Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a pieței în sectorul tutunului brut

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 42 și 43,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social,

întrucât funcționarea și dezvoltarea pieței comune în sectorul produselor agricole trebuie să fie însoțită de stabilirea unei politici agricole comune, care să cuprindă în special organizarea comună a pieței care poate lua forme diferite, în funcție de produs;

întrucât scopul politicii agricole comune este îndeplinirea obiectivelor articolului 39 din tratat și, cu precădere în sectorul tutunului brut, stabilizarea piețelor și atingerea unui nivel de trai ridicat pentru populația ocupată în sectorul agricol respectiv; întrucât aceste obiective pot fi îndeplinite prin adaptarea resurselor la cerințe, în special prin intermediul unei politici a calității;

întrucât situația actuală de pe piața tutunului, unde oferta nu corespunde cererii, necesită o revizie generală substanțială a măsurilor comunitare care au reglementat piața până acum, asigurând în același timp continuitatea cultivării tutunului de către producătorii tradiționali; întrucât o asemenea revizie generală necesită simplificarea mecanismelor de gestionare a pieței, limitarea producției în funcție de cerințele pieței și de constrângerile bugetare și mijloace de control mai drastice care să asigure realizarea în totalitate, de către mecanismele de gestionare, a obiectivelor organizării comune a pieței;

întrucât soiurile de tutun pot fi clasificate în grupe în funcție de tehnica de cultivare și de costurile de producție, ținând seama de denumirile utilizate în comerțul internațional;

întrucât concurența de pe piața tutunului necesită sprijinirea producătorilor tradiționali de tutun; întrucât sprijinul acordat trebuie să se bazeze pe un sistem de prime care să permită vânzarea tutunului de către Comunitate;

întrucât sistemul de prime poate fi administrat eficient prin intermediul contractelor de cultură încheiate între cultivatori și unitățile prim-procesatoare, care garantează piețe de desfacere stabile pentru cultivatori și aprovizionări regulate pentru unitatea de procesare; întrucât prin plata, de către unitatea de procesare către producător, a unei sume echivalente cu valoarea primei, la termenul de livrare a tutunului în conformitate cu contractul, sub rezerva conformității cu cerințele de calitate specificate, se asigură sprijinirea cultivatorilor și, în același timp, se facilitează gestionarea sistemului de prime;

întrucât, pentru a limita producția de tutun în Comunitate și pentru a descuraja producția de soiuri pe care piața nu le poate prelua imediat, este necesar să se stabilească un prag maxim global de garanție pentru Comunitate, care să fie divizat, anual, în praguri specifice de garanție pentru grupele de soiuri în cauză;

întrucât, în vederea respectării pragurilor de garanție, este necesar să se instituie un sistem de cote de procesare pentru o perioadă limitată; întrucât, pentru o perioadă de tranziție, statele membre trebuie să aloce cote de procesare companiilor respective, în cadrul pragurilor de garanție, urmând ca normele comunitare create în acest scop să fie aplicate pentru a asigura o alocare corectă pe baza cantităților procesate în trecut, însă fără a lua în seamă nivelurile anormale de producție; întrucât se vor lua măsurile necesare pentru a permite ulterior alocarea cotelor către producători, în condiții satisfăcătoare; întrucât statele membre care dețin datele necesare pentru alocarea cotelor producătorilor pe baza rezultatelor obținute în trecut trebuie să fie autorizate în acest sens;

întrucât unitățile prim-procesatoare nu trebuie să încheie contracte de cultură pentru cantități care depășesc cotele alocate; întrucât rambursarea primelor trebuie să fie limitată la o sumă corespunzătoare cotei;

întrucât, inițial, trebuie luate măsuri pentru ca sistemele de prime și de limitare a producției să se desfășoare până în 1997, astfel încât acestea să poată fi revizuite ținând seama de experiența acumulată în vederea adaptării lor eventuale pentru perioada ulterioară;

întrucât măsurile de orientare a producției pot contribui la stabilizarea pieței tutunului și la îmbunătățirea calității producției; întrucât acordarea de ajutoare specifice va permite grupurilor de producători să contribuie la îmbunătățirea organizării și orientării producției; întrucât programul de cercetare finanțat cu veniturile încasate din deducerile din prime va permite alinierea cultivării tutunului la cerințele comunitare în ceea ce privește sănătatea publică; întrucât, în cele din urmă, este necesar un program de conversie pentru cultivatorii soiurilor de tutun Mavra, Tsebelia, Forchheimer Havanna IIc și hibrizii de tutun Geudertheimer, având în vedere importanța acestor soiuri pentru economia anumitor regiuni din Comunitate;

