Ordonanța vicepreședintelui Curții din 23 iulie 2025.#Comisia Europeană împotriva Ortis SA.#Măsuri provizorii – Recurs – Articolele 278 și 279 TFUE – Cerere de suspendare a executării – Cerere de suspendare a efectelor dispozițiilor unui regulament anulate de Tribunalul Uniunii Europene – Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 – Interzicerea și punerea sub control a anumitor substanțe și preparate care conțin derivați de hidroxiantracen – Regulamentul (UE) 2021/468 – Articolul 1 punctul 1 prima și a doua mențiune și punctul 2 prima și a doua mențiune – Urgență.#Cauza C-54/25 P-R.

Prin cererea de măsuri provizorii formulată, Ortis SA solicită Curții să dispună suspendarea efectelor articolului 1 punctul 1 prima și a doua mențiune și punctul 2 prima și a doua mențiune din Regulamentul (UE) 2021/468 al Comisiei din 18 martie 2021 de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește speciile botanice care conțin derivați de hidroxiantracen (JO 2021, L 96, p. 6) (denumite în continuare „dispozițiile în litigiu ale Regulamentului 2021/468”).

Această cerere este prezentată în paralel cu recursul introdus la 27 ianuarie 2025 de Comisia Europeană, în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, împotriva Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 13 noiembrie 2024, Ortis/Comisia (T‑271/21, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2024:804), care a anulat dispozițiile în litigiu ale Regulamentului 2021/468.

Articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind adaosul de vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare (JO 2006, L 404, p. 26, Ediție specială, 13/vol. 59, p. 102), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2017/1203 al Comisiei din 5 iulie 2017 (JO 2017, L 173, p. 9) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1925/2006”), intitulat „Substanțe interzise, supuse restricțiilor sau aflate sub control comunitar”, prevede la alineatul (2): „Din proprie inițiativă sau pe baza informațiilor furnizate de statele membre, Comisia poate lua decizia, după ce [Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA)] a evaluat, în fiecare caz, informațiile disponibile și în conformitate cu procedura menționată la articolul 14 alineatul ([3]), de a include, în cazul în care este necesar, substanța sau ingredientul în anexa III. În special: (a) în cazul identificării unui efect nociv asupra sănătății, substanța și/sau ingredientul care conține substanța: (i) se introduc în anexa III partea A și se interzice adăugarea acestora în alimente sau utilizarea lor în producția de alimente; sau (ii) se introduc în anexa III partea B și se autorizează adăugarea acestora în alimente sau utilizarea lor în producția de alimente numai în condițiile specificate în anexa respectivă; (b) în cazul în care se identifică posibilitatea unor efecte nocive asupra sănătății, dar persistă o incertitudine științifică, substanța se introduce în anexa III partea C. Din motive imperative de urgență, Comisia poate aplica procedura de urgență menționată la articolul 14 alineatul (4) pentru a introduce substanța sau ingredientul în anexa III partea A sau B.”

Anexa III la Regulamentul nr. 1925/2006, intitulată „Substanțe a căror utilizare în produsele alimentare este interzisă, supusă restricțiilor sau se află sub control comunitar”, prevede: „Partea A – Substanțe interzise: […] Partea B – Substanțe supuse restricțiilor Partea C – Substanțe sub control comunitar […]”

Considerentele (8)-(11) ale Regulamentului 2021/468 au următorul cuprins: „(8) Având în vedere faptul că aloe‑emodina și emodina pot fi conținute în extracte, [EFSA] a concluzionat că derivații de hidroxiantracen (denumiți în continuare «HAD») trebuie să fie considerați genotoxici și cancerigeni, cu excepția cazului în care există date specifice care dovedesc contrariul, și că extractele care conțin [HAD] ridică o problemă de siguranță, deși persistă incertitudinea. [EFSA] nu a fost în măsură să formuleze recomandări privind o doză zilnică de [HAD] care să nu genereze riscuri pentru sănătatea umană. (9) Luând în considerare efectele dăunătoare grave asupra sănătății asociate cu utilizarea în alimente a aloe‑emodinei [și a] emodinei, […] și faptul că nu a putut să fie stabilită o doză zilnică de [HAD] care să nu genereze riscuri pentru sănătatea umană, astfel de substanțe trebuie să fie interzise. Prin urmare, aloe‑emodina [și a] emodina […] trebuie să fie incluse în partea A din anexa III la [Regulamentul nr. 1925/2006]. (10) În cadrul producției, [HAD] pot fi eliminați din preparatele botanice printr‑o serie de procese de filtrare din care rezultă produse care conțin substanțele respective numai în cantități reziduale, ca impurități. (11) Deoarece există posibilitatea unor efecte dăunătoare asupra sănătății asociate cu utilizarea în alimente a Rheum, Cassia și Rhamnus și a preparatelor din acestea, însă persistă incertitudinea științifică cu privire la întrebarea dacă astfel de preparate conțin substanțele enumerate în partea A din anexa III la [Regulamentul nr. 1925/2006], substanțele respective trebuie să fie plasate sub controlul Uniunii și, prin urmare, trebuie să fie incluse în partea C din anexa III la [Regulamentul nr. 1925/2006].”

