părților contractante care aplică regulamentul.

Modificarea la un regulament se consideră adoptată în cazul în care, în termen de șase luni de la notificarea acesteia de către secretarul general, mai mult de o treime din părțile contractante care aplicau regulamentul la momentul notificării nu l-au informat pe secretarul general cu privire la dezacordul lor față de modificare. În cazul în care, după expirarea acestui termen, secretarul general nu a primit declarațiile de dezacord din partea a mai mult de o treime din părțile contractante care aplică regulamentul, el declară în cel mai scurt timp că modificarea este adoptată și obligatorie pentru părțile contractante care aplică regulamentul și care nu și-au declarat opoziția față de aceasta. În cazul în care un regulament este modificat și cel puțin o cincime din părțile contractante care aplică regulamentul nemodificat declară ulterior că ele doresc să continue aplicarea regulamentului nemodificat, regulamentul nemodificat este considerat o variantă la regulamentul modificat și este încorporat cu titlu formal în regulament, producând efecte de la data adoptării modificării sau a intrării ei în vigoare. În acest caz obligațiile părților contractante care aplică regulamentul sunt aceleași cu cele prevăzute la alineatul (1).

În cazul în care o țară devine parte contractantă la acord între momentul notificării de către secretarul general a modificării regulamentului și intrarea în vigoare a acestuia, regulamentul în cauză nu intră în vigoare pentru acea parte contractantă mai devreme de două luni de la acceptul formal al modificării sau de la curgerea unui termen de șase luni de la comunicarea proiectului de modificare către acea parte de către secretarul general.

Orice parte contractantă poate propune una sau mai multe modificări la prezentul acord și la apendicele acestuia. Textul oricărei modificări propuse la acord și la apendicele acestuia este transmis secretarului general care îl transmite tuturor părților contractante și informează toate celelalte țări menționate la articolul 6 alineatul (1).

Orice proiect de modificare care a fost transmis în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol se consideră acceptat dacă nici o parte contractantă nu formulează nici o obiecție într-un termen de șase luni de la data transmiterii de către secretarul general a proiectului de modificare.

Secretarul general înștiințează cât mai curând posibil toate părțile contractante dacă a fost formulată o obiecție la proiectul de modificare. În cazul în care a fost formulată o obiecție, modificarea este considerată ca nefiind acceptată și nu produce nici un efect. În cazul în care nu a fost formulată nici o obiecție, modificarea intră în vigoare pentru toate părțile contractante după trei luni de la expirarea termenului de șase luni prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol.

aderările în conformitate cu articolul 6;

datele de intrare în vigoare ale prezentului acord în conformitate cu articolul 7;

denunțările în conformitate cu articolul 8;

notificările primite în conformitate cu articolul 9;

declarațiile și notificările primite în conformitate cu articolul 11 alineatele (1) și (2);

intrarea în vigoare a oricărei modificări, în conformitate cu articolul 12 alineatele (1) și (2);

intrarea în vigoare a oricărei modificări în conformitate cu articolul 13 alineatul (3).

Autoritatea de omologare a unei părți contractante trebuie să verifice înainte de acordarea omologării de tip existența unor dispoziții și proceduri satisfăcătoare pentru asigurarea unui control efectiv, astfel încât vehiculele, echipamentele sau componentele aflate în producție să fie conforme tipului omologat.

Îndeplinirea cerinței de la punctul 1.1 trebuie să fie verificată de autoritatea care acordă omologarea de tip, dar poate fi de asemenea verificată, în numele și la solicitarea autorității care acordă omologarea de tip, de autoritatea de omologare a unei alte părți contractante. În acest caz, autoritatea de omologare din urmă pregătește o declarație de conformitate, prezentând zonele și echipamentele de producție pe care le-a vizitat pentru produsul(ele) care fac(e) obiectul unei cereri de omologare.

Autoritatea de omologare trebuie de asemenea să accepte înregistrarea producătorului în conformitate cu standardul armonizat ISO 9002 [în al cărui domeniu de aplicare se încadrează produsul(ele) care urmează să fie omologat(e)] sau cu un standard echivalent de acreditare care să îndeplinească cerințele de la punctul 1.1. Producătorul trebuie să ofere detalii despre înregistrare și își asumă obligația de a informa autoritatea de omologare cu privire la orice modificare cu privire la validitatea sau la obiectul înregistrării.

La primirea unei cereri din partea autorității unei alte părți contractante, autoritatea de omologare trimite declarația de conformitate menționată în ultima teză de la punctul 1.2 sau menționează că nu este în măsură să facă o astfel de declarație.

Fiecare vehicul, echipament sau componentă omologate în temeiul prezentului acord sau a unui regulament distinct trebuie să fie astfel produse, încât să fie conforme tipului omologat, îndeplinind cerințele prezentului apendice și ale regulamentului în cauză.

Autoritatea de omologare a părții contractante care acordă omologarea de tip trebuie să verifice existența unor dispoziții corespunzătoare și a unor programe de inspecție documentate care sunt convenite cu producătorul pentru fiecare omologare, în scopul de a se realiza la intervalele specificate acele testări sau controale asociate necesare pentru verificarea conformității producției cu tipul omologat, inclusiv, în special, acolo unde este cazul, testele specificate în regulamentul distinct.

Titularul omologării trebuie, în special:

să asigure existența de proceduri pentru controlul efectiv al conformității produselor (vehicule, echipamente sau componente ale acestora) cu omologarea de tip;

să aibă acces la echipamentul de testare necesar pentru verificarea conformității fiecărui tip omologat;

să se asigure că rezultatele testelor sunt înregistrate și că documentele anexate rămân la dispoziție pentru o perioadă care se determină împreună cu autoritatea competentă. Această perioadă nu trebuie să depășească 10 ani;

să analizeze rezultatele fiecărui tip de test pentru a putea verifica și asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, luând în calcul și variațiile unei producții industriale;

să se asigure că pentru fiecare tip de produs, cel puțin verificările prevăzute în prezentul apendice și testele prevăzute în regulamentele distincte aplicabile sunt îndeplinite;

să se asigure că orice set de eșantioane recoltate sau componente testate care dovedesc neconformitatea cu tipul respectiv determină o nouă eșantionare și testare. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției respective.

Autoritatea care a acordat omologarea de tip poate verifica în orice moment metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție. Frecvența normală a acestor verificări trebuie să fie în concordanță cu dispozițiile (dacă există) acceptate în conformitate cu punctele 1.2 sau 1.3 din prezentul apendice și să fie făcute astfel încât să se asigure revizuirea controalelor după o perioadă corespunzătoare climatului de încredere stabilit de autoritatea de omologare.

La fiecare verificare, înregistrările testelor și registrele de producție trebuie să se afle la dispoziția inspectorului.