întrucât instituirea pieței unice necesită un sistem de comercializare unic la frontierele externe;

întrucât restricțiile cantitative la frontierele externe ale Comunității pot fi anulate; întrucât, cu toate acestea, în cazul unor situații excepționale, Comunitatea trebuie să poată lua de îndată toate măsurile necesare pentru a proteja piața comunitară împotriva perturbărilor de orice fel;

întrucât situațiile neprevăzute care pot apărea pe piață pot necesita adoptarea de către Comisie a unor măsuri excepționale de susținere a pieței;

întrucât acordarea anumitor ajutoare ar putea pune în pericol realizarea pieței unice; întrucât dispozițiile tratatului care reglementează evaluarea ajutoarelor acordate de statele membre și interzicerea ajutoarelor incompatibile cu piața comună trebuie aplicate în sectorul tutunului;

întrucât, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 729/70 al Consiliului din 21 aprilie 1970 privind finanțarea politicii agricole comune, responsabilitatea financiară pentru cheltuielile statelor membre care îndeplinesc dispozițiile acestui regulament revine Comunității;

întrucât experiența arată că în sectorul tutunului sunt indispensabile controale mai severe; întrucât, atunci când este cazul, se pot acorda anumite competențe de control unei agenții de supraveghere independente pentru a trata cerințele specifice pieței tutunului;

întrucât organizarea comună a pieței în sectorul tutunului trebuie să țină seama, în mod simultan și corespunzător, de obiectivele prevăzute la articolele 39 și 110 din tratat;

întrucât tranziția de la regimul instituit de Regulamentul (CEE) nr. 727/70 al Consiliului din 21 aprilie 1970 privind organizarea comună a pieței în sectorul tutunului brut la regimul prevăzut de prezentul regulament trebuie să aibă loc în cele mai bune condiții; întrucât, în acest scop, pot fi necesare măsuri de tranziție; întrucât noul regim nu ar trebui să se aplice în totalitate până la recolta din 1993,

Organizarea comună a piețelor în sectorul tutunului brut vizează tutunurile brute sau neprelucrate și deșeurile de tutun sub incidența codului 2401 din Nomenclatura Combinată.

Soiurile de tutun brut se clasifică în următoarele grupe:

flue-cured:

tutun uscat în cuptoare cu circulația, temperatura și umiditatea aerului controlate;

light air-cured:

tutun uscat cu aer, acoperit, nefermentat;

dark air-cured:

tutun uscat cu aer, acoperit, fermentat în mod natural înainte de a fi comercializat;

sun-cured:

tutun uscat la soare;

fire-cured:

tutun uscat la foc;

Basma (sun-cured);

Katerini (sun-cured);

Kaba-Koulak (clasic) și altele similare (sun-cured).

Soiurile din fiecare grupă sunt enumerate în anexă.

TITLUL I

Începând cu recolta din 1999, se aplică un sistem de prime pentru tutun, valoarea acestei prime fiind stabilită pentru toate soiurile de tutun incluse în fiecare dintre diferitele grupe.

O sumă suplimentară este alocată, cu toate acestea, pentru tutunul flue-cured, light air-cured și dark air-cured, cultivat în Austria, Belgia, Franța și Germania. Respectiva sumă trebuie să fie egală cu 65 % din diferența între prima care se aplică recoltei din 1998 și prima aplicată recoltei din 1992, pentru acele soiuri de tutun.

Primele se acordă cu scopul de a suplimenta veniturile producătorilor ale căror produse corespund cerințelor pieței și de a facilita vânzarea tutunului produs în Comunitate.

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 43 alineatul (2) din tratat, Consiliul stabilește valoarea primei și sumele suplimentare pentru fiecare recoltă de tutun, ținând seama cu precădere de posibilitățile anterioare și previzibile pentru vânzarea diverselor tipuri de tutun, în condiții normale de concurență, pe piața Comunității și pe piața mondială.

