Directiva Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (91/676/CEE)

Obiectivul prezentei directive este de:

a reduce poluarea apelor provocată sau indusă de nitrații proveniți din surse agricole;

a preveni orice nouă poluare de acest tip.

În sensul prezentei directive:

ape subterane înseamnă toate apele care se găsesc sub suprafața solului în zona de saturație și care sunt în contact cu solul sau subsolul;

ape dulci înseamnă apele care se prezintă în stare naturală cu un slab conținut de săruri și, în general, sunt considerate ca putând fi captate și tratate în vederea producerii de apă potabilă;

compus azotat înseamnă orice substanță care conține azot, cu excepția azotului molecular gazos;

animale înseamnă toate animalele crescute în scopuri de exploatare sau în scopuri lucrative;

fertilizant înseamnă orice substanță care conține unul sau mai mulți compuși azotați împrăștiați pe soluri pentru a ameliora creșterea vegetației, inclusiv efluenții de la complexe zootehnice, reziduurile de la crescătoriile piscicole și nămolul de epurare;

îngrășământ chimic înseamnă orice fertilizant fabricat după un procedeu industrial;

efluent de la complexe zootehnice înseamnă dejecțiile animaliere sau un amestec de paie și de dejecții animaliere, chiar dacă au suferit o transformare;

împrăștiere înseamnă îmbunătățirea solului cu materii prin aruncare la suprafața solului, injectare, îngropare sau amestecare cu straturile superficiale ale solului;

eutrofizare înseamnă îmbogățirea apei cu compuși azotați, provocând o dezvoltare accelerată a algelor și a vegetalelor din specii superioare care perturbă echilibrul organismelor prezente în apă și care antrenează o degradare a calității apei respective;

poluare înseamnă evacuarea compușilor azotați din surse agricole în mediul acvatic, direct sau indirect, cu consecințe de natură să pună în pericol sănătatea umană, să dăuneze resurselor vii și sistemului ecologic acvatic, să afecteze domeniul de agrement sau să stingherească alte utilizări legitime ale apelor;

zonă vulnerabilă înseamnă terenurile desemnate în conformitate cu articolul 3 alineatul (2).

Apele afectate de poluare și cele care ar putea fi afectate, dacă nu se iau măsurile prevăzute la articolul 5, sunt definite de statele membre în funcție de criteriile fixate la anexa I.

În termen de doi ani de la data notificării prezentei directive, statele membre desemnează ca zone vulnerabile toate zonele cunoscute de pe teritoriul lor care alimentează apele definite în conformitate cu alineatul (1) și care contribuie la poluare. Statele membre notifică această desemnare inițială Comisiei în termen de șase luni.

Atunci când apele definite de un stat membru în conformitate cu alineatul (1) sunt afectate de poluarea apelor unui alt stat membru care sunt drenate direct sau indirect, statul membru ale cărui ape sunt atinse de poluare poate notifica faptele celuilalt stat membru, precum și Comisiei.

Statele membre reexaminează și, dacă este necesar, revizuiesc sau completează în timp util, cel puțin o dată la patru ani, lista cu zonele vulnerabile desemnate, pentru a ține seama de schimbările și de factorii imprevizibili din momentul desemnării precedente. Statele membre notifică Comisiei, în termen de șase luni, orice revizuire sau adaos adus listei cu desemnările.

Statele membre sunt scutite de obligația de a desemna zonele vulnerabile specifice dacă acestea stabilesc și aplică pe întreg teritoriul lor național programele de acțiune prevăzute la articolul 5, în conformitate cu prezenta directivă.

În scopul asigurării, pentru toate apele, a unui nivel general de protecție împotriva poluării, statele membre, în termen de doi ani de la notificarea prezentei directive:

stabilesc un sau niște coduri de bună practică agricolă, care vor fi puse în aplicare în mod voluntar de către agricultori și care trebuie să cuprindă cel puțin elementele enumerate la punctul A din anexa II;

elaborează, dacă este necesar, un program care prevede formarea și informarea agricultorilor în vederea promovării punerii în aplicare a codului sau a codurilor de bună practică agricolă.

Statele membre prezintă Comisiei modalitățile codurilor lor de bună practică agricolă și aceasta include informații asupra acestor coduri în raportul prevăzut la articolul 11. În temeiul informațiilor primite, dacă este necesar, Comisia poate prezenta propuneri corespunzătoare Consiliului.

Statele membre stabilesc programe de acțiune având drept obiect zonele vulnerabile desemnate, în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 1 și în termen de doi ani de la desemnarea inițială prevăzută la articolul 3 alineatul (2) sau de un an după fiecare nouă desemnare prevăzută la articolul 3 alineatul (4).

Un program de acțiune poate avea drept obiect toate zonele vulnerabile situate pe teritoriul unui stat membru sau, dacă acest stat consideră potrivit, se pot întocmi programe diferite pentru diverse zone sau părți de zone vulnerabile.

Programele de acțiune țin seama de:

datele științifice și tehnice disponibile privind în principal cantitățile respective de azot de origine agricolă sau provenind din alte surse;

condițiile de mediu din regiunile în cauză ale statului membru respectiv.

Programele de acțiune se pun în practică într-un termen de patru ani de la elaborarea lor și conțin următoarele măsuri obligatorii:

măsurile prevăzute la anexa III;

măsurile pe care statele membre le-au adoptat în codul sau codurile de bună practică agricolă elaborat(e) în conformitate cu articolul 4, cu excepția acelora care au fost înlocuite cu măsurile enunțate la anexa III.

În afară de aceasta, statele membre iau, în cadrul programelor de acțiune, toate măsurile suplimentare sau acțiunile consolidate pe care le consideră necesare, dacă se dovedește, de la început sau în baza experienței dobândite la punerea în aplicare a programelor de acțiune, că măsurile prevăzute la alineatul (4) nu vor fi suficiente pentru a atinge obiectivele definite la articolul 1. La alegerea acestor măsuri sau acțiuni, statele membre țin seama de eficacitatea și de costul lor în raport cu alte măsuri preventive care ar putea fi adoptate.

Statele membre elaborează și pun în aplicare programe de supraveghere adecvate pentru a evalua eficacitatea programelor de acțiune întocmite în temeiul prezentului articol.

Statele membre reexaminează și, după caz, revizuiesc programele lor de acțiune, inclusiv orice măsură suplimentară adoptată în temeiul alineatul (5), la cel puțin fiecare patru ani. Statele membre informează Comisia asupra oricărei modificări aduse programelor de acțiune.