Articolul 1 din Regulamentul 2021/468 prevede: „Anexa III la [Regulamentul nr. 1925/2006] se modifică după cum urmează: 1. În partea A se adaugă în ordine alfabetică următoarele mențiuni: «Aloe‑emodina și toate preparatele care conțin această substanță»; «Emodina și toate preparatele care conțin această substanță»; […] 2. În partea C se adaugă în ordine alfabetică următoarele mențiuni: «Preparatele din rădăcina sau rizomul de Rheum palmatum L., Rheum officinale Baillon și hibrizi ai acestora care conțin [HAD]»; «Preparatele din frunze sau fructe de Cassia senna L. care conțin [HAD]»; […]”

Istoricul litigiului este prezentat la punctele 2-17 din hotărârea atacată și, în scopul prezentei proceduri, poate fi rezumat în termenii următori.

Recurenta este o societate cu sediul în Belgia, care produce și comercializează suplimente alimentare compuse din senna (Cassia angustifolia Vahl) și din rubarbă (Rheum palmatum L sau Rheum officinale Baillon).

La 29 iunie 2016, Comisia a solicitat EFSA să evalueze informațiile disponibile privind siguranța utilizării în produsele alimentare a HAD proveniți din toate sursele. De asemenea, Comisia a solicitat acestei autorități să recomande o doză zilnică pentru HAD care să nu genereze îngrijorări cu privire la posibilele efecte dăunătoare asupra sănătății populației în general și, după caz, a subgrupurilor vulnerabile ale acesteia. HAD constituie o categorie de substanțe chimice cu structură eterogenă și diferită. Aceștia sunt prezenți în mod natural în diferite specii botanice, cum ar fi anumite specii de Aloe, precum și în anumite fructe și legume. Ei sunt utilizați pe scară largă în suplimentele alimentare și în medicamentele din plante pentru efectul lor laxativ.

La 22 noiembrie 2017, EFSA a adoptat un aviz științific intitulat „Safety of hidroxyanthracene derivates for use in food” (Securitatea derivaților de hidroxiantracen utilizați în alimentație) (denumit în continuare „avizul științific din 2017”), ale cărui concluzii sunt reluate la punctul 6 din hotărârea atacată după cum urmează: „Hidroxiantracenii, emodina, aloe‑emodina și substanța înrudită structural dantron sunt genotoxici in vitro. Extractele de Aloe s‑au dovedit de asemenea genotoxice in vitro, din cauza, foarte probabil – cel puțin parțial –, conform concluziilor grupului de experți, a [HAD] pe care le conțin. Totuși, grupul de experți a remarcat de asemenea că extractele de Aloe sărăcite în hidroxiantraceni conțineau una sau mai multe componente genotoxice suplimentare. În plus, s‑a demonstrat că aloe‑emodina este genotoxică la șoareci, că extractul din frunze întregi de Aloe este cancerigen pentru șobolani și că există dovezi ale carcinogenicității dantronului, care este un analog structural, la cele două specii de rozătoare. Având în vedere faptul că aloe‑emodina și emodina pot fi conținute în extracte, grupul de experți a concluzionat că [HAD] trebuie să fie considerați genotoxici și cancerigeni, cu excepția cazului în care există date specifice care dovedesc contrariul, la fel ca în cazul reinei, și că extractele care conțin [HAD] ridică o problemă de siguranță, deși persistă incertitudinea. Grupul de experți nu a fost în măsură să formuleze recomandări cu privire la o absorbție alimentară a [HAD] care să nu genereze îngrijorări cu privire la efectele dăunătoare asupra sănătății populației în general și, după caz, a subgrupurilor vulnerabile ale populației.”

