Hotărârea Tribunalului (Camera a doua, judecând în complet de cinci judecători) din 29 aprilie 2026.#Hauptzollamt A împotriva Scrap-Transporteur.#Cererea de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof.#Trimitere preliminară – Fiscalitate – Accize – Accize aplicabile tutunului prelucrat – Tutun de fumat – Noțiunea de «tutun care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară» – Articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64/UE – Fragmente (scrapuri) de tutun brut netăiat, dar treierat și desprins de pe tulpină, care poate fi prelucrat în tutun pentru pipă cu apă printr‑un proces complex realizat la domiciliu de consumator.#Cauza T-194/25.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat (JO 2011, L 176, p. 24).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Hauptzollamt A (Biroul Vamal Principal A, Germania) (denumit în continuare „biroul vamal”), pe de o parte, și Scrap‑Transporteur, pe de altă parte, în legătură cu confiscarea unor mărfuri transportate în Germania într‑un vehicul aparținând acesteia din urmă.

Considerentele (2), (3), (8), (9) și (15) ale Directivei 2011/64 au următorul cuprins: „(2) Este necesar ca legislația fiscală a Uniunii referitoare la produsele din tutun să asigure funcționarea corectă a pieței interne și, în același timp, un nivel ridicat de protecție a sănătății […] (3) Unul dintre obiectivele Tratatului privind Uniunea Europeană este de a menține o uniune economică ale cărei caracteristici să fie similare cu cele ale unei piețe interne, în cadrul căreia există o concurență sănătoasă. În ceea ce privește tutunul prelucrat, realizarea acestui obiectiv presupune ca aplicarea taxelor privind consumul de produse în acest sector în statele membre să nu producă condiții de denaturare a concurenței și să nu împiedice libera lor circulație în cadrul Uniunii. […] (8) În interesul taxării corecte și uniforme, o definiție a țigaretelor, a trabucurilor și a țigărilor de foi, precum și a altor tipuri de tutun pentru fumat ar trebui prevăzută astfel încât[…] tutunul de fumat, asemănător în multe aspecte tutunului tăiat fin destinat rulării în țigarete, să fie tratat drept tutun tăiat fin în scopul stabilirii nivelului accizelor […] (9) În ceea ce privește accizele, armonizarea structurilor trebuie să conducă în special la concurență loială între diferitele categorii de tutun prelucrat care aparțin aceleiași grupe și care să nu fie denaturată de efectele induse de impozitare și, în consecință, la deschiderea piețelor naționale ale statelor membre. […] (15) Referitor la prețurile și nivelurile accizelor, în special în ceea ce privește țigaretele – de departe cea mai importantă categorie de produse din tutun –, precum și în ceea ce privește tutunul tăiat fin destinat rulării în țigarete, există încă diferențe considerabile între statele membre, care ar putea denatura funcționarea pieței interne. Un anumit grad de convergență între nivelurile de taxare aplicate în statele membre ar contribui la reducerea fraudei și a contrabandei în cadrul Uniunii.”

Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2011/64 prevede următoarele: „În sensul prezentei directive, tutun prelucrat înseamnă: […] (c) tutun de fumat: (i) tutun tăiat fin destinat rulării în țigarete; (ii) alte tipuri de tutun de fumat.”

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2011/64 prevede următoarele: „În sensul prezentei directive, următoarele sunt considerate trabucuri sau țigări de foi dacă, având în vedere proprietățile acestora și așteptările obișnuite ale clienților, pot și au rolul exclusiv de a fi fumate ca atare […]”

Potrivit articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2011/64, se prevăd următoarele: „În sensul prezentei directive, tutun de fumat înseamnă: (a) tutunul care a fost tăiat sau divizat în alt mod, răsucit sau presat în blocuri, care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară; (b) deșeuri de tutun […]”

Articolul 1 din Tabaksteuergesetz (Legea privind impozitarea tutunului) din 15 iulie 2009 (BGBl. 2009 I, p. 1870), astfel cum a fost modificat prin Fünftes Gesetz zur Änderung von Verbrauchsteuergesetzen (A cincea lege de modificare a dispozițiilor legilor privind accizele) din 21 decembrie 2010 (BGBl. 2010 I, p. 2221), prevede următoarele: „(1) Tutunul prelucrat este supus taxei pe tutun pe teritoriul fiscal […] Taxa pe tutun este o acciză în sensul Codului fiscal. (2) Constituie tutun prelucrat: […] 3. tutunul de fumat (tutun tăiat fin și tutun pentru pipă): tutunul care a fost tăiat sau divizat în alt mod, răsucit sau presat în blocuri, care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară; […]”

