Regulamentul (CE) nr. 1749/96 al Comisiei din 9 septembrie 1996 privind măsurile inițiale de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2494/95 al Consiliului privind indicii armonizați ai prețurilor de consum

I.DISPOZIȚII GENERALE

Obiectivul prezentului regulament este de a stabili, în sensul elaborării unui indice armonizat comparabil al prețurilor de consum (IAPC), prezentat de fiecare stat membru:

domeniul inițial de cuprindere a bunurilor și serviciilor, precum și practicile comparabile de actualizare a listei pentru a include bunurile de consum și serviciile devenite recent semnificative;

standarde minime pentru procedurile de ajustare a calității;

standarde minime pentru prețurile folosite;

formula de calcul al indicilor prețurilor pentru agregatele elementare.

Scopul constă, de asemenea, în a asigura că eșantionarea prețurilor este realizată astfel încât IAPC să fie suficient de fiabili pentru a putea fi utilizați în comparații internaționale și pentru a furniza informații pe baza cărora să se stabilească standardele minime de eșantionare.

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

Cheltuielile monetare pentru consumul final al gospodăriilor, așa cum sunt descrise în anexa Ib, reprezintă acea parte din cheltuielile pentru consumul final care este efectuată de către gospodării, indiferent de naționalitatea sau de statutul de rezidență al acestora, în cadrul tranzacțiilor monetare, pe teritoriul economic al statului membru, pentru cumpărarea de bunuri și servicii destinate satisfacerii directe a nevoilor sau dorințelor personale, într-una sau în ambele perioade de timp care fac obiectul comparației.

Ofertă de produs înseamnă un bun sau serviciu determinat care este oferit pentru cumpărare la un preț stabilit, într-un punct de vânzare determinat sau de către un furnizor determinat, în condiții de livrare determinate; prin urmare, aceasta reprezintă o entitate unică la un moment precis.

Aria de cuprindere a IAPC, și anume universul-țintă statistic pe care IAPC trebuie să îl reprezinte, este constituită din ansamblul tuturor tranzacțiilor care sunt cuprinse în cheltuielile monetare pentru consumul final al gospodăriilor.

Un segment de consum în funcție de destinație sau segment de consum reprezintă o serie de tranzacții referitoare la ofertele de produse care, pe baza unor proprietăți comune, sunt considerate a servi un obiectiv comun, în sensul că acestea:

sunt comercializate pentru a fi utilizate predominant în situații similare;

pot fi descrise în general printr-o specificație comună; și

pot fi considerate de către consumatori ca fiind echivalente.

Bunuri și servicii devenite recent semnificative înseamnă acele bunuri și servicii ale căror modificări de preț nu sunt explicit incluse în IAPC al unui stat membru și pentru care se estimează că cheltuielile de consum reprezintă cel puțin a mia parte din cheltuielile acoperite de IAPC respectiv.

Eșantionare înseamnă orice procedură de construire a IAPC, în care un subansamblu al universului de oferte de produse este selectat pentru a estima schimbările de preț pentru segmentele de consum acoperite de IAPC.

Eșantion-țintă înseamnă seria de oferte de produse, din cadrul segmentelor de consum, pentru care statele membre planifică să observe prețurile, pentru a obține o reprezentare fiabilă și comparabilă a universului-țintă al IAPC.

Ponderile utilizate în agregările IAPC reprezintă estimările adecvate ale cheltuielilor relative pentru orice subdiviziune a universului-țintă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2454/97 al Comisiei.

Preț observat înseamnă un preț efectiv confirmat de către statele membre.

Ofertă de produs de înlocuire reprezintă o ofertă de produs cu un preț observat care înlocuiește o ofertă de produs în cadrul eșantionului-țintă.

Preț de înlocuire înseamnă prețul observat pentru o ofertă de produs de înlocuire.

Preț estimat înseamnă acel preț care înlocuiește un preț observat și care este bazat pe o procedură adecvată de estimare. Prețurile observate anterior nu vor fi considerate prețuri estimate decât în situația în care se poate demonstra că acestea sunt estimări adecvate.

Un grup de produse elementare înseamnă o serie de oferte de produse care sunt eșantionate, pentru a reprezenta unul sau mai multe segmente de consum în cadrul IAPC.

Un agregat elementar înseamnă un grup de produse elementare stratificat, de exemplu, pe regiuni, pe orașe și pe tipuri de puncte de vânzare și se referă la nivelul la care prețurile observate sunt incluse în IAPC. În cazul în care grupurile de produse elementare nu sunt stratificate, termenii grup de produse elementare și agregat elementar au aceeași semnificație.

