Decizia nr. 147 din 10 octombrie 1990 privind aplicarea articolului 76 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 (91/425/CEE)

având în vedere articolul 81 litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în temeiul căruia aceasta este însărcinată să trateze orice problemă administrativă sau de interpretare care decurge din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 și din regulamentele ulterioare,

având în vedere articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 în temeiul căruia aceasta stabilește modelele de certificate, atestate, declarații, cereri și alte documente necesare pentru aplicarea regulamentelor,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 3427/89 al Consiliului din 30 octombrie 1989 de modificare, în special, a articolului 76 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71,

întrucât articolul 76 prevede la alineatul (1) că, în caz de cumul de drepturi la prestații familiale în temeiul legislației statului competent și al legislației statului de reședință a membrilor de familie, suma prevăzută de legislația statului competent se reduce până la concurența sumei prevăzute de legislația statului de reședință a membrilor de familie și, la alineatul (2), dacă o cerere de prestații nu este depusă în statul de reședință, instituția competentă din celălalt stat poate aplica dispozițiile alineatului (1), considerând că în primul stat au fost acordate prestații;

întrucât este necesară, în consecință, definirea normelor de aplicare a articolului menționat în ceea ce privește informațiile pe care instituția din locul de reședință trebuie să le furnizeze instituției competente, în vederea reducerii menționate anterior, referitoare la comparația între sumele prevăzute de cele două legislații în cauză și la determinarea unei eventuale suplimentări diferențiale care urmează să fie plătită de instituția competentă;

întrucât este necesar să se stabilească, în acest scop, un model de formular E 411 modificat;

întrucât limba de redactare a formularelor face obiectul Recomandării Comisiei administrative nr. 15;

întrucât, pentru a se putea face comparația menționată anterior, trebuie menționată rata de schimb a monedelor utilizate,

(a)În cazul în care instituția competentă nu dispune de elemente care să indice că este exercitată în statul de reședință a membrilor familiei o activitate profesională (sau că există o situație asemănătoare în sensul Deciziei nr. 119) care dă dreptul la prestații familiale, instituția menționată plătește integral prestațiile familiale. (b)Dacă există îndoieli sau dacă s-a dovedit existența unei activități profesionale (sau a unei situații asemănătoare în sensul Deciziei nr. 119) care dă dreptul la prestații familiale în statul de reședință a membrilor de familie, instituția competentă poate suspenda plata prestațiilor familiale. Aceasta cere imediat instituției competente, la locul reședinței membrilor de familie, informațiile privind dreptul la prestații familiale în statul de reședință a membrilor de familie, după modelul alăturat al formularului E 411 modificat. Autoritățile competente din statele membre pun acest formular la dispoziția instituțiilor competente interesate. Acest formular este disponibil în limbile oficiale ale Comunității și este prezentat astfel încât diferitele versiuni să fie perfect echivalente pentru a permite fiecărui destinatar să primească formularul imprimat în limba sa națională. (c)Instituția competentă trimite apoi, în fiecare an, formularul E 411 instituției competente la locul reședinței membrilor de familie. Aceasta retrimite formularul instituției competente în termen de trei luni de la primirea acestuia. (d)După primirea informațiilor furnizate de instituția competentă la locul reședinței, instituția competentă procedează, pentru fiecare membru al familiei, la o comparație între, pe de o parte, cuantumul prestațiilor familiale prevăzute de legislația statului de reședință a membrilor de familie (prevăzut în informațiile certificate de instituția din locul de reședință) și, pe de altă parte, cuantumul prestațiilor familiale prevăzute de legislația pe care o aplică. (e)După efectuarea comparației, instituția competentă plătește, dacă este cazul, un supliment la prestațiile familiale prevăzute de legislația statului de reședință a membrilor de familie egal cu diferența dintre cuantumul prestațiilor familiale prevăzute de legislația menționată și cel al prestațiilor datorate în temeiul legislației statului competent. Cuantumul acestui supliment este stabilit, pentru prima dată, cel târziu la expirarea unui termen de douăsprezece luni de la acordarea dreptului la prestații în statul de reședință a membrilor de familie, precum și în statul competent. Apoi, suplimentul este stabilit cel puțin o dată la douăsprezece luni.Dacă legislația din statul de origine nu prevede nici o prestație pentru același membru de familie sau dacă totalul pe care aceasta îl prevede este mai mic decât cel atestat de instituția competentă la locul reședinței membrilor de familie, instituția competentă nu plătește nici un supliment.Dacă legislația din statul de origine prevede prestații pentru același membru de familie și, în cazul în care cuantumul lor este mai mare decât cel atestat de instituția competentă la locul reședinței membrilor de familie, aceasta plătește suplimentul corespunzător diferenței dintre cele două cuantumuri.Dacă trebuie plătite prestații conform legislației pe care o aplică, fără ca nici o prestație să fie prevăzută de legislația statului de reședință pentru același membru de familie, instituția competentă plătește integral aceste prestații.Instituția competentă poate proceda la totalizarea sumelor datorate cu titlu de supliment pentru toată familia înainte de a plăti aceste sume persoanei în cauză. (f)Instituția competentă poate plăti un avans în contul suplimentului diferențial. În acest caz, când avansul este mai mare decât suma datorată, instituția competentă procedează la regularizarea care se impune, reținând suma plătită în plus din suplimentul pe care îl va plăti persoanei în cauză pentru perioada următoare. (g)În cazul în care o cerere de prestații familiale nu a fost depusă în statul de reședință a membrilor de familie și dacă elementele de care dispune nu-i permit să indice cuantumul prestațiilor familiale care ar fi trebuit plătite, dacă o cerere ar fi fost depusă, instituția competentă la locul reședinței membrilor de familie trimite instituției competente baremul general al sumelor prevăzute de legislația pe care o aplică și care este în vigoare pentru perioada sau perioadele în cauză.

