Regulamentul (CE) nr. 385/96 al Consiliului din 29 ianuarie 1996 privind protecția împotriva practicilor prejudiciabile în materie de prețuri în domeniul construcțiilor navale

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 113,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât negocierile multilaterale conduse sub auspiciile Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică au dus la încheierea, la 21 decembrie 1994, a unui Acord asupra condițiilor normale de concurență în industria construcțiilor și reparării navelor comerciale (denumit în continuare acordul privind construcțiile navale);

întrucât s-a recunoscut, în cadrul acordului privind construcțiile navale, că particularitățile tranzacțiilor privind achiziția de nave fac imposibilă în practică aplicarea drepturilor compensatorii și antidumping, în conformitate cu articolul VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) 1994, Acordului privind subvențiile și măsurile compensatorii și Acordului privind aplicarea articolului VI al GATT 1994, anexate Acordului de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului; întrucât necesitatea de a prevedea un mijloc eficace de protecție împotriva vânzărilor de nave sub valoarea lor normală care cauzează prejudicii a condus la adoptarea unui Cod al practicilor prejudiciabile în materie de prețuri în domeniul construcțiilor navale care, împreună cu principiile sale de bază, constituie anexa III la acordul privind construcțiile navale (denumit în continuare codul PPP);

întrucât textul acestui cod PPP se bazează în mod esențial pe Acordul privind aplicarea articolului VI al GATT 1994, dar se îndepărtează de acesta atunci când acest lucru este justificat de particularitățile tranzacțiilor privind achiziția de nave; întrucât este, prin urmare, potrivit să se transpună limbajul codului PPP în legislația comunitară, în măsura posibilă, pe baza textului Regulamentului (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene;

având în vedere importanța semnificativă a acordului privind construcțiile navale și a dispozițiilor legale care decurg din aceasta pentru dreptul comunitar;

întrucât, pentru a menține echilibrul drepturilor și obligațiilor stabilite prin acordul privind construcțiile navale, Comunitatea trebuie să ia măsuri împotriva oricărei nave care a făcut obiectul unor practici prejudiciabile în materie de prețuri a cărei vânzare sub valoarea normală cauzează un prejudiciu industriei comunitare;

întrucât, pentru constructorii de nave ai părților semnatare ale acordului privind construcțiile navale, vânzarea unei nave nu poate face obiectul unei anchete din partea Comunității decât în cazul în care cumpărătorul navei este un cumpărător comunitar și cu condiția ca nava să nu fie militară;

întrucât este de dorit să se stabilească norme clare și detaliate privind calcularea valorii normale și întrucât această valoare ar trebui, în special, să se bazeze, în măsura posibilă, pe o vânzare reprezentativă a unei nave similare în cadrul unei operațiuni comerciale normale în țara de export; întrucât este important să se definească circumstanțele în care o vânzare pe piața internă poate fi considerată ca o vânzare în pierdere și îndepărtată în favoarea vânzării unei nave similare într-o țară terță sau a valorii normale construite; întrucât este de dorit să se garanteze o justă repartizare a cheltuielilor, inclusiv în situațiile de demaraj; întrucât este, de asemenea, necesar, pentru construirea valorii normale, să se indice metoda de aplicat pentru a determina valoarea cheltuielilor de vânzare, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale, precum și marja profitului de inclus în această valoare;

întrucât, pentru a putea aplica în mod corect noul instrument de luptă împotriva practicilor prejudiciabile în materie de prețuri, Comisia trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a verifica în marile conglomerate sau holdingurile din țările terțe justificarea imputărilor contabile atunci când este vorba de evaluarea structurii costului de producție;

întrucât, în scopul determinării valorii normale pentru țările care nu au o economie de piață, este prudent să se stabilească normele de procedură pentru alegerea țării terțe potrivite cu economie de piață care va servi drept referință în acest scop, și, atunci când nu este posibil să se identifice o țară terță potrivită, să se prevadă că valoarea normală poate fi stabilită pe orice altă bază rezonabilă;

întrucât este convenabil să se definească prețul de export și să se enumere ajustările care sunt necesare în cazul în care se estimează că este cazul să se reconstruiască un asemenea preț plecând de la primul preț de pe piața liberă;

întrucât, pentru a asigura o comparație echitabilă între prețul de export și valoarea normală, este recomandabil să se enumere factorii, inclusiv penalitățile contractuale, susceptibile de a afecta prețurile și comparabilitatea lor;

întrucât este de dorit să se stabilească orientări clare și detaliate în ceea ce privește factorii care pot contribui să se determine dacă vânzarea la un preț prejudiciabil a cauzat sau riscă să cauzeze un prejudiciu important; întrucât, atunci când se depun eforturi pentru a se demonstra că nivelul prețului vânzării respective este responsabil pentru prejudiciul suferit de către o industrie comunitară, ar trebui să se țină cont de efectele altor factori și, în special, de condițiile de piață existente în Comunitate;

întrucât este oportun să se definească noțiunea de industrie comunitară prin referire la capacitatea de a construi o navă similară și să se prevadă că părțile care au legături cu exportatorii pot fi excluse din această industrie și să se definească noțiunea de legătură;

întrucât este necesar să se stabilească condițiile de fond și de procedură pentru depunerea unei plângeri împotriva unei practici prejudiciabile în materie de prețuri, ca și importanța susținerii de care aceasta trebuie să beneficieze din partea industriei comunitare și să se precizeze informațiile despre cumpărătorul navei, despre practica prejudiciabilă în materie de prețuri, despre prejudiciu și legătura de cauzalitate pe care o asemenea plângere trebuie să le conțină; întrucât este, de asemenea, indicat să se precizeze procedurile aplicabile respingerii plângerilor sau deschiderii procedurilor;

întrucât, atunci când cumpărătorul navei care a făcut obiectul unei practici prejudiciabile în materie de prețuri este stabilit pe teritoriul unei alte părți contractante a acordului privind construcțiile navale, o plângere poate implica, de asemenea, o cerere de deschidere a unei anchete de către autoritățile acestei părți contractante; întrucât o asemenea cerere trebuie să fie transmisă autorităților părții contractante, atunci când acest lucru este justificat;