În cazul în care natura testelor este adecvată, inspectorul poate alege eșantioane aleatorii pentru a fi testate în laboratorul constructorului (sau de serviciul tehnic, în cazul în care regulamentul anexat la prezentul acord prevede acest lucru). Numărul minim de probe poate fi determinat în conformitate cu rezultatele verificărilor efectuate de constructorul însuși.

În cazul în care nivelul de control pare a fi nesatisfăcător sau dacă este necesară verificarea validității testelor făcute în conformitate cu punctul 2.4.2, inspectorul trebuie să selecteze probe care sunt transmise serviciului tehnic care efectuează testele de omologare de tip.

Autoritatea competentă poate face orice verificare sau test care sunt prevăzute în prezentul apendice sau în regulamentul aplicabil anexat la prezentul acord.

În cazul în care se descoperă rezultate nesatisfăcătoare în timpul unei inspecții, autoritatea de omologare trebuie să se asigure că s-au luat toate măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției cât mai rapid posibil.

să asigure existența de proceduri pentru controlul efectiv al conformității produselor (vehicule, echipamente sau componente ale acestora) cu omologarea de tip;

să aibă acces la echipamentul de testare necesar pentru verificarea conformității fiecărui tip omologat;

să se asigure că rezultatele testelor sunt înregistrate și că documentele anexate rămân la dispoziție pentru o perioadă care se determină împreună cu autoritatea competentă. Această perioadă nu trebuie să depășească 10 ani;

să analizeze rezultatele fiecărui tip de test pentru a putea verifica și asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, luând în calcul și variațiile unei producții industriale;

să se asigure că pentru fiecare tip de produs, cel puțin verificările prevăzute în prezentul apendice și testele prevăzute în regulamentele distincte aplicabile sunt îndeplinite;

să se asigure că orice set de eșantioane recoltate sau componente testate care dovedesc neconformitatea cu tipul respectiv determină o nouă eșantionare și testare. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției respective.

La fiecare verificare, înregistrările testelor și registrele de producție trebuie să se afle la dispoziția inspectorului.

În cazul în care natura testelor este adecvată, inspectorul poate alege eșantioane aleatorii pentru a fi testate în laboratorul constructorului (sau de serviciul tehnic, în cazul în care regulamentul anexat la prezentul acord prevede acest lucru). Numărul minim de probe poate fi determinat în conformitate cu rezultatele verificărilor efectuate de constructorul însuși.

În cazul în care nivelul de control pare a fi nesatisfăcător sau dacă este necesară verificarea validității testelor făcute în conformitate cu punctul 2.4.2, inspectorul trebuie să selecteze probe care sunt transmise serviciului tehnic care efectuează testele de omologare de tip.

Autoritatea competentă poate face orice verificare sau test care sunt prevăzute în prezentul apendice sau în regulamentul aplicabil anexat la prezentul acord.

În cazul în care se descoperă rezultate nesatisfăcătoare în timpul unei inspecții, autoritatea de omologare trebuie să se asigure că s-au luat toate măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției cât mai rapid posibil.

Acordprivind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificațiiRevizia 2(Include modificările intrate în vigoare la data de 16 octombrie 1995)ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITEACORDprivind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații

Acord

privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații

Vechiul titlu al acordului:

Acordul privind adoptarea condițiilor uniforme de omologare și recunoaștere reciprocă a omologării echipamentelor și componentelor autovehiculelor, adoptat la Geneva la 20 martie 1958.

Revizia 2

(Include modificările intrate în vigoare la data de 16 octombrie 1995)

ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE

ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE

ACORD

privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații

PREAMBUL

PĂRȚILE CONTRACTANTE,

HOTĂRÂND să modifice acordul privind adoptarea condițiilor uniforme de omologare și recunoaștere reciprocă a omologării echipamentelor și componentelor autovehiculelor, adoptat la Geneva, la 20 martie 1958 și

DORIND să definească specificații tehnice uniforme suficiente pentru anumite vehicule cu roți, echipamente și componente pentru a fi folosite în țările lor,

DORIND să adopte aceste specificații oricând este posibil în țările lor și

DORIND să faciliteze folosirea în țările lor a vehiculelor, echipamentelor și componentelor omologate în conformitate cu aceste specificații de către autoritățile competente ale unei alte părți contractante,

În sensul prezentului acord:

termenul vehicule cu roți, echipamente și componente include orice vehicul cu roți, echipamente și componente ale căror caracteristici privesc siguranța rutieră, protecția mediului și economia de energie;

termenul omologare de tip în temeiul unui regulament indică procedura administrativă prin care autoritățile competente ale părților contractante declară, după ce au realizat verificările necesare, că un vehicul, echipament sau componentă care au fost prezentate de constructor respectă cerințele regulamentului respectiv. După aceea, constructorul certifică faptul că fiecare vehicul, echipament sau componentă introduse pe piață au fost astfel fabricate, încât să fie identice cu produsul omologat.

Regulamentul cuprinde dispoziții privind:

vehicule cu roți, echipamentele și componentele vizate;

specificațiile tehnice care, dacă este necesar, pot include și variante;

metodele de testare prevăzute pentru a demonstra faptul că performanțele corespund specificațiilor tehnice;

condițiile pentru acordarea omologării de tip și recunoașterea reciprocă a acestora, inclusiv marcajele de omologare, precum și condițiile pentru asigurarea conformității producției;

data (datele) la care regulamentul intră în vigoare.

În cazul în care o parte contractantă încetează să elibereze omologări în temeiul unui anumit regulament, aceasta trebuie:

să mențină condiții corespunzătoare pentru controlul asupra fabricării de produse pentru care a acordat anterior omologări de tip;

să ia măsurile necesare stabilite la articolul 4 în cazul în care o parte contractantă care continuă aplicarea regulamentului îi comunică o neconformitate;

să continue să comunice autorităților competente ale altor părți contractante retragerile de omologări, în conformitate cu articolul 5;

să continue să acorde prelungiri ale omologărilor existente.

Regulamentele anexate la prezentul acord pot fi modificate în conformitate cu procedura următoare:

Modificările la regulamente sunt adoptate de Comitetul de administrație, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) și cu procedura indicată în apendicele 1. În cazul în care este necesar, o modificare poate să permită menținerea unor specificații existente cu titlu de variantă. Părțile contractante precizează care variante urmează să fie aplicate. Părțile contractante care aplică varianta (variantele) în cadrul unui regulament nu sunt obligate să accepte omologări în temeiul variantei (variantelor) precedente la același regulament. Părțile contractante care aplică doar modificările cele mai recente nu sunt obligate să accepte omologări acordate în temeiul modificărilor anterioare sau regulamentelor nemodificate. Părțile contractante care aplică un regulament acceptă omologările acordate în conformitate cu modificarea cea mai recentă, chiar dacă ele nu aplică decât una din modificările anterioare ale respectivului regulament. După ce a fost adoptată o modificare la regulament, aceasta este comunicată secretarului general de către Comitetul de administrație. În cel mai scurt timp, secretarul general procedează la notificarea respectivei modificări părților contractante care aplică regulamentul.

