Decizia Comisiei din 8 mai 1996 de instituire a unui inventar și a unui nomenclator comun pentru ingredientele folosite în produsele cosmetice (Text cu relevanță pentru SEE) (96/335/CE)

Se adoptă inventarul ingredientelor folosite în produsele cosmetice prevăzute la articolul 5a din Directiva 76/768/CEE și indicate în anexă.

Denumirile INCI (International Nomenclature Cosmetic Ingredient) menționate în inventar constituie nomenclatorul comun folosit în sensul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 76/768/CEE.

ANEXĂINVENTARUL INGREDIENTELOR COSMETICE

ANEXĂ

INVENTARUL INGREDIENTELOR COSMETICE

INTRODUCERE GENERALĂ

Directiva 93/35/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 de modificare pentru a șasea oară a Directivei 76/768/CEE privind apropierea legislației statelor membre cu privire la produsele cosmetice (în continuare numită Directiva produselor cosmetice) prevede că, în conformitate cu procedura Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic menționată la articolul 10 din Directiva 76/768/CEE, Comisia elaborează un inventar al ingredientelor folosite în produsele cosmetice, pe baza informațiilor furnizate în special de industria de profil. Inventarul este indicativ și nu constituie o listă a substanțelor autorizate pentru a fi folosite în produsele cosmetice.

JO L 151, 23.6.1993, p. 32.

Inventarul trebuie să fie împărțit în două secțiuni privind:

materii prime aromatizante și parfumante;

alte substanțe.

Inventarul trebuie să conțină informații privind identitatea ingredientelor, în special: denumirile INCI (fostă CFTA), Ph. Eur., INN, IUPAC și denumirile chimice, numerele Einecs/Elincs, CAS și numărul din Indexul Culorilor (CI), denumirea comună menționată la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 76/768/CEE modificată, precum și funcțiile ingredientelor și orice restricție obligatorii, condiții de utilizare și avertismente.

În plus, pentru relevanța informației privind ingredientele folosite în produsele cosmetice, a căror nepericulozitate trebuie să fie garantată, inventarul trebuie privit în contextul obligațiilor stabilite la noul articol 6 alineatul (1) [articolul 1 alineatul (7) din Directiva 93/35/CEE], care prevede ca obligatorie indicarea pe produs și/sau ambalaj (pentru listă) a funcției produsului și listei ingredientelor începând cu 1 ianuarie 1997 pentru produsele cosmetice distribuite pe piață.

Directiva 93/35/CEE prevede, de asemenea, că statele membre pot solicita ca ingredientele să fie indicate într-un limbaj ușor de înțeles de consumator, și că, pentru aceasta, Comisia trebuie să adopte un nomenclator comun pentru ingrediente în conformitate cu procedura CATP [articolul 1 alineatul (10) din Directiva 93/35/CEE de modificare a articolului 7 alineatul (2) din Directiva 76/768/CEE].

Nomenclatorul comun face posibilă identificarea substanțelor prin folosirea unui nume unic în toate statele membre, ceea ce duce la recunoașterea cu ușurință de către consumatori a substanțelor pe care au fost sfătuiți să le evite (de exemplu, din cauza alergiilor), indiferent de locul în care cumpără produsele cosmetice pe teritoriul Uniunii Europene.

În conformitate cu Decizia Comisiei din…, toate denumirile INCI constituie nomenclatorul comun.

Inventarul propus de Comisie include cele două secțiuni prevăzute de Directiva 93/35/CEE, și anume:

o listă a ingredientelor cosmetice, altele decât materiile prime aromatizante și parfumante (Secțiunea 1);

o listă a materiilor prime aromatizante și parfumante (Secțiunea 2).

Inventarul propus este cel mai bun care a putut fi realizat într-un termen foarte scurt impus de Directiva 93/35/CEE. Scopul a fost de a obține un inventar suficient de complet pentru a permite etichetarea produselor cosmetice cât se poate de corect și detaliat.

Cu toate acestea, articolul 1 punctul 4 subpunctul 3 din Directiva 93/35/CEE stabilește că inventarul trebuie actualizat periodic.

SECȚIUNEA 1

INGREDIENTE COSMETICE, ALTELE DECÂT MATERIILE PRIME ODORANTE ȘI AROMATIZANTE

Introducere

Prezenta listă a fost întocmită în special pe baza informațiilor furnizate de industria cosmetică europeană reprezentată de Asociația Europeană a Industriilor de Parfumerie, Produse Cosmetice și de Toaletă (COLIPA).

Lista conține toate pozițiile prevăzute la articolul 5a din Directiva privind produsele cosmetice, cu privire la identitatea, funcția (funcțiile) uzuală (uzuale) ale ingredientelor, precum și restricțiile impuse acestora. Ingredientele sunt enumerate în ordinea alfabetică a denumirilor INCI, care constituie împreună nomenclatura comună pentru etichetare pe tot teritoriul Uniunii Europene.

Nomenclatura conține următoarele domenii:

Denumirea INCI

Acesta se referă la nomenclatura comună pentru etichetarea ingredientelor pe ambalajele produselor cosmetice. Se anexează convențiile utilizate pentru nomenclatură.

Acronimul INCI se referă la nomenclatura internațională a ingredientelor cosmetice. Aceasta se referă la o terminologie nouă elaborată de COLIPA pentru a ține seama de necesitatea unei abordări internaționale veritabile. Trebuie menționat că articol 5a din directiva privind produsele cosmetice se referă la denumirea CFTA, care a fost înlocuită cu denumirea INCI, care este denumirea corectă pentru nomenclatură. O denumire INCI poate desemna mai multe substanțe chimice.

Pentru coloranții cosmetici, la etichetarea ingredientelor trebuie să se utilizeze numărul indicelui de culoare (Colour Index - CI) sau denumirea indicată în lista din anexa IV, în conformitate cu indicațiile de la articolul 6 alineatul (1) litera (g) din directiva privind produsele cosmetice. Astfel, numărul CI devine denumire INCI pentru ingredientele menționate anterior.

Denumirea INN

Acest acronim se referă la denumirea internațională neprotejată prin brevet recomandată de Organizația Mondială a Sănătății. Acesta se indică atunci când este cazul.

Denumirea Ph.Eur.

Acest acronim se referă la denumirea Farmacopeei europene. Acesta se indică atunci când este cazul.

Numărul CAS

Acest acronim se referă la numărul de cod stabilit de Chemical Abstract Service. Numărul CAS este un cod recunoscut în toată lumea, care permite identificarea substanțelor chimice. Acesta se indică atunci când este disponibil.

Numărul EINECS/ELINCS

Acesta se referă la codul numeric prevăzut fie în Inventarul european al substanțelor chimice existente introduse pe piață (European Inventory of Existing Commercial Chemical Substances - EINECS) pentru substanțele existente, fie în Lista europeană a substanțelor chimice notificate (European List of Notified Chemical Substances - ELINCS) pentru substanțele chimice noi. Acesta se indică atunci când este cazul.

Denumirea chimică/IUPAC

Acest domeniu reglementează denumirea chimică și denumirea IUPAC (International Union of Pure and Applied Chemistry – Uniunea Internațională de Chimie Pură și Aplicată). Acesta reglementează denumirile EINECS, care utilizează nomenclatura IUPAC, sau denumirile CAS, ceea ce permite identificarea corectă a ingredientului. Cele două denumiri sunt combinate pentru a se evita repetarea.

Restricția

Acest domeniu se referă la ingredientele reglementate de anexele la directiva privind produsele cosmetice, în formă prescurtată (de exemplu, III/1, 16 reprezintă anexa III partea 1 nr. 16). Lista cuprinde toate trimiterile la anexele până la și inclusiv la Directiva 2000/11/CE a Comisiei de adaptare la progresul tehnic a anexelor la directiva privind produsele cosmetice. Cu toate acestea, substanțele interzise prin Directivele 2002/34/CE, 2004/93/CE, 2005/42/CE și 2005/80/CE sunt eliminate din listă.

Actualizările periodice ale acestui domeniu sunt esențiale având în vedere adaptarea la progresul tehnic a anexelor la directiva menționată anterior.

Funcția

Prezentul domeniu se referă la funcția (funcțiile) obișnuită (obișnuite) a(le) ingredientului utilizat în produsele cosmetice; un ingredient poate avea funcții multiple.

Funcțiile enumerate se definesc după cum urmează:

AGENT ABRAZIV

Îndepărtează materialele de pe suprafețele diferitelor corpuri sau facilitează curățarea mecanică a dinților sau le îmbunătățește luciul.