întrucât, după caz, o anchetă poate, de asemenea, să fie deschisă pe baza unei plângeri scrise din partea autorităților unei părți contractante a acordului privind construcțiile navale, în conformitate cu prezentul regulament și în condițiile acordului privind construcțiile navale;

întrucât este necesar să se stabilească în ce mod părților interesate li se vor comunica informațiile pe care autoritățile le pretind și să li se ofere ample posibilități de a prezenta toate mijloacele de probă pertinente și de a-și apăra interesele; întrucât este, de asemenea, de dorit să se definească în mod clar normele și procedurile de urmat în cursul anchetei și să se prevadă, în special, că părțile interesate trebuie să își manifeste intenția, să-și prezinte punctul de vedere și să furnizeze informații la termenele stabilite pentru a se putea ține cont de acestea; întrucât se cuvine, de asemenea, să se indice condițiile în care o parte interesată poate avea acces la informațiile furnizate de către alte părți interesate și să le comenteze; întrucât ar trebui, de asemenea, să se instaureze o cooperare între statele membre și Comisie în ceea ce privește colectarea informațiilor;

întrucât este necesar să se prevadă că închiderea anchetei, indiferent dacă s-a impus sau nu o taxă pentru prețul prejudiciabil, va interveni cel târziu la un an de la data deschiderii anchetei sau livrării vasului, după caz; întrucât anchetele sau procedurile trebuie să fie închise atunci când marja practicii prejudiciabile în materie de prețuri este de minimis;

întrucât ancheta poate fi închisă fără să se impună o taxă pentru prețul prejudiciabil atunci când vânzarea navei făcând obiectul unei practici prejudiciabile în materie de prețuri este anulată definitiv și fără condiție sau atunci când este acceptată o altă măsură echivalentă; întrucât ar trebui totuși să se acorde o atenție specială necesității de a evita compromiterea scopului urmărit de prezentul regulament;

întrucât o taxă pentru prețul prejudiciabil egală cu valoarea marjei prețului prejudiciabil trebuie să fie impusă prin decizie constructorului a cărui vânzare la un preț prejudiciabil a unei nave a cauzat un prejudiciu industriei comunitare, atunci când toate condițiile prevăzute de prezentul regulament sunt îndeplinite; întrucât trebuie să fie prevăzute norme precise și detaliate pentru punerea în aplicare a unei asemenea decizii, inclusiv toate măsurile necesare pentru executarea sa efectivă, în special adoptarea de contramăsuri în cazul în care constructorul nu achită taxa pentru prețul prejudiciabil la termenul prevăzut;

întrucât este necesar să se prevadă norme precise în ceea ce privește refuzul de încărcare și de descărcare în porturile comunitare pentru navele construite de constructorul supus unor contramăsuri;

întrucât obligația de a plăti taxa pentru prețul prejudiciabil nu expiră decât atunci când această taxă a fost achitată integral sau la sfârșitul perioadei în cursul căreia sunt aplicate contramăsurile;

întrucât orice măsură luată în baza prezentului regulament nu trebuie să fie contrară interesului Comunității;

întrucât, în aplicarea prezentului regulament, Comunitatea trebuie să fie conștientă de necesitatea unei acțiuni rapide și eficace;

întrucât este necesar să se prevadă că un comitet consultativ va trebui să fie consultat în mod regulat în anumite stadii ale anchetei; întrucât acest comitet va fi compus din reprezentanți ai statelor membre și dintr-un reprezentant al Comisiei în calitate de președinte;

întrucât este important să se prevadă vizite pentru a verifica informațiile furnizate referitoare la prețul prejudiciabil și la prejudiciu, înțelegându-se că aceste vizite trebuie să depindă de calitatea răspunsurilor la chestionarele primite;

întrucât este necesar să se prevadă că, referitor la părțile care nu cooperează în mod satisfăcător, pot fi utilizate alte informații pentru stabilirea concluziilor și aceste informații pot fi mai puțin favorabile respectivelor părți decât în cazul în care ele ar fi cooperat;

întrucât trebuie adoptate dispoziții în ceea ce privește tratamentul informațiilor confidențiale astfel încât să se prevină divulgarea secretelor de afaceri;

întrucât este indispensabil ca părțile care au dreptul la un asemenea tratament să fie informate corect asupra faptelor și considerațiilor esențiale și ca această informare să aibă loc, ținându-se cont de procesul de decizie din Comunitate, într-un termen care să permită părților să-și apere interesele,

O taxă pentru un preț prejudiciabil poate fi impusă constructorului unei nave care face obiectul unei practici prejudiciabile în materie de prețuri, a cărui vânzare unui cumpărător care nu provine din țara de origine a navei cauzează un prejudiciu.

O navă trebuie să fie considerată ca făcând obiectul unei practici prejudiciabile în materie de prețuri atunci când prețul de export al navei vândute este inferior prețului comparabil, practicat în timpul unei operațiuni comerciale normale, pentru nava similară vândută unui cumpărător din țara de export.

În sensul prezentului regulament:

prin termenul navă se înțelege orice navă maritimă autopropulsată, de cel puțin 100 de tone registru brut, utilizată pentru transportul de mărfuri sau de persoane sau pentru a asigura un serviciu specializat (de exemplu, spărgătoare de gheață și drage), precum și orice remorcher de peste 365 kW;

prin expresia navă similară se înțelege o navă de același tip, destinată aceleiași utilizări și având aproximativ aceleași dimensiuni ca și nava considerată și având caracteristici foarte asemănătoare;

expresia aceeași categorie generală de navă desemnează o navă de același tip și destinată aceleiași utilizări, dar de dimensiuni semnificativ diferite;

noțiunea de vânzare desemnează actul care conferă sau transferă un drept de proprietate asupra unei nave, cu excepția drepturilor de proprietate care sunt conferite sau dobândite în scopul unic de a servi drept garanție pentru un împrumut comercial normal;