În cazul în care instituția competentă nu dispune de elemente care să indice că este exercitată în statul de reședință a membrilor familiei o activitate profesională (sau că există o situație asemănătoare în sensul Deciziei nr. 119) care dă dreptul la prestații familiale, instituția menționată plătește integral prestațiile familiale.

Dacă există îndoieli sau dacă s-a dovedit existența unei activități profesionale (sau a unei situații asemănătoare în sensul Deciziei nr. 119) care dă dreptul la prestații familiale în statul de reședință a membrilor de familie, instituția competentă poate suspenda plata prestațiilor familiale. Aceasta cere imediat instituției competente, la locul reședinței membrilor de familie, informațiile privind dreptul la prestații familiale în statul de reședință a membrilor de familie, după modelul alăturat al formularului E 411 modificat.

Autoritățile competente din statele membre pun acest formular la dispoziția instituțiilor competente interesate. Acest formular este disponibil în limbile oficiale ale Comunității și este prezentat astfel încât diferitele versiuni să fie perfect echivalente pentru a permite fiecărui destinatar să primească formularul imprimat în limba sa națională.

Instituția competentă trimite apoi, în fiecare an, formularul E 411 instituției competente la locul reședinței membrilor de familie. Aceasta retrimite formularul instituției competente în termen de trei luni de la primirea acestuia.

După primirea informațiilor furnizate de instituția competentă la locul reședinței, instituția competentă procedează, pentru fiecare membru al familiei, la o comparație între, pe de o parte, cuantumul prestațiilor familiale prevăzute de legislația statului de reședință a membrilor de familie (prevăzut în informațiile certificate de instituția din locul de reședință) și, pe de altă parte, cuantumul prestațiilor familiale prevăzute de legislația pe care o aplică.

După efectuarea comparației, instituția competentă plătește, dacă este cazul, un supliment la prestațiile familiale prevăzute de legislația statului de reședință a membrilor de familie egal cu diferența dintre cuantumul prestațiilor familiale prevăzute de legislația menționată și cel al prestațiilor datorate în temeiul legislației statului competent.

Cuantumul acestui supliment este stabilit, pentru prima dată, cel târziu la expirarea unui termen de douăsprezece luni de la acordarea dreptului la prestații în statul de reședință a membrilor de familie, precum și în statul competent. Apoi, suplimentul este stabilit cel puțin o dată la douăsprezece luni.

Dacă legislația din statul de origine nu prevede nici o prestație pentru același membru de familie sau dacă totalul pe care aceasta îl prevede este mai mic decât cel atestat de instituția competentă la locul reședinței membrilor de familie, instituția competentă nu plătește nici un supliment.

Dacă legislația din statul de origine prevede prestații pentru același membru de familie și, în cazul în care cuantumul lor este mai mare decât cel atestat de instituția competentă la locul reședinței membrilor de familie, aceasta plătește suplimentul corespunzător diferenței dintre cele două cuantumuri.

Dacă trebuie plătite prestații conform legislației pe care o aplică, fără ca nici o prestație să fie prevăzută de legislația statului de reședință pentru același membru de familie, instituția competentă plătește integral aceste prestații.

Instituția competentă poate proceda la totalizarea sumelor datorate cu titlu de supliment pentru toată familia înainte de a plăti aceste sume persoanei în cauză.

Instituția competentă poate plăti un avans în contul suplimentului diferențial. În acest caz, când avansul este mai mare decât suma datorată, instituția competentă procedează la regularizarea care se impune, reținând suma plătită în plus din suplimentul pe care îl va plăti persoanei în cauză pentru perioada următoare.

În cazul în care o cerere de prestații familiale nu a fost depusă în statul de reședință a membrilor de familie și dacă elementele de care dispune nu-i permit să indice cuantumul prestațiilor familiale care ar fi trebuit plătite, dacă o cerere ar fi fost depusă, instituția competentă la locul reședinței membrilor de familie trimite instituției competente baremul general al sumelor prevăzute de legislația pe care o aplică și care este în vigoare pentru perioada sau perioadele în cauză.

Pentru a efectua comparația între cele două sume, instituția competentă convertește în moneda sa suma prestațiilor familiale prevăzute de legislația statului de reședință a membrilor de familie utilizând rata de schimb prevăzută în articolul 107 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72. Rata de schimb luată în considerație este rata aplicabilă la data comparării.

Prezenta decizie este aplicabilă din prima zi a lunii următoare publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Anexa 1