AGENT ABSORBANT

Absoarbe substanțele solubile în apă și/sau ulei dizolvate sau fin dispersate.

AGENT ANTIAGLOMERANT

Permite curgerea liberă a particulelor solide, evitând astfel compactarea produselor cosmetice sub formă de pudră în conglomerate sau mase dure.

AGENT ANTICOROZIV

Previne corodarea ambalajului.

AGENT ANTIMĂTREAȚĂ

Combate formarea mătreței.

AGENT ANTISPUMANT

Elimină spuma în cursul fabricației sau reduce tendința produselor finite de a produce spumă.

AGENT ANTIMICROBIAN

Ajută la combaterea dezvoltării microorganismelor pe piele.

AGENT ANTIOXIDANT

Inhibă reacțiile provocate de oxigen, evitând astfel oxidarea și râncezirea.

AGENT ANTIPERSPIRANT

Reduce transpirația.

AGENT ANTIPLACĂ

Ajută la protecția împotriva plăcii dentare.

AGENT ANTISEBOREIC

Ajută la combaterea producerii sebumului.

AGENT ANTISTATIC

Reduce electricitatea statică prin neutralizarea sarcinii electrice prezente pe o suprafață.

AGENT ASTRINGENT

Contractă pielea.

LIANȚI

Conferă coeziune în produsele cosmetice.

AGENT DE DECOLORARE

Deschide nuanța părului sau a pielii.

AGENT TAMPON

Stabilizează pH-ul produselor cosmetice.

AGENT DE AFÂNARE

Reduce densitatea aparentă a produselor cosmetice.

AGENT DE CHELATIZARE

Reacționează și formează complecși cu ionii metalici care ar putea afecta stabilitatea și/sau aspectul produselor cosmetice.

AGENT DE CURĂȚARE

Ajută la păstrarea suprafeței corpului în stare curată.

COLORANȚI COSMETICI

Colorează produsele cosmetice și/sau conferă culoare pielii și/sau organelor externe ale acesteia. Toți coloranții enumerați sunt substanțe care se află pe lista pozitivă de coloranți (anexa IV la directiva privind produsele cosmetice).

AGENT DE DENATURARE

Conferă produselor cosmetice un gust dezagreabil pentru a evita consumarea lor pe cale orală. Se adaugă cel mai frecvent în produsele cosmetice care conțin alcool etilic.

AGENT DEZODORIZANT

Reduce sau maschează mirosurile neplăcute ale corpului uman.

AGENT DEPILATOR

Îndepărtează pilozitățile nedorite.

AGENT DE DESCURCARE A PĂRULUI

Reduce sau elimină încurcarea părului cauzată de deformarea sau degradarea suprafeței firului de păr și ajută astfel pieptănarea.

EMOLIENT

Înmoaie și catifelează pielea.

EMULGATOR

Favorizează formarea unor amestecuri intime de lichide imiscibile prin modificarea tensiunii interfaciale.

AGENT STABILIZATOR DE EMULSIE

Favorizează procesul de emulsionare și ameliorează stabilitatea și durata de depozitare a emulsiei.

SUBSTANȚĂ PELICULOGENĂ

Produce, prin aplicare, o peliculă continuă pe piele, păr sau unghii.

AGENT DE SPUMARE

Prinde numeroase bule mici de aer sau alt gaz într-un volum mic de lichid prin modificarea tensiunii superficiale a lichidului.

AGENT DE AMELIORARE A SPUMĂRII

Ameliorează calitatea spumei produse de un sistem prin îmbunătățirea unei sau a mai multora dintre următoarele proprietăți: volum, textură și/sau stabilitate.

AGENT DE GELIFIERE

Conferă consistență de gel (preparat semisolid care prezintă un anumit grad de elasticitate) unui preparat lichid.

AGENT DE CONDIȚIONARE A PĂRULUI

Face părul ușor de pieptănat, suplu, moale și strălucitor și/sau îi conferă volum, luminozitate, luciu etc.

COLORANȚI PENTRU PĂR

Colorează părul.

FIXATIVI PENTRU PĂR

Permit control fizic al coafurii.

AGENT DE ONDULARE SAU DE ÎNDREPTARE A PĂRULUI

Modifică structura chimică a părului, permițând obținerea coafurii dorite.

UMECTANT

Menține și conservă umiditatea.

AGENT HIDROTROP

Intensifică solubilitatea unei substanțe care este slab solubilă în apă.

AGENT CHERATOLITIC

Facilitează eliminarea celulelor moarte din stratul cornos al pielii.

AGENT DE MASCARE

Reduce sau inhibă mirosul sau gustul de bază al produsului.

AGENT DE HIDRATARE

Crește conținutul de apă din piele și o menține moale și catifelată.

AGENT DE ÎNTREȚINERE A UNGHIILOR

Ameliorează caracteristicile cosmetice ale unghiilor.

AGENT DE OPACIFIERE

Reduce aspectul transparent sau translucid al produselor cosmetice.

AGENT DE ÎNGRIJIRE ORALĂ

Conferă produselor cosmetice destinate cavității bucale efecte de curățare, dezodorizare, protecție.

AGENT OXIDANT

Modifică natura chimică a unei alte substanțe prin adaos de oxigen sau eliminarea hidrogenului.

AGENT DE SIDEFARE

Conferă produselor cosmetice un aspect sidefat.

PLASTIFIANT

Face o substanță mai moale și mai flexibilă care, în caz contrar, nu ar putea fi ușor deformată, întinsă sau prelucrată.

CONSERVANT

Inhibă în principal dezvoltarea microorganismelor în produsele cosmetice. Toții conservanții enumerați sunt substanțe din lista pozitivă de conservanți (anexa IV la directiva privind produsele cosmetice).

PROPULSOR (AGENT DE PULVERIZARE)

Generează presiune într-un recipient cu aerosoli, expulzând conținutul la deschiderea supapei. Unii propulsori lichefiați pot acționa ca solvenți.

AGENT REDUCĂTOR

Modifică natura chimică a unei alte substanțe prin adaos de hidrogen sau eliminarea oxigenului.

AGENT DE REFACERE A GRĂSIMILOR

Completează lipidele din păr și din straturile superioare ale pielii.

AGENT DE ÎMPROSPĂTARE

Conferă pielii o senzație plăcută de prospețime.

AGENT DE ÎNTREȚINERE A PIELII

Menține pielea în stare bună.

AGENT DE PROTECȚIE A PIELII

Ajută la evitarea efectelor nocive ale factorilor externi asupra pielii.

AGENT DE NETEZIRE

Are ca scop obținerea unei suprafețe netede a pielii prin diminuarea rugozităților și a neregularităților.

SOLVENT

Dizolvă alte substanțe.

CALMANT

Ajută la diminuarea disconfortului pielii sau a scalpului.

AGENT STABILIZATOR

Ameliorează stabilitatea și durata de depozitare a ingredientelor sau a preparatelor.

AGENT TENSIOACTIV

Reduce tensiunea superficială a produselor cosmetice și favorizează distribuția omogenă a produsului în timpul utilizării.

AGENT DE BRONZARE

Închide culoarea pielii cu sau fără expunere la UV.

TONIC

Produce o senzație de bunăstare pe piele și în păr.

ABSORBANT UV

Protejează produsul cosmetic de efectele radiațiilor UV.

FILTRU UV

Filtrează anumite radiații UV pentru a proteja pielea sau părul de efectele nocive ale acestor radiații. Toate filtrele UV enumerate sunt substanțe din lista pozitivă de filtre UV (anexa VII la directiva privind produsele cosmetice).

AGENT DE REGLARE A VÂSCOZITĂȚII

Crește sau diminuează vâscozitatea produselor cosmetice.

SECȚIUNEA II

MATERII PRIME PENTRU PARFUMURI ȘI COMPOZIȚII AROMATE

Introducere

Prezentele liste prezintă principalele materii prime utilizate la parfumuri și compoziții aromate. Listele au fost întocmite în principal pe baza informațiilor oferite de EFFA (Asociația Europeană pentru Parfumuri și Arome). Acestea constituie inventarul ingredientelor pentru arome.