Un indice de agregat elementar înseamnă un indice de preț pentru un agregat elementar.

Modificarea calității înseamnă că, în opinia unui stat membru, o înlocuire a avut ca efect o diferență semnificativă în ceea ce privește măsura în care oferta de produs de înlocuire servește obiectivul de consum al segmentului de consum căruia îi aparține.

Ajustarea calității reprezintă procedeul prin care se ține seama de o modificare observată a calității prin creșterea sau diminuarea prețurilor curente observate sau a prețului de referință cu un factor sau o sumă echivalentă cu valoarea acelei modificări a calității.

IAPC este o valoare statistică calculată pe baza unui eșantion care reprezintă variația medie a prețurilor în cadrul universului-țintă, între luna calendaristică a indicelui curent și perioada cu care acesta este comparat.

Ansamblul tuturor tranzacțiilor efectuate în cadrul universului statistic poate fi împărțit în întregime în subansambluri corespunzătoare ofertelor de produse la care se referă aceste tranzacții. Acestea sunt clasificate în conformitate cu categoriile și subcategoriile de patru cifre prezentate în anexa Ia, care derivă din clasificarea internațională COICOP și este cunoscută sub numele de COICOP/IAPC (clasificarea consumului individual după destinație adaptată nevoilor IAPC).

IAPC se calculează pe baza unei formule de tip Laspeyres.

Segmentele de consum constituie elemente fixe în cadrul coșului de indici la care se referă IAPC.

Prețurile folosite în IAPC sunt prețuri de achiziție, adică prețurile plătite de către gospodării pentru a achiziționa bunuri și servicii individuale, în cadrul tranzacțiilor monetare.

În cazul în care bunurile și serviciile au fost puse la dispoziția consumatorilor gratuit și ulterior li se aplică un preț real, diferența dintre prețul egal cu zero și prețul real, și invers, este luată în calcul în IAPC.

IAPC permite măsurarea variației pure a prețurilor, neafectată de modificarea calității. IAPC:

reflectă modificarea prețului pe baza cheltuielilor modificate pentru menținerea modelului de consum al gospodăriilor și compoziția populației de consumatori în perioada de bază sau de referință; și

este calculat prin realizarea unor ajustări adecvate, pentru a ține cont de modificarea observată a calității. Ajustările calității contribuie la garantarea fiabilității și, în special, a reprezentativității IAPC, ca măsură a variației pure a prețurilor.

Hotărârea cu privire la schimbarea calității este bazată pe existența dovedită a unei diferențe între specificația unei oferte de produs de înlocuire și oferta de produs pe care o înlocuiește în cadrul eșantionului, adică o diferență între principalii factori determinanți ai prețului ofertei de produs, precum marca, materialul sau fabricația, care sunt relevanți pentru destinația de consum în cauză.

Reprezentarea unui grup de produse elementare sau a unui agregat elementar este definită prin ponderea cheltuielii care îi este asociată. Alte ponderări pot fi utilizate în cadrul agregatelor elementare, cu condiția garantării reprezentativității indicelui.

Fiabilitatea este evaluată în funcție de precizie, termen care se referă la scala erorilor de eșantionare, și de reprezentativitate, termen care se referă la absența erorilor sistematice.

II.MĂSURI PENTRU ASIGURAREA COMPARABILITĂȚII, FIABILITĂȚII ȘI RELEVANȚEI IAPC

IAPC calculați din schimbările de prețuri și din ponderile pentru fiecare categorie de cheltuieli monetare finale pentru consumul casnic furnizate în anexa Ia, care reprezintă mai mult de a mia parte din cheltuielile totale aflate în aria de cuprindere de către toate aceste categorii incluse după cum se precizează la alineatul (2), sunt considerate comparabile.

Domeniul de aplicare a IAPC este extins, după cum urmează:

începând cu elaborarea IAPC pentru ianuarie 1997, statele membre prelucrează datele colectate care acoperă acele categorii marcate ca acoperire inițială, după cum se precizează în anexa Ia;

cu ocazia elaborării IAPC pentru decembrie 1999, dar nu mai înainte, statele membre prelucrează datele colectate care acoperă și acele categorii marcate decembrie 1999, după cum se precizează în anexa Ia.