În scopul desemnării zonelor vulnerabile și al revizuirii listei stabilite, statele membre:

supraveghează timp de un an concentrația de nitrați din apele dulci, pe o perioadă de doi ani de la notificarea prezentei directive:

la nivelul stațiilor de prelevare din apele de suprafață prevăzute la articolul 5 alineatul (4) din Directiva 75/440/CEE și/sau al altor stații reprezentative de prelevare din apele de suprafață ale statelor membre, cel puțin o dată pe lună și în mod mai frecvent în timpul perioadelor de creștere a apelor;

la nivelul stațiilor reprezentative de prelevare din pânza freatică în statele membre, la intervale regulate, ținându-se seama de dispozițiile Directivei 80/778/CEE;

reiau programul de supraveghere descris la litera (a) cel puțin o dată la patru ani, exceptând cazul stațiilor de prelevare unde concentrația de nitrați a tuturor probelor precedente se dovedește a fi sub 25 miligrame pe litru și unde nu se constată nici un factor nou care ar putea mări conținutul în nitrați; în acest caz, programul de supraveghere nu trebuie pus în aplicare decât la fiecare opt ani;

reexaminează la fiecare patru ani starea de eutrofizare a apelor dulci de suprafață, a apelor litorale și a estuarelor.

la nivelul stațiilor de prelevare din apele de suprafață prevăzute la articolul 5 alineatul (4) din Directiva 75/440/CEE și/sau al altor stații reprezentative de prelevare din apele de suprafață ale statelor membre, cel puțin o dată pe lună și în mod mai frecvent în timpul perioadelor de creștere a apelor;

la nivelul stațiilor reprezentative de prelevare din pânza freatică în statele membre, la intervale regulate, ținându-se seama de dispozițiile Directivei 80/778/CEE;

Sunt utilizate metodele de măsurare de referință definite la anexa IV.

Comisia poate elabora orientări pentru monitorizarea menționată la articolele 5 și 6 în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 9 alineatul (2).

Comisia poate adapta anexele la prezenta directivă la progresul științific și tehnic.Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 9 alineatul (3).

Comisia este asistată de un comitet.

Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8. Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Statele membre înaintează Comisiei, pentru o perioadă de patru ani de la data notificării prezentei directive și, ulterior, din patru în patru ani, un raport conținând informațiile prevăzute la anexa V.

Statele membre prezintă Comisiei un raport, în conformitate cu prezentul articol, într-un termen de șase luni de la expirarea perioadei la care se referă acesta.

Pe baza informațiilor primite în conformitate cu articolul 10, Comisia publică rapoarte de sinteză în termen de șase luni de la primirea rapoartelor statelor membre și le comunică Parlamentului European și Consiliului. În conformitate cu punerea în aplicare a prezentei directive, în special cu dispozițiile din anexa III, Comisia înaintează Consiliului, până la 1 ianuarie 1998, un raport adaptat, după caz, propunerilor de revizuire din prezenta directivă.

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de doi ani de la notificarea acesteia. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

ANEXA ICRITERIILE DE DEFINIRE A APELOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 3 ALINEATUL (1)

ANEXA I

CRITERIILE DE DEFINIRE A APELOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 3 ALINEATUL (1)

Apele prevăzute la articolul 3 alineatul (1) se definesc în funcție, inter alia, de următoarele criterii:

dacă apele de suprafață dulci, în special cele care servesc sau care sunt destinate captării apei potabile, conțin sau riscă să conțină, din cauza neaplicării măsurilor prevăzute la articolul 5, o concentrație de nitrați peste cea prevăzută de Directiva 75/440/CEE;

dacă apele subterane au sau riscă să aibă un conținut de nitrați de peste 50 miligrame pe litru, din cauza neaplicării măsurilor prevăzute la articolul 5;

dacă lacurile naturale cu apă dulce, celelalte mase de apă dulce, estuarele, apele litorale și apa mării sunt supuse sau riscă într-un viitor apropiat să fie supuse unei eutrofizări din cauza neaplicării măsurilor prevăzute la articolul 5.

Statele membre țin, de asemenea, seama la punerea în aplicare a acestor criterii:

de caracteristicile fizice și de mediu ale apelor și ale terenurilor;

de cunoștințele actuale privind comportamentul compușilor de azot din mediu (ape și soluri);

de cunoștințele actuale privind indicele măsurărilor efectuate în conformitate cu articolul 5.

Apele prevăzute la articolul 3 alineatul (1) se definesc în funcție, inter alia, de următoarele criterii:

dacă apele de suprafață dulci, în special cele care servesc sau care sunt destinate captării apei potabile, conțin sau riscă să conțină, din cauza neaplicării măsurilor prevăzute la articolul 5, o concentrație de nitrați peste cea prevăzută de Directiva 75/440/CEE;

dacă apele subterane au sau riscă să aibă un conținut de nitrați de peste 50 miligrame pe litru, din cauza neaplicării măsurilor prevăzute la articolul 5;

dacă lacurile naturale cu apă dulce, celelalte mase de apă dulce, estuarele, apele litorale și apa mării sunt supuse sau riscă într-un viitor apropiat să fie supuse unei eutrofizări din cauza neaplicării măsurilor prevăzute la articolul 5.

Statele membre țin, de asemenea, seama la punerea în aplicare a acestor criterii:

de caracteristicile fizice și de mediu ale apelor și ale terenurilor;

de cunoștințele actuale privind comportamentul compușilor de azot din mediu (ape și soluri);

de cunoștințele actuale privind indicele măsurărilor efectuate în conformitate cu articolul 5.

dacă apele de suprafață dulci, în special cele care servesc sau care sunt destinate captării apei potabile, conțin sau riscă să conțină, din cauza neaplicării măsurilor prevăzute la articolul 5, o concentrație de nitrați peste cea prevăzută de Directiva 75/440/CEE;

dacă apele subterane au sau riscă să aibă un conținut de nitrați de peste 50 miligrame pe litru, din cauza neaplicării măsurilor prevăzute la articolul 5;

dacă lacurile naturale cu apă dulce, celelalte mase de apă dulce, estuarele, apele litorale și apa mării sunt supuse sau riscă într-un viitor apropiat să fie supuse unei eutrofizări din cauza neaplicării măsurilor prevăzute la articolul 5.

de caracteristicile fizice și de mediu ale apelor și ale terenurilor;

de cunoștințele actuale privind comportamentul compușilor de azot din mediu (ape și soluri);

de cunoștințele actuale privind indicele măsurărilor efectuate în conformitate cu articolul 5.

ANEXA IICODUL/CODURILE DE BUNĂ PRACTICĂ AGRICOLĂ

ANEXA II

CODUL/CODURILE DE BUNĂ PRACTICĂ AGRICOLĂ

În măsura în care sunt pertinente, codul sau codurile de bună practică agricolă care vizează reducerea poluării cu nitrați și care țin seama de condițiile dominante în diferite regiuni ale Comunității trebuie să cuprindă reguli conținând elementele de mai jos:

perioadele în timpul cărora împrăștierea fertilizanților este necorespunzătoare;

condițiile de împrăștiere a fertilizanților pe soluri foarte abrupte;

condițiile de împrăștiere a fertilizanților pe solurile moi, inundate, înghețate sau acoperite cu zăpadă;

condițiile de împrăștiere a fertilizanților în apropierea cursurilor de apă;

capacitatea și construirea bazinelor destinate stocării efluenților de la complexe zootehnice, în special măsurile privind împiedicarea poluării apelor prin scurgerea și infiltrarea în sol sau scurgerea în apele de suprafață a lichidelor care conțin efluenți de la complexe zootehnice și efluenți de materii vegetale precum furajele însilozate;

modurile de împrăștiere a îngrășămintelor chimice și a efluenților de la complexe zootehnice, în special nivelul și uniformitatea acestora, pentru a putea menține la un nivel acceptabil scurgerea în ape a elementelor nutritive.