Identificarea ingredientelor pentru arome

Ingredientele pentru arome nu necesită un nomenclator comun, deoarece aromele sau ingredientele acestora (parfumuri și compoziții aromate și materiile prime pentru acestea) trebuie indicate pe etichete utilizând cuvintele parfum sau aromă [articolul 6 alineatul (1) litera (g) din directiva privind produsele cosmetice]. De aici înainte, informațiile referitoare la identitatea substanțelor respective constă în denumirea chimică cea mai clară a substanțelor. Acest sistem există deja în acquis-ul comunitar – și anume inventarul Einecs (Inventarul european al substanțelor chimice aflate pe piață), (Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. C 146A din 15 iunie 1990) și Elincs (Lista europeană a substanțelor chimice notificate); versiunea cea mai recentă a acestora a fost publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. C 361 din 17 decembrie 1994. Publicațiile respective conțin, în special, informațiile necesare pentru descrierea precisă a unei substanțe chimice, adică denumirea chimică, un număr CAS și un număr Einecs.

Listele prezente mai conțin substanțe de structură necunoscută, de diferite compoziții sau de origine biologică (așa numitele substanțe UVCB). Acesta este motivul pentru care inventarul ingredientelor pentru arome a fost întocmit pe baza sistemului Einecs. Nu pot fi aplicate alte criterii de identificare, menționate în Directiva 93/35/CEE (denumirea CTFA, denumirea farmacopeei europene, denumirile recunoscute de Organizația Mondială pentru Sănătate, numărul din indexul de culori). Criteriile de identificare Iupac sunt cuprinse în criteriile de identificare Einecs.

Dacă substanțele nu sunt incluse în sistemul Einecs, se indică numai numărul CAS și denumirea CAS.

Funcția ingredientelor pentru arome

Funcția tuturor ingredientelor incluse în prezentul inventar este de a parfuma. Totuși, anumite ingrediente pot avea mai multe funcții.

În listă, sunt cuprinse și substanțele utilizate la parfumuri pentru proprietățile acestora în amestecuri (solvenți, excipiente etc.). Conform articolului 6 alineatul (1) litera (g) din directiva pentru produse cosmetice, substanțele respective pot fi considerate ca parte a parfumului și nu trebuie declarate ingrediente pentru cosmetice, cu condiția ca acestea să nu fie utilizate în exces față de valorile recomandate.

Restricție valabile pentru ingredientele pentru parfumuri

Se constată restricții referitoate la utilizarea unui anumit ingredient oriunde acest lucru este important. Restricțiile respective sunt prevăzute chiar în directivă sau în Codul de procedură al IFRA (Asociația Internațională pentru Arome). Restricțiile respective pot fi sub forma unor prescripții cantitative (exprimate în procente din produsul final sau o concentrație pentru aplicarea pe piele) sau ingredientul trebuie să satisfacă o anumită specificație sau poate fi utilizat doar în combinație cu anumite ingrediente specificate.

În listă, substanțele respective sunt însemnate cu un asterisc (*) (restricții IFRA) sau cu două asteriscuri (**) (restricții din directiva referitoare la produse cosmetice).

Inventarul de arome ca listă reprezentativă

Trebuie de observat că, în acest inventar, diferitele calități ale unui anumit ingredient, de exemplu geraniol, nu au fost înregistrate separat; același lucru este valabil pentru diferitele calități ale produselor naturale având aceeași origine botanică. Uleiurile de portocale din Brazilia, Florida, California etc., concentrate sau sub altă formă, sunt indicate toate la o singură poziție, adică extracte dulci de portocale, nr. CAS 8028-48-6, nr. Einecs 232-433-8. Rubrica respectivă este definită astfel: extractele și derivatele lor modificate fizic, cum ar fi tincturi, concrete, absolute, uleiuri eterice, oleorășini, terpene, fracții libere de terpene, distilate, reziduuri etc., obținute din Citrus sinensis, Rutaceae.

Inventarul nu include ingrediente a căror identitate chimică este secretă și constituie proprietatea intelectuală a unui producător de arome. Substanțele respective nu se vând ca atare, ci se utilizează exclusiv în compoziții de arome, în general în concentrații mici pentru a le conferi anumite caracteristici și/sau exclusivitate.

CONVENȚII DE NOMENCLATURĂ

Convențiile utilizate pentru stabilirea denumirilor INCI sunt următoarele:

Pentru a facilita utilizarea și pentru precizie, denumirile INCI sunt concepute să necesite minimum de semne de punctuație și majuscule.

Atunci când s-a adoptat o nouă nomenclatură, s-au făcut eforturi în vederea utilizării celei mai scurte denumiri în acord cu normele menționate.

Atunci când este posibil, se utilizează denumirile chimice cele mai simple posibil.

Se utilizează abrevieri chimice recunoscute în cazul în care este posibil. Se poate găsi o listă de abrevieri utilizate în inventar la secțiunea Abrevieri.

Denumirile-rădăcină tradiționale se consideră ca elemente care se pot combina în cazul în care sunt compatibile cu alte sisteme (a se vedea regula 17).

Se utilizează abrevieri pentru simplificarea nomenclaturii familiilor de componente complexe, după caz (a se vedea lista de abrevieri de la secțiunea Abrevieri).

Compușii care sunt similari sau înrudiți cu substanțe descrise în surse recunoscute sunt denumiți, ori de câte ori este posibil, prin analogie cu numele prezentate în listă.

Derivatele de substituție unică nu includ de obicei prefixul mono. Acest termen se utilizează doar atunci când este necesar pentru prevenirea ambiguității. Absența unui prefix corespunzător implică prefixul mono [de exemplu, Glyceryl stearate (stearat de gliceril)].

Termenul Glyceride se utilizează pentru a descrie o monogliceridă. Amestecurile de monogliceride, digliceride și trigliceride sunt menționate ca Glycerides. Trigliceridelor li se atribuie o nomenclatură specifică, de exemplu, Tristearin (tristearină).

Substituția multiplă se exprimă de obicei printr-un sufix corespunzător, ca di-, tri- sau tetra-, de exemplu, Glyceryl distearate (distearat de gliceril).

Denumirile componentelor, altele decât coloranții, care conțin numere la sfârșit, sunt în general scrise într-un cuvânt cu cratimă. Derivatele substanțelor scrise într-un cuvânt cu cratimă păstrează cratima inițială, de exemplu, Laureth-3, Laureth-3 phosphate.

Stările de hidratare nu sunt de obicei exprimate.

Grupele alchil cu catenă liniară se descriu prin denumirile rădăcină comune (a se vedea regula 17).

Substanțele care conțin amestecuri de fracții de catene carbonate cu un număr par de atomi de carbon se denumesc cu termenul-rădăcină corespunzător pentru componenta grasă, utilizat de obicei, de exemplu, Cetearyl alcohol (pentru alcooli cu C16 și C18). Substanțele care conțin amestecuri de fracții cu catene carbonate cu un număr par sau impar de atomi de carbon se denumesc cu o altă nomenclatură, de exemplu, alcooli C12-15 (C12, C13, C14 și C15).

Grupele alchil cu catenă ramificată se descriu de obicei cu ajutorul prefixului izo, urmat de denumirea de bază comună pentru grupa cu catenă liniară comparabilă (de exemplu, Isostearyl alcohol, Isocetyl alcohol) – a se vedea regula 17. O excepție importantă de la această regulă o reprezintă nomenclatura pentru alcooli 2-alchil sau Guerbet. Denumirea acestora se face după reguli chimice standard [de exemplu, Ethylhexanol (etilhexanol), Octyldodecanol, Decyltetradecanol). Derivatele se denumesc în consecință (de exemplu, Ethyhexyl myristate, Cetyl ethylhexanoate, Diethylhexylamine, Triethylhexanoin, Butyloctanoic acid).

În vederea clarificării nomenclaturii pentru derivații de acizi caproic, caprilic și capric, s-a introdus tabelul prezentat în continuare.

Tabelul prezentat în continuare descrie nomenclatura aplicată acizilor și alcoolilor cu catenă liniară. La acizii și alcooli cu catenă ramificată se utilizează denumirile specificate în prezentul tabel, precedate de termenul izo (de exemplu, Isostearic acid). Cu toate acestea, alcoolii Guerbet se denumesc cu denumirile specifice (de exemplu, Octyldodecanol). (A se vedea, de asemenea, regula 15).

Nomenclatura pentru componentele constituite din amestecuri de substanțe similare, de exemplu, acizi grași, alcooli grași) se stabilește pe baza identității chimice a materiei prime, astfel cum a fost achiziționată. Amestecurile care reflectă distribuția inițială a componentelor datorită sursei naturale a acestora (de exemplu, nucă de cocos) sunt denumite cu ajutorul termenului rădăcină pentru origine: (de exemplu, coconut alcohol). În cazul în care distribuția naturală inițială este redusă sau îmbogățită semnificativ, amestecul se denumește în funcție de componenta predominantă.

Denumirile derivatelor de lanolină conțin de obicei rădăcina lan, de exemplu, Laneth-60.