IAPC calculați pe baza ponderilor sub-indicilor care reflectă cheltuielile monetare finale pentru consumul gospodăriei efectuate de o sub-serie de gospodării, și nu de toate gospodăriile, vor fi considerați comparabili, dacă această diferență reprezintă în practică mai puțin de o miime din totalul cheltuielilor acoperite de IAPC. Toate modificările de ponderi, necesare pentru a asigura comparabilitatea în sensul prezentului alineat, se vor pune în aplicare până în luna decembrie 1999.

Statele membre:

caută în mod sistematic să identifice bunurile și serviciile devenite recent semnificative;

verifică semnificația bunurilor și serviciilor raportate ca fiind devenite recent semnificative în alte state membre.

IAPC este astfel calculat încât să includă modificările de preț ale unui bun sau serviciu devenit recent semnificativ, atunci când bunul sau serviciul respectiv a fost estimat ca încadrându-se în definiția dată în articolul 2 alineatul (5). Acest lucru se realizează în 12 luni de la identificarea lor, fie prin ajustarea ponderilor categoriei sau a ponderilor în interiorul categoriei relevante din clasificarea COICOP/IAPC prezentată în anexa Ia la prezentul regulament, fie prin atribuirea unei părți din ponderea specifică pentru bunul sau serviciul devenit recent semnificativ.

Metodele de ajustare a calității sunt clasificate după cum urmează:

metodele A: metode considerate ca producând rezultatele cele mai fiabile în termeni de precizie și de erori sistematice;

metodele B: metode care pot produce rezultate mai puțin precise sau mai puțin reprezentative decât metodele A, dar care sunt, cu toate acestea, considerate și ele ca fiind acceptabile. Metodele B sunt utilizate în cazul în care nu se aplică metodele A; și

metodele C: toate celelalte metode care, în consecință, nu se folosesc.

După consultarea CPS, Comisia (Eurostat) elaborează și publică standarde cu privire la clasificarea metodelor de ajustare a calității, procedând la o analiză de la caz la caz și ținând cont, în mod adecvat, de aspectele legate de eficacitatea costurilor și de contextul în care aceste metode sunt folosite.

Metodele A și B sunt considerate ca fiind metode adecvate de ajustare a calității. IAPC pentru care sunt făcute ajustări de calitate adecvate sunt considerați a fi comparabili. Într-un context în care ceilalți factori sunt invariabili, metodele A sunt preferate metodelor B.

În absența unor estimări naționale adecvate, statele membre utilizează estimările bazate pe informațiile furnizate de către Comisie (Eurostat), în cazul în care acestea sunt disponibile și relevante.

Modificarea calității nu este niciodată estimată ca fiind diferența totală de preț dintre cele două oferte de produse, cu excepția cazului în care aceasta poate fi justificată ca fiind o estimare adecvată.

În cazul în care nu sunt disponibile estimări adecvate, schimbările de preț sunt estimate ca fiind diferența între prețul de înlocuire și cel al ofertei de produs care a fost înlocuită.

Ofertele de produse de înlocuire:

sunt fie în mod esențial echivalente, în cazul în care nicio modificare a calității nu este observată între oferta de produs de înlocuire și oferta de produs pe care o înlocuiește în cadrul eșantionului, fie echivalente după ajustarea calității, în cazul în care este necesară o ajustare a calității datorită unei modificări observate a calității între oferta de produs de înlocuire și oferta de produs pe care aceasta o înlocuiește în cadrul eșantionului;

sunt selectate din aceleași segmente de consum ca și ofertele de produse înlocuite, pentru a menține reprezentarea segmentelor de consum;

nu sunt selectate pe baza similarității de preț. Aceasta se aplică în special în cazul în care înlocuirile trebuie introduse deoarece bunurile și serviciile au fost propuse la prețuri reduse.

Statele membre produc IAPC folosind prețurile observate ale eșantionului țintă.

În cazul în care eșantionul țintă necesită observări lunare, dar observarea nu se poate face datorită lipsei de disponibilitate a unui articol sau din oricare alt motiv, pentru prima sau a doua lună se pot folosi prețuri estimate, dar începând din a treia lună se vor folosi prețuri de înlocuire.

În cazul în care, în mod excepțional, eșantionul țintă necesită observații mai puțin frecvente decât lunar, pentru acele luni în care nu sunt cerute prețurile observate, se folosesc prețuri estimate. Prețurile estimate pot fi folosite și prima oară când nu se poate realiza observarea prețurilor. În cazul în care observarea nu se poate realiza nici a doua oară consecutiv, atunci se utilizează prețurile de înlocuire.

În cazul în care, în circumstanțele menționate în prezentul articol, nu sunt disponibile prețuri de înlocuire, pot fi utilizate în continuare prețurile estimate, cu condiția ca gradul utilizării lor să se limiteze la un nivel adecvat pentru realizarea comparabilității.