Statele membre pot include, de asemenea, elementele de mai jos în codul sau codurile lor de bună practică agricolă:

gestionarea terenurilor, în special utilizarea unui sistem de rotație a culturilor și proporționarea terenurilor consacrate culturilor permanente în raport cu culturile anuale;

menținerea unei cantități minime de strat vegetal în cursul perioadelor (ploioase) destinate absorbției azotului din sol care, în lipsa unui astfel de strat vegetal, ar provoca o poluare a apelor cu nitrați;

elaborarea planurilor de fertilizare în funcție de fiecare exploatație și ținerea registrelor de utilizare a fertilizanților;

prevenirea poluării apelor prin scurgerea și percolarea apei departe de sistemul radicular al plantelor în cazul culturilor irigate.

În măsura în care sunt pertinente, codul sau codurile de bună practică agricolă care vizează reducerea poluării cu nitrați și care țin seama de condițiile dominante în diferite regiuni ale Comunității trebuie să cuprindă reguli conținând elementele de mai jos:

perioadele în timpul cărora împrăștierea fertilizanților este necorespunzătoare;

condițiile de împrăștiere a fertilizanților pe soluri foarte abrupte;

condițiile de împrăștiere a fertilizanților pe solurile moi, inundate, înghețate sau acoperite cu zăpadă;

condițiile de împrăștiere a fertilizanților în apropierea cursurilor de apă;

capacitatea și construirea bazinelor destinate stocării efluenților de la complexe zootehnice, în special măsurile privind împiedicarea poluării apelor prin scurgerea și infiltrarea în sol sau scurgerea în apele de suprafață a lichidelor care conțin efluenți de la complexe zootehnice și efluenți de materii vegetale precum furajele însilozate;

modurile de împrăștiere a îngrășămintelor chimice și a efluenților de la complexe zootehnice, în special nivelul și uniformitatea acestora, pentru a putea menține la un nivel acceptabil scurgerea în ape a elementelor nutritive.

Statele membre pot include, de asemenea, elementele de mai jos în codul sau codurile lor de bună practică agricolă:

gestionarea terenurilor, în special utilizarea unui sistem de rotație a culturilor și proporționarea terenurilor consacrate culturilor permanente în raport cu culturile anuale;

menținerea unei cantități minime de strat vegetal în cursul perioadelor (ploioase) destinate absorbției azotului din sol care, în lipsa unui astfel de strat vegetal, ar provoca o poluare a apelor cu nitrați;

elaborarea planurilor de fertilizare în funcție de fiecare exploatație și ținerea registrelor de utilizare a fertilizanților;

prevenirea poluării apelor prin scurgerea și percolarea apei departe de sistemul radicular al plantelor în cazul culturilor irigate.

perioadele în timpul cărora împrăștierea fertilizanților este necorespunzătoare;

condițiile de împrăștiere a fertilizanților pe soluri foarte abrupte;

condițiile de împrăștiere a fertilizanților pe solurile moi, inundate, înghețate sau acoperite cu zăpadă;

condițiile de împrăștiere a fertilizanților în apropierea cursurilor de apă;

capacitatea și construirea bazinelor destinate stocării efluenților de la complexe zootehnice, în special măsurile privind împiedicarea poluării apelor prin scurgerea și infiltrarea în sol sau scurgerea în apele de suprafață a lichidelor care conțin efluenți de la complexe zootehnice și efluenți de materii vegetale precum furajele însilozate;

modurile de împrăștiere a îngrășămintelor chimice și a efluenților de la complexe zootehnice, în special nivelul și uniformitatea acestora, pentru a putea menține la un nivel acceptabil scurgerea în ape a elementelor nutritive.

gestionarea terenurilor, în special utilizarea unui sistem de rotație a culturilor și proporționarea terenurilor consacrate culturilor permanente în raport cu culturile anuale;

menținerea unei cantități minime de strat vegetal în cursul perioadelor (ploioase) destinate absorbției azotului din sol care, în lipsa unui astfel de strat vegetal, ar provoca o poluare a apelor cu nitrați;

elaborarea planurilor de fertilizare în funcție de fiecare exploatație și ținerea registrelor de utilizare a fertilizanților;

prevenirea poluării apelor prin scurgerea și percolarea apei departe de sistemul radicular al plantelor în cazul culturilor irigate.

ANEXA IIIMĂSURILE CARE TREBUIE INCLUSE ÎN PROGRAMELE DE ACȚIUNE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 5 ALINEATUL (4) LITERA (a)

ANEXA III

MĂSURILE CARE TREBUIE INCLUSE ÎN PROGRAMELE DE ACȚIUNE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 5 ALINEATUL (4) LITERA (a)

Măsurile cuprind reguli privind:

perioadele în timpul cărora se interzice împrăștierea anumitor tipuri de fertilizanți;

capacitatea bazinelor destinate stocării efluenților de la complexe zootehnice; aceasta trebuie să fie mai mare decât capacitatea necesară stocării în timpul celei mai lungi din perioadele de interzicere de împrăștiere în zona vulnerabilă, exceptând cazul în care se poate demonstra autorității competente că volumul efluenților de la complexe zootehnice care depășește capacitatea de stocare reală se va evacua într-un mod inofensiv pentru mediu;

limitarea împrăștierii fertilizanților, conform bunelor practici agricole și ținându-se seama de caracteristicile zonei vulnerabile respective, în special:

de starea solurilor, a compoziției și a pantei lor;

de condițiile climatice, precipitații și irigații;

de utilizarea solurilor și a practicilor agricole, în special de sistemele de rotație a culturilor,

și bazată pe un echilibru între:

necesarul previzibil de azot al culturilor

azotul adus culturilor de sol și de fertilizanți și reprezentând:

cantitatea de azot prezentă în sol în momentul în care culturile încep să îl utilizeze în proporții importante (cantități rămase la sfârșitul iernii);

aportul de azot prin mineralizarea netă a rezervelor de azot organic din sol;

aporturile de compuși azotați proveniți din dejecțiile animaliere;

aporturile de compuși azotați proveniți din îngrășămintele chimice și alți compuși.

Aceste măsuri garantează că, pentru fiecare exploatație sau complex animalier, cantitatea efluenților împrăștiată anual, inclusiv de către animalele însele, nu depășește o cantitate dată pe hectar.

Această cantitate dată pe hectar corespunde cantității de efluenți conținând 170 kg de azot. Cu toate acestea:

pentru primul program de acțiune pe patru ani, statele membre pot autoriza o cantitate de efluenți conținând până la 210 kg de azot;

în timpul primului program de acțiune pe patru ani și la sfârșitul acestui program, statele membre pot fixa cantități diferite de cele indicate anterior. Aceste cantități trebuie determinate astfel încât să nu compromită realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 1 și trebuie să se justifice prin criterii obiective precum:

perioadele lungi de vegetație;

culturi cu o puternică absorbție de azot;

precipitații nete ridicate în zona vulnerabilă;

soluri cu capacitate de denitrificare foarte ridicată.