prin expresia drept de proprietate se înțelege orice drept contractual sau drept de proprietate care permite beneficiarului (beneficiarilor) unor asemenea drepturi să profite de exploatarea unei nave într-un mod substanțial comparabil celui de care poate profita un proprietar. Pentru a determina dacă această comparabilitate substanțială există, se va ține cont, printre altele, de următoarele elemente:

condițiile și circumstanțele tranzacției;

practicile comerciale în vigoare în sector;

dacă nava, obiect al tranzacției, este integrată activităților beneficiarului (beneficiarilor) și

dacă în practică este probabil ca beneficiarul (beneficiarii) unor asemenea drepturi să profite și să își asume riscurile corespunzătoare exploatării navei, într-o proporție apreciabilă din durata funcționării sale;

termenul cumpărător desemnează orice persoană sau orice societate care dobândește un drept de proprietate, inclusiv printr-un contract de închiriere sau printr-un contract de navlosire navă nudă pe termen lung, cu ocazia transferului inițial efectuat de către constructorul naval, direct sau indirect, inclusiv orice persoană sau societate care posedă sau controlează un cumpărător sau dă instrucțiuni cumpărătorului. O persoană sau societate posedă un cumpărător atunci când ea deține o cotă de participație de peste 50 % din capitalul acestuia. O persoană sau societate controlează un cumpărător atunci când ea este, din punct de vedere juridic sau practic, în măsură să exercite o constrângere sau o influență asupra cumpărătorului, ceea ce se presupune că are loc atunci când participarea la capital atinge 25 %. Atunci când proprietatea unui cumpărător este stabilită, se presupune, în cazul în care nu se dovedește contrariul, că nu există un control separat al societății. Este posibil să existe mai mult de un cumpărător pentru o navă;

prin termenul societate se înțelege orice societate sau întreprindere din dreptul civil sau comercial, inclusiv societățile cooperative și alte persoane juridice guvernate de dreptul public sau privat, inclusiv cele care nu urmăresc un scop lucrativ;

prin expresia parte contractantă se înțelege orice țară terță parte la acordul privind construcțiile navale.

condițiile și circumstanțele tranzacției;

practicile comerciale în vigoare în sector;

dacă nava, obiect al tranzacției, este integrată activităților beneficiarului (beneficiarilor) și

dacă în practică este probabil ca beneficiarul (beneficiarii) unor asemenea drepturi să profite și să își asume riscurile corespunzătoare exploatării navei, într-o proporție apreciabilă din durata funcționării sale;

În sensul prezentului regulament, termenul prejudiciu se referă, în cazul în care nu există dispoziții contrare, la un prejudiciu important cauzat industriei comunitare, amenințarea unui prejudiciu important pentru industria comunitară sau o întârziere semnificativă în crearea unei industrii comunitare și se interpretează în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

Stabilirea existenței unui prejudiciu se bazează pe probe pozitive și implică o examinare obiectivă: (a) a efectului vânzării la un preț inferior valorii normale a prețurilor navelor similare pe piața Comunității și (b) a incidenței acestei vânzări asupra industriei comunitare.

În ceea ce privește efectul vânzării la un preț inferior valorii normale a prețurilor, se va examina dacă a existat, pentru vânzarea efectuată la un preț inferior valorii normale, o subcotare importantă a prețului față de prețul navelor similare ale industriei comunitare sau dacă această vânzare are, în mod diferit, ca efect să deprecieze semnificativ prețurile sau să împiedice într-o măsură importantă creșterile de preț care, fără acest lucru, s-ar fi produs. Unul singur sau mai mulți dintre acești factori nu reprezintă în mod necesar un factor de decizie determinant.

Atunci când vânzările de nave provenite din mai multe țări fac simultan obiectul anchetelor asupra practicilor prejudiciabile în materie de prețuri, efectele acestor vânzări nu pot face obiectul unei evaluări cumulative decât: (a) atunci când marja prețului prejudiciabil stabilită în legătură cu achizițiile provenite din fiecare țară este superioară nivelului de minimis, în sensul articolului 7 alineatul (3) și (b) atunci când este potrivită o evaluare cumulativă a efectelor vânzărilor, ținându-se cont de condițiile de concurență dintre navele vândute cumpărătorului de constructori care nu aparțin Comunității și de condițiile de concurență dintre aceste nave și navele comunitare similare.

Analiza impactului vânzării la un preț inferior valorii normale asupra industriei comunitare în cauză implică o evaluare a tuturor factorilor și indicilor economici relevanți care influențează situația acestei industrii, incluzând faptul că o industrie nu a depășit încă în întregime efectele practicilor anterioare de dumping, prețurile prejudiciabile sau subvenționate, amploarea marjei efective a prețului prejudiciabil, diminuarea efectivă și potențială a vânzărilor, a profiturilor, a producției, a cotei de piață, a productivității, a randamentului investițiilor sau utilizării capacităților; factorii care influențează prețurile în Comunitate, efectele negative, efective și potențiale asupra fluxului de lichidități, stocurilor, ocupării forței de muncă, salariilor, creșterii economice, capacității de a mobiliza capitalurile sau investițiile. Această listă nu este exhaustivă și unul sau mai mulți dintre acești factori nu constituie în mod necesar un factor de decizie determinant.

Trebuie să se demonstreze, cu ajutorul tuturor probelor pertinente prezentate în coroborare cu alineatul (2), că vânzarea la un preț inferior valorii normale cauzează sau a cauzat un prejudiciu, în sensul prezentului regulament. În concret, acest lucru implică demonstrarea că nivelurile prețurilor vizate la alineatul (3) au un impact asupra industriei comunitare, în sensul alineatului (5), și că acest impact poate fi considerat important.

Factorii cunoscuți, alții decât vânzarea la un preț inferior valorii normale, care, în același moment, cauzează un prejudiciu industriei comunitare sunt, de asemenea, examinați, astfel încât prejudiciul cauzat de acești alți factori să nu fie atribuit vânzării la un preț inferior valorii normale, în sensul alineatului (6). Factorii care pot fi luați în considerare din acest punct de vedere includ, printre altele, volumul și prețurile vânzărilor efectuate la prețuri care nu sunt inferioare valorii normale, de către constructorii din alte țări decât țara de export, diminuarea cererii sau modificările configurației consumului, practicile comerciale restrictive ale constructorilor din țări terțe și comunitare și concurența dintre acești constructori, evoluția tehnicilor, precum și rezultatele la export și productivitatea industriei comunitare.