IAPC sunt calculați utilizând una din cele două formule prezentate în alineatul (1) al anexei II la prezentul regulament sau pe baza unei formule alternative comparabile care să nu aibă ca rezultat un indice ce diferă în mod sistematic de indicele obținut pe baza vreuneia din formulele date cu mai mult de o zecime dintr-un procent, în medie, pe o perioadă de un an față de anul precedent.

Sunt considerați ca fiind fiabili și comparabili IAPC calculați pe baza eșantioanelor țintă care, pentru fiecare categorie a clasificării COICOP/IAPC și luând în considerare ponderea categoriei, conțin suficiente agregate elementare pentru a oglindi diversitatea articolelor aparținând categoriei respective, precum și prețuri suficiente în cadrul fiecărui agregat elementar pentru a ține cont de variația mișcării prețurilor în cadrul populației.

Statele membre:

furnizează Comisiei (Eurostat), la cererea acesteia, informații privind cheltuielile referitoare la orice excluderi din listă, exprimate ca o proporție din cheltuielile totale acoperite de IAPC, suficient pentru a evalua respectarea prezentului regulament;

raportează Comisiei (Eurostat) bunurile și serviciile devenite recent semnificative atunci când ele sunt identificate și, dacă este necesar, motivele pentru care nu a fost inclus pe listă un bun sau serviciu devenit recent semnificativ, suficient pentru a evalua respectarea prezentului regulament;

monitorizează incidența modificărilor calității și ajustările făcute, suficient pentru a demonstra respectarea prezentului regulament și furnizează Comisiei (Eurostat), la cererea acesteia, informațiile respective;

stabilesc și țin la zi o definire clară a eșantionului țintă și realizează controale ale observării prețurilor și estimărilor acestora, suficient pentru a asigura respectarea prezentului regulament. Ele furnizează Comisiei (Eurostat), la cererea acesteia, informațiile necesare pentru evaluarea și asigurarea respectării prezentului regulament;

atunci când este utilizată o formulă de calcul diferită de cea prezentată la alineatul (1) din anexa II la prezentul regulament, furnizează Comisiei (Eurostat), la cererea acesteia, informații privind efectele utilizării formulei alternative respective pentru perioadele de timp și agregatele elementare selectate, suficient pentru evaluarea respectării prezentului regulament;

furnizează Comisiei (Eurostat), la cererea acesteia, detalii privind eșantioanele țintă, suficiente pentru a evalua respectarea prezentului regulament, precum și date statistice sumare privind reprezentativitatea și precizia eșantioanelor, suficiente pentru a permite Comisiei (Eurostat) să facă propuneri de standarde minime de eșantionare pentru includerea în Revizia IAPC cerută în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 2494/95, revizie scadentă în luna octombrie 1997.

III.DISPOZIȚII FINALE

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

ANEXA Ia

ANEXA Ia

ANEXA Ib

ANEXA Ib

DEFINIREA CHELTUIELILOR MONETARE FINALE PENTRU CONSUMUL CASNIC

Sectorul gospodăresc constă din gospodăriile care includ toate persoanele sau grupurile de persoane (definite la articolul 2.76.a și articolul 2.76.b din SCE) indiferent, în special, de tipul zonei în care trăiesc, de nivelul lor de venit, de naționalitatea sau statutul lor de rezident. Sectorul gospodăresc include și persoanele care trăiesc permanent în colectivități instituționalizate (definite la articolul 2.76.b din SCE). Firmele nu intră în acest sector.

Teritoriul economic corespunde definiției de la articolul 2.05 din SCE, cu mențiunea că acesta include enclavele extrateritoriale aflate între granițele țării și exclude enclavele teritoriale situate în restul lumii.

O tranzacție monetară este un flux economic care este o interacțiune între unități instituționale prin acord reciproc, în care unitățile implicate efectuează sau primesc plăți ori contractează angajamente sau primesc active exprimate în unități monetare. Prin convenție, colectarea gunoiului casnic este considerată o interacțiune prin acord reciproc. Tranzacțiile care nu implică un schimb de numerar ori de active sau pasive exprimate în unități monetare sunt tranzacții nonmonetare. Tranzacțiile din interiorul unei unități sunt în mod normal tranzacții nemonetare. Tranzacțiile nemonetare care implică mai mult de o unitate instituțională au loc la tranzacțiile în produse (barter de produse), tranzacțiile distributive (remunerare în natură, transferuri în natură etc.) și alte tranzacții (barter de active nonfinanciare neprelucrate).

Cheltuielile monetare finale pentru consumul casnic acoperă următoarele cazuri limită:

Include elemente care nu sunt tratate ca fiind consum intermediar, precum materiale pentru mici reparații și decorațiuni interioare ale locuințelor de genul celei desfășurate de către chiriași și de către proprietari și materiale pentru repararea și întreținerea bunurilor de consum de folosință îndelungată, inclusiv vehicule.

Include elemente care nu sunt tratate ca formare de capital, în special bunuri de consum de folosință îndelungată care continuă să își îndeplinească funcția în mai multe perioade contabile; aceasta include transferul de proprietate a unor bunuri de folosință îndelungată de la o întreprindere la o gospodărie.

Include serviciile financiare taxate direct.

Include serviciile de asigurări, altele decât cele de viață, prin suma costului implicit al serviciului.

Include toate cheltuielile finanțate din daune acordate pentru asigurări, altele decât cele de viață, inclusiv plăți făcute direct de către companiile de asigurări garajelor, spitalelor, doctorilor etc. Aceasta implică faptul că prețul integral plătit de către gospodării sau de către companiile de asigurări garajelor, spitalelor, doctorilor etc. este acoperit de către IAPC.

Sumele plătite pentru asigurări, altele decât cele de viață, sunt sumele pe care întreprinderile de asigurări sunt obligate să le plătească în compensarea vătămărilor sau daunelor suferite de persoane sau bunuri. Acestea sunt transferuri curente de la companiile de asigurări către gospodăriile care le primesc și, de aceea, intră în componența venitului disponibil al gospodăriilor. Orice cheltuială făcută în baza acestora, de exemplu plăți către garaje, spitale sau doctori, este tratată ca fiind suportată de către gospodării și nu de către companiile de asigurări. Este irelevant dacă gospodăriile fac de fapt aceste cheltuieli înainte de plata daunelor, care au aspectul atunci de rambursări de securitate socială, sau dacă plățile sunt făcute direct de către companiile de asigurări garajelor, spitalelor etc. În acest caz, companiile sunt considerate doar ca agenți ce acționează în numele gospodăriilor care sunt totuși considerate ca suportând cheltuielile.

Include plățile gospodăriilor pentru licențe, permise etc. care sunt considerate ca achiziții de servicii. Dacă autoritățile folosesc emiterea de licențe pentru a organiza o anumită funcție de reglementare adecvată, precum verificarea competenței sau calificării persoanei în cauză, plățile sunt considerate ca achiziții de servicii guvernamentale, iar prețurile sunt preluate în IAPC, dar dacă licențele sunt acordate automat la plata sumelor datorate, plățile ar trebui tratate ca impozite directe și nu ca prețuri. Permisele de conducere sau de pilotaj, licențele TV și radio, permisele port-armă, biletele de intrare în muzee sau biblioteci, taxele de eliminare a deșeurilor menajere etc. sunt tratate în cele mai multe dintre cazuri ca achiziții ale unor servicii furnizate de către stat, în timp ce licențele pentru folosirea vehiculelor, ambarcațiunilor sau aeronavelor sunt considerate impozite în cele mai multe dintre cazuri.

Include achiziționarea de produse la prețuri care nu sunt semnificative din punct de vedere economic, de exemplu biletele de intrare la muzeu.

Cheltuielile monetare finale pentru consumul casnic nu acoperă următoarele cazuri limită:

Nu include venitul în natură, deoarece nu este o tranzacție monetară (chiar dacă în conformitate cu ESA 3.76.b este inclus în cheltuielile finale de consum).

Nu include transferurile sociale în natură primite de către gospodării, inclusiv acele părți ale cheltuielilor făcute inițial de către gospodării care sunt ulterior compensate de către securitatea socială, agenții guvernamentale sau IFSLSGP, de exemplu pentru cheltuieli medicale sau educaționale. Atunci când o gospodărie achiziționează un bun sau serviciu care este ulterior compensat parțial sau total, gospodăria este considerată doar ca agent ce acționează în numele fondului de securitate socială, agenției guvernamentale sau IFSLSGP. Sumele compensate către gospodării sunt considerate transferuri sociale în natură făcute de către securitatea socială, agenții guvernamentale sau IFSLSGP. Acestea nu sunt înregistrate ca transferuri monetare către gospodării și nu sunt parte a venitului disponibil al gospodăriilor. Acest tratament contabil duce la același rezultat ca atunci când un fond de securitate socială achiziționează bunurile și serviciile de la producători de pe piață și apoi le revinde gospodăriilor la prețuri scăzute, sub nivelul pieței. Aceasta implică faptul că prețul preluat pentru IAPC este suma plătită de către gospodărie, din care se scade compensarea.