În cazul în care un stat membru admite o altă valoare în temeiul paragrafului al doilea litera (b), acesta informează Comisia, care analizează motivul efectuării modificării respective, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 9 alineatul (2);

Statele membre pot autoriza, peste cantitatea de 170 kg de azot pe hectar pe an prevăzută la prezentul punct și până la o limită suplimentară separată de 80 kg de azot pe hectar pe an, utilizarea anumitor materii fertilizante provenind din gunoi de grajd care a fost supus prelucrării, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

componenta materialului fertilizant care provine din gunoi de grajd a fost supusă unui proces de tratare care mărește concentrația de azot sub formă minerală, de azot ureic sau de azot sub formă cristalizată, exprimată ca procent din greutatea azotului total în comparație cu materia care intră în procesul de tratare, având ca rezultat oricare dintre următoarele:

o sare de amoniu (obținută prin spălare), rezultată dintr-un proces de purificare a gazelor sau de control al emisiilor conceput pentru a elimina amoniacul din efluenții gazoși;

un concentrat mineral obținut prin osmoză inversă;

o sare fosfatică bogată în azot (struvit), precipitată din gunoiul de grajd;

materiile fertilizante au o calitate constantă pentru toate loturile și au un raport între azot mineral și azot total de cel puțin 90 % sau un raport între carbonul legat organic și azotul total de cel mult 3, corectând în ambele cazuri azotul derivat din materii componente care nu provin din gunoi de grajd și care conțin mai mult de 3 % azot în substanța uscată;

materiile fertilizante nu depășesc următoarele limite superioare:

cupru (Cu): 300 mg kg-1 materie uscată;

zinc (Zn): 800 mg kg-1 materie uscată;

agenții patogeni din materiile fertilizante care conțin mai mult de 1 % carbon organic nu depășesc următoarele limite superioare:

statele membre pun în aplicare standarde stricte de calitate pentru a asigura un conținut consecvent de nutrienți în materiile fertilizante în toate loturile de producție, în conformitate cu criteriile stabilite la punctul (ii);

statele membre se asigură că materiile fertilizante sunt însoțite de documentație care conține informații referitoare la conținutul de azot (N) și fosfați (P2O5) în cazul în care concentrația oricăruia dintre elemente depășește 1 % materie uscată, cu o deviație maximă de 25 % din valoarea declarată;

statele membre se asigură că efectivul de animale și producția de gunoi de grajd nu cresc ca urmare a aplicării prezentei litere, (i) la nivel național, atunci când conținutul de azot din producția națională totală anuală de gunoi de grajd per hectar de suprafață agricolă utilizată (SAU) depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar stabilită la prezentul paragraf și (ii) la nivelul unităților teritoriale NUTS 2 în care se acordă autorizația, atunci când conținutul de azot din producția anuală totală de îngrășăminte de origine animală per hectar de SAU din aceste unități teritoriale depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar prevăzută la prezentul paragraf;

statele membre înăspresc limitările privind împrăștierea îngrășămintelor (ratele de fertilizare), prevăzute la punctul 1 subpunctul 3 din prezenta anexă, pentru a ține seama de riscurile crescute de pierdere a azotului în apă și aer care rezultă din utilizarea de materii fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, aplicând în același timp un coeficient de echivalență a îngrășămintelor minerale de 1 pentru astfel de materiale. Statele membre asigură, pe cât posibil, menținerea unui strat vegetal viu sau măsuri echivalente pe terenurile în care se aplică materii fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă; statele membre se asigură că, atunci când este relevant pentru a preveni pierderea de amoniac din solurile agricole, se iau măsuri de precauție adecvate în timpul împrăștierii materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, în special prin injectare, încorporare imediată a materialelor aplicate la suprafață sau măsuri echivalente;

statele membre iau măsuri pentru a preveni, în măsura posibilului, emisiile, inclusiv emisiile în aer, rezultate din depozitarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) prin definirea unor condiții și cerințe de depozitare adecvate pentru astfel de materii;

statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că utilizarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă nu prejudiciază atingerea obiectivelor prezentei directive, a Directivei 92/43/CEE a Consiliului și a Directivelor 2000/60/CE, (UE) 2016/2284, (UE) 2020/2184 și 2008/50/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului atunci când măsurile incluse în planul de acțiune sunt relevante pentru directivele respective. Statele membre iau măsuri pentru a preveni efectele nefaste în zonele Natura 2000 și în jurul acestora, precum și în vecinătatea punctelor de captare a apei potabile, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE și, respectiv, cu Directiva (UE) 2020/2184.

Directiva 92/43/CEE din 21 mai 1992 a Consiliului privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/1992/43/oj).

Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2000/60/oj).

Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE (JO L 344, 17.12.2016, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2016/2284/oj).

Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 435, 23.12.2020, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2020/2184/oj).

Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO L 152, 11.6.2008, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2008/50/oj). Directiva UE privind calitatea aerului înconjurător, astfel cum a fost modificată în 2024.

Atunci când statele membre aplică prezenta literă de la al doilea paragraf, acestea informează Comisia cu privire la acest lucru. În plus, în cadrul raportului menționat la articolul 10, statele membre raportează cu privire la aplicarea sa, incluzând date anuale privind cantitatea de materiale produse care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă și privind densitatea șeptelului și producția de gunoi de grajd la nivel național și la nivelul unităților teritoriale NUTS 2, astfel cum au fost stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului.

Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2003/1059/oj).

Statele membre pot calcula cantitățile prevăzute la punctul 2 în funcție de numărul de animale.

Statele membre informează Comisia despre modalitatea de punere în aplicare a punctului 2. În conformitate cu informațiile primite, Comisia poate, dacă consideră necesar, să prezinte Consiliului propunerile corespunzătoare, în conformitate cu articolul 11.

Măsurile cuprind reguli privind:

perioadele în timpul cărora se interzice împrăștierea anumitor tipuri de fertilizanți;

capacitatea bazinelor destinate stocării efluenților de la complexe zootehnice; aceasta trebuie să fie mai mare decât capacitatea necesară stocării în timpul celei mai lungi din perioadele de interzicere de împrăștiere în zona vulnerabilă, exceptând cazul în care se poate demonstra autorității competente că volumul efluenților de la complexe zootehnice care depășește capacitatea de stocare reală se va evacua într-un mod inofensiv pentru mediu;

limitarea împrăștierii fertilizanților, conform bunelor practici agricole și ținându-se seama de caracteristicile zonei vulnerabile respective, în special:

de starea solurilor, a compoziției și a pantei lor;

de condițiile climatice, precipitații și irigații;

de utilizarea solurilor și a practicilor agricole, în special de sistemele de rotație a culturilor,

necesarul previzibil de azot al culturilor

azotul adus culturilor de sol și de fertilizanți și reprezentând:

cantitatea de azot prezentă în sol în momentul în care culturile încep să îl utilizeze în proporții importante (cantități rămase la sfârșitul iernii);

aportul de azot prin mineralizarea netă a rezervelor de azot organic din sol;

aporturile de compuși azotați proveniți din dejecțiile animaliere;

aporturile de compuși azotați proveniți din îngrășămintele chimice și alți compuși.

cantitatea de azot prezentă în sol în momentul în care culturile încep să îl utilizeze în proporții importante (cantități rămase la sfârșitul iernii);

aportul de azot prin mineralizarea netă a rezervelor de azot organic din sol;

aporturile de compuși azotați proveniți din dejecțiile animaliere;

aporturile de compuși azotați proveniți din îngrășămintele chimice și alți compuși.

de starea solurilor, a compoziției și a pantei lor;

de condițiile climatice, precipitații și irigații;

de utilizarea solurilor și a practicilor agricole, în special de sistemele de rotație a culturilor,

necesarul previzibil de azot al culturilor

azotul adus culturilor de sol și de fertilizanți și reprezentând:

cantitatea de azot prezentă în sol în momentul în care culturile încep să îl utilizeze în proporții importante (cantități rămase la sfârșitul iernii);

aportul de azot prin mineralizarea netă a rezervelor de azot organic din sol;

aporturile de compuși azotați proveniți din dejecțiile animaliere;

aporturile de compuși azotați proveniți din îngrășămintele chimice și alți compuși.

cantitatea de azot prezentă în sol în momentul în care culturile încep să îl utilizeze în proporții importante (cantități rămase la sfârșitul iernii);

aportul de azot prin mineralizarea netă a rezervelor de azot organic din sol;

aporturile de compuși azotați proveniți din dejecțiile animaliere;

aporturile de compuși azotați proveniți din îngrășămintele chimice și alți compuși.