Efectul vânzării la un preț inferior valorii normale este evaluat în raport de construcția comunitară de nave similare atunci când datele disponibile permit identificarea acestei construcții pe baza unor criterii cum ar fi procedeele de construcție, vânzările și profiturile constructorilor. În cazul în care nu se poate identifica separat această construcție, efectele vânzării la un preț inferior valorii normale sunt evaluate prin examinarea construcției grupului sau gamei de nave cele mai restrânse, care includ nava similară, pentru care pot fi furnizate informațiile necesare.

Stabilirea existenței amenințării unui prejudiciu important se bazează pe fapte și nu numai pe presupuneri, speculații sau posibilități îndepărtate. Schimbarea circumstanțelor care ar da naștere unei situații în care vânzarea la un preț inferior valorii normale ar cauza un prejudiciu trebuie să fie în mod clar previzibilă și iminentă.

capacitatea suficientă și liber disponibilă a constructorului sau creșterea iminentă și substanțială a capacității constructorului, care denotă probabilitatea unei creșteri substanțiale a vânzărilor la prețuri inferioare valorii normale, ținându-se cont de existența altor piețe de export care ar putea absorbi exporturile adiționale și

exporturile de nave la prețuri care ar putea să deprecieze semnificativ prețurile sau să împiedice în mod substanțial creșterile acestor prețuri și care ar mări probabil cererea de noi achiziții din alte țări.

În sensul prezentului regulament, prin industrie comunitară se înțelege ansamblul constructorilor comunitari capabili să construiască o navă similară cu instalațiile lor actuale sau să adapteze aceste instalații în timpul dorit pentru a construi o navă similară sau aceia dintre ei ale căror capacități de construcție a unei nave similare reprezintă o proporție majoră, în sensul articolului 5 alineatul (6), din capacitatea comunitară totală de construcție a unei nave similare. Totuși, atunci când unii constructori au legături cu constructorul în cauză, cu exportatorii sau cu cumpărătorii sau sunt ei înșiși cumpărătorii navei vândute la un preț pretins prejudiciabil, expresia industrie comunitară poate fi interpretată ca desemnând restul constructorilor.

În sensul alineatului (1), constructorii nu sunt considerați a avea legături cu constructorul în cauză, cu exportatorii sau cu cumpărătorii decât: (a) în cazul în care unul dintre ei, în mod direct sau indirect, îl controlează pe celălalt sau (b) în cazul în care amândoi, în mod direct sau indirect, sunt controlați de un terț sau (c) în cazul în care, împreună, în mod direct sau indirect, controlează un terț, cu condiția să existe motive de a crede sau a se bănui că aceste legături determină un comportament diferit al constructorului respectiv față de acela al constructorilor care nu au legături. În sensul prezentului alineat, se consideră că unul îl controlează pe celălalt atunci când primul este în măsură, din punct de vedere juridic sau practic, să exercite o constrângere sau o influență asupra celui de-al doilea.

Dispozițiile articolului 3 alineatul (8) se aplică prezentului articol.

Sub rezerva dispozițiilor alineatului (8), o anchetă care vizează determinarea existenței, gradului și efectului oricărui preț prejudiciabil invocat este deschisă la plângerea prezentată în scris de orice persoană fizică sau juridică sau de orice asociație fără personalitate juridică care acționează în numele industriei comunitare.

Plângerea, în sensul alineatului (1), trebuie să fie depusă:

în cel mult șase luni de la data la care reclamantul a luat cunoștință sau ar fi trebuit să ia cunoștință despre vânzarea navei:

atunci când reclamantul a fost invitat să depună o ofertă pentru contractul respectiv în cadrul unei licitații deschise sau în cadrul oricărei alte proceduri de atribuire;

atunci când reclamantul a depus efectiv o ofertă și

atunci când această ofertă a reclamantului răspunde în esență condițiilor cerute;

în cel mult nouă luni de la data la care reclamantul avea sau ar fi trebuit să aibă cunoștință despre vânzarea navei în absența unei invitații de a depune o ofertă, cu condiția ca intenția de a depune o cerere, care să includă informațiile de care reclamantul poate dispune în mod rezonabil pentru a identifica tranzacția respectivă, să fi fost notificată în cel târziu șase luni de la data indicată Comisiei sau statului membru.

atunci când reclamantul a fost invitat să depună o ofertă pentru contractul respectiv în cadrul unei licitații deschise sau în cadrul oricărei alte proceduri de atribuire;

atunci când reclamantul a depus efectiv o ofertă și

atunci când această ofertă a reclamantului răspunde în esență condițiilor cerute;

Plângerea, în sensul alineatului (1), trebuie să demonstreze:

existența unui preț prejudiciabil;

existența unui prejudiciu;

existența unei legături de cauzalitate între vânzarea la un preț prejudiciabil și prejudiciul invocat și

faptul că, în cazul în care pentru nava vândută a avut loc licitație deschisă, reclamantul a fost invitat să depună o ofertă pentru contractul respectiv, că acesta a depus efectiv o ofertă și că aceasta răspundea într-o mare măsură condițiilor cerute (data livrării și specificațiile tehnice) sau

faptul că, în cazul în care nava a fost vândută printr-o altă procedură de atribuire și reclamantul a fost invitat să depună o ofertă pentru contractul respectiv, acesta a depus efectiv o ofertă și că aceasta răspundea în esență condițiilor cerute sau

faptul că, în absența unei invitații de a depune o ofertă altfel decât în cadrul unei licitații deschise, reclamantul era capabil să construiască nava în cauză și, în cazul în care ar fi avut sau ar fi trebuit să aibă cunoștință despre achiziția respectivă, ar fi făcut eforturi manifeste pentru a încheia o vânzare cu cumpărătorul, în conformitate cu specificațiile din oferta în cauză. Reclamantul poate fi considerat că a avut cunoștință de achiziția respectivă în cazul în care se dovedește că majoritatea membrilor industriei respective au făcut eforturi pe lângă acest cumpărător pentru a încheia contractul de vânzare a navei în cauză sau că informații generale despre vânzarea respectivă puteau fi obținute de la brokeri, instituții financiare, societăți de clasificare, navlositori, asociații profesionale sau alte entități care intervin în mod normal în operațiunile de construcție navală, cu care reclamantul avea în mod regulat contacte sau relații de afaceri.