Modificarea la un regulament se consideră adoptată în cazul în care, în termen de șase luni de la notificarea acesteia de către secretarul general, mai mult de o treime din părțile contractante care aplicau regulamentul la momentul notificării nu l-au informat pe secretarul general cu privire la dezacordul lor față de modificare. În cazul în care, după expirarea acestui termen, secretarul general nu a primit declarațiile de dezacord din partea a mai mult de o treime din părțile contractante care aplică regulamentul, el declară în cel mai scurt timp că modificarea este adoptată și obligatorie pentru părțile contractante care aplică regulamentul și care nu și-au declarat opoziția față de aceasta. În cazul în care un regulament este modificat și cel puțin o cincime din părțile contractante care aplică regulamentul nemodificat declară ulterior că ele doresc să continue aplicarea regulamentului nemodificat, regulamentul nemodificat este considerat o variantă la regulamentul modificat și este încorporat cu titlu formal în regulament, producând efecte de la data adoptării modificării sau a intrării ei în vigoare. În acest caz obligațiile părților contractante care aplică regulamentul sunt aceleași cu cele prevăzute la alineatul (1).

În cazul în care o țară devine parte contractantă la acord între momentul notificării de către secretarul general a modificării regulamentului și intrarea în vigoare a acestuia, regulamentul în cauză nu intră în vigoare pentru acea parte contractantă mai devreme de două luni de la acceptul formal al modificării sau de la curgerea unui termen de șase luni de la comunicarea proiectului de modificare către acea parte de către secretarul general.

Orice parte contractantă poate propune una sau mai multe modificări la prezentul acord și la apendicele acestuia. Textul oricărei modificări propuse la acord și la apendicele acestuia este transmis secretarului general care îl transmite tuturor părților contractante și informează toate celelalte țări menționate la articolul 6 alineatul (1).

Orice proiect de modificare care a fost transmis în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol se consideră acceptat dacă nici o parte contractantă nu formulează nici o obiecție într-un termen de șase luni de la data transmiterii de către secretarul general a proiectului de modificare.

Secretarul general înștiințează cât mai curând posibil toate părțile contractante dacă a fost formulată o obiecție la proiectul de modificare. În cazul în care a fost formulată o obiecție, modificarea este considerată ca nefiind acceptată și nu produce nici un efect. În cazul în care nu a fost formulată nici o obiecție, modificarea intră în vigoare pentru toate părțile contractante după trei luni de la expirarea termenului de șase luni prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol.

În afară de notificările prevăzute la articolele 1, 12 și 13 din prezentul acord, secretarul general comunică părților contractante:

aderările în conformitate cu articolul 6;

datele de intrare în vigoare ale prezentului acord în conformitate cu articolul 7;

denunțările în conformitate cu articolul 8;

notificările primite în conformitate cu articolul 9;

declarațiile și notificările primite în conformitate cu articolul 11 alineatele (1) și (2);

intrarea în vigoare a oricărei modificări, în conformitate cu articolul 12 alineatele (1) și (2);

intrarea în vigoare a oricărei modificări în conformitate cu articolul 13 alineatul (3).

Apendicele 1

COMPONENȚA ȘI REGULAMENTUL DE ORDINE INTERIOARĂ ALE COMITETULUI DE ADMINISTRAȚIE

Apendicele 2

PROCEDURI DE CONTROL AL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

EVALUAREA INIȚIALĂ

Autoritatea de omologare a unei părți contractante trebuie să verifice înainte de acordarea omologării de tip existența unor dispoziții și proceduri satisfăcătoare pentru asigurarea unui control efectiv, astfel încât vehiculele, echipamentele sau componentele aflate în producție să fie conforme tipului omologat.

Îndeplinirea cerinței de la punctul 1.1 trebuie să fie verificată de autoritatea care acordă omologarea de tip, dar poate fi de asemenea verificată, în numele și la solicitarea autorității care acordă omologarea de tip, de autoritatea de omologare a unei alte părți contractante. În acest caz, autoritatea de omologare din urmă pregătește o declarație de conformitate, prezentând zonele și echipamentele de producție pe care le-a vizitat pentru produsul(ele) care fac(e) obiectul unei cereri de omologare.

Autoritatea de omologare trebuie de asemenea să accepte înregistrarea producătorului în conformitate cu standardul armonizat ISO 9002 [în al cărui domeniu de aplicare se încadrează produsul(ele) care urmează să fie omologat(e)] sau cu un standard echivalent de acreditare care să îndeplinească cerințele de la punctul 1.1. Producătorul trebuie să ofere detalii despre înregistrare și își asumă obligația de a informa autoritatea de omologare cu privire la orice modificare cu privire la validitatea sau la obiectul înregistrării.

La primirea unei cereri din partea autorității unei alte părți contractante, autoritatea de omologare trimite declarația de conformitate menționată în ultima teză de la punctul 1.2 sau menționează că nu este în măsură să facă o astfel de declarație.

CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Fiecare vehicul, echipament sau componentă omologate în temeiul prezentului acord sau a unui regulament distinct trebuie să fie astfel produse, încât să fie conforme tipului omologat, îndeplinind cerințele prezentului apendice și ale regulamentului în cauză.

Autoritatea de omologare a părții contractante care acordă omologarea de tip trebuie să verifice existența unor dispoziții corespunzătoare și a unor programe de inspecție documentate care sunt convenite cu producătorul pentru fiecare omologare, în scopul de a se realiza la intervalele specificate acele testări sau controale asociate necesare pentru verificarea conformității producției cu tipul omologat, inclusiv, în special, acolo unde este cazul, testele specificate în regulamentul distinct.

Titularul omologării trebuie, în special:

să asigure existența de proceduri pentru controlul efectiv al conformității produselor (vehicule, echipamente sau componente ale acestora) cu omologarea de tip;

să aibă acces la echipamentul de testare necesar pentru verificarea conformității fiecărui tip omologat;

să se asigure că rezultatele testelor sunt înregistrate și că documentele anexate rămân la dispoziție pentru o perioadă care se determină împreună cu autoritatea competentă. Această perioadă nu trebuie să depășească 10 ani;

să analizeze rezultatele fiecărui tip de test pentru a putea verifica și asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, luând în calcul și variațiile unei producții industriale;

să se asigure că pentru fiecare tip de produs, cel puțin verificările prevăzute în prezentul apendice și testele prevăzute în regulamentele distincte aplicabile sunt îndeplinite;

să se asigure că orice set de eșantioane recoltate sau componente testate care dovedesc neconformitatea cu tipul respectiv determină o nouă eșantionare și testare. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției respective.