Aceste măsuri garantează că, pentru fiecare exploatație sau complex animalier, cantitatea efluenților împrăștiată anual, inclusiv de către animalele însele, nu depășește o cantitate dată pe hectar.

pentru primul program de acțiune pe patru ani, statele membre pot autoriza o cantitate de efluenți conținând până la 210 kg de azot;

în timpul primului program de acțiune pe patru ani și la sfârșitul acestui program, statele membre pot fixa cantități diferite de cele indicate anterior. Aceste cantități trebuie determinate astfel încât să nu compromită realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 1 și trebuie să se justifice prin criterii obiective precum:

perioadele lungi de vegetație;

culturi cu o puternică absorbție de azot;

precipitații nete ridicate în zona vulnerabilă;

soluri cu capacitate de denitrificare foarte ridicată.

Statele membre pot autoriza, peste cantitatea de 170 kg de azot pe hectar pe an prevăzută la prezentul punct și până la o limită suplimentară separată de 80 kg de azot pe hectar pe an, utilizarea anumitor materii fertilizante provenind din gunoi de grajd care a fost supus prelucrării, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

componenta materialului fertilizant care provine din gunoi de grajd a fost supusă unui proces de tratare care mărește concentrația de azot sub formă minerală, de azot ureic sau de azot sub formă cristalizată, exprimată ca procent din greutatea azotului total în comparație cu materia care intră în procesul de tratare, având ca rezultat oricare dintre următoarele:

o sare de amoniu (obținută prin spălare), rezultată dintr-un proces de purificare a gazelor sau de control al emisiilor conceput pentru a elimina amoniacul din efluenții gazoși;

un concentrat mineral obținut prin osmoză inversă;

o sare fosfatică bogată în azot (struvit), precipitată din gunoiul de grajd;

materiile fertilizante au o calitate constantă pentru toate loturile și au un raport între azot mineral și azot total de cel puțin 90 % sau un raport între carbonul legat organic și azotul total de cel mult 3, corectând în ambele cazuri azotul derivat din materii componente care nu provin din gunoi de grajd și care conțin mai mult de 3 % azot în substanța uscată;

materiile fertilizante nu depășesc următoarele limite superioare:

cupru (Cu): 300 mg kg-1 materie uscată;

zinc (Zn): 800 mg kg-1 materie uscată;

agenții patogeni din materiile fertilizante care conțin mai mult de 1 % carbon organic nu depășesc următoarele limite superioare:

statele membre pun în aplicare standarde stricte de calitate pentru a asigura un conținut consecvent de nutrienți în materiile fertilizante în toate loturile de producție, în conformitate cu criteriile stabilite la punctul (ii);

statele membre se asigură că materiile fertilizante sunt însoțite de documentație care conține informații referitoare la conținutul de azot (N) și fosfați (P2O5) în cazul în care concentrația oricăruia dintre elemente depășește 1 % materie uscată, cu o deviație maximă de 25 % din valoarea declarată;

statele membre se asigură că efectivul de animale și producția de gunoi de grajd nu cresc ca urmare a aplicării prezentei litere, (i) la nivel național, atunci când conținutul de azot din producția națională totală anuală de gunoi de grajd per hectar de suprafață agricolă utilizată (SAU) depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar stabilită la prezentul paragraf și (ii) la nivelul unităților teritoriale NUTS 2 în care se acordă autorizația, atunci când conținutul de azot din producția anuală totală de îngrășăminte de origine animală per hectar de SAU din aceste unități teritoriale depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar prevăzută la prezentul paragraf;

statele membre înăspresc limitările privind împrăștierea îngrășămintelor (ratele de fertilizare), prevăzute la punctul 1 subpunctul 3 din prezenta anexă, pentru a ține seama de riscurile crescute de pierdere a azotului în apă și aer care rezultă din utilizarea de materii fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, aplicând în același timp un coeficient de echivalență a îngrășămintelor minerale de 1 pentru astfel de materiale. Statele membre asigură, pe cât posibil, menținerea unui strat vegetal viu sau măsuri echivalente pe terenurile în care se aplică materii fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă; statele membre se asigură că, atunci când este relevant pentru a preveni pierderea de amoniac din solurile agricole, se iau măsuri de precauție adecvate în timpul împrăștierii materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, în special prin injectare, încorporare imediată a materialelor aplicate la suprafață sau măsuri echivalente;

statele membre iau măsuri pentru a preveni, în măsura posibilului, emisiile, inclusiv emisiile în aer, rezultate din depozitarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) prin definirea unor condiții și cerințe de depozitare adecvate pentru astfel de materii;

statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că utilizarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă nu prejudiciază atingerea obiectivelor prezentei directive, a Directivei 92/43/CEE a Consiliului și a Directivelor 2000/60/CE, (UE) 2016/2284, (UE) 2020/2184 și 2008/50/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului atunci când măsurile incluse în planul de acțiune sunt relevante pentru directivele respective. Statele membre iau măsuri pentru a preveni efectele nefaste în zonele Natura 2000 și în jurul acestora, precum și în vecinătatea punctelor de captare a apei potabile, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE și, respectiv, cu Directiva (UE) 2020/2184.

o sare de amoniu (obținută prin spălare), rezultată dintr-un proces de purificare a gazelor sau de control al emisiilor conceput pentru a elimina amoniacul din efluenții gazoși;

un concentrat mineral obținut prin osmoză inversă;

o sare fosfatică bogată în azot (struvit), precipitată din gunoiul de grajd;

cupru (Cu): 300 mg kg-1 materie uscată;

zinc (Zn): 800 mg kg-1 materie uscată;

perioadele lungi de vegetație;

culturi cu o puternică absorbție de azot;

precipitații nete ridicate în zona vulnerabilă;

soluri cu capacitate de denitrificare foarte ridicată.