La 22 iunie 2018, pe baza acestor concluzii, Comisia a prezentat o propunere inițială de regulament în vederea unei discuții cu un grup de experți privind suplimentele alimentare și alimentele îmbogățite.

La 4 martie 2020, un proiect de regulament a fost supus unei consultări publice pentru a oferi tuturor părților interesate posibilitatea de a‑și exprima opiniile. Acesta prevedea, pe de o parte, interzicerea în special a adăugării în alimente sau a utilizării în producția de alimente a „aloe‑emodinei și a tuturor extractelor în care este prezentă această substanță”, a „emodinei și a tuturor extractelor în care este prezentă această substanță” și, pe de altă parte, punerea sub controlul Uniunii a „extractelor din rădăcina, rizomul de Rheum palmatum L, de Rheum officinale Baillon și a hibrizilor acestora care conțin [HAD]”.

La 18 martie 2021, Comisia a adoptat Regulamentul 2021/468 prin care a inclus, între altele, prin articolul 1 punctul 1 prima, a doua și a patra mențiune, aloe‑emodina, emodina și dantronul, precum și toate preparatele în care sunt prezente aceste substanțe, în partea A din anexa III la Regulamentul nr. 1925/2006. În plus, la articolul 1 punctul 2 prima și a doua mențiune din Regulamentul 2021/468, Comisia a inclus preparatele din rădăcina sau rizomul de Rheum palmatum L., Rheum officinale Baillon și hibrizi ai acestora care conțin HAD, precum și preparatele din frunze sau fructe de Cassia senna L care conțin HAD în partea C din anexa III la Regulamentul nr. 1925/2006.

Ortis solicită Curții: – suspendarea efectelor dispozițiilor în litigiu ale Regulamentului 2021/468 până la pronunțarea Curții cu privire la recurs și – obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Comisia solicită Curții: – respingerea cererii de măsuri provizorii și – soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în temeiul articolului 60 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, recursul împotriva unei hotărâri a Tribunalului nu are, în principiu, efect suspensiv. Cu toate acestea, articolul 60 al doilea paragraf din acest statut prevede că, prin derogare de la articolul 280 TFUE, deciziile Tribunalului care anulează un regulament intră în vigoare numai după expirarea termenului menționat la articolul 56 primul paragraf din statutul amintit sau, în cazul în care în acest termen s‑a introdus un recurs, după respingerea acestuia, fără a aduce atingere dreptului vreunei părți de a cere Curții, în temeiul articolelor 278 și 279 TFUE, suspendarea efectelor regulamentului anulat sau prescrierea oricărei alte măsuri provizorii (Ordonanța vicepreședintelui Curții din 7 iulie 2016, Comisia/Bilbaína de Alquitranes ș.a.,C‑691/15 P‑R, EU:C:2016:597, punctul 16).

Conform articolului 160 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții, cererile de măsuri provizorii trebuie să indice obiectul litigiului, împrejurările care demonstrează urgența, precum și motivele de fapt și de drept care justifică la prima vedere dispunerea măsurii provizorii solicitate. Astfel, o măsură provizorie nu poate fi încuviințată de către judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii decât dacă s‑a stabilit că acordarea acesteia este justificată la prima vedere în fapt și în drept (fumus boni iuris) și că este urgentă, în sensul în care, pentru a evita prejudicierea gravă și ireparabilă a intereselor părții care le solicită, este necesar să fie dispusă și să își producă efectele anterior deciziei pe fond. Dacă este cazul, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie de asemenea să evalueze comparativ interesele prezente în cauză. Aceste condiții sunt cumulative, astfel încât cererile de măsuri provizorii trebuie respinse dacă una dintre ele nu este îndeplinită [a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 11 aprilie 2024, Vivendi/Comisia, C‑90/24 P(R), EU:C:2024:318, punctul 56].

În speță, trebuie examinată de la bun început condiția privind urgența.

În ceea ce privește condiția privind urgența, Ortis susține că, dacă dispozițiile în litigiu ale Regulamentului 2021/468 nu ar fi suspendate până la pronunțarea Curții cu privire la recurs, aceasta ar suferi un prejudiciu grav și ireparabil care constă într‑o atingere adusă imaginii sale și într‑o pierdere de venituri de natură să determine dispariția sa.

În această privință, Ortis susține că interdicția de a utiliza aloe‑emodină și emodină în produsele alimentare care rezultă din aceste dispoziții în litigiu implică încetarea comercializării suplimentelor alimentare din gama sa „Fruits & Fibres”. Într‑adevăr, ar fi imposibil să se demonstreze lipsa aloe‑emodinei și a emodinei în aceste suplimente alimentare, întrucât substanțele respective pot fi prezente în mod natural în rădăcinile de rubarbă din care sunt produse. În plus, metodele de analiză aplicate pentru verificarea prezenței substanțelor menționate nu ar da rezultate stabile.

Ortis arată că vânzarea suplimentelor alimentare menționate generează, în funcție de an, între 60 și 68 % din cifra sa de afaceri și din marja sa brută realizată din vânzările sale. În plus, încetarea comercializării lor ar afecta cvasitotalitatea clienților săi care, în proporție de peste 96 %, s‑ar aproviziona din această gamă de produse.

Ortis susține că o asemenea situație ar determina rapid o încetare a plăților în ceea ce o privește. Astfel, în calitate de întreprindere familială, aceasta nu ar dispune de sprijinul financiar al unui grup, iar sănătatea sa financiară ar fi deja fragilă. În plus, trezoreria sa nu ar fi semnificativă, liniile de credit de care ar dispune nu ar permite să se acopere decât 28 de zile de pierderi din exploatare, iar recurgerea la noi credite ar fi exclusă. În ceea ce privește veniturile preconizate din livrările deja efectuate de produse din gama „Fruits & Fibres”, precum și din alte game de produse, acestea ar fi de asemenea insuficiente pentru a‑și acoperi costurile.

Ortis adaugă că nu ar putea face față scadențelor sale financiare nici prin dezvoltarea de produse de substituție. În această privință, ea arată că interzicerea produselor „Fruits & Fibres” nu era previzibilă până în vara anului 2023, atunci când autoritățile naționale pentru siguranța alimentară au detectat prezența HAD, iar dezvoltarea și introducerea pe piață a unei noi game de produse implică un proces lent, costisitor și cu un rezultat incert.

Comisia susține că condiția privind urgența nu este îndeplinită.

Mai precis, nu ar reieși în mod clar din site‑ul internet al Ortis că produsele cele mai vândute ale acesteia sunt cele cinci produse din gama „Fruits & Fibres Regular”, acestea nefiind menționate în lista „celor mai bune vânzări” afișată pe acest site internet.

În plus, din cererea de măsuri provizorii ar reieși că Ortis avea dificultăți în a genera profituri înainte chiar de rechemările și de retragerile de produse dispuse de autoritățile naționale de control în cursul anilor 2023 și 2024. În ceea ce privește proiecțiile financiare, prezentate la punctele 38-41 din cererea de măsuri provizorii, acestea ar fi stabilite în raport cu o situație distinctă a pierderilor din exploatare rezultate din pagube materiale sau din dispariția bunurilor întreprinderii în cauză.

Comisia se referă de asemenea la Ordonanța vicepreședintelui Curții din 16 iunie 2016, ICA Laboratories ș.a./Comisia [C‑170/16 P(R), EU:C:2016:462], pentru a susține că, în cadrul unei piețe foarte reglementate și susceptibile de o intervenție rapidă a autorităților competente atunci când apar riscuri pentru sănătatea publică, revine întreprinderilor în cauză sarcina de a se proteja de consecințele acesteia printr‑o politică adecvată.

Potrivit unei jurisprudențe constante, scopul procedurii privind măsurile provizorii este de a garanta deplina eficacitate a hotărârii definitive viitoare pentru a evita o lacună în protecția juridică asigurată de Curte. Tocmai pentru atingerea acestui obiectiv, urgența trebuie apreciată în raport cu necesitatea care există de a statua cu titlu provizoriu pentru a evita cauzarea unui prejudiciu grav și ireparabil părții care solicită protecția provizorie. Revine acestei părți sarcina de a furniza dovada că nu poate aștepta soluționarea procedurii pe fond fără a suferi un prejudiciu de această natură. Pentru stabilirea existenței unui astfel de prejudiciu grav și ireparabil, nu este necesar să se impună dovedirea cu certitudine absolută a survenirii prejudiciului. Este suficient ca acesta să fie previzibil cu un grad de probabilitate suficient (Ordonanța din 17 decembrie 2018, Comisia/Polonia, C‑619/18 R, EU:C:2018:1021, punctul 60 și jurisprudența citată).

În plus, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să considere, în unicul scop al aprecierii urgenței și fără ca aceasta să implice o anumită luare de poziție din partea sa în ceea ce privește temeinicia motivelor invocate pe fond de solicitantul măsurilor provizorii, că aceste motive sunt susceptibile de a fi admise. Astfel, prejudiciul grav și ireparabil a cărui survenire probabilă trebuie stabilită este acela care ar rezulta eventual din refuzul de a acorda măsurile provizorii solicitate în ipoteza în care acțiunea pe fond ar fi admisă ulterior (Ordonanța din 17 decembrie 2018, Comisia/Polonia, C‑619/18 R, EU:C:2018:1021, punctul 61 și jurisprudența citată).

Deși este adevărat că, pentru a stabili existența acestui prejudiciu, nu este necesar să se impună ca producerea și iminența acestuia să fie dovedite cu o certitudine absolută și că este suficient ca prejudiciul menționat să fie previzibil cu un grad de probabilitate suficient, nu este mai puțin adevărat că partea care solicită o măsură provizorie continuă să fie ținută să dovedească faptele pe care se întemeiază, în opinia sa, perspectiva unui astfel de prejudiciu [a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 29 aprilie 2025, Advanz Pharma/Comisia, C‑859/24 P(R), EU:C:2025:315, punctul 44 și jurisprudența citată].

În această privință, trebuie să se constate deja că Ortis nu a respectat această cerință în ceea ce privește prejudiciul adus imaginii sale, invocat la punctul 34 din cererea de măsuri provizorii. Astfel, ea nu furnizează în această cerere indicații de natură să demonstreze probabilitatea acestuia.

În ceea ce privește prejudiciul de punere în pericol a viabilității sale financiare, invocat de asemenea de Ortis și care rezultă din pierderea de venituri cauzată de încetarea comercializării produselor sale din gama „Fruits & Fibres”, trebuie, în primul rând, să se constate că articolul 1 punctul 2 prima și a doua mențiune din Regulamentul 2021/468, care a modificat partea C din anexa III la Regulamentul nr. 1925/2006, referitoare la substanțele aflate sub control, nu are ca efect interzicerea comercializării produselor care conțin astfel de substanțe. Prin urmare, articolul 1 punctul 2 prima și a doua mențiune din Regulamentul 2021/468 nu se poate afla la originea acestui prejudiciu.

În consecință, condiția privind urgența nu este îndeplinită în ceea ce privește cererea de suspendare a acestei dispoziții.

În ceea ce privește articolul 1 punctul 1 prima și a doua mențiune din Regulamentul 2021/468, care a înscris aloe‑emodina și emodina, precum și toate preparatele în care aceste substanțe sunt prezente în partea A din anexa III la Regulamentul nr. 1925/2006, executarea sa imediată are ca efect interzicerea utilizării acestor substanțe și preparate în produsele alimentare.

Or, la punctele 15 și 16 din cererea de măsuri provizorii, Ortis susține în special, fără ca acest lucru să fie contestat de Comisie, că suplimentele alimentare care fac parte din gama sa „Fruits & Fibres” conțin astfel de substanțe, întrucât sunt prezente în mod natural în rădăcinile de rubarbă Rheum palmatum L, Rheum officinale Baillon din care sunt fabricate aceste produse, a căror funcție fiziologică este de a îmbunătăți tranzitul intestinal. La acest punct 16, Ortis precizează că respectiva constatare este confirmată de „diverse analize” și face trimitere în special la raportul de test din 18 mai 2021, pe care l‑a realizat pentru produsul „Frutta & Fibre Classico”, care figurează în anexa A.5.9 la înscrisurile sale în cadrul procedurii în fața Tribunalului care a condus la pronunțarea hotărârii atacate.

Reiese de asemenea din dosarul prezentat Curții și în special din cuprinsul punctelor 6-9 din cererea de măsuri provizorii, precum și din cuprinsul punctelor 16-22 din observațiile Comisiei că autoritățile belgiene, franceze și luxemburgheze, competente să efectueze controalele oficiale ale produselor alimentare în temeiul articolelor 137 și 138 din Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (JO 2017, L 95, p. 1), s‑au întemeiat pe interdicția de a utiliza aloe‑emodină și emodină în produsele alimentare care rezultă din Regulamentul 2021/468 pentru a adopta, în cursul anilor 2023 și 2024, decizii privind rechemările și retragerile de produse din gama „Fruits & Fibres” a Ortis. La punctul 20 din observațiile sale, Comisia se referă de asemenea la o decizie a autorității belgiene de control al siguranței alimentare din 16 mai 2024 prin care această autoritate a solicitat de asemenea Ortis să instituie un „plan de acțiune” pentru a dovedi conformitatea cu Regulamentul nr. 1925/2006 a tuturor loturilor și suplimentelor sale alimentare care conțin un extract de rubarbă Rheum palmatum L și/sau Rheum officinale Baillon, precum și hibrizii acestora.

Având în vedere elementele care precedă, pare, așadar, probabil ca, astfel cum susține Ortis, articolul 1 punctul 1 prima și a doua mențiune din Regulamentul 2021/468 să interzică acesteia comercializarea gamei sale de produse „Fruits & Fibres”.

În al doilea rând, trebuie arătat că prejudiciul menționat la punctul 32 din prezenta ordonanță constituie un prejudiciu pur financiar.

În această privință, trebuie amintit că judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să dispună de indicații concrete și precise, susținute de înscrisuri detaliate care demonstrează situația părții care solicită măsurile provizorii și permit examinarea consecințelor precise care ar rezulta, după toate probabilitățile, din lipsa măsurilor solicitate. Această parte este astfel obligată să furnizeze, cu înscrisuri justificative, elementele de probă și informațiile care permit să se stabilească o imagine fidelă și globală a situației sale financiare [a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 29 aprilie 2025, Advanz Pharma/Comisia, C‑859/24 P(R), EU:C:2025:315, punctul 45 și jurisprudența citată].

Aceste cerințe sunt aplicabile în special unui prejudiciu de ordin financiar, care nu poate, cu excepția unor împrejurări excepționale, să fie considerat ireparabil, o compensație pecuniară fiind, ca regulă generală, suficientă pentru a repune persoana lezată în situația anterioară producerii prejudiciului. Un astfel de prejudiciu ar putea să fie reparat în special în cadrul unei acțiuni în despăgubire formulate în temeiul articolelor 268 și 340 TFUE [a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 29 aprilie 2025, Advanz Pharma/Comisia, C‑859/24 P(R), EU:C:2025:315, punctul 46 și jurisprudența citată].

Astfel, atunci când prejudiciul invocat este de ordin financiar, măsurile provizorii solicitate se justifică dacă rezultă că, în lipsa acestor măsuri, recurenta s‑ar afla într‑o situație care i‑ar periclita viabilitatea financiară înaintea adoptării deciziei prin care se finalizează procedura pe fond sau că cotele sale de piață s‑ar modifica într‑o măsură importantă având în vedere în special dimensiunea și cifra de afaceri a întreprinderii sale, precum și caracteristicile grupului din care face parte [Ordonanța vicepreședintelui Curții din 29 aprilie 2025, Advanz Pharma/Comisia, C‑859/24 P(R), EU:C:2025:315, punctul 47 și jurisprudența citată].

Trebuie adăugat că, în cadrul acestei aprecieri, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să poată lua în considerare situația financiară a acționarilor întreprinderii, pe baza unor documente justificative care permit evaluarea acesteia, pentru a verifica dacă este probabil ca deschiderea unei proceduri de insolvență să nu poată fi evitată prin intervenția acestora din urmă (a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 30 noiembrie 2021, Land Rheinland‑Pfalz/Deutsche Lufthansa, C‑466/21 P‑R, EU:C:2021:972, punctul 55).

Astfel, interesele obiective ale întreprinderii în cauză nu prezintă un caracter autonom în raport cu cele ale persoanelor fizice sau juridice care o controlează sau sunt membre ale aceluiași grup. Această confuzie între interese justifică în special ca interesul întreprinderii în cauză de a supraviețui să nu fie apreciat independent de interesul pe care îl au cei care o controlează pentru supraviețuirea sa [a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Curții din 20 aprilie 2012, Fapricela/Comisia, C‑507/11 P(R), EU:C:2012:231, punctul 34 și jurisprudența citată].