Datorită utilizării pe scară largă a denumirilor menționate, alcanolamidele se denumesc cu ajutorul radicalului de alchilamidă și abrevierea corespunzătoare pentru amina utilizată, de exemplu, Cocamide MEA.

Termenul dimethyl se omite și se presupune în toate denumirile oxizilor de alchildimetilamină (de exemplu, Stearamine oxide). Oxizii de amine terțiare cu diferite grupe de substituție se denumesc cu numele complet (de exemplu, Dihydroxyethyl stearamine oxide).

Sărurile de amoniu cuaternar au de obicei sufixul ium adăugat la denumirea rădăcină a cationului. Termenul monium descrie un atom de azot cuaternar substituit cu o grupă de monometil; dimonium descrie un atom de azot cuaternar substituit cu o grupă dimetil; trimonium descrie un atom de azot cuaternar substituit cu o grupă trimetil.

Termenii quaternium/polyquaternium se utilizează pentru a descrie săruri complexe de amoniu cuaternar care nu posedă o denumire obișnuită sau care nu se pot denumi prin analogie cu denumirile stabilite (de exemplu, Qaternium-82, Polyquaternium-20).

Termenul ampho se utilizează ca un termen de combinare în nomenclatura pentru agenții tensioactivi amfoteri derivați din produse intermediare de imidazolină. La denumirea acestor compuși, termenul-rădăcină se combină cu termenii-rădăcină corespunzători grupărilor de substituție (de exemplu, Sodium Cocoamphoacetate).

Termenii pentru radicalii grași obișnuiți se utilizează pentru a desemna porțiunea alchil din compușii de alchilimidazolină (de exemplu, Lauryl Hydroxyethyl Imidazoline), chiar dacă un atom de carbon din radicalul gras devine un element al inelului heterociclic în cursul fabricării substanțelor respective.

Substanțele biologice se denumesc cu termeni specifici (de exemplu, Hyaluronic Acid, Hydrogenated Menhaden Oil) în cazul în care acestea sunt izolate, purificate și caracterizate chimic. Pentru denumirea substanțelor biologice în funcție de gradul lor de prelucrare se utilizează o nomenclatură alternativă. Aceste substanțe pot să aibă denumiri INCI care au la bază: (a) denumirea latină a genului sau (b) în primul rând, denumirea din Farmacopee, urmată de partea utilizată, după caz, precum și de tipul de preparat, după caz (de exemplu, extract, oil, powder etc.). Pentru ingredientele derivate de la mamifere, (c) denumirile INCI se bazează, de obicei, pe denumirea în limba engleză a părții utilizate, după caz (de exemplu, connective tissue, spleen, stomach etc.) și tipul de preparat, după caz (de exemplu, extract, oil).

Exemple de denumiri INCI pentru substanțe biologice sunt (a) Brevoortia Oil; (b) Faex Extract; (c) Connective Tissue Extract.

Coloranții cosmetici au denumiri INCI în conformitate cu nomenclatura utilizată în anexa IV la Directiva 76/768/CEE.

Componentele coloranților pentru păr se denumesc în funcție de structura chimică. În cazul în care denumirile chimice sunt prea complicate, se utilizează o combinație culoare/număr cu un prefix constituit din două litere HC.

Alcooli denaturați se denumesc cu numele INCI Alcohol denat.. Alcoolul denaturat este alcoolul etilic care este denaturat cu unul sau mai mulți agenți de denaturare în conformitate cu legislația națională a fiecărui stat membru al Comunității.

Substanțele derivate din plante sunt cunoscute sub denumirile lor botanice. În general, componentele nu au fost supuse la modificări chimice și includ derivate din plante ca extracte, sucuri, soluții apoase, distilate, pulberi, uleiuri, nesaponificabile etc. Au denumiri INCI bazate pe nomenclatura internațională a genului și speciei (Linné) urmată de partea plantei, după caz (de exemplu, leaf, fruit, bark etc.) și tipul preparatului (de exemplu, extract, oil, powder etc.). Derivatele chimice ale elementelor botanice urmează regulile nomenclaturii pentru substanțe chimice (de exemplu, Cocoglycerides, Hydrogenated Castor Oil, Hydrogenated Palm Acid, Olive Acid, Palm Alcohol, Soyamide DEA, Sulfated Olive Oil etc.).

Pentru stabilirea unui nume derivat din Linné pentru elementele botanice se utilizează următoarea bibliografie: (a) principala trimitere este Penso, G., Index Plantarum Medicinalium Totius Mundi Eorumque Synonymorum, O.E.M.F. Milano (1983 — ISBN No. 88-7076-027-8; (b) în cazul în care genul și specia nu sunt identificate în textul menționat la (a), se utilizează diferite surse secundare, inclusiv cele citate în continuare, în ordinea importanței: 1. Steinmetz, E.F., Codex vegetabilis, Amsterdam (1957); 2. Hoppe, H.A., Drogenkunde, 8th Edition, Walter de Gruyter, Berlin, Volume 1 (1957 — ISBN No. 3-11-003849-8), Volume 2 (1977 — ISBN 3-11-006660-2); 3. Mabberley, D.J., The Plant Book — A portable dictionary of higher plants, Cambridge 1992 — ISBN No 0-521-34060-8; 4. Hoppe H.A., Levring T., Tanaka Y., Marine Algae in Pharmaceutical Science, Walter de Gruyter, Berlin, New York, 1979.

Combinațiile de tipul denumire/număr se utilizează ca denumiri INCI pentru componentele cosmetice doar în cazul în care complexitatea și/sau similaritatea componentelor exclud atribuirea unei nomenclaturi rezonabile prin orice alte mijloace. În toate cazurile în care se utilizează numere arbitrare, numerele respective sunt precedate de nume sugestive pentru structura sau compoziția substanței. Fiecare combinație denumire/număr reprezintă o componentă specifică care este enumerată în inventar. S-au utilizat următoarele serii de denumire/număr de combinații:

Benzophenone:

Acest termen se utilizează pentru toate derivatele de benzofenonă (de exemplu, Benzophenone-2).

HC colour

A se vedea regula 28.

Quaternium/Polyquaternium

A se vedea regula 23.

Hydrofluorocarbon/Hydrochlorfluorocarbon

Acești termeni se utilizează pentru propulsorii pe bază de hidrocarburi utilizați în aerosoli (de exemplu, Hydrofluorocarbon 152a, Hydrochlorofluorocarbon 142b).

Polysilicone

Ca denumiri comune sau conform convențiilor stabilite pentru compușii siliconici (de exemplu, Polysilicone-1).

Polyacrylate-

A se vedea regula 49.

Polyester-

A se vedea regula 49.

Polyether-

A se vedea regula 49.

Polyurethane-

A se vedea regula 49.

Materiile prime comerciale sunt adesea amestecuri deliberate de câteva componente. Amestecurile nu apar ca atare și trebuie să se identifice prin enumerarea componentelor individuale (de exemplu, Kathon CG: Aqua, Chloromethylisothiazolinone, Methylisothiazolinone, Magnesium chloride, Magnesium nitrate).

Denumirile INCI pentru extracte desemnează substanța extrasă și nu includ trimiterea la solvenții de extracție și/sau alți diluanți care pot fi prezenți în aceste materiale.

Solvenții și/sau diluanții conținuți în materiile prime disponibile în comerț ca agenți tensioactivi, polimeri și rășini nu se identifică în mod normal în denumirea INCI.

Polietilenglicolul (polioxi-1,2-etandiil) se abreviază prin acronimul PEG.

Homopolimerii de polietilenglicol sunt denumiți PEG-X, unde X este numărul mediu de unități de monomer de oxid de etilenă, de exemplu, PEG-10.

Alcoolii etoxilați sunt denumiți prin combinarea denumirii-rădăcină convenționale pentru alcooli cu sufixul eth urmat de numărul mediu de unități de monomer de oxid de etilenă, de exemplu, Laureth-10.

Esterii de homopolimeri de polietilenglicol sunt denumiți ca derivați de PEG, de exemplu, PEG-10 stearate.

Alte substanțe etoxilate sunt denumite în consecință, de exemplu, PEG-6 cocamide.

Deoarece se utilizează, de asemenea, în mod curent, denumiri bazate pe greutatea moleculară aproximativă a polimerului de oxid de etilenă, se dă tabelul următor pentru a facilita trecerea de la un sistem la altul:

Polipropilenglicolul (polioxi-1,2-propandiilul) se abreviază prin acronimul PPG.