B, societate stabilită într‑un stat membru, amestecă frunze de tutun neprelucrate din soiul Flue cured Virginia, înainte de a le desprinde de pe tulpină și de a le ambala în pachete de diferite dimensiuni. Aceasta a livrat societății C, cu sediul în Germania, șapte cutii, cu o greutate totală de 1225 de kilograme de aceste frunze de tutun, care au fost confiscate de Zollfahndungsamt (Serviciul de inspecție vamală, Germania) la 7 februarie 2017. Aceste mărfuri, destinate societății D, o altă societate cu sediul în Germania, pentru a fi utilizate pentru fabricarea tutunului pentru pipă cu apă, se aflau la bordul unei camionete conduse de mandatarul lui C, Scrap‑Transporteur.

Serviciul de inspecție vamală a deschis o procedură de anchetă împotriva Scrap‑Transporteur, suspectând săvârșirea unei evaziuni fiscale. Cu ocazia interogatoriului său, acesta din urmă a precizat că mărfurile confiscate nu constau în tutun de fumat, ci în tutun brut destinat să fie prelucrat în Germania în tutun pentru pipă cu apă.

Bildungs- und Wissenschaftszentrum der Bundesfinanzverwaltung (Centrul de formare și de studii științifice al Administrației Federale a Finanțelor, Germania) a analizat un eșantion din mărfurile confiscate și a concluzionat că acestea constau în fragmente (scrapuri) de tutun, și anume în bucăți de frunze de tutun brut, nici aromatizate, nici prelucrate, obținute cu ocazia treieratului frunzelor de tutun și adaptate pentru consum, nefiind exclusă o utilizare într‑o pipă sau ca garnitură pentru țigarete de rulat. Acest tutun, din care numai o mică parte trebuia divizată cu ajutorul unui tocător de resturi vegetale, putea fi fumat într‑o pipă cu apă după un tratament termic pe bază de apă, de glicerină și de zahăr, înainte de a fi amestecat cu o aromă pentru pipă. Potrivit acelorași concluzii, etapele de prelucrare puteau fi efectuate de consumatorul final, cu ajutorul unor instrucțiuni disponibile online. În sfârșit, din punctul de vedere al tarifului vamal, aceste fragmente trebuiau considerate deșeuri de tutun care se încadrează la poziția 2401 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3).

În consecință, biroul vamal a stabilit cuantumul taxei pe tutun datorate de C și de Scrap‑Transporteur, care erau răspunzătoare în solidar. Scrap‑Transporteur a formulat o contestație împotriva acestei impuneri, furnizând un raport de expertiză în care se afirma că mărfurile confiscate constau în tutun brut de calitate superioară, care putea fi prelucrat în tutun pentru pipă cu apă sau în alte forme de tutun.

Întrucât contestația sa a fost respinsă, Scrap‑Transporteur a formulat o acțiune la Finanzgericht (Tribunalul Fiscal, Germania), competent să se pronunțe asupra cauzei, care a admis acțiunea. Astfel, un expert desemnat de această instanță a constatat că un conținut de umiditate de 6,9 % în medie era caracteristic pentru tutunul brut și că acesta nu putea fi fumat fără prelucrare industrială prealabilă. În consecință, Finanzgericht (Tribunalul Fiscal) a statuat că marfa confiscată consta în tutun brut neprelucrat, nesupus, așadar, taxei pe tutun.

Biroul vamal a formulat recurs împotriva hotărârii Finanzgericht (Tribunalul Fiscal) la Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală, Germania), care este instanța de trimitere.

