Paragraf
Cauza T‑615/25
Paragraf
Veikkaus Oy
Paragraf
împotriva
Paragraf
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală
Paragraf
Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 1 iulie 2026
Paragraf
„Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale FOR BETTER GAMING – VEIKKAUS – Motiv absolut de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 – Element al mărcii care prezintă un caracter distinctiv dobândit prin utilizare – Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001”
Paragraf
Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Noțiunea de distinctivitate
Paragraf
[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]
Paragraf
(a se vedea punctele 13 și 15)
Paragraf
Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Aprecierea caracterului distinctiv – Criterii
Paragraf
[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]
Paragraf
(a se vedea punctele 14 și 48)
Paragraf
Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Mărci constituite din sloganuri publicitare – Caracter distinctiv – Criterii de apreciere
Paragraf
[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]
Paragraf
(a se vedea punctele 16 și 17)
Paragraf
Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Marca verbală FOR BETTER GAMING – VEIKKAUS
Paragraf
[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]
Paragraf
(a se vedea punctele 33, 34, 45, 49, 52 și 55)
Paragraf
Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Marcă compusă din mai multe elemente – Element care a dobândit un caracter distinctiv prin utilizarea sa anterioară – Element care conferă un caracter distinctiv intrinsec mărcii solicitate în ansamblul său – Inadmisibilitate
Paragraf
[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b) și alin. (3)]
Paragraf
(a se vedea punctele 36-41, 44 și 46-48)
Paragraf
Marcă a Uniunii Europene – Dispoziții de procedură – Examinare din oficiu a faptelor – Înregistrarea unei noi mărci – Motive absolute de refuz – Sarcina probei
Paragraf
[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) și art. 95 alin. (1)]
Paragraf
(a se vedea punctul 42)
Paragraf
Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Apreciere a caracterului înregistrabil al unui semn – Luare în considerare numai a reglementării Uniunii – Înregistrare anterioară a mărcii în anumite state membre sau țări terțe – Decizii care nu sunt obligatorii pentru autoritățile Uniunii
Paragraf
(Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului)
Paragraf
(a se vedea punctul 54)
Paragraf
Rezumat
Paragraf
Sesizat cu o acțiune în anulare, pe care o respinge, Tribunalul clarifică jurisprudența cu privire la aspectul dacă și în ce măsură un element verbal care constituie o marcă anterioară care a dobândit caracter distinctiv prin utilizare permite să confere unei mărci ulterioare în care este cuprins un caracter distinctiv intrinsec.
Paragraf
La 27 august 2024, reclamanta, Veikkaus Oy, a depus la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene pentru semnul verbal FOR BETTER GAMING - VEIKKAUS ( 1 ), care a fost însă respinsă de examinator ( 2 ).
Paragraf
Reclamanta a formulat, așadar, o cale de atac împotriva acestei decizii la camera de recurs a EUIPO, care a admis‑o în parte pentru anumite servicii. În ceea ce privește celelalte servicii (denumite în continuare „serviciile în cauză”), camera de recurs a respins‑o pentru motivul că marca solicitată era lipsită de caracter distinctiv. Ea a considerat că marca respectivă nu ar fi percepută ca o indicație a originii comerciale a serviciilor în cauză, ci ca un mesaj publicitar în raport cu acestea.
Paragraf
Ulterior, Tribunalul a fost sesizat cu o cerere de anulare a deciziei camerei de recurs, în măsura în care înregistrarea mărcii solicitate a fost refuzată pentru serviciile în cauză.
Paragraf
Aprecierea Tribunalului
Paragraf
De la bun început, Tribunalul subliniază că problema principală ridicată în speță este cea a importanței care trebuie acordată, dacă este cazul, elementului verbal „veikkaus”, componentă a mărcii solicitate, care a fost înregistrat anterior ca marcă pe baza caracterului distinctiv dobândit prin utilizare, în cadrul aprecierii caracterului distinctiv intrinsec al mărcii solicitate în ansamblul său, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001.
Paragraf
În susținerea motivului său unic, reclamanta reproșează camerei de recurs că s‑a limitat să țină seama de semnificația cuvântului „veikkaus” în limbajul finlandez curent, deși acest cuvânt nu ar mai fi perceput de publicul finofon în sensul său original, ci ca desemnând în mod specific întreprinderea reclamantei și originea serviciilor sale. Prezența acestui cuvânt, care ar fi permis mărcii principale a reclamantei să dobândească un caracter distinctiv prin utilizarea sa prelungită și să beneficieze de o mare notorietate, chiar de renume în Finlanda, ar conferi mărcii solicitate un caracter distinctiv intrinsec.