Valoarea primei se stabilește:

pentru un kilogram de foi de tutun care nu au fost supuse procedurilor de primă procesare și ambalare;

pentru fiecare grupă de tutun brut.

Prima cuprinde o parte fixă, o parte variabilă și un ajutor specific.

Partea variabilă a primei reprezintă 30 % - 45 % din totalul primei. Ea se introduce treptat până la recolta din 2001. Se poate ajusta între anumite limite, potrivit cu grupa de soiuri și cu statul membru.

Partea fixă a primei se plătește fie grupului de producători, care urmează să o distribuie fiecărui membru al grupului, fie producătorilor individuali care nu sunt membri ai vreunui grup.

Partea variabilă se plătește grupului de producători, care urmează să o distribuie fiecărui membru al grupului proporțional cu prețul de achiziție plătit de fiecare unitate prim-procesatoare pentru recolta producătorului în cauză.

Ajutorul specific se plătește grupurilor de producători și nu poate depăși 2 % din totalul primei.

Primele se acordă în baza condițiilor următoare:

tutunul trebuie să provină dintr-o zonă de producție determinată pentru fiecare soi;

cerințele de calitate trebuie să fie respectate;

producătorul trebuie să livreze foile de tutun la sediul unității prim-procesatoare în baza unui contract de cultură.

Contractele de cultură se încheie între unitățile prim-procesatoare și grupurile de producători sau producătorii individuali care nu sunt membri ai unui grup.

În sensul prezentului regulament:

termenul producător desemnează producători individuali care nu sunt membri ai unui grup, producători individuali care sunt membri ai unui grup și grupuri de producători, toți aceștia livrându-și recolta de tutun brut unei unități prim-procesatoare, pe baza unui contract de cultură;

unitate prim-procesatoare înseamnă orice persoană fizică sau juridică acreditată care realizează prima procesare a tutunului brut prin exploatarea, în nume propriu și pe cont propriu, a uneia sau mai multor unități prim-procesatoare a tutunului, aceste unități dispunând de echipamentul necesar în acest scop;

prima procesare înseamnă transformarea tutunului brut livrat de un producător într-un produs stabil, stocat și condiționat în baloturi omogene de calitate corespunzătoare exigențelor utilizatorului final (fabricantul).

Contractul de cultură include:

un angajament din partea unității prim-procesatoare de a plăti producătorului prețul de achiziție conform nivelului de calitate;

un angajament din partea producătorului de a livra unității prim-procesatoare tutunul brut la standardele de calitate specificate în contract.

Organismul competent al statului membru trebuie să achite, la depunerea dovezii de livrare a tutunului și în momentul efectuării plății pentru prețul menționat la alineatul (3) prima liniuță:

partea fixă din primă grupului de producători sau producătorului individual care nu face parte dintr-un grup;

partea variabilă din primă și ajutorul specific grupului de producători.

În cazul în care structurile sale justifică acest lucru, statul membru poate aplica un sistem de licitații pentru contractele de cultivare, menționat la alineatul (1), grupurilor de producători care doresc să participe la acesta, pentru o anumită grupă de soiuri, în cazul în care aceste contracte se încheie înainte de data la care începe livrarea tutunului.

Normele de aplicare a prezentului titlu sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23.

Domeniul lor de aplicare cuprinde:

delimitarea zonelor de producție pentru fiecare soi;

cerințele de calitate pentru tutunul livrat;

alte detalii privind contractul de cultură și termenul de încheiere a acestuia;

orice cerință de constituire a unei garanții de către producătorii care solicită un avans, precum și condițiile de constituire și de eliberare a acesteia;

stabilirea părții variabile a primei;

condițiile specifice referitoare la primă în ceea ce privește contractele de cultură încheiate cu grupurile de producători;

măsurile care urmează să fie luate în cazul în care producătorul sau unitatea prim-procesatoare nu își îndeplinește obligațiile;

sistemul de licitare a contractelor de cultură, inclusiv posibilitatea oferită primului cumpărător de a licita pentru oricare dintre oferte.

TITLUL II

Se stabilește un prag total maxim al garanției de 402953 tone de frunze de tutun brut per recoltă pentru Comunitate.

În cadrul acestei cantități, Consiliul stabilește pragurile individuale de garanție pentru fiecare grupă de soiuri pentru trei recolte consecutive, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 43 alineatul (2) din tratat.