Ținând seama de incertitudinile privind calificarea produsului drept tutun „care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară”, în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64, Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1. Expresia «tutu[n] […] care poate fi fumat», menționată la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din [Directiva 2011/64], trebuie interpretată în sensul că această aptitudine există numai pentru produsele care, în percepția publicului, se fumează? 2) Expresia «fără prelucrare industrială ulterioară», menționată la 5 alineatul (1) litera (a) din [Directiva 2011/64], trebuie interpretată în sensul că include și metode relativ complexe, care pot fi totuși utilizate de consumatori la domiciliu?”

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64 trebuie interpretat în sensul că, pentru a aprecia dacă un produs „poate fi fumat”, este necesar să se țină seama de percepția publicului.

În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64, „tutunul care a fost tăiat sau divizat în alt mod, răsucit sau presat în blocuri, care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară” face parte din „tutunul de fumat”.

În ceea ce privește termenii „care poate fi fumat”, trebuie amintit de la bun început că termenii unei dispoziții de drept al Uniunii Europene care nu face nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul și domeniul său de aplicare trebuie în mod normal să primească în întreaga Uniune o interpretare autonomă și uniformă, care trebuie stabilită ținând seama de modul de redactare a acestei dispoziții, de contextul în care se înscrie și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (Hotărârea din 24 octombrie 2024, Kwantum Nederland și Kwantum België, C‑227/23, EU:C:2024:914, punctul 56 și jurisprudența citată).

În primul rând, trebuie să se constate că modul de redactare a articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64 nu cuprinde nicio referire la percepția consumatorilor în vederea clasificării unui produs în categoria „tutunului de fumat”. Astfel, din termenii „care poate fi fumat” rezultă că ei au semnificația că produsul poate fi fumat în sensul că încălzirea și arderea acestui produs generează un fum care urmează să fie inhalat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 septembrie 2020, Skonis ir kvapas, C‑674/19, EU:C:2020:710, punctul 34). Rezultă că termenii „care poate fi fumat” nu conțin un criteriu referitor la percepția consumatorilor.

În al doilea rând, această interpretare este confirmată de contextul în care se înscrie articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64. Astfel, articolul 4 alineatul (1) din această directivă prevede că produsele de tutun sunt considerate „trabucuri sau țigări de foi” dacă, „având în vedere proprietățile acestora și așteptările obișnuite ale clienților, pot și au rolul exclusiv de a fi fumate ca atare”. În schimb, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 18 de mai sus, o asemenea condiție care privește așteptările obișnuite ale consumatorilor nu este menționată la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din directiva amintită. Întrucât cele două dispoziții fac parte din același capitol al aceleiași directive, legiuitorul ar fi putut adăuga criteriul referitor la așteptările obișnuite ale consumatorilor sau la percepția publicului la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64 dacă ar fi dorit să confere un astfel de sens acestei dispoziții.

În al treilea rând, din considerentul (3) al Directivei 2011/64 reiese că aceasta urmărește să garanteze că aplicarea taxelor privind consumul de produse din sectorul tutunului prelucrat în statele membre nu produce condiții de denaturare a concurenței și nu împiedică libera circulație a acestor produse în cadrul Uniunii. În special, în considerentul (8) al acestei directive se arată în esență că produsele care sunt asemănătoare sub multe aspecte produselor care intră sub incidența directivei menționate ar trebui să fie supuse aceluiași regim ca și acestea din urmă, pentru a asigura o fiscalitate uniformă și echitabilă, în timp ce considerentul (9) al aceleiași directive arată că armonizarea structurilor accizelor trebuie să conducă în special la concurență loială între diferitele categorii de tutun prelucrat care aparțin aceleiași grupe și care să nu fie denaturată de efectele induse de impozitare și, în consecință, la deschiderea piețelor naționale ale statelor membre (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 aprilie 2017, Eko‑Tabak, C‑638/15, EU:C:2017:277, punctul 18).

În plus, din considerentul (15) al Directivei 2011/64 reiese că „un anumit grad de convergență între nivelurile de taxare aplicate în statele membre ar contribui la reducerea fraudei și a contrabandei în cadrul Uniunii”. În sfârșit, potrivit considerentului (2) al Directivei 2011/64, aceasta are ca obiectiv, printre altele, asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății.