Toate celelalte reduceri făcute de autoritățile publice, în special plăți legate de locuință făcute chiriașilor pentru a le reduce chiriile (inclusiv plăți care la libera alegere a chiriașului merg direct către proprietar) sunt considerate ajutoare sociale în numerar și, de aceea, intră în venitul disponibil al gospodăriilor. Aceasta implică faptul că prețul integral al bunurilor și serviciilor înainte de reducere este acoperit de către IAPC.

Nu include nici serviciile pentru locuințele ocupate de către proprietar, deoarece acestea nu sunt tranzacții monetare (chiar dacă în conformitate cu SEA 3.76.a sunt incluse în cheltuielile finale de consum).

Nu include achiziționarea de locuințe și elemente considerate ca achiziții de active ne-produse, în special achiziționarea de terenuri.

Nu include nici cheltuielile pe care un locatar proprietar le suportă cu decorarea, întreținerea și repararea locuinței, cheltuieli care de obicei nu sunt suportate de către chiriași.

Nu include cheltuielile pentru bunurilor de valoare.

Nu include cheltuielile gospodăriilor care dețin întreprinderi ce nu au statut de societate, atunci când cheltuielile sunt suportate în scopuri de afaceri.

Nu include impozitele curente pe venit și avere, care sunt toate plăți obligatorii fără reciprocitate, în numerar sau în natură, colectate periodic de către autoritățile de stat și de către restul lumii asupra venitului și averii unităților instituționale, și anumite impozite periodice care nu sunt evaluate nici în funcție de venit, nici în funcție de avere. Alte impozite curente includ toate plățile gospodăriilor pentru licențe care trebuie considerate impozite, precum licențele de a deține sau folosi vehicule, ambarcațiuni sau aeronave etc.

Nu include abonamentele, contribuțiile și taxele plătite de către gospodării către IFSLSGP, precum sindicate, societăți profesionale, asociații ale consumatorilor, biserici și cluburi sociale, recreaționale și sportive.

Totuși, dacă un club, sindicat, societate sau asociație poate fi considerat ca fiind un producător de pe piață care își vinde serviciile membrilor săi la un preț semnificativ din punct de vedere economic, ceea ce se întâmplă de obicei, chiar dacă statutul legal poate fi cel al unei organizații nonprofit, atunci abonamentele, contribuțiile și taxele plătite de către gospodării sunt considerate plăți pentru serviciile prestate – nu transferuri – și, astfel, sunt acoperite de către IAPC.

Nu include transferurile voluntare în numerar sau în natură ale gospodăriilor pentru organizații de caritate, de binefacere sau umanitare.

Nu include plăți din venitul din proprietate, inclusiv dobânzi. Venitul din proprietate este venitul care poate fi primit de către proprietarul unui activ financiar sau al unui activ tangibil ne-produs în schimbul acordării unor fonduri sau în schimbul punerii activului tangibil ne-produs la dispoziția unei alte unități instituționale. În baza termenilor instrumentului financiar stabilit între aceștia, dobânda este suma pe care debitorul se obligă să o plătească creditorului de-a lungul unei perioade de timp date, fără a reduce suma creditului inițial angajat.

Nu include contribuțiile sociale obligatorii sau voluntare, precum contribuțiile sociale efective ale angajatorilor către fondurile de securitate socială, companiile de asigurări sau fonduri de pensii autonome sau neautonome care administrează scheme de asigurare socială pentru a asigura beneficii sociale pentru angajații lor, sau contribuțiile sociale ale angajaților plătibile asigurărilor sociale și schemelor private finanțate sau nefinanțate.

Nu include asigurările de viață și serviciile de fonduri de pensii (chiar dacă în conformitate cu ESA 3.76.f și g asemenea servicii sunt incluse în cheltuielile finale de consum prin suma costului implicit al serviciului).