Pentru respectarea pragurilor de garanție se impun cote de producție.

Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 43 alineatul (2) din tratat, alocă cantitatea disponibilă pentru fiecare grupă de soiuri statelor membre producătoare pentru trei recolte consecutive.

Pe baza cantităților stabilite în conformitate cu alineatul (2) și fără să se aducă atingere alineatelor (4) și (5), statele membre atribuie cote de producție producătorilor individuali care nu sunt membri ai unui grup de producători sau grupurilor de producători, proporțional cu cantitatea medie de tutun din grupa de soiuri livrată pentru procesare de fiecare producător individual pe parcursul celor trei ani anteriori celei mai recente recolte.

Înainte de termenul de încheiere a contractelor de cultură, statele membre pot fi autorizate să transfere părți din alocațiile lor pentru pragul de garanție spre alte grupe de varietăți.

Statele membre producătoare sunt autorizate să creeze o rezervă națională de cote, ale cărei norme de operare se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23.

Nu se acordă nici o primă pentru cantitatea care depășește cota unui producător.

Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), un producător poate livra, pentru fiecare grupă de soiuri, producția sa excedentară în limita a cel mult 10 % peste cota sa, acest excedent fiind eligibil pentru prima acordată pentru următoarea recoltă, cu condiția să își reducă producția pentru acea recoltă în mod corespunzător, astfel încât să fie respectată cota combinată pentru cele două producții.

Statele membre trebuie să țină o evidență corectă despre producția tuturor producătorilor individuali astfel încât, dacă este cazul, să li se poată atribui cote de producție.

Cotele de producție pot fi transferate între producătorii individuali din același stat membru.

Normele de aplicare a prezentului titlu se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23.

TITLUL III

Ajutorul specific menționat la articolul 4a se plătește grupurilor de producători cu scopul de a îmbunătăți protecția mediului, de a crește calitatea producției, de a consolida gestionarea și de a asigura respectarea reglementărilor comunitare în interiorul grupul respectiv.

Se stabilește un fond comunitar al tutunului (denumit în continuare fondul), finanțat printr-o deducere de:

2 % din prima pentru recolta anului 2002 ,

3 % din prima pentru recoltele anilor 2003 și 2004 și

3 % din prima pentru recolta din 2005.

Fondul trebuie să finanțeze acțiuni în următoarele domenii:

îmbunătățirea conștientizării de către populație a efectelor nocive ale oricărei forme de consum de tutun, în special prin informare și educație, asistență în colectarea datelor pentru determinarea tendințelor în consumul de tutun și pentru realizarea unor studii epidemiologice asupra nicotinismului în Comunitate și un studiu asupra prevenirii nicotinismului;

acțiuni specifice de reconversie a producătorilor de tutun brut către alte culturi sau alte activități economice creatoare de locuri de muncă, precum și studii privind posibilitățile de reconversie a producătorilor de tutun brut către alte culturi sau activități.

Pentru a facilita părăsirea voluntară a sectorului de către producătorii individuali, ar trebui stabilit un sistem de răscumpărare a cotelor, cu reducerea corespunzătoare a pragurilor de garanție, menționate la articolul 8.

Se pot pune în aplicare, conform politicilor structurale comunitare, programe de orientare a regiunilor cultivatoare de tutun aflate în dificultate spre alte activități.

Normele de aplicare a articolului 13 se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23.

TITLUL IV

Cu excepția dispozițiilor contrare prevăzute în prezentul regulament, ratele taxelor din Tariful Vamal Comun se aplică produselor prevăzute în articolul 1.

Normele generale de interpretare a Nomenclaturii Combinate și normele speciale de aplicare a acesteia se aplică clasificării produselor avute în vedere de prezentul regulament.

Cu excepția dispozițiilor contrare prevăzute în prezentul regulament sau adoptate în temeiul prezentului regulament, se interzic în comerțul cu țările terțe:

perceperea oricărei taxe care are efectul echivalent al unei taxe vamale;

aplicarea oricărei restricții cantitative sau a oricărei măsuri cu efect echivalent.

Dacă, datorită importurilor sau exporturilor, piața comunitară pentru unul sau mai multe dintre produsele prevăzute în articolul 1 este afectată sau riscă să fie afectată de perturbări grave care pot pune în pericol îndeplinirea obiectivelor stabilite în articolul 39 din tratat, se pot aplica măsuri adecvate în comerțul cu țările terțe până la dispariția perturbării sau a riscului de perturbare.