Autoritatea care a acordat omologarea de tip poate verifica în orice moment metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție. Frecvența normală a acestor verificări trebuie să fie în concordanță cu dispozițiile (dacă există) acceptate în conformitate cu punctele 1.2 sau 1.3 din prezentul apendice și să fie făcute astfel încât să se asigure revizuirea controalelor după o perioadă corespunzătoare climatului de încredere stabilit de autoritatea de omologare.

La fiecare verificare, înregistrările testelor și registrele de producție trebuie să se afle la dispoziția inspectorului.

În cazul în care natura testelor este adecvată, inspectorul poate alege eșantioane aleatorii pentru a fi testate în laboratorul constructorului (sau de serviciul tehnic, în cazul în care regulamentul anexat la prezentul acord prevede acest lucru). Numărul minim de probe poate fi determinat în conformitate cu rezultatele verificărilor efectuate de constructorul însuși.

În cazul în care nivelul de control pare a fi nesatisfăcător sau dacă este necesară verificarea validității testelor făcute în conformitate cu punctul 2.4.2, inspectorul trebuie să selecteze probe care sunt transmise serviciului tehnic care efectuează testele de omologare de tip.

Autoritatea competentă poate face orice verificare sau test care sunt prevăzute în prezentul apendice sau în regulamentul aplicabil anexat la prezentul acord.

În cazul în care se descoperă rezultate nesatisfăcătoare în timpul unei inspecții, autoritatea de omologare trebuie să se asigure că s-au luat toate măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției cât mai rapid posibil.

termenul vehicule cu roți, echipamente și componente include orice vehicul cu roți, echipamente și componente ale căror caracteristici privesc siguranța rutieră, protecția mediului și economia de energie;

termenul omologare de tip în temeiul unui regulament indică procedura administrativă prin care autoritățile competente ale părților contractante declară, după ce au realizat verificările necesare, că un vehicul, echipament sau componentă care au fost prezentate de constructor respectă cerințele regulamentului respectiv. După aceea, constructorul certifică faptul că fiecare vehicul, echipament sau componentă introduse pe piață au fost astfel fabricate, încât să fie identice cu produsul omologat.

vehicule cu roți, echipamentele și componentele vizate;

specificațiile tehnice care, dacă este necesar, pot include și variante;

metodele de testare prevăzute pentru a demonstra faptul că performanțele corespund specificațiilor tehnice;

condițiile pentru acordarea omologării de tip și recunoașterea reciprocă a acestora, inclusiv marcajele de omologare, precum și condițiile pentru asigurarea conformității producției;

data (datele) la care regulamentul intră în vigoare.

să mențină condiții corespunzătoare pentru controlul asupra fabricării de produse pentru care a acordat anterior omologări de tip;

să ia măsurile necesare stabilite la articolul 4 în cazul în care o parte contractantă care continuă aplicarea regulamentului îi comunică o neconformitate;

să continue să comunice autorităților competente ale altor părți contractante retragerile de omologări, în conformitate cu articolul 5;

să continue să acorde prelungiri ale omologărilor existente.

Modificările la regulamente sunt adoptate de Comitetul de administrație, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) și cu procedura indicată în apendicele 1. În cazul în care este necesar, o modificare poate să permită menținerea unor specificații existente cu titlu de variantă. Părțile contractante precizează care variante urmează să fie aplicate. Părțile contractante care aplică varianta (variantele) în cadrul unui regulament nu sunt obligate să accepte omologări în temeiul variantei (variantelor) precedente la același regulament. Părțile contractante care aplică doar modificările cele mai recente nu sunt obligate să accepte omologări acordate în temeiul modificărilor anterioare sau regulamentelor nemodificate. Părțile contractante care aplică un regulament acceptă omologările acordate în conformitate cu modificarea cea mai recentă, chiar dacă ele nu aplică decât una din modificările anterioare ale respectivului regulament. După ce a fost adoptată o modificare la regulament, aceasta este comunicată secretarului general de către Comitetul de administrație. În cel mai scurt timp, secretarul general procedează la notificarea respectivei modificări părților contractante care aplică regulamentul.

Modificarea la un regulament se consideră adoptată în cazul în care, în termen de șase luni de la notificarea acesteia de către secretarul general, mai mult de o treime din părțile contractante care aplicau regulamentul la momentul notificării nu l-au informat pe secretarul general cu privire la dezacordul lor față de modificare. În cazul în care, după expirarea acestui termen, secretarul general nu a primit declarațiile de dezacord din partea a mai mult de o treime din părțile contractante care aplică regulamentul, el declară în cel mai scurt timp că modificarea este adoptată și obligatorie pentru părțile contractante care aplică regulamentul și care nu și-au declarat opoziția față de aceasta. În cazul în care un regulament este modificat și cel puțin o cincime din părțile contractante care aplică regulamentul nemodificat declară ulterior că ele doresc să continue aplicarea regulamentului nemodificat, regulamentul nemodificat este considerat o variantă la regulamentul modificat și este încorporat cu titlu formal în regulament, producând efecte de la data adoptării modificării sau a intrării ei în vigoare. În acest caz obligațiile părților contractante care aplică regulamentul sunt aceleași cu cele prevăzute la alineatul (1).

În cazul în care o țară devine parte contractantă la acord între momentul notificării de către secretarul general a modificării regulamentului și intrarea în vigoare a acestuia, regulamentul în cauză nu intră în vigoare pentru acea parte contractantă mai devreme de două luni de la acceptul formal al modificării sau de la curgerea unui termen de șase luni de la comunicarea proiectului de modificare către acea parte de către secretarul general.

Orice parte contractantă poate propune una sau mai multe modificări la prezentul acord și la apendicele acestuia. Textul oricărei modificări propuse la acord și la apendicele acestuia este transmis secretarului general care îl transmite tuturor părților contractante și informează toate celelalte țări menționate la articolul 6 alineatul (1).

Orice proiect de modificare care a fost transmis în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol se consideră acceptat dacă nici o parte contractantă nu formulează nici o obiecție într-un termen de șase luni de la data transmiterii de către secretarul general a proiectului de modificare.