Homopolimerii de polipropilenglicol sunt denumiți PPG-X, unde X este numărul mediu de unități de monomer de oxid de propilenă, de exemplu, PPG-10.

Esterii și eterii homopolimerilor de polipropilenglicol sunt denumiți derivați de PPG, de exemplu, PPG-10 stearate, PPG-10 lauryl ether.

Alte substanțe propoxilate se denumesc în consecință.

Polimerii de PEG și de PPG sau derivații lor în care una dintre grupele alcoolice primare terminale (-CH2OH) este oxidată la un acid carboxilic (-COOH) se denumesc prin adăugarea termenului carboxylic acid sau carboxylate la denumirea de bază a polimerului original, de exemplu, PEG-10 carboxylic acid, Coceth-7 carboxylic acid, Ammonium laureth-8 carboxylate.

Termenul Pareth se aplică alcoolilor parafinici etoxilați care conțin fracții de lungimi de catenă atât cu număr par, cât și cu număr impar de atomi de carbon.

Termenul Acrylates se utilizează pentru a descrie copolimerii liniari nereticulați, care conțin combinații de acid acrilic, acid metacrilic și esterii metilici, etilici, propilici sau butilici ai acestora. În mod similar, termenul Crotonate(s) se utilizează pentru a descrie copolimerii care conțin combinații de acid crotonic și esterii metilici, etilici, propilici sau butilici ai acestuia.

Denumirea Carbomer se utilizează pentru a descrie homopolimerii reticulați, cu greutate moleculară mare, ai acidului acrilic. Agentul (agenții) de reticulare se identifică în definiția monografică a componentei (a se vedea și regula 41).

Termenul Cross-polymer se utilizează pentru a descrie alți polimeri reticulați decât cei de tip Carbomer (a se vedea și regula 40).

Termenul Poloxamer descrie un copolimer bloc simetric format prin etoxilarea polipropilenglicolului. Substanțele cu grade diferite de polimerizare se mai identifică printr-un cod numeric derivat din greutatea moleculară a polimerului.

Termenul Meroxapol descrie un copolimer bloc simetric format prin propoxilarea polietilenglicolului. Substanțele cu grade diferite de polimerizare se mai identifică printr-un cod numeric derivat din greutatea moleculară a polimerului.

Termenul Poloxamine descrie un copolimer bloc simetric format prin propoxilarea succesivă, urmată de etoxilare, a etilendiaminei. Substanțele cu grade diferite de polimerizare se mai identifică printr-un cod numeric derivat din greutatea moleculară a polimerului.

Copolimerii de etilenglicol și propilenglicol care nu formează copolimeri bloc simetrici sunt denumiți derivați de PEG/PPG-X/Y, unde X și Y reprezintă numărul mediu de unități de monomer de oxid de etilenă și, respectiv, oxid de propilenă.

Termenul Alkoxyno-n reprezintă un alchil fenol etoxilat, unde n indică numărul mediu de unități de oxid de etilenă.

Substanțele biotehnologice sunt substanțe obținute prin acțiunea microorganismelor, cum ar fi bacterii sau drojdii, asupra unui substrat pentru a produce substanțe prin fermentație, metabolism, hidroliză, liză sau alte procedee. Procedeul poate să includă utilizarea unor substanțe nutritive sau a altor substanțe, cum ar fi enzime. Produsul rezultat este denumit cultură sau ferment. Fermentul se poate prelucra în continuare prin extracție, filtrare și/sau alte procedee pentru a genera produsul final.

Convențiile utilizate pentru a da denumiri INCI substanțelor biotehnologice sunt următoarele:

În cazul în care produsul final obținut dintr-un ferment dat sau dintr-o cultură dată are o denumire comună sau uzuală, se poate utiliza această denumire, de exemplu, Yogurt, Gellan Gum sau Xanthan Gum.

Atunci când produsul final nu are o denumire comună sau uzuală, produsul se va denumi prin utilizarea genului microorganismului, urmat de o bară oblică și numele substanței substrat (după caz), urmat de fermentul activ. Substraturile vor fi identificate prin denumirea lor comună, uzuală sau altă denumire tehnică, de exemplu, Lactococcus/Carrot Ferment. De la caz la caz, se poate utiliza denumirea genului și a speciei microorganismului, atunci când utilizarea exclusiv a genului poate să inducă în eroare și este necesară identificarea speciei pentru precizie, de exemplu, Candida bombicola Ferment.

În cazul în care componentele selectate ale fermentului sunt izolate și purificate într-o anumită măsură și se prezintă dovezi analitice, se poate utiliza denumirea uneia sau a mai multor componente, de exemplu, Glycosphingolipids, Beta-Glucan sau Dextran.

Termenul Ceramide ca parte a denumirii INCI se va atribui acelor clase și structuri de lipide naturale derivate din piele, semnalate de Wertz P.W., Miethke M.C., Long S.A., Strauss J.M. și Downing D.T. în The composition of ceramides from human stratum corneum and from comedones, The Journal of Investigative Dermatology, 84, 410-412 (1985).

Unei baze sfingoide N-acilate sintetice care este identică cu oricare dintre multiplele componente ale ceramidelor naturale, semnalate de Wertz, i se va atribui o denumire INCI utilizând termenul ceramidă urmat de o cifră arabă (de exemplu, Ceramide 3) sau o cifră arabă și o cifră romană (de exemplu, Ceramide 6II). Termenul ceramidă ca parte a denumirii INCI se va atribui doar unei baze sfingoide N-acilate sintetice care conține, drept componentă dominantă, izomerul eritro al cel puțin uneia dintre ceramidele descrise de Wertz. Componenta dominantă este componenta prezentă în concentrația cea mai mare în raport cu alte substanțe sintetice cu structură similară și compoziție înrudită prezente într-un amestec.

Bazele sfingoide N-acilate care nu au o configurație eritro sau care nu sunt componente ale ceramidelor naturale descrise de Wertz nu vor fi denumite cu ajutorul termenului ceramidă. În aceste cazuri, se va atribui o denumire chimică sau altă denumire corespunzătoare, ce urmează să fie decisă de către Comitetul Internațional pentru Nomenclatură (INC) de la caz la caz, ca denumire INCI. INC poate să accepte o declarație semnată de o persoană care solicită atribuirea unei denumiri INCI, conform căreia o bază sfingoidă N-acilată sintetică este izomer eritro și compoziția ei respectă, printre altele, criteriile menționate anterior referitoare la compoziție.

Termenul Aminoacrylates se referă la aminoacrilații simpli, în care grupele alchil substituite legate la azotul aminic variază în intervalul C1-4, iar acrilații sunt conformi cu definiția descrisă la regula 33.

Peptidele sintetice constituite din 2 până la 10 resturi de aminoacizi se denumesc cu ajutorul prefixului corespunzător, di-, tri-, tetra- etc., urmat de termenul peptidă și un număr arbitrar, de exemplu, Dipeptide-2.

Peptidele sintetice care conțin 11 până la 100 aminoacizi se desemnează cu termenul oligopeptidă, urmat de un număr arbitrar.

Peptidele sintetice care conțin mai mult de 100 aminoacizi se desemnează cu termenul polipeptidă, urmat de un număr arbitrar.

Resturile de aminoacizi care intră în compoziția peptidei se specifică în ordine alfabetică în definiția de la Secțiunea 1.

Resturile de aminoacizi pot să includă următoarele:

Nomenclatura polimerilor: Substanțele polimerice se denumesc în conformitate cu denumirea utilizată curent, în cazul în care aceasta este binecunoscută, sau cu structura, în cazul în care aceasta este bine definită. În cazul în care nu există o denumire uzuală, iar structura nu este bine definită, polimerii se denumesc în conformitate cu sursa lor, în conformitate cu descrierea prezentată în continuare.

Homopolimerii (constituiți dintr-un monomer component) se denumesc prin plasarea termenului poly înaintea componentei monomerice, de exemplu, Polyisobutene.Copolimerii și polimerii încrucișați (constituiți din două sau mai multe componente monomerice) se denumesc prin specificarea monomerilor separați printr-o bară oblică (/), urmați de termenul Copolymer sau, respectiv, Crosspolymer, de exemplu, Acrylates/Acrylamide Copolymer, Acrylates/VA Crosspolymer.

Copolimerilor constituiți din patru sau mai mulți monomeri li se poate atribui o denumire INCI în funcție de clasa lor, urmată de un număr arbitrar, de exemplu, Polyester-1, monomerii fiind specificați în definiția aferentă substanței. Această nomenclatură se acordă la latitudinea INC, în scopul prescurtării denumirilor INCI.