faptul că, în cazul în care pentru nava vândută a avut loc licitație deschisă, reclamantul a fost invitat să depună o ofertă pentru contractul respectiv, că acesta a depus efectiv o ofertă și că aceasta răspundea într-o mare măsură condițiilor cerute (data livrării și specificațiile tehnice) sau

faptul că, în cazul în care nava a fost vândută printr-o altă procedură de atribuire și reclamantul a fost invitat să depună o ofertă pentru contractul respectiv, acesta a depus efectiv o ofertă și că aceasta răspundea în esență condițiilor cerute sau

faptul că, în absența unei invitații de a depune o ofertă altfel decât în cadrul unei licitații deschise, reclamantul era capabil să construiască nava în cauză și, în cazul în care ar fi avut sau ar fi trebuit să aibă cunoștință despre achiziția respectivă, ar fi făcut eforturi manifeste pentru a încheia o vânzare cu cumpărătorul, în conformitate cu specificațiile din oferta în cauză. Reclamantul poate fi considerat că a avut cunoștință de achiziția respectivă în cazul în care se dovedește că majoritatea membrilor industriei respective au făcut eforturi pe lângă acest cumpărător pentru a încheia contractul de vânzare a navei în cauză sau că informații generale despre vânzarea respectivă puteau fi obținute de la brokeri, instituții financiare, societăți de clasificare, navlositori, asociații profesionale sau alte entități care intervin în mod normal în operațiunile de construcție navală, cu care reclamantul avea în mod regulat contacte sau relații de afaceri.

Plângerea trebuie să conțină informațiile care pot fi în mod rezonabil la dispoziția reclamantului cu privire la următoarele:

identitatea reclamantului și o descriere a volumului și a valorii producției comunitare a navei similare, făcută de reclamant. Atunci când o plângere este prezentată în scris în numele industriei comunitare, ea precizează industria în numele căreia este prezentată, cuprinzând o listă a tuturor constructorilor comunitari cunoscuți ca fiind capabili să construiască nava similară și, în măsura în care este posibil, o descriere a volumului și a valorii construcției comunitare a navei similare pe care acești constructori o reprezintă;

o descriere completă a navei despre care s-a prezumat că face obiectul unui preț prejudiciabil, numele țării sau țărilor de origine sau de export în cauză, identitatea fiecărui exportator sau constructor străin cunoscut și identitatea cumpărătorului navei în cauză;

informații despre prețurile la care aceste nave sunt vândute pe piața internă a țării sau a țărilor de origine sau de export (sau, după caz, informații despre prețurile la care o asemenea navă este vândută din țara sau țările de origine sau de export uneia sau mai multor țări terțe sau despre valoarea construită a navei) și informații despre prețurile de export sau, după caz, despre prețul la care o asemenea navă este revândută pentru prima dată unui cumpărător independent;

informații despre efectul vânzării la un preț prejudiciabil asupra prețului navei similare pe piața Comunității și impactul vânzării asupra industriei comunitare, demonstrat de factori și indici relevanți care influențează situația acestei industrii, cum ar fi cei enumerați la articolul 3 alineatele (3) și (5).

Comisia examinează, în măsura posibilă, exactitatea și relevanța mijloacelor de probă furnizate în plângere pentru a stabili dacă există suficiente probe pentru a justifica deschiderea unei anchete.

O anchetă nu este deschisă, în temeiul alineatului (1), decât în cazul în care s-a determinat, pe baza unei examinări a gradului de sprijin sau de opoziție față de plângere exprimat de către constructorii comunitari capabili să construiască nava similară, că plângerea a fost prezentată de către industria comunitară sau în numele său. Plângerea este considerată ca fiind depusă de către industria comunitară sau în numele său în cazul în care este susținută de către constructorii comunitari a căror capacitate colectivă de construcție a navei similare constituie peste 50 % din capacitatea totală de construcție a industriei comunitare pentru o navă similară, industrie care își exprimă susținerea sau opoziția față de plângere. Totuși, ancheta nu va fi deschisă atunci când constructorii comunitari care susțin în mod expres plângerea reprezintă mai puțin de 25 % din capacitatea totală a constructorilor comunitari capabili să construiască nava similară.

Autoritățile evită, cu excepția cazului în care s-a luat o decizie pentru deschiderea unei anchete, să facă publică plângerea care cere deschiderea unei anchete. Totuși, înainte de a proceda la deschiderea unei anchete, guvernul țării de export în cauză este informat despre acest lucru.

În cazul în care, în circumstanțe speciale, autoritățile decid să deschidă o anchetă fără să fie sesizate în acest scop de o plângere prezentată în scris de către industria comunitară sau în numele său, ele nu acționează decât în cazul în care posedă probe suficiente despre existența unui preț prejudiciabil, a unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate și în cazul în care s-a demonstrat că un membru al industriei comunitare presupus a fi victima unui prejudiciu reunește criteriile vizate la alineatul (3) litera (d) din prezentul articol pentru a justifica deschiderea unei anchete.

Probele privind prețul prejudiciabil și prejudiciul sunt examinate simultan pentru a decide dacă va fi sau nu deschisă o anchetă. Plângerea este respinsă atunci când probele privind prețul prejudiciabil sau prejudiciul sunt insuficiente pentru continuarea cazului.

Plângerea poate fi retrasă înaintea deschiderii anchetei, caz în care se consideră că nu a fost depusă.