Secretarul general înștiințează cât mai curând posibil toate părțile contractante dacă a fost formulată o obiecție la proiectul de modificare. În cazul în care a fost formulată o obiecție, modificarea este considerată ca nefiind acceptată și nu produce nici un efect. În cazul în care nu a fost formulată nici o obiecție, modificarea intră în vigoare pentru toate părțile contractante după trei luni de la expirarea termenului de șase luni prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol.

aderările în conformitate cu articolul 6;

datele de intrare în vigoare ale prezentului acord în conformitate cu articolul 7;

denunțările în conformitate cu articolul 8;

notificările primite în conformitate cu articolul 9;

declarațiile și notificările primite în conformitate cu articolul 11 alineatele (1) și (2);

intrarea în vigoare a oricărei modificări, în conformitate cu articolul 12 alineatele (1) și (2);

intrarea în vigoare a oricărei modificări în conformitate cu articolul 13 alineatul (3).

Autoritatea de omologare a unei părți contractante trebuie să verifice înainte de acordarea omologării de tip existența unor dispoziții și proceduri satisfăcătoare pentru asigurarea unui control efectiv, astfel încât vehiculele, echipamentele sau componentele aflate în producție să fie conforme tipului omologat.

Îndeplinirea cerinței de la punctul 1.1 trebuie să fie verificată de autoritatea care acordă omologarea de tip, dar poate fi de asemenea verificată, în numele și la solicitarea autorității care acordă omologarea de tip, de autoritatea de omologare a unei alte părți contractante. În acest caz, autoritatea de omologare din urmă pregătește o declarație de conformitate, prezentând zonele și echipamentele de producție pe care le-a vizitat pentru produsul(ele) care fac(e) obiectul unei cereri de omologare.

Autoritatea de omologare trebuie de asemenea să accepte înregistrarea producătorului în conformitate cu standardul armonizat ISO 9002 [în al cărui domeniu de aplicare se încadrează produsul(ele) care urmează să fie omologat(e)] sau cu un standard echivalent de acreditare care să îndeplinească cerințele de la punctul 1.1. Producătorul trebuie să ofere detalii despre înregistrare și își asumă obligația de a informa autoritatea de omologare cu privire la orice modificare cu privire la validitatea sau la obiectul înregistrării.

La primirea unei cereri din partea autorității unei alte părți contractante, autoritatea de omologare trimite declarația de conformitate menționată în ultima teză de la punctul 1.2 sau menționează că nu este în măsură să facă o astfel de declarație.

Fiecare vehicul, echipament sau componentă omologate în temeiul prezentului acord sau a unui regulament distinct trebuie să fie astfel produse, încât să fie conforme tipului omologat, îndeplinind cerințele prezentului apendice și ale regulamentului în cauză.

Autoritatea de omologare a părții contractante care acordă omologarea de tip trebuie să verifice existența unor dispoziții corespunzătoare și a unor programe de inspecție documentate care sunt convenite cu producătorul pentru fiecare omologare, în scopul de a se realiza la intervalele specificate acele testări sau controale asociate necesare pentru verificarea conformității producției cu tipul omologat, inclusiv, în special, acolo unde este cazul, testele specificate în regulamentul distinct.

Titularul omologării trebuie, în special:

să asigure existența de proceduri pentru controlul efectiv al conformității produselor (vehicule, echipamente sau componente ale acestora) cu omologarea de tip;

să aibă acces la echipamentul de testare necesar pentru verificarea conformității fiecărui tip omologat;

să se asigure că rezultatele testelor sunt înregistrate și că documentele anexate rămân la dispoziție pentru o perioadă care se determină împreună cu autoritatea competentă. Această perioadă nu trebuie să depășească 10 ani;

să analizeze rezultatele fiecărui tip de test pentru a putea verifica și asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, luând în calcul și variațiile unei producții industriale;

să se asigure că pentru fiecare tip de produs, cel puțin verificările prevăzute în prezentul apendice și testele prevăzute în regulamentele distincte aplicabile sunt îndeplinite;

să se asigure că orice set de eșantioane recoltate sau componente testate care dovedesc neconformitatea cu tipul respectiv determină o nouă eșantionare și testare. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției respective.

Autoritatea care a acordat omologarea de tip poate verifica în orice moment metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție. Frecvența normală a acestor verificări trebuie să fie în concordanță cu dispozițiile (dacă există) acceptate în conformitate cu punctele 1.2 sau 1.3 din prezentul apendice și să fie făcute astfel încât să se asigure revizuirea controalelor după o perioadă corespunzătoare climatului de încredere stabilit de autoritatea de omologare.

La fiecare verificare, înregistrările testelor și registrele de producție trebuie să se afle la dispoziția inspectorului.

În cazul în care natura testelor este adecvată, inspectorul poate alege eșantioane aleatorii pentru a fi testate în laboratorul constructorului (sau de serviciul tehnic, în cazul în care regulamentul anexat la prezentul acord prevede acest lucru). Numărul minim de probe poate fi determinat în conformitate cu rezultatele verificărilor efectuate de constructorul însuși.

În cazul în care nivelul de control pare a fi nesatisfăcător sau dacă este necesară verificarea validității testelor făcute în conformitate cu punctul 2.4.2, inspectorul trebuie să selecteze probe care sunt transmise serviciului tehnic care efectuează testele de omologare de tip.

Autoritatea competentă poate face orice verificare sau test care sunt prevăzute în prezentul apendice sau în regulamentul aplicabil anexat la prezentul acord.

În cazul în care se descoperă rezultate nesatisfăcătoare în timpul unei inspecții, autoritatea de omologare trebuie să se asigure că s-au luat toate măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției cât mai rapid posibil.

să asigure existența de proceduri pentru controlul efectiv al conformității produselor (vehicule, echipamente sau componente ale acestora) cu omologarea de tip;

să aibă acces la echipamentul de testare necesar pentru verificarea conformității fiecărui tip omologat;

să se asigure că rezultatele testelor sunt înregistrate și că documentele anexate rămân la dispoziție pentru o perioadă care se determină împreună cu autoritatea competentă. Această perioadă nu trebuie să depășească 10 ani;

să analizeze rezultatele fiecărui tip de test pentru a putea verifica și asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, luând în calcul și variațiile unei producții industriale;

să se asigure că pentru fiecare tip de produs, cel puțin verificările prevăzute în prezentul apendice și testele prevăzute în regulamentele distincte aplicabile sunt îndeplinite;

să se asigure că orice set de eșantioane recoltate sau componente testate care dovedesc neconformitatea cu tipul respectiv determină o nouă eșantionare și testare. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției respective.

La fiecare verificare, înregistrările testelor și registrele de producție trebuie să se afle la dispoziția inspectorului.

În cazul în care natura testelor este adecvată, inspectorul poate alege eșantioane aleatorii pentru a fi testate în laboratorul constructorului (sau de serviciul tehnic, în cazul în care regulamentul anexat la prezentul acord prevede acest lucru). Numărul minim de probe poate fi determinat în conformitate cu rezultatele verificărilor efectuate de constructorul însuși.