Până în prezent, singurele clase de polimeri care au fost create pentru acest tip de nomenclatură sunt poliesterii, poliacrilații și poliuretanii. În cazul în care este necesar, se pot adăuga alte clase în viitor.

ABREVIERI

Abrevierile următoare se utilizează singure sau sub formă combinată pentru denumirea componentelor cosmetice din inventar:

materii prime aromatizante și parfumante;

alte substanțe.

o listă a ingredientelor cosmetice, altele decât materiile prime aromatizante și parfumante (Secțiunea 1);

o listă a materiilor prime aromatizante și parfumante (Secțiunea 2).

Denumirea INCI

Denumirea INN

Denumirea Ph.Eur.

Numărul CAS

Numărul EINECS/ELINCS

Denumirea chimică/IUPAC

Restricția

Funcția

AGENT ABRAZIVÎndepărtează materialele de pe suprafețele diferitelor corpuri sau facilitează curățarea mecanică a dinților sau le îmbunătățește luciul.

AGENT ABSORBANTAbsoarbe substanțele solubile în apă și/sau ulei dizolvate sau fin dispersate.

AGENT ANTIAGLOMERANTPermite curgerea liberă a particulelor solide, evitând astfel compactarea produselor cosmetice sub formă de pudră în conglomerate sau mase dure.

AGENT ANTICOROZIVPrevine corodarea ambalajului.

AGENT ANTIMĂTREAȚĂCombate formarea mătreței.

AGENT ANTISPUMANTElimină spuma în cursul fabricației sau reduce tendința produselor finite de a produce spumă.

AGENT ANTIMICROBIANAjută la combaterea dezvoltării microorganismelor pe piele.

AGENT ANTIOXIDANTInhibă reacțiile provocate de oxigen, evitând astfel oxidarea și râncezirea.

AGENT ANTIPERSPIRANTReduce transpirația.

AGENT ANTIPLACĂAjută la protecția împotriva plăcii dentare.

AGENT ANTISEBOREICAjută la combaterea producerii sebumului.

AGENT ANTISTATICReduce electricitatea statică prin neutralizarea sarcinii electrice prezente pe o suprafață.

AGENT ASTRINGENTContractă pielea.

LIANȚIConferă coeziune în produsele cosmetice.

AGENT DE DECOLORAREDeschide nuanța părului sau a pielii.

AGENT TAMPONStabilizează pH-ul produselor cosmetice.

AGENT DE AFÂNAREReduce densitatea aparentă a produselor cosmetice.

AGENT DE CHELATIZAREReacționează și formează complecși cu ionii metalici care ar putea afecta stabilitatea și/sau aspectul produselor cosmetice.

AGENT DE CURĂȚAREAjută la păstrarea suprafeței corpului în stare curată.

COLORANȚI COSMETICIColorează produsele cosmetice și/sau conferă culoare pielii și/sau organelor externe ale acesteia. Toți coloranții enumerați sunt substanțe care se află pe lista pozitivă de coloranți (anexa IV la directiva privind produsele cosmetice).

AGENT DE DENATURAREConferă produselor cosmetice un gust dezagreabil pentru a evita consumarea lor pe cale orală. Se adaugă cel mai frecvent în produsele cosmetice care conțin alcool etilic.

AGENT DEZODORIZANTReduce sau maschează mirosurile neplăcute ale corpului uman.

AGENT DEPILATORÎndepărtează pilozitățile nedorite.

AGENT DE DESCURCARE A PĂRULUIReduce sau elimină încurcarea părului cauzată de deformarea sau degradarea suprafeței firului de păr și ajută astfel pieptănarea.

EMOLIENTÎnmoaie și catifelează pielea.

EMULGATORFavorizează formarea unor amestecuri intime de lichide imiscibile prin modificarea tensiunii interfaciale.

AGENT STABILIZATOR DE EMULSIEFavorizează procesul de emulsionare și ameliorează stabilitatea și durata de depozitare a emulsiei.

SUBSTANȚĂ PELICULOGENĂProduce, prin aplicare, o peliculă continuă pe piele, păr sau unghii.

AGENT DE SPUMAREPrinde numeroase bule mici de aer sau alt gaz într-un volum mic de lichid prin modificarea tensiunii superficiale a lichidului.

AGENT DE AMELIORARE A SPUMĂRIIAmeliorează calitatea spumei produse de un sistem prin îmbunătățirea unei sau a mai multora dintre următoarele proprietăți: volum, textură și/sau stabilitate.

AGENT DE GELIFIEREConferă consistență de gel (preparat semisolid care prezintă un anumit grad de elasticitate) unui preparat lichid.

AGENT DE CONDIȚIONARE A PĂRULUIFace părul ușor de pieptănat, suplu, moale și strălucitor și/sau îi conferă volum, luminozitate, luciu etc.

COLORANȚI PENTRU PĂRColorează părul.

FIXATIVI PENTRU PĂRPermit control fizic al coafurii.

AGENT DE ONDULARE SAU DE ÎNDREPTARE A PĂRULUIModifică structura chimică a părului, permițând obținerea coafurii dorite.

UMECTANTMenține și conservă umiditatea.

AGENT HIDROTROPIntensifică solubilitatea unei substanțe care este slab solubilă în apă.

AGENT CHERATOLITICFacilitează eliminarea celulelor moarte din stratul cornos al pielii.

AGENT DE MASCAREReduce sau inhibă mirosul sau gustul de bază al produsului.

AGENT DE HIDRATARECrește conținutul de apă din piele și o menține moale și catifelată.

AGENT DE ÎNTREȚINERE A UNGHIILORAmeliorează caracteristicile cosmetice ale unghiilor.

AGENT DE OPACIFIEREReduce aspectul transparent sau translucid al produselor cosmetice.

AGENT DE ÎNGRIJIRE ORALĂConferă produselor cosmetice destinate cavității bucale efecte de curățare, dezodorizare, protecție.

AGENT OXIDANTModifică natura chimică a unei alte substanțe prin adaos de oxigen sau eliminarea hidrogenului.

AGENT DE SIDEFAREConferă produselor cosmetice un aspect sidefat.

PLASTIFIANTFace o substanță mai moale și mai flexibilă care, în caz contrar, nu ar putea fi ușor deformată, întinsă sau prelucrată.

CONSERVANTInhibă în principal dezvoltarea microorganismelor în produsele cosmetice. Toții conservanții enumerați sunt substanțe din lista pozitivă de conservanți (anexa IV la directiva privind produsele cosmetice).

PROPULSOR (AGENT DE PULVERIZARE)Generează presiune într-un recipient cu aerosoli, expulzând conținutul la deschiderea supapei. Unii propulsori lichefiați pot acționa ca solvenți.

AGENT REDUCĂTORModifică natura chimică a unei alte substanțe prin adaos de hidrogen sau eliminarea oxigenului.

AGENT DE REFACERE A GRĂSIMILORCompletează lipidele din păr și din straturile superioare ale pielii.

AGENT DE ÎMPROSPĂTAREConferă pielii o senzație plăcută de prospețime.

AGENT DE ÎNTREȚINERE A PIELIIMenține pielea în stare bună.

AGENT DE PROTECȚIE A PIELIIAjută la evitarea efectelor nocive ale factorilor externi asupra pielii.

AGENT DE NETEZIREAre ca scop obținerea unei suprafețe netede a pielii prin diminuarea rugozităților și a neregularităților.

SOLVENTDizolvă alte substanțe.

CALMANTAjută la diminuarea disconfortului pielii sau a scalpului.

AGENT STABILIZATORAmeliorează stabilitatea și durata de depozitare a ingredientelor sau a preparatelor.

AGENT TENSIOACTIVReduce tensiunea superficială a produselor cosmetice și favorizează distribuția omogenă a produsului în timpul utilizării.

AGENT DE BRONZAREÎnchide culoarea pielii cu sau fără expunere la UV.

TONICProduce o senzație de bunăstare pe piele și în păr.

ABSORBANT UVProtejează produsul cosmetic de efectele radiațiilor UV.

FILTRU UVFiltrează anumite radiații UV pentru a proteja pielea sau părul de efectele nocive ale acestor radiații. Toate filtrele UV enumerate sunt substanțe din lista pozitivă de filtre UV (anexa VII la directiva privind produsele cosmetice).

AGENT DE REGLARE A VÂSCOZITĂȚIICrește sau diminuează vâscozitatea produselor cosmetice.

Pentru a facilita utilizarea și pentru precizie, denumirile INCI sunt concepute să necesite minimum de semne de punctuație și majuscule.