Fără a aduce atingere articolului 15 alineatul (2), atunci când Comisia consideră că există suficiente probe pentru a justifica inițierea unei proceduri, Comisia o deschide în termen de 45 de zile de la data depunerii plângerii sau, în cazul deschiderii unei anchete în temeiul alineatului (8), în cel mult șase luni de la data la care vânzarea navei a fost cunoscută sau ar fi trebuit să fie cunoscută și publică un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Atunci când probele prezentate sunt insuficiente, reclamantul trebuie să fie anunțat de acest lucru în termen de 45 de zile de la data la care plângerea a fost depusă la Comisie.

Avizul de deschidere a procedurii anunță deschiderea unei anchete, indică numele și țara constructorului și a cumpărătorului (cumpărătorilor), precum și o descriere a navei în cauză, furnizează un rezumat al informațiilor primite și prevede că orice informație utilă trebuie să fie comunicată Comisiei; el fixează termenul în care părțile interesate pot să își manifeste intenția, să-și prezinte punctul de vedere în scris și să prezinte informații, în cazul în care aceste puncte de vedere și informații trebuie să fie luate în considerare în cursul anchetei; de asemenea, el precizează termenul în care părțile interesate pot cere să fie audiate de către Comisie, în conformitate cu articolul 6 alineatul (5).

Comisia avizează exportatorul, cumpărătorul sau cumpărătorii navei și asociațiile reprezentative ale constructorilor, exportatorilor sau cumpărătorilor cunoscuți vizați, precum și pe reprezentanții țării din care provine nava care face obiectul anchetei și pe reclamanți despre deschiderea procedurii și, asigurând protejarea informațiilor confidențiale, furnizează textul integral al plângerii scrise primite în temeiul alineatului (1) exportatorului și autorităților țării de export și, la cerere, celorlalte părți interesate.

Ca urmare a deschiderii procedurii, Comisia, în cooperare cu statele membre și, după caz, cu autoritățile țării terțe, începe ancheta la nivel comunitar. Această anchetă privește simultan prețul prejudiciabil și prejudiciul.

Destinatarii chestionarelor utilizate într-o anchetă privind prețul prejudiciabil dispun de cel puțin treizeci de zile pentru a înainta un răspuns. Termenul pentru exportatori începe de la data primirii chestionarului, care se consideră că a fost primit în termen de șapte zile de la data la care a fost trimis exportatorului sau transmis reprezentantului diplomatic corespunzător al țării de export. Poate fi acordată o prelungire a termenului de treizeci de zile, ținându-se cont de termenul fixat pentru anchetă și cu condiția ca partea respectivă să justifice în mod adecvat existența unor circumstanțe particulare, pentru a beneficia de o asemenea prelungire.

Comisia poate cere autorităților țării terțe, dacă este cazul, precum și statelor membre, să-i furnizeze informații, caz în care statele membre iau toate măsurile necesare pentru a da curs acestor cereri. Ele comunică Comisiei informațiile cerute, ca și rezultatul tuturor verificărilor, controalelor sau anchetelor efectuate. Atunci când aceste informații prezintă un interes general sau atunci când transmiterea lor a fost cerută de către un stat membru, Comisia le transmite statelor membre, cu condiția ca acestea să nu aibă un caracter confidențial, caz în care ea transmite un rezumat neconfidențial.

Comisia poate cere autorităților țării terțe, dacă este cazul, precum și statelor membre, să efectueze toate verificările și toate controalele necesare, în special în cazul constructorilor comunitari și să efectueze anchete în țările terțe, cu condiția acordului întreprinderilor în cauză și în absența opoziției din partea guvernului țării respective, înștiințat în mod oficial. Statele membre iau toate dispozițiile necesare pentru a da curs cererilor Comisiei. Agenți ai Comisiei pot, la cererea acesteia sau a unui stat membru, să-i asiste pe agenții statelor membre în exercitarea funcțiilor lor. De asemenea, agenți ai Comisiei îi pot asista pe agenții autorităților țărilor terțe în exercitarea funcțiilor lor în cazul în care Comisia și aceste autorități convin de comun acord asupra acestui lucru.

Părțile interesate care și-au manifestat intenția în conformitate cu articolul 5 alineatul (12) sunt audiate în cazul în care, în termenul fixat în avizul publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, ele au făcut o cerere în scris în acest scop demonstrând că sunt efectiv părți interesate pe care rezultatul procedurii le poate afecta și că există motive particulare pentru a fi audiate.

La cererea lor, li se oferă constructorului, cumpărătorului (cumpărătorilor), reprezentanților guvernului țării de export, reclamanților și altor părți interesate, care și-au manifestat intenția în conformitate cu articolul 5 alineatul (12), posibilitatea de a se întâlni cu părțile care au interese contrare pentru a-și putea confrunta tezele opuse și eventualele obiecții. Atunci când se oferă astfel de posibilități, trebuie să se țină cont de necesitatea protejării caracterului confidențial al informațiilor și al conveniențelor dintre părți. Nici o parte nu este obligată să asiste la o întâlnire și absența unei părți nu aduce prejudicii cauzei sale. Informațiile furnizate oral în temeiul prezentului alineat sunt luate în considerare în măsura în care ele sunt confirmate ulterior în scris.

Reclamanții, constructorul, cumpărătorul sau cumpărătorii și celelalte părți interesate, care și-au manifestat intenția în conformitate cu articolul 5 alineatul (12), precum și reprezentanții țării de export pot, în urma unei cereri scrise, să ia cunoștință de toate informațiile furnizate de orice parte implicată în anchetă, cu excepția documentelor interne elaborate de către autoritățile Comunității sau de către statele membre, cu condiția ca aceste informații să fie relevante pentru apărarea intereselor lor, să nu fie confidențiale, în sensul articolului 13, și să fie utilizate în anchetă. Aceste părți pot răspunde acestor informații și comentariile lor trebuie să fie luate în considerare în măsura în care sunt suficient sprijinite de argumente.

Cu excepția circumstanțelor prevăzute la articolul 12, exactitatea informațiilor furnizate de părțile interesate și pe care se bazează concluziile, trebuie să fie verificată în măsura posibilă.