În cazul în care nivelul de control pare a fi nesatisfăcător sau dacă este necesară verificarea validității testelor făcute în conformitate cu punctul 2.4.2, inspectorul trebuie să selecteze probe care sunt transmise serviciului tehnic care efectuează testele de omologare de tip.

Autoritatea competentă poate face orice verificare sau test care sunt prevăzute în prezentul apendice sau în regulamentul aplicabil anexat la prezentul acord.

În cazul în care se descoperă rezultate nesatisfăcătoare în timpul unei inspecții, autoritatea de omologare trebuie să se asigure că s-au luat toate măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției cât mai rapid posibil.

Apendicele 1COMPONENȚA ȘI REGULAMENTUL DE ORDINE INTERIOARĂ ALE COMITETULUI DE ADMINISTRAȚIE

Apendicele 1

COMPONENȚA ȘI REGULAMENTUL DE ORDINE INTERIOARĂ ALE COMITETULUI DE ADMINISTRAȚIE

Apendicele 2PROCEDURI DE CONTROL AL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

Apendicele 2

PROCEDURI DE CONTROL AL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

EVALUAREA INIȚIALĂ

Autoritatea de omologare a unei părți contractante trebuie să verifice înainte de acordarea omologării de tip existența unor dispoziții și proceduri satisfăcătoare pentru asigurarea unui control efectiv, astfel încât vehiculele, echipamentele sau componentele aflate în producție să fie conforme tipului omologat.

Îndeplinirea cerinței de la punctul 1.1 trebuie să fie verificată de autoritatea care acordă omologarea de tip, dar poate fi de asemenea verificată, în numele și la solicitarea autorității care acordă omologarea de tip, de autoritatea de omologare a unei alte părți contractante. În acest caz, autoritatea de omologare din urmă pregătește o declarație de conformitate, prezentând zonele și echipamentele de producție pe care le-a vizitat pentru produsul(ele) care fac(e) obiectul unei cereri de omologare.

Autoritatea de omologare trebuie de asemenea să accepte înregistrarea producătorului în conformitate cu standardul armonizat ISO 9002 [în al cărui domeniu de aplicare se încadrează produsul(ele) care urmează să fie omologat(e)] sau cu un standard echivalent de acreditare care să îndeplinească cerințele de la punctul 1.1. Producătorul trebuie să ofere detalii despre înregistrare și își asumă obligația de a informa autoritatea de omologare cu privire la orice modificare cu privire la validitatea sau la obiectul înregistrării.

La primirea unei cereri din partea autorității unei alte părți contractante, autoritatea de omologare trimite declarația de conformitate menționată în ultima teză de la punctul 1.2 sau menționează că nu este în măsură să facă o astfel de declarație.

CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Fiecare vehicul, echipament sau componentă omologate în temeiul prezentului acord sau a unui regulament distinct trebuie să fie astfel produse, încât să fie conforme tipului omologat, îndeplinind cerințele prezentului apendice și ale regulamentului în cauză.

Autoritatea de omologare a părții contractante care acordă omologarea de tip trebuie să verifice existența unor dispoziții corespunzătoare și a unor programe de inspecție documentate care sunt convenite cu producătorul pentru fiecare omologare, în scopul de a se realiza la intervalele specificate acele testări sau controale asociate necesare pentru verificarea conformității producției cu tipul omologat, inclusiv, în special, acolo unde este cazul, testele specificate în regulamentul distinct.

Titularul omologării trebuie, în special:

să asigure existența de proceduri pentru controlul efectiv al conformității produselor (vehicule, echipamente sau componente ale acestora) cu omologarea de tip;

să aibă acces la echipamentul de testare necesar pentru verificarea conformității fiecărui tip omologat;

să se asigure că rezultatele testelor sunt înregistrate și că documentele anexate rămân la dispoziție pentru o perioadă care se determină împreună cu autoritatea competentă. Această perioadă nu trebuie să depășească 10 ani;

să analizeze rezultatele fiecărui tip de test pentru a putea verifica și asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, luând în calcul și variațiile unei producții industriale;

să se asigure că pentru fiecare tip de produs, cel puțin verificările prevăzute în prezentul apendice și testele prevăzute în regulamentele distincte aplicabile sunt îndeplinite;

să se asigure că orice set de eșantioane recoltate sau componente testate care dovedesc neconformitatea cu tipul respectiv determină o nouă eșantionare și testare. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției respective.

Autoritatea care a acordat omologarea de tip poate verifica în orice moment metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție. Frecvența normală a acestor verificări trebuie să fie în concordanță cu dispozițiile (dacă există) acceptate în conformitate cu punctele 1.2 sau 1.3 din prezentul apendice și să fie făcute astfel încât să se asigure revizuirea controalelor după o perioadă corespunzătoare climatului de încredere stabilit de autoritatea de omologare.

La fiecare verificare, înregistrările testelor și registrele de producție trebuie să se afle la dispoziția inspectorului.

În cazul în care natura testelor este adecvată, inspectorul poate alege eșantioane aleatorii pentru a fi testate în laboratorul constructorului (sau de serviciul tehnic, în cazul în care regulamentul anexat la prezentul acord prevede acest lucru). Numărul minim de probe poate fi determinat în conformitate cu rezultatele verificărilor efectuate de constructorul însuși.

În cazul în care nivelul de control pare a fi nesatisfăcător sau dacă este necesară verificarea validității testelor făcute în conformitate cu punctul 2.4.2, inspectorul trebuie să selecteze probe care sunt transmise serviciului tehnic care efectuează testele de omologare de tip.

Autoritatea competentă poate face orice verificare sau test care sunt prevăzute în prezentul apendice sau în regulamentul aplicabil anexat la prezentul acord.

În cazul în care se descoperă rezultate nesatisfăcătoare în timpul unei inspecții, autoritatea de omologare trebuie să se asigure că s-au luat toate măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției cât mai rapid posibil.

Autoritatea de omologare a unei părți contractante trebuie să verifice înainte de acordarea omologării de tip existența unor dispoziții și proceduri satisfăcătoare pentru asigurarea unui control efectiv, astfel încât vehiculele, echipamentele sau componentele aflate în producție să fie conforme tipului omologat.

Îndeplinirea cerinței de la punctul 1.1 trebuie să fie verificată de autoritatea care acordă omologarea de tip, dar poate fi de asemenea verificată, în numele și la solicitarea autorității care acordă omologarea de tip, de autoritatea de omologare a unei alte părți contractante. În acest caz, autoritatea de omologare din urmă pregătește o declarație de conformitate, prezentând zonele și echipamentele de producție pe care le-a vizitat pentru produsul(ele) care fac(e) obiectul unei cereri de omologare.