Atunci când s-a adoptat o nouă nomenclatură, s-au făcut eforturi în vederea utilizării celei mai scurte denumiri în acord cu normele menționate.

Atunci când este posibil, se utilizează denumirile chimice cele mai simple posibil.

Se utilizează abrevieri chimice recunoscute în cazul în care este posibil. Se poate găsi o listă de abrevieri utilizate în inventar la secțiunea Abrevieri.

Denumirile-rădăcină tradiționale se consideră ca elemente care se pot combina în cazul în care sunt compatibile cu alte sisteme (a se vedea regula 17).

Se utilizează abrevieri pentru simplificarea nomenclaturii familiilor de componente complexe, după caz (a se vedea lista de abrevieri de la secțiunea Abrevieri).

Compușii care sunt similari sau înrudiți cu substanțe descrise în surse recunoscute sunt denumiți, ori de câte ori este posibil, prin analogie cu numele prezentate în listă.

Derivatele de substituție unică nu includ de obicei prefixul mono. Acest termen se utilizează doar atunci când este necesar pentru prevenirea ambiguității. Absența unui prefix corespunzător implică prefixul mono [de exemplu, Glyceryl stearate (stearat de gliceril)].

Termenul Glyceride se utilizează pentru a descrie o monogliceridă. Amestecurile de monogliceride, digliceride și trigliceride sunt menționate ca Glycerides. Trigliceridelor li se atribuie o nomenclatură specifică, de exemplu, Tristearin (tristearină).

Substituția multiplă se exprimă de obicei printr-un sufix corespunzător, ca di-, tri- sau tetra-, de exemplu, Glyceryl distearate (distearat de gliceril).

Denumirile componentelor, altele decât coloranții, care conțin numere la sfârșit, sunt în general scrise într-un cuvânt cu cratimă. Derivatele substanțelor scrise într-un cuvânt cu cratimă păstrează cratima inițială, de exemplu, Laureth-3, Laureth-3 phosphate.

Stările de hidratare nu sunt de obicei exprimate.

Grupele alchil cu catenă liniară se descriu prin denumirile rădăcină comune (a se vedea regula 17).

Substanțele care conțin amestecuri de fracții de catene carbonate cu un număr par de atomi de carbon se denumesc cu termenul-rădăcină corespunzător pentru componenta grasă, utilizat de obicei, de exemplu, Cetearyl alcohol (pentru alcooli cu C16 și C18). Substanțele care conțin amestecuri de fracții cu catene carbonate cu un număr par sau impar de atomi de carbon se denumesc cu o altă nomenclatură, de exemplu, alcooli C12-15 (C12, C13, C14 și C15).

Grupele alchil cu catenă ramificată se descriu de obicei cu ajutorul prefixului izo, urmat de denumirea de bază comună pentru grupa cu catenă liniară comparabilă (de exemplu, Isostearyl alcohol, Isocetyl alcohol) – a se vedea regula 17. O excepție importantă de la această regulă o reprezintă nomenclatura pentru alcooli 2-alchil sau Guerbet. Denumirea acestora se face după reguli chimice standard [de exemplu, Ethylhexanol (etilhexanol), Octyldodecanol, Decyltetradecanol). Derivatele se denumesc în consecință (de exemplu, Ethyhexyl myristate, Cetyl ethylhexanoate, Diethylhexylamine, Triethylhexanoin, Butyloctanoic acid).

În vederea clarificării nomenclaturii pentru derivații de acizi caproic, caprilic și capric, s-a introdus tabelul prezentat în continuare.

Tabelul prezentat în continuare descrie nomenclatura aplicată acizilor și alcoolilor cu catenă liniară. La acizii și alcooli cu catenă ramificată se utilizează denumirile specificate în prezentul tabel, precedate de termenul izo (de exemplu, Isostearic acid). Cu toate acestea, alcoolii Guerbet se denumesc cu denumirile specifice (de exemplu, Octyldodecanol). (A se vedea, de asemenea, regula 15).

Nomenclatura pentru componentele constituite din amestecuri de substanțe similare, de exemplu, acizi grași, alcooli grași) se stabilește pe baza identității chimice a materiei prime, astfel cum a fost achiziționată. Amestecurile care reflectă distribuția inițială a componentelor datorită sursei naturale a acestora (de exemplu, nucă de cocos) sunt denumite cu ajutorul termenului rădăcină pentru origine: (de exemplu, coconut alcohol). În cazul în care distribuția naturală inițială este redusă sau îmbogățită semnificativ, amestecul se denumește în funcție de componenta predominantă.

Denumirile derivatelor de lanolină conțin de obicei rădăcina lan, de exemplu, Laneth-60.

Datorită utilizării pe scară largă a denumirilor menționate, alcanolamidele se denumesc cu ajutorul radicalului de alchilamidă și abrevierea corespunzătoare pentru amina utilizată, de exemplu, Cocamide MEA.

Termenul dimethyl se omite și se presupune în toate denumirile oxizilor de alchildimetilamină (de exemplu, Stearamine oxide). Oxizii de amine terțiare cu diferite grupe de substituție se denumesc cu numele complet (de exemplu, Dihydroxyethyl stearamine oxide).

Sărurile de amoniu cuaternar au de obicei sufixul ium adăugat la denumirea rădăcină a cationului. Termenul monium descrie un atom de azot cuaternar substituit cu o grupă de monometil; dimonium descrie un atom de azot cuaternar substituit cu o grupă dimetil; trimonium descrie un atom de azot cuaternar substituit cu o grupă trimetil.

Termenii quaternium/polyquaternium se utilizează pentru a descrie săruri complexe de amoniu cuaternar care nu posedă o denumire obișnuită sau care nu se pot denumi prin analogie cu denumirile stabilite (de exemplu, Qaternium-82, Polyquaternium-20).

Termenul ampho se utilizează ca un termen de combinare în nomenclatura pentru agenții tensioactivi amfoteri derivați din produse intermediare de imidazolină. La denumirea acestor compuși, termenul-rădăcină se combină cu termenii-rădăcină corespunzători grupărilor de substituție (de exemplu, Sodium Cocoamphoacetate).

Termenii pentru radicalii grași obișnuiți se utilizează pentru a desemna porțiunea alchil din compușii de alchilimidazolină (de exemplu, Lauryl Hydroxyethyl Imidazoline), chiar dacă un atom de carbon din radicalul gras devine un element al inelului heterociclic în cursul fabricării substanțelor respective.

Substanțele biologice se denumesc cu termeni specifici (de exemplu, Hyaluronic Acid, Hydrogenated Menhaden Oil) în cazul în care acestea sunt izolate, purificate și caracterizate chimic. Pentru denumirea substanțelor biologice în funcție de gradul lor de prelucrare se utilizează o nomenclatură alternativă. Aceste substanțe pot să aibă denumiri INCI care au la bază: (a) denumirea latină a genului sau (b) în primul rând, denumirea din Farmacopee, urmată de partea utilizată, după caz, precum și de tipul de preparat, după caz (de exemplu, extract, oil, powder etc.). Pentru ingredientele derivate de la mamifere, (c) denumirile INCI se bazează, de obicei, pe denumirea în limba engleză a părții utilizate, după caz (de exemplu, connective tissue, spleen, stomach etc.) și tipul de preparat, după caz (de exemplu, extract, oil).

Coloranții cosmetici au denumiri INCI în conformitate cu nomenclatura utilizată în anexa IV la Directiva 76/768/CEE.

Componentele coloranților pentru păr se denumesc în funcție de structura chimică. În cazul în care denumirile chimice sunt prea complicate, se utilizează o combinație culoare/număr cu un prefix constituit din două litere HC.

Alcooli denaturați se denumesc cu numele INCI Alcohol denat.. Alcoolul denaturat este alcoolul etilic care este denaturat cu unul sau mai mulți agenți de denaturare în conformitate cu legislația națională a fiecărui stat membru al Comunității.

Substanțele derivate din plante sunt cunoscute sub denumirile lor botanice. În general, componentele nu au fost supuse la modificări chimice și includ derivate din plante ca extracte, sucuri, soluții apoase, distilate, pulberi, uleiuri, nesaponificabile etc. Au denumiri INCI bazate pe nomenclatura internațională a genului și speciei (Linné) urmată de partea plantei, după caz (de exemplu, leaf, fruit, bark etc.) și tipul preparatului (de exemplu, extract, oil, powder etc.). Derivatele chimice ale elementelor botanice urmează regulile nomenclaturii pentru substanțe chimice (de exemplu, Cocoglycerides, Hydrogenated Castor Oil, Hydrogenated Palm Acid, Olive Acid, Palm Alcohol, Soyamide DEA, Sulfated Olive Oil etc.).