Nu include primele nete ale asigurărilor, altele decât cele de viață. Acestea sunt prime plătibile în baza unor polițe achiziționate de către unități instituționale. Polițele achiziționate de către gospodării individuale sunt cele care sunt achiziționate la inițiativa acestora și pentru propriul folos, independent de angajatorii lor sau de guvern și în afara oricărei scheme de asigurare socială. Primele nete pentru asigurări, altele decât cele de viață, conțin atât primele efective plătite de către deținătorii poliței pentru a obține acoperirea asigurării în timpul perioadei luate în calcul (primele câștigate), cât și primele suplimentare plătibile din veniturile din proprietate atribuite deținătorilor poliței de asigurare, după deducerea taxelor pentru servicii ale companiilor de asigurări care emit această asigurare. (NB: acest cost al serviciului este acoperit de către cheltuielile monetare finale pentru consumul casnic). Primele nete ale asigurărilor, altele decât cele de viață, sunt sumele disponibile pentru a furniza acoperire împotriva diverselor evenimente sau accidente care duc la deteriorarea bunurilor sau proprietății sau care rănesc persoane în urma unor cauze provocate de om sau a unor cauze naturale, de exemplu incendii, inundații, prăbușiri, coliziuni, scufundări, furt, violență, accidente, boală, sau împotriva pierderilor financiare care rezultă din evenimente precum boală, șomaj, accidente etc.

Nu include transferuri curente între gospodării, care constau din toate transferurile curente în numerar sau în natură făcute sau primite de către gospodăriile rezidente către sau de la alte gospodării rezidente sau nerezidente.

Nu include amenzi sau sancțiuni. Acestea sunt impuse unităților instituționale de către tribunale sau organisme cvasijudiciare și considerate ca transferuri curente obligatorii. Nu sunt acoperite nici amenzile și sancțiunile impuse de către autoritățile fiscale pentru evaziune sau întârziere în plata impozitelor, care nu pot fi de obicei distinse de impozite în sine.

Nu include loteriile sau jocurile de noroc; nici plata taxei pentru serviciile unității care organizează loteria sau jocul de noroc, nici transferurile curente restante care sunt plătite câștigătorilor (chiar dacă în conformitate cu ESA 4.135 costul pentru servicii este inclus în cheltuielile finale de consum).

DEFINIREA PREȚULUI

În momentul achiziției, prețul cumpărătorului este prețul efectiv al produselor pe care îl plătește cumpărătorul; inclusiv orice taxe, mai puțin subvențiile la produse; după deducerea reducerilor pentru achiziții en gros sau extrasezoniere față de prețurile sau costurile standard; excluzând dobânda sau costurile serviciilor adăugate în baza unor aranjamente de credit; excluzând orice costuri suplimentare suportate în baza incapacității de plată în cadrul perioadei stabilite în momentul în care a fost făcută achiziția.

Bunurile și serviciile pentru consumul individual (bunuri și servicii individuale) sunt achiziționate de către o gospodărie și folosite pentru a satisface nevoile și dorințele membrilor acelei gospodării. Bunurile și serviciile individuale au următoarele caracteristici:

trebuie să se poată observa și înregistra achiziționarea bunurilor și serviciilor de către o gospodărie individuală sau de către un membru al acesteia, precum și momentul la care a avut loc;

gospodăria trebuie să fi fost de acord cu furnizarea bunului sau serviciului și să ia orice acțiune este necesară pentru a o face posibilă, de exemplu prin frecventarea unei școli sau a unui spital;

bunul sau serviciul trebuie să fie de o asemenea natură, încât achiziționarea sa de către o gospodărie sau o persoană sau de către un grup mic, restrâns, de persoane să excludă achiziția sa de către alte gospodării sau persoane.

Toate cheltuielile monetare finale pentru consumul casnic sunt individuale. Prin convenție, toate bunurile și serviciile furnizate de către IFSLSGP sunt considerate ca fiind individuale.

Prin convenție, toate cheltuielile monetare finale pentru consumul guvernamental pentru învățământ, sănătate, securitate socială și bunăstare, activități sportive, recreative și cultură trebuie să fie considerate cheltuieli pentru servicii individuale de consum, cu excepția cheltuielilor administrative generale, pentru reglementare, cercetare etc. De asemenea, cheltuielile pentru furnizarea de locuințe, colectarea gunoiului menajer și exploatarea sistemului de transport trebuie să fie tratate individual. Cheltuielile colective de consum reprezintă restul cheltuielilor finale ale consumului guvernamental. Ele constau în special din conducerea și reglementarea societății, pregătirea pentru securitate și apărare, menținerea legii și ordinii, legiferare și reglementare, menținerea sănătății publice, protecția mediului, cercetare și dezvoltare, precum și dezvoltarea economică și a infrastructurii.