În procedurile care necesită o comparare de prețuri și în care a fost livrată o navă similară, ancheta trebuie să se încheie în termen de cel mult un an de la data deschiderii sale.

Atunci când se retrage plângerea, procedura poate fi închisă.

În cazul în care nu este necesară adoptarea de măsuri, ancheta sau procedura se încheie. Comisia încheie ancheta în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 10 alineatul (2).

Procedura este închisă de îndată atunci când s-a stabilit că marja de preț prejudiciabil, exprimată în procente ale prețului de export, este sub 2 %.

În cazul în care, din constatarea definitivă a faptelor, reiese că există un preț prejudiciabil și că în urma acestuia s-a produs un prejudiciu, Comisia impune constructorului de nave o taxă pentru prețul prejudiciabil, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 10 alineatul (2). Valoarea taxei pentru prețul prejudiciabil este egală cu marja prețului prejudiciabil stabilit. După informarea statelor membre, Comisia ia măsurile necesare pentru punerea în aplicare a deciziei sale, în special în ceea ce privește perceperea taxei pentru prețul prejudiciabil.

Constructorul de nave achită taxa pentru prețul prejudiciabil în termen de 180 de zile de la data la care i-a fost notificată impunerea, fiind stabilit că notificarea va fi considerată că a fost primită în termen de o săptămână de la data la care a fost adresată constructorului. Comisia poate acorda constructorului un termen prelungit în mod rezonabil pentru achitarea plății în cazul în care acesta aduce dovada că plata în termenul de 180 de zile l-ar face insolvabil sau ar fi incompatibilă cu o reorganizare sub control judiciar, caz în care se poate cere plata de dobânzi pentru valoarea taxei neplătite, la o rată de rentabilitate egală celei a titlurilor de valoare de pe piața secundară pe termen mediu, exprimat în ECU la bursa de valori din Luxemburg, la care se adaugă 50 de puncte de bază.

Ancheta poate fi încheiată fără impunerea unei taxe pentru prețul prejudiciabil în cazul în care constructorul de nave anulează definitiv și necondiționat vânzarea navei la prețul prejudiciabil sau se conformează unei alte măsuri echivalente acceptate de către Comisie.

O vânzare nu este considerată anulată decât atunci când s-au încheiat toate relațiile contractuale între părțile implicate în vânzarea respectivă, când toate retribuțiile în legătură cu vânzarea au fost rambursate și toate drepturile asupra navei respective sau asupra părților acestei nave au fost restituite constructorului.

În cazul în care constructorul de nave respectiv nu achită taxa pentru prețul prejudiciabil instituită în temeiul articolului 7, Comisia impune navelor construite de către constructorul în cauză contramăsuri sub forma unui refuz al drepturilor de încărcare și de descărcare.

Decizia care instituie contramăsurile intră în vigoare în 30 de zile de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene și este anulată în cazul în care constructorul de nave achită integral taxa pentru prețul prejudiciabil. Contramăsura afectează toate navele comandate pe o perioadă de patru ani de la data intrării în vigoare a deciziei. Ea se aplică fiecărei nave pe o perioadă de patru ani de la data livrării sale. Aceste perioade nu pot fi reduse decât ca urmare și în conformitate cu rezultatele unei proceduri internaționale de soluționare a litigiilor privind contramăsurile impuse.

Autoritățile vamale ale statelor membre nu autorizează încărcarea sau descărcarea navelor cărora le sunt refuzate drepturile de încărcare și de descărcare.

Comisia este asistată de Comitetul instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului. Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Atunci când consideră oportun, Comisia efectuează vizite pentru a examina registrele exportatorilor, constructorilor de vase, operatorilor comerciali, agenților, producătorilor, asociațiilor și organizațiilor profesionale și pentru a verifica informațiile furnizate referitore la prețul prejudiciabil și prejudiciu. În absența unui răspuns corespunzător în timp util, Comisia poate alege să nu efectueze o vizită de verificare.

Atunci când este necesar, Comisia realizează anchete în țări terțe, cu condiția obținerii acordului întreprinderilor implicate, a înștiințării reprezentanților guvernului țării respective și a absenței opoziției din partea acestora din urmă. De îndată ce a obținut acordul întreprinderilor implicate, Comisia trebuie să comunice autorităților țării de export numele și adresele întreprinderilor de vizitat, precum și datele convenite.

Întreprinderile în cauză sunt informate despre natura informațiilor care vor fi verificate și despre orice alte informații care trebuie furnizate în cursul acestor vizite de verificare, ceea ce nu împiedică solicitarea altor precizări pe parcursul verificării, având în vedere informațiile obținute.

În timpul verificărilor efectuate în temeiul alineatelor (1), (2) și (3), Comisia este asistată de agenți ai statelor membre care doresc acest lucru.

Atunci când o parte interesată refuză accesul la informațiile necesare sau nu le furnizează în termenii prevăzuți de prezentul regulament sau împiedică în mod semnificativ ancheta, se pot stabili concluzii preliminare sau finale, pozitive sau negative, pe baza datelor disponibile. În cazul în care se constată că o parte implicată a furnizat o informație falsă sau înșelătoare, această informație nu este luată în considerare și se pot folosi datele disponibile. Părțile interesate trebuie să fie informate despre consecințele unui refuz de cooperare.

Faptul de a nu furniza un răspuns pe suport informatic nu este considerat ca un refuz de cooperare, cu condiția ca partea interesată să demonstreze că prezentarea răspunsului în formele solicitate ar putea antrena o sarcină sau costuri suplimentare excesive.

Atunci când informațiile prezentate de o parte interesată nu sunt cele mai bune din toate punctele de vedere, ele nu trebuie să fie ignorate din acest motiv, cu condiția ca eventualele deficiențe să nu facă excesiv de dificilă stabilirea de concluzii corecte, ca informațiile să fie furnizate în timp util, ca ele să fie verificabile și ca partea să fi acționat cât mai bine în măsura posibilităților sale.