Autoritatea de omologare trebuie de asemenea să accepte înregistrarea producătorului în conformitate cu standardul armonizat ISO 9002 [în al cărui domeniu de aplicare se încadrează produsul(ele) care urmează să fie omologat(e)] sau cu un standard echivalent de acreditare care să îndeplinească cerințele de la punctul 1.1. Producătorul trebuie să ofere detalii despre înregistrare și își asumă obligația de a informa autoritatea de omologare cu privire la orice modificare cu privire la validitatea sau la obiectul înregistrării.

La primirea unei cereri din partea autorității unei alte părți contractante, autoritatea de omologare trimite declarația de conformitate menționată în ultima teză de la punctul 1.2 sau menționează că nu este în măsură să facă o astfel de declarație.

Fiecare vehicul, echipament sau componentă omologate în temeiul prezentului acord sau a unui regulament distinct trebuie să fie astfel produse, încât să fie conforme tipului omologat, îndeplinind cerințele prezentului apendice și ale regulamentului în cauză.

Autoritatea de omologare a părții contractante care acordă omologarea de tip trebuie să verifice existența unor dispoziții corespunzătoare și a unor programe de inspecție documentate care sunt convenite cu producătorul pentru fiecare omologare, în scopul de a se realiza la intervalele specificate acele testări sau controale asociate necesare pentru verificarea conformității producției cu tipul omologat, inclusiv, în special, acolo unde este cazul, testele specificate în regulamentul distinct.

Titularul omologării trebuie, în special:

să asigure existența de proceduri pentru controlul efectiv al conformității produselor (vehicule, echipamente sau componente ale acestora) cu omologarea de tip;

să aibă acces la echipamentul de testare necesar pentru verificarea conformității fiecărui tip omologat;

să se asigure că rezultatele testelor sunt înregistrate și că documentele anexate rămân la dispoziție pentru o perioadă care se determină împreună cu autoritatea competentă. Această perioadă nu trebuie să depășească 10 ani;

să analizeze rezultatele fiecărui tip de test pentru a putea verifica și asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, luând în calcul și variațiile unei producții industriale;

să se asigure că pentru fiecare tip de produs, cel puțin verificările prevăzute în prezentul apendice și testele prevăzute în regulamentele distincte aplicabile sunt îndeplinite;

să se asigure că orice set de eșantioane recoltate sau componente testate care dovedesc neconformitatea cu tipul respectiv determină o nouă eșantionare și testare. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției respective.

Autoritatea care a acordat omologarea de tip poate verifica în orice moment metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție. Frecvența normală a acestor verificări trebuie să fie în concordanță cu dispozițiile (dacă există) acceptate în conformitate cu punctele 1.2 sau 1.3 din prezentul apendice și să fie făcute astfel încât să se asigure revizuirea controalelor după o perioadă corespunzătoare climatului de încredere stabilit de autoritatea de omologare.

La fiecare verificare, înregistrările testelor și registrele de producție trebuie să se afle la dispoziția inspectorului.

În cazul în care natura testelor este adecvată, inspectorul poate alege eșantioane aleatorii pentru a fi testate în laboratorul constructorului (sau de serviciul tehnic, în cazul în care regulamentul anexat la prezentul acord prevede acest lucru). Numărul minim de probe poate fi determinat în conformitate cu rezultatele verificărilor efectuate de constructorul însuși.

În cazul în care nivelul de control pare a fi nesatisfăcător sau dacă este necesară verificarea validității testelor făcute în conformitate cu punctul 2.4.2, inspectorul trebuie să selecteze probe care sunt transmise serviciului tehnic care efectuează testele de omologare de tip.

Autoritatea competentă poate face orice verificare sau test care sunt prevăzute în prezentul apendice sau în regulamentul aplicabil anexat la prezentul acord.

În cazul în care se descoperă rezultate nesatisfăcătoare în timpul unei inspecții, autoritatea de omologare trebuie să se asigure că s-au luat toate măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției cât mai rapid posibil.

să asigure existența de proceduri pentru controlul efectiv al conformității produselor (vehicule, echipamente sau componente ale acestora) cu omologarea de tip;

să aibă acces la echipamentul de testare necesar pentru verificarea conformității fiecărui tip omologat;

să se asigure că rezultatele testelor sunt înregistrate și că documentele anexate rămân la dispoziție pentru o perioadă care se determină împreună cu autoritatea competentă. Această perioadă nu trebuie să depășească 10 ani;

să analizeze rezultatele fiecărui tip de test pentru a putea verifica și asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, luând în calcul și variațiile unei producții industriale;

să se asigure că pentru fiecare tip de produs, cel puțin verificările prevăzute în prezentul apendice și testele prevăzute în regulamentele distincte aplicabile sunt îndeplinite;

să se asigure că orice set de eșantioane recoltate sau componente testate care dovedesc neconformitatea cu tipul respectiv determină o nouă eșantionare și testare. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției respective.

La fiecare verificare, înregistrările testelor și registrele de producție trebuie să se afle la dispoziția inspectorului.

În cazul în care natura testelor este adecvată, inspectorul poate alege eșantioane aleatorii pentru a fi testate în laboratorul constructorului (sau de serviciul tehnic, în cazul în care regulamentul anexat la prezentul acord prevede acest lucru). Numărul minim de probe poate fi determinat în conformitate cu rezultatele verificărilor efectuate de constructorul însuși.

În cazul în care nivelul de control pare a fi nesatisfăcător sau dacă este necesară verificarea validității testelor făcute în conformitate cu punctul 2.4.2, inspectorul trebuie să selecteze probe care sunt transmise serviciului tehnic care efectuează testele de omologare de tip.

Autoritatea competentă poate face orice verificare sau test care sunt prevăzute în prezentul apendice sau în regulamentul aplicabil anexat la prezentul acord.

În cazul în care se descoperă rezultate nesatisfăcătoare în timpul unei inspecții, autoritatea de omologare trebuie să se asigure că s-au luat toate măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției cât mai rapid posibil.

ANEXA II

ANEXA II

La data aderării la acordul revizuit privind vehiculele cu roți, echipamente și componente, Comunitatea Europeană intenționează să limiteze aderarea sa la recunoașterea și aprobarea regulamentelor CEE-ONU, stabilite în lista de mai jos, cu modificările indicate, în măsura în care acestea sunt în vigoare la data aderării.

Regulamentele CEE-ONU menționate anterior devin alternative la anexele tehnice ale directivelor CE speciale corespondente, în cazul în care cele din urmă au același domeniu de aplicare și în cazul în care pentru regulamentele menționate există directive CE speciale.