Nu include transferurile sociale în natură primite de către gospodării, inclusiv acele părți ale cheltuielilor făcute inițial de către gospodării care sunt ulterior compensate de către securitatea socială, agenții guvernamentale sau IFSLSGP, de exemplu pentru cheltuieli medicale sau educaționale. Atunci când o gospodărie achiziționează un bun sau serviciu care este ulterior compensat parțial sau total, gospodăria este considerată doar ca agent ce acționează în numele fondului de securitate socială, agenției guvernamentale sau IFSLSGP. Sumele compensate către gospodării sunt considerate transferuri sociale în natură făcute de către securitatea socială, agenții guvernamentale sau IFSLSGP. Acestea nu sunt înregistrate ca transferuri monetare către gospodării și nu sunt parte a venitului disponibil al gospodăriilor. Acest tratament contabil duce la același rezultat ca atunci când un fond de securitate socială achiziționează bunurile și serviciile de la producători de pe piață și apoi le revinde gospodăriilor la prețuri scăzute, sub nivelul pieței. Aceasta implică faptul că prețul preluat pentru IAPC este suma plătită de către gospodărie, din care se scade compensarea.

Toate celelalte reduceri făcute de autoritățile publice, în special plăți legate de locuință făcute chiriașilor pentru a le reduce chiriile (inclusiv plăți care la libera alegere a chiriașului merg direct către proprietar) sunt considerate ajutoare sociale în numerar și, de aceea, intră în venitul disponibil al gospodăriilor. Aceasta implică faptul că prețul integral al bunurilor și serviciilor înainte de reducere este acoperit de către IAPC.

Nu include abonamentele, contribuțiile și taxele plătite de către gospodării către IFSLSGP, precum sindicate, societăți profesionale, asociații ale consumatorilor, biserici și cluburi sociale, recreaționale și sportive.

Totuși, dacă un club, sindicat, societate sau asociație poate fi considerat ca fiind un producător de pe piață care își vinde serviciile membrilor săi la un preț semnificativ din punct de vedere economic, ceea ce se întâmplă de obicei, chiar dacă statutul legal poate fi cel al unei organizații nonprofit, atunci abonamentele, contribuțiile și taxele plătite de către gospodării sunt considerate plăți pentru serviciile prestate – nu transferuri – și, astfel, sunt acoperite de către IAPC.

trebuie să se poată observa și înregistra achiziționarea bunurilor și serviciilor de către o gospodărie individuală sau de către un membru al acesteia, precum și momentul la care a avut loc;

gospodăria trebuie să fi fost de acord cu furnizarea bunului sau serviciului și să ia orice acțiune este necesară pentru a o face posibilă, de exemplu prin frecventarea unei școli sau a unui spital;

bunul sau serviciul trebuie să fie de o asemenea natură, încât achiziționarea sa de către o gospodărie sau o persoană sau de către un grup mic, restrâns, de persoane să excludă achiziția sa de către alte gospodării sau persoane.

ANEXA IIFormule folosite în calculul agregatelor elementare

ANEXA II

Formule folosite în calculul agregatelor elementare

Pentru calculul indicilor de preț pentru agregate elementare se utilizează fie raportul mediilor aritmetice ale prețurilor , fie raportul mediilor geometrice ale acestora , unde pt este prețul curent, pb este prețul de referință, iar n numărul de astfel de prețuri folosit în agregatul elementar. Poate fi folosită și o formulă alternativă, cu condiția ca aceasta să satisfacă criteriul de comparabilitate înscris în articolul 7.

Media aritmetică a prețurilor relative nu ar trebui folosită în mod normal, deoarece poate împiedica satisfacerea criteriului de comparabilitate. Poate fi folosită în mod excepțional, făcându-se însă dovada că îndeplinește cerința de comparabilitate.

Indicele de preț pentru un agregat elementar poate fi calculat ca un indice în lanț, folosind una dintre formulele prezentate mai sus, la alegere. De exemplu, folosind raportul mediilor aritmetice:

Itb = · … ,

unde Pit reprezintă cotația de preț de ordin i pentru un agregat elementar dat în perioada t, iar st reprezintă un eșantion de prețuri obținut pentru agregatul elementar în perioada t. Acest eșantion poate fi, în practică, actualizat lunar, sau, când prețurile nu pot fi obținute, pe perioade mai lungi de timp. Dacă, între perioada de bază b și perioada t nu are loc nici o completare, Itb devine tb = , un simplu raport al mediilor aritmetice (în mod similar se va calcula folosind formula mediei geometrice prezentată anterior). Media aritmetică a prețurilor relative nu va fi folosită atunci când înlănțuirea este mai frecventă decât anual.

Tabelul 1