Paragraf
În această privință, Tribunalul amintește mai întâi că structura articolului 7 din Regulamentul 2017/1001 stabilește o distincție clară între caracteristicile intrinseci ale unui semn și caracteristicile dobândite prin utilizare. Numai în cadrul aplicării articolului 7 alineatul (3) din regulament, care reglementează caracterul distinctiv dobândit, este necesar să se aprecieze utilizarea efectivă și renumele unui semn a cărui înregistrare se solicită.
Paragraf
Prin urmare, utilizarea efectivă a unei mărci a cărei înregistrare se solicită nu poate avea incidență asupra caracterului distinctiv intrinsec al acesteia, care trebuie apreciat numai în raport cu reprezentarea furnizată împreună cu cererea de înregistrare. Întemeindu‑se pe jurisprudența sa ( 3 ), Tribunalul subliniază că acest principiu se aplică și atunci când se invocă utilizarea efectivă a unui semn care compune marca solicitată.
Paragraf
În continuare, Tribunalul precizează că, atunci când un reclamant se prevalează de caracterul distinctiv intrinsec al unei mărci solicitate, îi revine sarcina de a furniza indicațiile concrete și susținute care stabilesc un astfel de caracter. Elementele de probă care trebuie prezentate trebuie să demonstreze că consumatorii nu au avut nevoie să se familiarizeze cu marca solicitată prin utilizare și că aceasta din urmă le‑a permis imediat să distingă produsele sau serviciile comercializate prin aceasta.
Paragraf
Or, în speță, Tribunalul constată că reclamanta nu a demonstrat că marca solicitată prezenta un caracter distinctiv intrinsec în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001. Astfel, argumentația sa se întemeiază pe împrejurarea că elementul verbal „veikkaus” a dobândit un caracter distinctiv ca urmare a expunerii publicului relevant la acest element. În consecință, ea nu urmărește să demonstreze că elementul menționat și nici, a fortiori, marca solicitată privită în ansamblul său ar fi percepute ca distinctive datorită caracteristicilor lor intrinseci proprii, independent de orice utilizare anterioară.
Paragraf
Astfel, potrivit Tribunalului, aprecierea camerei de recurs trebuie validată, întrucât elementele invocate de reclamantă nu furnizează nicio informație cu privire la caracterul distinctiv intrinsec al mărcii solicitate sau al elementului verbal „veikkaus”. Acesta precizează că admiterea argumentației reclamantei ar implica să se facă abstracție de distincția fundamentală operată de Regulamentul 2017/1001 și ar conduce la concluzia că este suficient ca un element verbal să fi dobândit caracter distinctiv prin utilizare și să fie reluat într‑o marcă ulterioară compusă din mai multe elemente a cărei înregistrare este solicitată pentru ca aceasta din urmă să poată fi considerată intrinsec distinctivă.
Paragraf
În sfârșit, Tribunalul arată că reclamanta nu poate invoca principiul potrivit căruia o marcă care a dobândit caracter distinctiv prin utilizare trebuie să beneficieze de aceeași protecție ca o marcă ce prezintă un caracter distinctiv intrinsec, având în vedere că acest principiu privește exclusiv protecția conferită mărcilor înregistrate deja, iar nu condițiile de examinare prealabile înregistrării unei mărci.
Paragraf
În lumina celor ce precedă, Tribunalul respinge acțiunea, în sensul că în mod întemeiat camera de recurs a ținut seama de sensul literal al mărcii solicitate pentru a reține lipsa oricărui caracter distinctiv al acesteia, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001.
Paragraf
( 1 ) Serviciile acoperite de această marcă fac parte din clasele 35, 41 și 42 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare.
Paragraf
( 2 ) În temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).
Paragraf
( 3 ) A se vedea Hotărârea din 30 martie 2022, Daimler/EUIPO (Reprezentarea unor stele cu trei colțuri pe fond negru I) (T‑277/21, nepublicată, EU:T:2022:194, punctul 26), și Hotărârea din 13 martie 2024, Quality First/EUIPO (MORE‑BIOTIC) (T‑243/23, nepublicată, EU:T:2024:162, punctul 44).