componenta materialului fertilizant care provine din gunoi de grajd a fost supusă unui proces de tratare care mărește concentrația de azot sub formă minerală, de azot ureic sau de azot sub formă cristalizată, exprimată ca procent din greutatea azotului total în comparație cu materia care intră în procesul de tratare, având ca rezultat oricare dintre următoarele:

o sare de amoniu (obținută prin spălare), rezultată dintr-un proces de purificare a gazelor sau de control al emisiilor conceput pentru a elimina amoniacul din efluenții gazoși;

un concentrat mineral obținut prin osmoză inversă;

o sare fosfatică bogată în azot (struvit), precipitată din gunoiul de grajd;

materiile fertilizante au o calitate constantă pentru toate loturile și au un raport între azot mineral și azot total de cel puțin 90 % sau un raport între carbonul legat organic și azotul total de cel mult 3, corectând în ambele cazuri azotul derivat din materii componente care nu provin din gunoi de grajd și care conțin mai mult de 3 % azot în substanța uscată;

materiile fertilizante nu depășesc următoarele limite superioare:

cupru (Cu): 300 mg kg-1 materie uscată;

zinc (Zn): 800 mg kg-1 materie uscată;

agenții patogeni din materiile fertilizante care conțin mai mult de 1 % carbon organic nu depășesc următoarele limite superioare:

statele membre pun în aplicare standarde stricte de calitate pentru a asigura un conținut consecvent de nutrienți în materiile fertilizante în toate loturile de producție, în conformitate cu criteriile stabilite la punctul (ii);

statele membre se asigură că materiile fertilizante sunt însoțite de documentație care conține informații referitoare la conținutul de azot (N) și fosfați (P2O5) în cazul în care concentrația oricăruia dintre elemente depășește 1 % materie uscată, cu o deviație maximă de 25 % din valoarea declarată;

statele membre se asigură că efectivul de animale și producția de gunoi de grajd nu cresc ca urmare a aplicării prezentei litere, (i) la nivel național, atunci când conținutul de azot din producția națională totală anuală de gunoi de grajd per hectar de suprafață agricolă utilizată (SAU) depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar stabilită la prezentul paragraf și (ii) la nivelul unităților teritoriale NUTS 2 în care se acordă autorizația, atunci când conținutul de azot din producția anuală totală de îngrășăminte de origine animală per hectar de SAU din aceste unități teritoriale depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar prevăzută la prezentul paragraf;

statele membre înăspresc limitările privind împrăștierea îngrășămintelor (ratele de fertilizare), prevăzute la punctul 1 subpunctul 3 din prezenta anexă, pentru a ține seama de riscurile crescute de pierdere a azotului în apă și aer care rezultă din utilizarea de materii fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, aplicând în același timp un coeficient de echivalență a îngrășămintelor minerale de 1 pentru astfel de materiale. Statele membre asigură, pe cât posibil, menținerea unui strat vegetal viu sau măsuri echivalente pe terenurile în care se aplică materii fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă; statele membre se asigură că, atunci când este relevant pentru a preveni pierderea de amoniac din solurile agricole, se iau măsuri de precauție adecvate în timpul împrăștierii materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, în special prin injectare, încorporare imediată a materialelor aplicate la suprafață sau măsuri echivalente;

statele membre iau măsuri pentru a preveni, în măsura posibilului, emisiile, inclusiv emisiile în aer, rezultate din depozitarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) prin definirea unor condiții și cerințe de depozitare adecvate pentru astfel de materii;

statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că utilizarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă nu prejudiciază atingerea obiectivelor prezentei directive, a Directivei 92/43/CEE a Consiliului și a Directivelor 2000/60/CE, (UE) 2016/2284, (UE) 2020/2184 și 2008/50/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului atunci când măsurile incluse în planul de acțiune sunt relevante pentru directivele respective. Statele membre iau măsuri pentru a preveni efectele nefaste în zonele Natura 2000 și în jurul acestora, precum și în vecinătatea punctelor de captare a apei potabile, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE și, respectiv, cu Directiva (UE) 2020/2184.

o sare de amoniu (obținută prin spălare), rezultată dintr-un proces de purificare a gazelor sau de control al emisiilor conceput pentru a elimina amoniacul din efluenții gazoși;

un concentrat mineral obținut prin osmoză inversă;

o sare fosfatică bogată în azot (struvit), precipitată din gunoiul de grajd;

cupru (Cu): 300 mg kg-1 materie uscată;

zinc (Zn): 800 mg kg-1 materie uscată;

Statele membre pot calcula cantitățile prevăzute la punctul 2 în funcție de numărul de animale.

Statele membre informează Comisia despre modalitatea de punere în aplicare a punctului 2. În conformitate cu informațiile primite, Comisia poate, dacă consideră necesar, să prezinte Consiliului propunerile corespunzătoare, în conformitate cu articolul 11.

perioadele în timpul cărora se interzice împrăștierea anumitor tipuri de fertilizanți;

capacitatea bazinelor destinate stocării efluenților de la complexe zootehnice; aceasta trebuie să fie mai mare decât capacitatea necesară stocării în timpul celei mai lungi din perioadele de interzicere de împrăștiere în zona vulnerabilă, exceptând cazul în care se poate demonstra autorității competente că volumul efluenților de la complexe zootehnice care depășește capacitatea de stocare reală se va evacua într-un mod inofensiv pentru mediu;

limitarea împrăștierii fertilizanților, conform bunelor practici agricole și ținându-se seama de caracteristicile zonei vulnerabile respective, în special:

de starea solurilor, a compoziției și a pantei lor;

de condițiile climatice, precipitații și irigații;

de utilizarea solurilor și a practicilor agricole, în special de sistemele de rotație a culturilor,

necesarul previzibil de azot al culturilor

azotul adus culturilor de sol și de fertilizanți și reprezentând:

cantitatea de azot prezentă în sol în momentul în care culturile încep să îl utilizeze în proporții importante (cantități rămase la sfârșitul iernii);

aportul de azot prin mineralizarea netă a rezervelor de azot organic din sol;

aporturile de compuși azotați proveniți din dejecțiile animaliere;

aporturile de compuși azotați proveniți din îngrășămintele chimice și alți compuși.

cantitatea de azot prezentă în sol în momentul în care culturile încep să îl utilizeze în proporții importante (cantități rămase la sfârșitul iernii);

aportul de azot prin mineralizarea netă a rezervelor de azot organic din sol;

aporturile de compuși azotați proveniți din dejecțiile animaliere;

aporturile de compuși azotați proveniți din îngrășămintele chimice și alți compuși.

de starea solurilor, a compoziției și a pantei lor;

de condițiile climatice, precipitații și irigații;

de utilizarea solurilor și a practicilor agricole, în special de sistemele de rotație a culturilor,

necesarul previzibil de azot al culturilor

azotul adus culturilor de sol și de fertilizanți și reprezentând:

cantitatea de azot prezentă în sol în momentul în care culturile încep să îl utilizeze în proporții importante (cantități rămase la sfârșitul iernii);

aportul de azot prin mineralizarea netă a rezervelor de azot organic din sol;

aporturile de compuși azotați proveniți din dejecțiile animaliere;

aporturile de compuși azotați proveniți din îngrășămintele chimice și alți compuși.

cantitatea de azot prezentă în sol în momentul în care culturile încep să îl utilizeze în proporții importante (cantități rămase la sfârșitul iernii);

aportul de azot prin mineralizarea netă a rezervelor de azot organic din sol;

aporturile de compuși azotați proveniți din dejecțiile animaliere;

aporturile de compuși azotați proveniți din îngrășămintele chimice și alți compuși.

pentru primul program de acțiune pe patru ani, statele membre pot autoriza o cantitate de efluenți conținând până la 210 kg de azot;

în timpul primului program de acțiune pe patru ani și la sfârșitul acestui program, statele membre pot fixa cantități diferite de cele indicate anterior. Aceste cantități trebuie determinate astfel încât să nu compromită realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 1 și trebuie să se justifice prin criterii obiective precum:

perioadele lungi de vegetație;

culturi cu o puternică absorbție de azot;

precipitații nete ridicate în zona vulnerabilă;

soluri cu capacitate de denitrificare foarte ridicată.

Statele membre pot autoriza, peste cantitatea de 170 kg de azot pe hectar pe an prevăzută la prezentul punct și până la o limită suplimentară separată de 80 kg de azot pe hectar pe an, utilizarea anumitor materii fertilizante provenind din gunoi de grajd care a fost supus prelucrării, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

componenta materialului fertilizant care provine din gunoi de grajd a fost supusă unui proces de tratare care mărește concentrația de azot sub formă minerală, de azot ureic sau de azot sub formă cristalizată, exprimată ca procent din greutatea azotului total în comparație cu materia care intră în procesul de tratare, având ca rezultat oricare dintre următoarele:

o sare de amoniu (obținută prin spălare), rezultată dintr-un proces de purificare a gazelor sau de control al emisiilor conceput pentru a elimina amoniacul din efluenții gazoși;

un concentrat mineral obținut prin osmoză inversă;

o sare fosfatică bogată în azot (struvit), precipitată din gunoiul de grajd;

materiile fertilizante au o calitate constantă pentru toate loturile și au un raport între azot mineral și azot total de cel puțin 90 % sau un raport între carbonul legat organic și azotul total de cel mult 3, corectând în ambele cazuri azotul derivat din materii componente care nu provin din gunoi de grajd și care conțin mai mult de 3 % azot în substanța uscată;

materiile fertilizante nu depășesc următoarele limite superioare:

cupru (Cu): 300 mg kg-1 materie uscată;

zinc (Zn): 800 mg kg-1 materie uscată;

agenții patogeni din materiile fertilizante care conțin mai mult de 1 % carbon organic nu depășesc următoarele limite superioare:

statele membre pun în aplicare standarde stricte de calitate pentru a asigura un conținut consecvent de nutrienți în materiile fertilizante în toate loturile de producție, în conformitate cu criteriile stabilite la punctul (ii);

statele membre se asigură că materiile fertilizante sunt însoțite de documentație care conține informații referitoare la conținutul de azot (N) și fosfați (P2O5) în cazul în care concentrația oricăruia dintre elemente depășește 1 % materie uscată, cu o deviație maximă de 25 % din valoarea declarată;

statele membre se asigură că efectivul de animale și producția de gunoi de grajd nu cresc ca urmare a aplicării prezentei litere, (i) la nivel național, atunci când conținutul de azot din producția națională totală anuală de gunoi de grajd per hectar de suprafață agricolă utilizată (SAU) depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar stabilită la prezentul paragraf și (ii) la nivelul unităților teritoriale NUTS 2 în care se acordă autorizația, atunci când conținutul de azot din producția anuală totală de îngrășăminte de origine animală per hectar de SAU din aceste unități teritoriale depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar prevăzută la prezentul paragraf;

statele membre înăspresc limitările privind împrăștierea îngrășămintelor (ratele de fertilizare), prevăzute la punctul 1 subpunctul 3 din prezenta anexă, pentru a ține seama de riscurile crescute de pierdere a azotului în apă și aer care rezultă din utilizarea de materii fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, aplicând în același timp un coeficient de echivalență a îngrășămintelor minerale de 1 pentru astfel de materiale. Statele membre asigură, pe cât posibil, menținerea unui strat vegetal viu sau măsuri echivalente pe terenurile în care se aplică materii fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă; statele membre se asigură că, atunci când este relevant pentru a preveni pierderea de amoniac din solurile agricole, se iau măsuri de precauție adecvate în timpul împrăștierii materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, în special prin injectare, încorporare imediată a materialelor aplicate la suprafață sau măsuri echivalente;

statele membre iau măsuri pentru a preveni, în măsura posibilului, emisiile, inclusiv emisiile în aer, rezultate din depozitarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) prin definirea unor condiții și cerințe de depozitare adecvate pentru astfel de materii;

statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că utilizarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă nu prejudiciază atingerea obiectivelor prezentei directive, a Directivei 92/43/CEE a Consiliului și a Directivelor 2000/60/CE, (UE) 2016/2284, (UE) 2020/2184 și 2008/50/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului atunci când măsurile incluse în planul de acțiune sunt relevante pentru directivele respective. Statele membre iau măsuri pentru a preveni efectele nefaste în zonele Natura 2000 și în jurul acestora, precum și în vecinătatea punctelor de captare a apei potabile, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE și, respectiv, cu Directiva (UE) 2020/2184.

o sare de amoniu (obținută prin spălare), rezultată dintr-un proces de purificare a gazelor sau de control al emisiilor conceput pentru a elimina amoniacul din efluenții gazoși;

un concentrat mineral obținut prin osmoză inversă;

o sare fosfatică bogată în azot (struvit), precipitată din gunoiul de grajd;

cupru (Cu): 300 mg kg-1 materie uscată;

zinc (Zn): 800 mg kg-1 materie uscată;

perioadele lungi de vegetație;

culturi cu o puternică absorbție de azot;

precipitații nete ridicate în zona vulnerabilă;

soluri cu capacitate de denitrificare foarte ridicată.

componenta materialului fertilizant care provine din gunoi de grajd a fost supusă unui proces de tratare care mărește concentrația de azot sub formă minerală, de azot ureic sau de azot sub formă cristalizată, exprimată ca procent din greutatea azotului total în comparație cu materia care intră în procesul de tratare, având ca rezultat oricare dintre următoarele:

o sare de amoniu (obținută prin spălare), rezultată dintr-un proces de purificare a gazelor sau de control al emisiilor conceput pentru a elimina amoniacul din efluenții gazoși;

un concentrat mineral obținut prin osmoză inversă;

o sare fosfatică bogată în azot (struvit), precipitată din gunoiul de grajd;

materiile fertilizante au o calitate constantă pentru toate loturile și au un raport între azot mineral și azot total de cel puțin 90 % sau un raport între carbonul legat organic și azotul total de cel mult 3, corectând în ambele cazuri azotul derivat din materii componente care nu provin din gunoi de grajd și care conțin mai mult de 3 % azot în substanța uscată;

materiile fertilizante nu depășesc următoarele limite superioare:

cupru (Cu): 300 mg kg-1 materie uscată;

zinc (Zn): 800 mg kg-1 materie uscată;

agenții patogeni din materiile fertilizante care conțin mai mult de 1 % carbon organic nu depășesc următoarele limite superioare:

statele membre pun în aplicare standarde stricte de calitate pentru a asigura un conținut consecvent de nutrienți în materiile fertilizante în toate loturile de producție, în conformitate cu criteriile stabilite la punctul (ii);

statele membre se asigură că materiile fertilizante sunt însoțite de documentație care conține informații referitoare la conținutul de azot (N) și fosfați (P2O5) în cazul în care concentrația oricăruia dintre elemente depășește 1 % materie uscată, cu o deviație maximă de 25 % din valoarea declarată;