Realizarea obiectivelor menționate mai sus necesită o interpretare a articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64 care să nu fie restrictivă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 aprilie 2017, Eko‑Tabak, C‑638/15, EU:C:2017:277, punctul 24). Astfel, o interpretare a acestei dispoziții care ar ține seama de percepția consumatorilor ar putea să restrângă partea de produse care ar fi clasificate în categoria „tutunului de fumat” în sensul Directivei 2011/64 și să afecteze nivelul de protecție a sănătății vizat de această directivă prin faptul că aceste produse nu ar fi eventual impozabile în același mod. În sfârșit, în ceea ce privește armonizarea categoriilor de tutun în vederea protecției concurenței, a liberei circulații a mărfurilor și a prevenirii fraudei, percepția consumatorilor este un criteriu care poate varia în funcție de statul membru în cauză și care riscă să aducă atingere armonizării amintite.

Prin urmare, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64 trebuie interpretat în sensul că, pentru a aprecia dacă un produs „poate fi fumat”, nu este necesar să se țină seama de percepția publicului.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64 trebuie interpretat în sensul că termenii „fără prelucrare industrială ulterioară” includ și metode care sunt alcătuite din mai multe etape pe care consumatorii le pot realiza totuși la domiciliul lor.

În ceea ce privește noțiunea de „prelucrare industrială”, utilizată la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64, ea se referă în mod obișnuit la transformarea materiilor prime în bunuri materiale, de obicei pe scară largă, potrivit unui proces standardizat (Hotărârea din 6 aprilie 2017, Eko‑Tabak, C‑638/15, EU:C:2017:277, punctul 30).

Din jurisprudența Curții rezultă că nu intră în sfera noțiunii de „prelucrare industrială”, în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64, manevre ușoare menite să transforme un produs din tutun nefinit astfel încât să poată fi fumat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 aprilie 2017, Eko‑Tabak, C‑638/15, EU:C:2017:277, punctul 31 și jurisprudența citată).

În aceste condiții, trebuie să se considere că poate fi fumat fără „prelucrare industrială ulterioară”, în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64, tutunul prelucrat care este pregătit sau care poate fi cu ușurință pregătit pentru fumat prin mijloace neindustriale (Hotărârea din 6 aprilie 2017, Eko‑Tabak, C‑638/15, EU:C:2017:277, punctul 32). Cu toate acestea, complexitatea relativă a unui proces de pregătire nu poate în sine să fie suficientă pentru a‑i conferi un caracter industrial în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64.

În cauza principală, gesturile pentru a pregăti tutunul pentru a fi fumat nu se limitează la introducerea unui rulou de tutun într‑un tub pentru țigară (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 aprilie 2017, Eko‑TabakC‑638/15, EU:C:2017:277, punctul 31 și jurisprudența citată). În această privință, instanța de trimitere precizează că produsul în cauză poate fi fumat după o prelucrare pe care un consumator o poate efectua la domiciliu. Tutunul în cauză a fost supus unui prim proces de uscare și trebuie să fie menținut ulterior într‑o stare de umidificare controlată. În plus, produsul trebuie de asemenea să atingă punctul de fierbere cu apă, glicerină și zahăr și să fie amestecat cu amestecul aromatizat obișnuit pentru tutunul pentru pipă cu apă. Potrivit instanței de trimitere, online sunt disponibile materiale video cu instrucțiuni.

În speță, pe de o parte, diferitele etape de prelucrare a produsului descrise de instanța de trimitere, și anume fierberea cu apă, glicerină și zahăr, precum și amestecarea cu arome, nu necesită niciun proces standardizat. Pe de altă parte, accesibilitatea la liber online a unor instrucțiuni detaliate destinate consumatorilor pentru realizarea acestor etape confirmă că acest proces este diferit de o prelucrare industrială în sensul jurisprudenței citate la punctul 25 de mai sus.

Sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, este vorba despre metode pe care consumatorii le pot realiza la domiciliul lor și care nu necesită capacitatea de a procesa cantități mari de tutun prin procese standardizate.

Prin urmare, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/64 trebuie interpretat în sensul că termenii „fără prelucrare industrială ulterioară” includ metode care sunt alcătuite din mai multe etape pe care consumatorii le pot realiza totuși la domiciliul lor.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Tribunalului, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI(Camera a doua, judecând în complet de cinci judecători)

29 aprilie 2026 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Dreptul german

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

Cu privire la a doua întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată