Directiva 92/6/CEE a Consiliului din 10 februarie 1992 privind instalarea și utilizarea dispozitivelor limitatoare de viteză pentru anumite categorii de vehicule din cadrul Comunității

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 57,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social,

întrucât unul dintre obiectivele unei politici comune a transporturilor este de a stabili norme comune aplicabile transportului internațional în cadrul Comunității și de a facilita circulația vehiculelor;

întrucât creșterea traficului rutier și consecințele acesteia, agravarea pericolelor și încălcarea ordinii constituie, pentru statele membre, probleme serioase de siguranță rutieră și de mediu;

întrucât puterea de propulsie a motoarelor vehiculelor de transport de marfă și al autobuzelor este necesară acestora pentru a urca rampele, dar de asemenea permite acestora să atingă în trafic viteze excesive, incompatibile cu specificațiile altor componente ale acestor vehicule cum ar fi frânele, cauciucurile; întrucât, din acest motiv și pentru protecția mediului în anumite state membre, dispozitivele limitatoare de viteză au devenit obligatorii pentru anumite categorii de vehicule cu motor;

întrucât efectele benefice ale dispozitivelor limitatoare de viteză în ceea ce privește atât protecția mediului înconjurător și consumul de energie, cât și uzura motorului și a cauciucurilor, precum și siguranța rutieră vor crește dacă astfel de dispozitive limitatoare vor fi utilizate în mod obișnuit;

întrucât utilizarea dispozitivelor limitatoare de viteză își atinge scopul doar dacă dispozitivele au un asemenea grad de perfecțiune tehnică încât există garanția că nu este posibilă nici o fraudă;

întrucât, ca o primă măsură, ar trebui introduse cerințe doar în ceea ce privește cele mai grele categorii de vehicule cu motor întâlnite cel mai frecvent în transportul internațional și, mai târziu, în funcție de posibilitățile tehnice și de experiența statelor membre, cerințele ar putea include și alte categorii mai ușoare de vehicule cu motor;

întrucât, în anumite state membre, vehiculele care transportă exclusiv mărfuri periculoase trebuie să fie prevăzute cu limitatoare de viteză ale căror viteze maxime să fie mai mici decât cele prevăzute prin prezenta directivă; întrucât, în acest caz specific, ar trebui să li se permită acestor state membre să-și mențină reglementările pentru vehiculele înmatriculate pe teritoriul lor, deoarece acestea sporesc siguranța rutieră și protecția civilă a persoanelor, în conformitate cu obiectivele prezentei directive;

întrucât instalarea dispozitivelor limitatoare de viteză pentru vehiculele din categoriile M3 și N3 prevăzute prin prezenta directivă, înmatriculate înainte de intrarea acesteia în vigoare și destinate exclusiv operațiunilor de transport intern ar putea determina costuri excesive pentru anumite state membre; întrucât ar trebui să existe posibilitatea ca aceste state membre să amâne aplicarea articolelor 2 și 3 din prezenta directivă pentru vehiculele menționate anterior;

întrucât prezenta directivă nu aduce atingere competențelor statelor membre în ceea ce privește stabilirea restricțiilor de viteză aplicabile traficului,

În înțelesul prezentei directive, autovehicul înseamnă orice vehicul dotat cu un motor de propulsie, care aparține categoriei M2, M3, N2 sau N3, destinat circulației rutiere, având cel puțin patru roți și putând atinge prin construcție o viteză maximă mai mare de 25 km/h.

Categoriile M2, M3, N2 și N3 trebuie să fie înțelese așa cum sunt definite în anexa II la Directiva 70/156/CEE.

Statele membre iau măsurile necesare pentru ca autovehiculele din categoriile M2 și M3 prevăzute la articolul 1 să poată circula pe căi rutiere numai dacă sunt echipate cu un dispozitiv limitator de viteză reglat astfel încât viteza lor să nu poată depăși 100 de kilometri pe oră.

Vehiculele din categoria M3 având o greutate maximă mai mare de 10 tone, înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2005, pot continua să fie echipate cu dispozitive pe care viteza maximă este reglată la 100 de kilometri pe oră.

Statele membre iau măsurile necesare pentru ca autovehiculele din categoriile N2 și N3 să poată circula pe căi rutiere numai dacă sunt echipate cu un dispozitiv limitator de viteză reglat astfel încât viteza lor să nu poată fi mai mare de 90 de kilometri pe oră.

Statele membre sunt autorizate să solicite, pentru dispozitivul limitator de viteză al vehiculelor înmatriculate pe teritoriul lor și destinate exclusiv transportului de mărfuri periculoase, un reglaj care să nu permită acestor vehicule să depășească o viteză maximă de 90 de kilometri pe oră.

În ceea ce privește autovehiculele din categoria M3 având o greutate maximă mai mare de 10 tone și autovehiculele din categoria N3, articolele 2 și 3 se aplică:

vehiculelor înmatriculate începând de la 1 ianuarie 1994, de la 1 ianuarie 1994;

vehiculelor înmatriculate între 1 ianuarie 1988 și 1 ianuarie 1994:

de la 1 ianuarie 1995, dacă este vorba de vehicule care efectuează atât transporturi interne, cât și transporturi internaționale;

de la 1 ianuarie 1996, dacă este vorba de vehicule destinate exclusiv transportului intern.

de la 1 ianuarie 1995, dacă este vorba de vehicule care efectuează atât transporturi interne, cât și transporturi internaționale;

de la 1 ianuarie 1996, dacă este vorba de vehicule destinate exclusiv transportului intern.

Pentru autovehiculele din categoria M2, vehiculele din categoria M3 având o greutate maximă mai mare de 5 tone, dar mai mică sau egală cu 10 tone, și vehiculele din categoria N2, articolele 2 și 3 se aplică cel mai târziu:

vehiculelor înmatriculate începând de la 1 ianuarie 2005, de la 1 ianuarie 2005;

vehiculelor care se conformează valorilor limită indicate în Directiva 88/77/CEE înmatriculate între 1 octombrie 2001 și 1 ianuarie 2005:

de la 1 ianuarie 2006, dacă este vorba de vehicule care efectuează atât transporturi interne, cât și transporturi internaționale;

de la 1 ianuarie 2007, dacă este vorba de vehicule destinate exclusiv transportului intern.

de la 1 ianuarie 2006, dacă este vorba de vehicule care efectuează atât transporturi interne, cât și transporturi internaționale;

de la 1 ianuarie 2007, dacă este vorba de vehicule destinate exclusiv transportului intern.

În cursul unei perioade de maxim trei ani de la 1 ianuarie 2005, orice stat membru poate scuti de aplicarea articolelor 2 și 3 vehiculele din categoria M2 și din categoria N2 având o greutate maximă mai mare de 3,5 tone, dar mai mică sau egală cu 7,5 tone, înmatriculate în registrul național și care nu circulă pe teritoriul unui alt stat membru.

Dispozitivele limitatoare de viteză prevăzute în articolele 2 și 3 trebuie să respecte cerințele tehnice stabilite în anexa la Directiva 92/94/CEE. Cu toate acestea, toate vehiculele care intră sub incidența prezentei directive, înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2005, pot continua să fie echipate cu dispozitive limitatoare de viteză care respectă cerințele tehnice stabilite de către autoritățile naționale competente.

Dispozitivele limitatoare de viteză sunt instalate de ateliere sau de organisme desemnate de statele membre.

Cerințele de la articolele 2 și 3 nu se aplică autovehiculelor folosite de forțele armate, protecția civilă, serviciile de luptă împotriva incendiilor și de alte servicii de urgență, precum și de forțele responsabile cu menținerea ordinii publice.

Aceleași dispoziții se aplică și vehiculelor care:

prin construcție nu pot să depășească limitele de viteză prevăzute la articolele 2 și 3;

sunt utilizate pe căi rutiere în scopul testelor științifice;

sunt utilizate în localități numai pentru serviciul public.

Comisia evaluează, în cadrul programului de acțiune privind siguranța rutieră pentru perioada 2002-2010, repercusiunile pe care le are asupra siguranței și circulației rutiere reglajul la vitezele prevăzute în prezenta directivă al dispozitivelor limitatoare de viteză utilizate de către vehiculele din categoria M2 și vehiculele din categoria N2 având o greutate maximă mai mică sau egală cu 7,5 tone.

Comisia prezintă, dacă este cazul, propuneri corespunzătoare.

Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive înainte de 1 octombrie 1993. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre comunică Comisiei textul dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.