statele membre se asigură că efectivul de animale și producția de gunoi de grajd nu cresc ca urmare a aplicării prezentei litere, (i) la nivel național, atunci când conținutul de azot din producția națională totală anuală de gunoi de grajd per hectar de suprafață agricolă utilizată (SAU) depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar stabilită la prezentul paragraf și (ii) la nivelul unităților teritoriale NUTS 2 în care se acordă autorizația, atunci când conținutul de azot din producția anuală totală de îngrășăminte de origine animală per hectar de SAU din aceste unități teritoriale depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar prevăzută la prezentul paragraf;

statele membre înăspresc limitările privind împrăștierea îngrășămintelor (ratele de fertilizare), prevăzute la punctul 1 subpunctul 3 din prezenta anexă, pentru a ține seama de riscurile crescute de pierdere a azotului în apă și aer care rezultă din utilizarea de materii fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, aplicând în același timp un coeficient de echivalență a îngrășămintelor minerale de 1 pentru astfel de materiale. Statele membre asigură, pe cât posibil, menținerea unui strat vegetal viu sau măsuri echivalente pe terenurile în care se aplică materii fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă; statele membre se asigură că, atunci când este relevant pentru a preveni pierderea de amoniac din solurile agricole, se iau măsuri de precauție adecvate în timpul împrăștierii materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, în special prin injectare, încorporare imediată a materialelor aplicate la suprafață sau măsuri echivalente;

statele membre iau măsuri pentru a preveni, în măsura posibilului, emisiile, inclusiv emisiile în aer, rezultate din depozitarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) prin definirea unor condiții și cerințe de depozitare adecvate pentru astfel de materii;

statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că utilizarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă nu prejudiciază atingerea obiectivelor prezentei directive, a Directivei 92/43/CEE a Consiliului și a Directivelor 2000/60/CE, (UE) 2016/2284, (UE) 2020/2184 și 2008/50/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului atunci când măsurile incluse în planul de acțiune sunt relevante pentru directivele respective. Statele membre iau măsuri pentru a preveni efectele nefaste în zonele Natura 2000 și în jurul acestora, precum și în vecinătatea punctelor de captare a apei potabile, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE și, respectiv, cu Directiva (UE) 2020/2184.

o sare de amoniu (obținută prin spălare), rezultată dintr-un proces de purificare a gazelor sau de control al emisiilor conceput pentru a elimina amoniacul din efluenții gazoși;

un concentrat mineral obținut prin osmoză inversă;

o sare fosfatică bogată în azot (struvit), precipitată din gunoiul de grajd;

cupru (Cu): 300 mg kg-1 materie uscată;

zinc (Zn): 800 mg kg-1 materie uscată;

ANEXA IVMETODELE DE MĂSURARE DE REFERINȚĂ

ANEXA IV

METODELE DE MĂSURARE DE REFERINȚĂ

Îngrășămintele chimice

Compușii azotați se măsoară după metoda prezentată de Directiva 77/535/CEE a Comisiei din 22 iunie 1977 privind armonizarea legislației statelor membre în domeniul metodelor de prelevare a probelor și de analiză a îngrășămintelor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 89/519/CEE.

JO L 213, 22.8.1977, p. 1.

JO L 265, 12.9.1989, p. 30.

Apele dulci, apele litorale și apa mării

Concentrația de nitrați se măsoară în conformitate cu articolul 4a alineatul (3) din Decizia 77/795/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1977 de stabilire a unei proceduri comune pentru schimbul de informații privind calitatea apei dulci de suprafață de pe teritoriul Comunității, astfel cum a fost modificată prin Decizia 86/574/CEE.

JO L 334, 24.12.1977, p. 29.

JO L 335, 28.11.1986, p. 44.

ANEXA VINFORMAȚIILE CARE TREBUIE SĂ FIGUREZE ÎN RAPOARTELE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 10

ANEXA V

INFORMAȚIILE CARE TREBUIE SĂ FIGUREZE ÎN RAPOARTELE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 10

O dare de seamă asupra acțiunilor de prevenire întreprinse în conformitate cu articolul 4.

O hartă:

a apelor identificate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) și anexa I indicând, în fiecare caz, care dintre criteriile menționate la anexa I este utilizat în vederea acestei identificări;

a zonelor identificate desemnate, separând în mod clar zonele vechi și zonele desemnate de la ultimul raport.

Un rezumat al rezultatelor supravegherii efectuate în conformitate cu articolul 6, cuprinzând un referat al observațiilor care au dus la desemnarea fiecărei zone vulnerabile și la orice reexaminare sau îmbunătățire adusă desemnării.

Un rezumat al programelor de acțiune elaborate în conformitate cu articolul 5 și în special:

măsurile necesare în temeiul articolului 5 alineatul (4) literele (a) și (b);

informațiile necesare în temeiul punctului 4 din anexa III;

orice măsură suplimentară sau acțiune consolidată aplicată în conformitate cu articolul 5 alineatul (5);

un rezumat al rezultatelor programelor de supraveghere puse în aplicare în conformitate cu articolul 5 alineatul (6);

estimările statelor membre privind termenele aproximative în care se poate aștepta ca apele definite în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) să reacționeze la măsurile preconizate în programul de acțiune, precum și un indiciu al gradului de incertitudine pe care îl prezintă aceste estimări.

O dare de seamă asupra acțiunilor de prevenire întreprinse în conformitate cu articolul 4.

O hartă:

a apelor identificate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) și anexa I indicând, în fiecare caz, care dintre criteriile menționate la anexa I este utilizat în vederea acestei identificări;

a zonelor identificate desemnate, separând în mod clar zonele vechi și zonele desemnate de la ultimul raport.

Un rezumat al rezultatelor supravegherii efectuate în conformitate cu articolul 6, cuprinzând un referat al observațiilor care au dus la desemnarea fiecărei zone vulnerabile și la orice reexaminare sau îmbunătățire adusă desemnării.

Un rezumat al programelor de acțiune elaborate în conformitate cu articolul 5 și în special:

măsurile necesare în temeiul articolului 5 alineatul (4) literele (a) și (b);

informațiile necesare în temeiul punctului 4 din anexa III;

orice măsură suplimentară sau acțiune consolidată aplicată în conformitate cu articolul 5 alineatul (5);

un rezumat al rezultatelor programelor de supraveghere puse în aplicare în conformitate cu articolul 5 alineatul (6);

estimările statelor membre privind termenele aproximative în care se poate aștepta ca apele definite în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) să reacționeze la măsurile preconizate în programul de acțiune, precum și un indiciu al gradului de incertitudine pe care îl prezintă aceste estimări.

a apelor identificate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) și anexa I indicând, în fiecare caz, care dintre criteriile menționate la anexa I este utilizat în vederea acestei identificări;

a zonelor identificate desemnate, separând în mod clar zonele vechi și zonele desemnate de la ultimul raport.

măsurile necesare în temeiul articolului 5 alineatul (4) literele (a) și (b);

informațiile necesare în temeiul punctului 4 din anexa III;

orice măsură suplimentară sau acțiune consolidată aplicată în conformitate cu articolul 5 alineatul (5);

un rezumat al rezultatelor programelor de supraveghere puse în aplicare în conformitate cu articolul 5 alineatul (6);

estimările statelor membre privind termenele aproximative în care se poate aștepta ca apele definite în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) să reacționeze la măsurile preconizate în programul de acțiune, precum și un indiciu al gradului de incertitudine pe care îl prezintă aceste estimări.

Tabelul 1