Combinațiile de tipul denumire/număr se utilizează ca denumiri INCI pentru componentele cosmetice doar în cazul în care complexitatea și/sau similaritatea componentelor exclud atribuirea unei nomenclaturi rezonabile prin orice alte mijloace. În toate cazurile în care se utilizează numere arbitrare, numerele respective sunt precedate de nume sugestive pentru structura sau compoziția substanței. Fiecare combinație denumire/număr reprezintă o componentă specifică care este enumerată în inventar. S-au utilizat următoarele serii de denumire/număr de combinații:

Benzophenone:

HC colour

Quaternium/Polyquaternium

Hydrofluorocarbon/Hydrochlorfluorocarbon

Polysilicone

Polyacrylate-

Polyester-

Polyether-

Polyurethane-

Materiile prime comerciale sunt adesea amestecuri deliberate de câteva componente. Amestecurile nu apar ca atare și trebuie să se identifice prin enumerarea componentelor individuale (de exemplu, Kathon CG: Aqua, Chloromethylisothiazolinone, Methylisothiazolinone, Magnesium chloride, Magnesium nitrate).

Denumirile INCI pentru extracte desemnează substanța extrasă și nu includ trimiterea la solvenții de extracție și/sau alți diluanți care pot fi prezenți în aceste materiale.

Solvenții și/sau diluanții conținuți în materiile prime disponibile în comerț ca agenți tensioactivi, polimeri și rășini nu se identifică în mod normal în denumirea INCI.

Polietilenglicolul (polioxi-1,2-etandiil) se abreviază prin acronimul PEG.

Polipropilenglicolul (polioxi-1,2-propandiilul) se abreviază prin acronimul PPG.

Polimerii de PEG și de PPG sau derivații lor în care una dintre grupele alcoolice primare terminale (-CH2OH) este oxidată la un acid carboxilic (-COOH) se denumesc prin adăugarea termenului carboxylic acid sau carboxylate la denumirea de bază a polimerului original, de exemplu, PEG-10 carboxylic acid, Coceth-7 carboxylic acid, Ammonium laureth-8 carboxylate.

Termenul Pareth se aplică alcoolilor parafinici etoxilați care conțin fracții de lungimi de catenă atât cu număr par, cât și cu număr impar de atomi de carbon.

Termenul Acrylates se utilizează pentru a descrie copolimerii liniari nereticulați, care conțin combinații de acid acrilic, acid metacrilic și esterii metilici, etilici, propilici sau butilici ai acestora. În mod similar, termenul Crotonate(s) se utilizează pentru a descrie copolimerii care conțin combinații de acid crotonic și esterii metilici, etilici, propilici sau butilici ai acestuia.

Denumirea Carbomer se utilizează pentru a descrie homopolimerii reticulați, cu greutate moleculară mare, ai acidului acrilic. Agentul (agenții) de reticulare se identifică în definiția monografică a componentei (a se vedea și regula 41).

Termenul Cross-polymer se utilizează pentru a descrie alți polimeri reticulați decât cei de tip Carbomer (a se vedea și regula 40).

Termenul Poloxamer descrie un copolimer bloc simetric format prin etoxilarea polipropilenglicolului. Substanțele cu grade diferite de polimerizare se mai identifică printr-un cod numeric derivat din greutatea moleculară a polimerului.

Termenul Meroxapol descrie un copolimer bloc simetric format prin propoxilarea polietilenglicolului. Substanțele cu grade diferite de polimerizare se mai identifică printr-un cod numeric derivat din greutatea moleculară a polimerului.

Termenul Poloxamine descrie un copolimer bloc simetric format prin propoxilarea succesivă, urmată de etoxilare, a etilendiaminei. Substanțele cu grade diferite de polimerizare se mai identifică printr-un cod numeric derivat din greutatea moleculară a polimerului.

Copolimerii de etilenglicol și propilenglicol care nu formează copolimeri bloc simetrici sunt denumiți derivați de PEG/PPG-X/Y, unde X și Y reprezintă numărul mediu de unități de monomer de oxid de etilenă și, respectiv, oxid de propilenă.

Termenul Alkoxyno-n reprezintă un alchil fenol etoxilat, unde n indică numărul mediu de unități de oxid de etilenă.

Substanțele biotehnologice sunt substanțe obținute prin acțiunea microorganismelor, cum ar fi bacterii sau drojdii, asupra unui substrat pentru a produce substanțe prin fermentație, metabolism, hidroliză, liză sau alte procedee. Procedeul poate să includă utilizarea unor substanțe nutritive sau a altor substanțe, cum ar fi enzime. Produsul rezultat este denumit cultură sau ferment. Fermentul se poate prelucra în continuare prin extracție, filtrare și/sau alte procedee pentru a genera produsul final.

În cazul în care produsul final obținut dintr-un ferment dat sau dintr-o cultură dată are o denumire comună sau uzuală, se poate utiliza această denumire, de exemplu, Yogurt, Gellan Gum sau Xanthan Gum.

Atunci când produsul final nu are o denumire comună sau uzuală, produsul se va denumi prin utilizarea genului microorganismului, urmat de o bară oblică și numele substanței substrat (după caz), urmat de fermentul activ. Substraturile vor fi identificate prin denumirea lor comună, uzuală sau altă denumire tehnică, de exemplu, Lactococcus/Carrot Ferment. De la caz la caz, se poate utiliza denumirea genului și a speciei microorganismului, atunci când utilizarea exclusiv a genului poate să inducă în eroare și este necesară identificarea speciei pentru precizie, de exemplu, Candida bombicola Ferment.

În cazul în care componentele selectate ale fermentului sunt izolate și purificate într-o anumită măsură și se prezintă dovezi analitice, se poate utiliza denumirea uneia sau a mai multor componente, de exemplu, Glycosphingolipids, Beta-Glucan sau Dextran.

Termenul Ceramide ca parte a denumirii INCI se va atribui acelor clase și structuri de lipide naturale derivate din piele, semnalate de Wertz P.W., Miethke M.C., Long S.A., Strauss J.M. și Downing D.T. în The composition of ceramides from human stratum corneum and from comedones, The Journal of Investigative Dermatology, 84, 410-412 (1985).

Termenul Aminoacrylates se referă la aminoacrilații simpli, în care grupele alchil substituite legate la azotul aminic variază în intervalul C1-4, iar acrilații sunt conformi cu definiția descrisă la regula 33.

Peptidele sintetice constituite din 2 până la 10 resturi de aminoacizi se denumesc cu ajutorul prefixului corespunzător, di-, tri-, tetra- etc., urmat de termenul peptidă și un număr arbitrar, de exemplu, Dipeptide-2.

Nomenclatura polimerilor: Substanțele polimerice se denumesc în conformitate cu denumirea utilizată curent, în cazul în care aceasta este binecunoscută, sau cu structura, în cazul în care aceasta este bine definită. În cazul în care nu există o denumire uzuală, iar structura nu este bine definită, polimerii se denumesc în conformitate cu sursa lor, în conformitate cu descrierea prezentată în continuare.

Benzophenone:

HC colour

Quaternium/Polyquaternium

Hydrofluorocarbon/Hydrochlorfluorocarbon

Polysilicone

Polyacrylate-

Polyester-

Polyether-

Polyurethane-

În cazul în care produsul final obținut dintr-un ferment dat sau dintr-o cultură dată are o denumire comună sau uzuală, se poate utiliza această denumire, de exemplu, Yogurt, Gellan Gum sau Xanthan Gum.

Atunci când produsul final nu are o denumire comună sau uzuală, produsul se va denumi prin utilizarea genului microorganismului, urmat de o bară oblică și numele substanței substrat (după caz), urmat de fermentul activ. Substraturile vor fi identificate prin denumirea lor comună, uzuală sau altă denumire tehnică, de exemplu, Lactococcus/Carrot Ferment. De la caz la caz, se poate utiliza denumirea genului și a speciei microorganismului, atunci când utilizarea exclusiv a genului poate să inducă în eroare și este necesară identificarea speciei pentru precizie, de exemplu, Candida bombicola Ferment.

În cazul în care componentele selectate ale fermentului sunt izolate și purificate într-o anumită măsură și se prezintă dovezi analitice, se poate utiliza denumirea uneia sau a mai multor componente, de exemplu, Glycosphingolipids, Beta-Glucan sau Dextran.

Tabelul 1

Tabelul 3

Tabelul 4

Tabelul 5

Tabelul 6

Tabelul 7

Tabelul 8