În cazul apariției situației menționate în alineatul (1), Comisia, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, decide cu privire la măsurile necesare; aceste măsuri se comunică statelor membre și se aplică imediat. În cazul în care primește o cerere din partea unui stat membru, Comisia decide în această privință, în termen de trei zile lucrătoare de la primirea cererii.

Orice stat membru poate prezenta Consiliului decizia Comisiei, în termen de trei zile lucrătoare de la data notificării acesteia. Consiliul se întrunește fără întârziere. Hotărând cu majoritate calificată, el poate modifica sau anula măsura respectivă.

Dispozițiile prezentului articol se aplică cu respectarea obligațiilor care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 228 alineatul (2) din tratat.

TITLUL V

Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a controla și a asigura respectarea dispozițiilor comunitare în sectorul tutunului brut.

Normele de aplicare a prezentului titlu se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23.

TITLUL VI

Cu excepția cazurilor în care prezentul regulament prevede alte măsuri, articolele 92, 93 și 94 din tratat se aplică producției și comercializării produselor menționate la articolul 1.

Cheltuielile survenite în conformitate cu titlurile I și III se consideră cheltuieli în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 729/70.

Pentru a face față unor împrejurări neprevăzute, se pot lua măsuri excepționale de sprijinire a pieței, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23. Sfera de aplicare și durata acestor măsuri trebuie să se limiteze strict la ceea ce este necesar pentru sprijinirea pieței.

Statele membre și Comisia își comunică toate informațiile necesare pentru aplicarea prezentului regulament. Normele de aplicare pentru comunicarea și difuzarea acestor informații se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23.

Se înființează Comitetul de gestionare a tutunului (denumit în continuare comitetul), care are în componență reprezentanți ai statelor membre și al cărui președinte este un reprezentant al Comisiei.

Comisia este asistată de Comitetul de gestionare a tutunului.

Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Comitetul poate lua în considerare orice aspecte semnalate de președintele său fie din proprie inițiativă, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

În aplicarea prezentului regulament trebuie să se țină seama, în mod simultan și corespunzător, de obiectivele prevăzute la articolele 39 și 110 din tratat.

Înainte de 1 aprilie 1996, Comisia îi prezintă Consiliului propunerea sa cu privire la regimurile prevăzute la titlurile I și II cu aplicare începând cu recolta din 1998. Consiliul acționează pe baza propunerii, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 43 alineatul (2) din tratat.

Atunci când sunt necesare măsuri tranzitorii pentru facilitarea tranziției de la regimurile stabilite de Regulamentul (CEE) nr. 727/70 la aranjamentele prevăzute de prezentul regulament, aceste măsuri se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23.

Regulamentul (CEE) nr. 727/70 se abrogă începând cu recolta din 1993.

Prezentul regulament se aplică începând cu recolta din 1993.

ANEXĂ CLASIFICAREA SOIURILOR DE TUTUN

ANEXĂ

CLASIFICAREA SOIURILOR DE TUTUN

FLUE-CURED

Virginia

Virginia D și hibrizii

Bright

LIGHT AIR-CURED

Burley

Badischer Burley și hibrizii

Maryland

DARK AIR-CURED

Badischer Geudertheimer, Pereg, Korso

Paraguay și hibrizii

Dragon Vert și hibrizii

Philippin

Petit Grammont (Flobecq)

Semois

Appelterre

Nijkerk

Misionero și hibrizii

Rio Grande și hibrizii

Forchheimer Havanna IIc

Nostrano del Brenta

Resistente 142

Goyano

Hibrizii de Geudertheimer

Beneventano

Brasile Selvaggio și soiuri similare

Burley fermentat

Havanna

FIRE-CURED

Kentucky și hibrizii

Moro di Cori

Salento

SUN-CURED

Xanthi-Yaka

Perustitza

Samsun

Erzegovina și soiuri similare

Myrodata Smyrnis, Trapezous și Phi I

Kaba Koulak (neclasic)

Tsebelia

Mavra

Basmas

Katerini și soiuri similare

Kaba Koulak (clasic)

Elassona

Myrodata Agrinion

Zichnomyrodata