Totuși, dispozițiile suplimentare ale directivei, cum ar fi cele privind cerințele de montaj sau procedura de omologare, rămân în vigoare.

În cazul în care este clar că regulamentele CEE-ONU diferă de directivele corespondente, Comunitatea poate decide să se sustragă obligației de recunoaștere reciprocă în acest domeniu prin denunțarea regulamentului (regulamentelor) CEE-ONU vizat(e), în conformitate cu articolul 1 alineatul (6) din acordul revizuit și articolul 3 din prezenta decizie.

Regulamentele CEE-ONU menționate, pentru care la data aderării nu există directive CE speciale corespondente, devin alternative la directivele speciale corespondente, în conformitate cu alineatul (1) de mai sus, în momentul în care aceste directive devin aplicabile.

În conformitate cu dispozițiile tratatului, Regulamentul CEE-ONU nr. 22 nu se aplică Regatului Unit înainte de 1 iulie 2000 sau, în cazul în care această aplicare trebuia să intervină mai devreme, nu înainte de aderarea Comunității la un regulament CEE-ONU modificat privind căștile și vizierele de protecție, care prevede pentru astfel de căști și viziere standarde egale sau superioare celor aplicabile în Regatul Unit la data adoptării prezentei decizii.

La data aderării la acordul revizuit privind vehiculele cu roți, echipamente și componente, Comunitatea Europeană intenționează să limiteze aderarea sa la recunoașterea și aprobarea regulamentelor CEE-ONU, stabilite în lista de mai jos, cu modificările indicate, în măsura în care acestea sunt în vigoare la data aderării.

Regulamentele CEE-ONU menționate, pentru care la data aderării nu există directive CE speciale corespondente, devin alternative la directivele speciale corespondente, în conformitate cu alineatul (1) de mai sus, în momentul în care aceste directive devin aplicabile.

În conformitate cu dispozițiile tratatului, Regulamentul CEE-ONU nr. 22 nu se aplică Regatului Unit înainte de 1 iulie 2000 sau, în cazul în care această aplicare trebuia să intervină mai devreme, nu înainte de aderarea Comunității la un regulament CEE-ONU modificat privind căștile și vizierele de protecție, care prevede pentru astfel de căști și viziere standarde egale sau superioare celor aplicabile în Regatul Unit la data adoptării prezentei decizii.

ANEXA IIIMODALITĂȚI PRACTICE PRIVIND PARTICIPAREA COMUNITĂȚII ȘI A STATELOR MEMBRE LA ACORDUL REVIZUIT

ANEXA III

MODALITĂȚI PRACTICE PRIVIND PARTICIPAREA COMUNITĂȚII ȘI A STATELOR MEMBRE LA ACORDUL REVIZUIT

Comunitatea Europeană și statele membre participă în calitate de părți contractante la acordul revizuit în conformitate cu următoarele reguli.

Negocierile și lucrările pregătitoare privind programul de lucru al CEE-ONU și lucrările care precedă adoptarea regulamentelor sau a modificărilor la regulamentele existente la care aderă Comunitatea

Contribuția Uniunii cu privire la prioritățile programului de lucru se stabilește după caz, în conformitate cu procedura menționată la articolul 218 alineatele (3) și (4) din TFUE în coroborare cu articolul 207 alineatul (2) din TFUE.

Reprezentanții Comisiei și ai statelor membre participă la lucrările pregătitoare ale grupurilor de experți pentru a facilita adoptarea unei propuneri de regulament CEE-ONU nou sau de modificare a unui regulament CEE-ONU existent. Pe durata acestor lucrări pregătitoare, experții statelor membre pot prezenta avize tehnice și pot participa din plin la discuțiile tehnice doar pe baza experienței lor tehnice, fără să angajeze autoritățile naționale sau Comunitatea.

După această fază pregătitoare, Comisia reprezintă Uniunea în cadrul comitetului administrativ înființat în conformitate cu articolul 1 din acordul revizuit ca purtător de cuvânt al Uniunii, în conformitate cu articolul 207 din TFUE. Poziția definitivă a Comunității cu privire la adoptarea unui nou regulament CEE-ONU sau a unei modificări la un regulament CEE-ONU existent se hotărăște în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din prezenta decizie.

În toate stadiile acestei proceduri, Comisia informează Parlamentul European cu privire la elaborarea programului de lucru și orientarea și rezultatele lucrărilor pregătitoare. În plus, Comisia înaintează Parlamentului în timp util proiectele de regulamente și de modificare a regulamentelor CEE-ONU.

Adoptarea regulamentelor CEE-ONU și a modificărilor la regulamentele existente

Comisia își exercită dreptul de vot în numele Comunității în cadrul organismelor înființate în temeiul acordului revizuit. Statele membre nu votează, cu excepția cazurilor în care s-a decis că un regulament CEE-ONU nu este obligatoriu pentru Comunitate.

Instituțiile comunitare se obligă să accelereze procedurile cât de mult posibil pentru a nu întârzia în mod inutil votul în cadrul CEE. În acest scop, Comisia transmite propunerea sa de îndată ce toate componentele esențiale ale proiectului de regulament CEE-ONU au fost puse la dispoziție.

Modificări la acordul revizuit

Doar Comunitatea poate propune modificări la acordul revizuit.

Statele membre își aliniază poziția cu cea exprimată de Comunitate cu privire la modificările expuse de alte părți contractante în conformitate cu articolul 13 din acordul revizuit.

În cazul în care un stat membru este implicat într-o procedură de soluționare a unui litigiu în sensul articolului 10 din acordul revizuit, poziția statului membru cu privire la punctele de interpretare a acordului în această procedură este adoptată în coordonare cu Comisia în urma consultării cu celelalte state membre.

Negocierile și lucrările pregătitoare privind programul de lucru al CEE-ONU și lucrările care precedă adoptarea regulamentelor sau a modificărilor la regulamentele existente la care aderă Comunitatea

Adoptarea regulamentelor CEE-ONU și a modificărilor la regulamentele existente

Modificări la acordul revizuit

În cazul în care un stat membru este implicat într-o procedură de soluționare a unui litigiu în sensul articolului 10 din acordul revizuit, poziția statului membru cu privire la punctele de interpretare a acordului în această procedură este adoptată în coordonare cu Comisia în urma consultării cu celelalte state membre.

ANEXA IVNOTIFICĂRI PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 2 DIN DECIZIE

ANEXA IV

NOTIFICĂRI PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 2 DIN DECIZIE

Comunitatea Europeană declară că articolul 10 din acordul revizuit nu i se aplică, iar articolele 2, 4 și 5 sunt aplicate în toate cazurile numai de statele membre individual. Comunitatea Europeană declară că Regulamentul CEE-ONU nr. 22 nu se aplică Regatului Unit.

Tabelul 1