În cazul în care nu sunt acceptate probe sau informații, partea care le-a comunicat trebuie să fie informată de îndată despre motivele respingerii lor și trebuie să aibă posibilitatea de a furniza explicații suplimentare în termenul stabilit. În cazul în care aceste explicații nu sunt considerate satisfăcătoare, motivele respingerii probelor sau a informațiilor respective trebuie să fie comunicate și indicate în concluziile publicate.

În cazul în care concluziile, inclusiv cele care se referă la valoarea normală, se bazează pe dispozițiile alineatului (1), în special pe informațiile furnizate în plângere, trebuie, atunci când acest lucru este posibil și în funcție de termenii anchetei, să se verifice aceste informații prin referire la alte surse independente disponibile, cum sunt listele de prețuri publicate, statisticile oficiale de vânzări și statisticile vamale sau prin referire la informațiile obținute în cursul anchetei de la alte părți interesate.

În cazul în care o parte interesată nu cooperează sau nu cooperează decât parțial și în cazul în care, din acest motiv, nu sunt comunicate informații pertinente, rezultatul poate fi mai puțin favorabil pentru partea respectivă față de cazul în care ar fi cooperat.

Orice informație de natură confidențială (de exemplu, pentru că divulgarea sa ar avantaja în mod semnificativ un concurent sau ar avea un efect defavorabil semnificativ pentru persoana care a furnizat informația sau pentru cea de la care a obținut-o) sau care ar fi furnizată cu titlu confidențial de către părțile unei anchete, este tratată ca atare de către autorități, în urma prezentării de motive valabile.

Părțile interesate care furnizează informații confidențiale sunt obligate să dea rezumate neconfidențiale ale acestora. Aceste rezumate trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite înțelegerea rezonabilă a esenței informațiilor comunicate cu titlu confidențial. În situații excepționale, părțile pot indica faptul că aceste informații nu pot fi rezumate. În astfel de situații, trebuie să fie expuse motivele pentru care nu poate fi furnizat un rezumat.

În cazul în care se consideră că o cerere de tratament confidențial nu este justificată și în cazul în care persoana care a furnizat informația nu vrea să o facă publică, nici să autorizeze divulgarea ei în termeni generali sau sub formă de rezumat, informația poate fi ignorată, exceptând situația în care se poate demonstra în mod convingător, plecând de la surse adecvate, că informația este corectă. Cererile de tratament confidențial nu pot respinse în mod arbitrar.

Prezentul articol nu se opune divulgării, de către autoritățile comunitare, a informațiilor generale, în special a motivelor pe care sunt fondate deciziile luate în temeiul prezentului regulament, nici divulgării probelor pe care se sprijină autoritățile comunitare, în măsura necesară justificării acestor motive cu ocazia procedurilor în justiție. O asemenea divulgare trebuie să țină cont de interesul legitim al părților interesate de a nu fi relevate secretele de afaceri ale acestora.

Comisia și statele membre, precum și agenții lor nu divulgă informații primite în temeiul prezentului regulament pentru care persoana care le-a furnizat a cerut aplicarea tratamentului de confidențialitate, fără autorizația expresă a acesteia. Informațiile schimbate între Comisie și statele membre sau orice documentele interne elaborate de autoritățile Uniunii sau de statele membre nu se divulgă, cu excepția cazului în care divulgarea lor este prevăzută în mod expres de prezentul regulament.

Informațiile primite în aplicarea prezentului regulament nu trebuie să fie utilizate decât pentru scopurile în care ele au fost cerute.

Reclamanții, constructorul, exportatorul, cumpărătorul (cumpărătorii) de nave, precum și asociațiile reprezentative și reprezentanții țării de export pot cere să fie informați cu privire la detaliile privind faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora este recomandată impunerea unei taxe pentru preț prejudiciabil sau închiderea unei anchete sau proceduri fără impunerea de taxe.

Cererile de informare finale vizate la alineatul (1) trebuie să fie adresate în scris Comisiei și primite în termenul fixat de aceasta din urmă.

Informarea se face în scris. Aceasta se realizează ținând seama de necesitatea de a proteja informațiile confidențiale, cât mai curând posibil și, în mod normal, în termen de nu mai puțin de o lună înainte de decizia definitivă. În cazul în care Comisia nu este în măsură să comunice în acest termen anumite fapte sau considerații, comunicarea acestora se face ulterior cât mai repede posibil. Informarea nu aduce atingere niciunei decizii ulterioare care poate fi luată de Comisie însă, în cazul în care această decizie se bazează pe fapte și considerații diferite, acestea din urmă trebuie comunicate cât mai curând posibil.

Observațiile făcute după ce a fost dată informarea finală nu pot fi luate în considerare decât în cazul în care ele sunt primite într-un termen pe care Comisia îl fixează în fiecare caz, ținând cont în mod corespunzător de urgența chestiunii, dar care nu trebuie să fie mai mic de zece zile.

Comisia include informații privind punerea în aplicare a prezentului regulament în raportul său anual cu privire la aplicarea măsurilor de apărare comercială adresat Parlamentului European și Consiliului în temeiul articolului 22a din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului.

Prezentul regulament nu exclude aplicarea:

regulilor speciale prevăzute în acordurile încheiate între Comunitate și țările terțe;

măsurilor speciale, cu condiția ca acestea să nu fie contrarii obligațiilor contractate în cadrul acordului privind construcțiile navale.

Nu se efectuează o anchetă în aplicarea prezentului regulament, și nici nu se impun sau mențin măsuri atunci când asemenea măsuri ar fi contrarii obligațiilor care decurg pentru Comunitate din acordul privind construcțiile navale sau din orice alt acord internațional relevant.

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

El se aplică la data intrării în vigoare a acordului privind construcțiile navale.

El nu se aplică navelor care au făcut obiectul unui contract semnat înaintea datei intrării în vigoare a acordului privind construcțiile navale, cu excepția navelor care au făcut obiectul unui contract după 21 decembrie 1994 și care trebuie livrate în mai mult de cinci ani de la data contractului. Acestor nave li se aplică prezentul regulament, cu excepția cazului în care constructorul poate dovedi că amânarea termenului de livrare este datorată unor motive comerciale normale și nu vizează evitarea aplicării prezentului regulament.