Prin urmare, revine părții care se prevalează de riscul de punere în pericol a viabilității sale financiare sarcina de a furniza elemente de probă care să permită judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii să întocmească o imagine fidelă și globală a situației sale financiare, precum și a celei a acționarilor care o controlează (a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 17 martie 2023, LE/Comisia, C‑781/22 P‑R, EU:C:2023:226, punctele 27 și 28, precum și jurisprudența citată). Aceste indicații trebuie să fie concrete și precise și susținute prin mijloace de probă scrise detaliate și certificate [a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Curții din 20 aprilie 2012, Fapricela/Comisia, C‑507/11 P(R), EU:C:2012:231, punctul 35 și jurisprudența citată].

În speță, Ortis precizează în special că vânzările de produse din gama de produse „Fruits & Fibres” în cauză reprezintă aproape două treimi din cifra sa de afaceri și că o astfel de pierdere de venituri ar împiedica‑o să își acopere costurile, ceea ce ar determina rapid încetarea plăților.

În ceea ce privește acest prejudiciu, trebuie arătat, mai întâi, că proiecțiile financiare indicate la punctele 38-41 din cererea de măsuri provizorii pentru a calcula cuantumul costurilor fixe care ar trebui să fie acoperite în continuare de Ortis în cazul încetării comercializării acestor produse sunt stabilite pe baza unui contract de asigurare care a fost încheiat de această societate pentru a face față unei situații de pierderi de exploatare legate de pagube materiale ale bunurilor sale sau de dispariția acestora, de exemplu în urma unui incendiu. Or, situația vizată de acest contract de asigurare este diferită de cea în discuție în speță, în care comercializarea anumitor produse ale întreprinderii în cauză este probabil interzisă.

În continuare, simpla împrejurare că Ortis nu ar fi în măsură să își acopere costurile în caz de încetare a comercializării produselor sale din gama „Fruits & Fibres”, presupunând că ar fi dovedită, nu este suficientă pentru a demonstra că o asemenea situație ar determina în mod necesar deschiderea unei proceduri de insolvență. Astfel, este important ca această societate să demonstreze de asemenea că nu ar putea dispune, pe baza propriilor rezerve financiare, de împrumuturi acordate de instituții bancare sau de un sprijin financiar din partea acționarilor săi, de fondurile necesare pentru a evita această procedură (a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 30 noiembrie 2021, Land Rheinland‑Pfalz/Deutsche Lufthansa, C‑466/21 P‑R, EU:C:2021:972, punctul 54).

În această privință, Ortis a oferit, desigur, indicații pentru a susține că trezoreria sa, liniile de credit de care dispune și veniturile din produsele „Fruits & Fibres” livrate deja, precum și veniturile preconizate din alte game de produse nu ar fi suficiente pentru a‑și acoperi costurile.

Cu toate acestea, Ortis nu a furnizat nicio informație precisă, susținută de documente justificative, care să permită confirmarea afirmației sale, la punctul 50 din cererea de măsuri provizorii, potrivit căreia recurgerea la noi credite ar fi, într‑un astfel de context, exclusă.

În sfârșit, deși din anexa 14 la cererea de măsuri provizorii reiese că cei doi acționari principali ai Ortis dețin, fiecare, 43,8880 % din capitalul acesteia, Ortis nu a furnizat informații cu privire la capacitatea financiară a acestora din urmă care să permită să se aprecieze dacă ar putea lua măsurile financiare necesare pentru a evita deschiderea unei proceduri de insolvență până când Curtea se pronunță asupra recursului. Or, astfel cum rezultă din jurisprudența menționată la punctele 42-44 din prezenta ordonanță, asemenea informații sunt necesare judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii pentru a aprecia riscul de insolvență a acestei întreprinderi. În speță, acestea sunt cu atât mai esențiale cu cât, astfel cum reiese în special din cuprinsul punctului 35 din cererea de măsuri provizorii, Ortis este deținută de aceeași familie de două generații, ceea ce permite să se prezume atașamentul special al acesteia față de supraviețuirea întreprinderii menționate.

Rezultă, în consecință, din cele ce precedă că Ortis nu a demonstrat suficient probabilitatea ca deschiderea unei proceduri de insolvență să nu poată fi evitată înainte ca Curtea să se pronunțe cu privire la recurs și, prin urmare, nu a dovedit că nu poate aștepta finalizarea procedurii pe fond fără a suferi un prejudiciu financiar grav și ireparabil.

În al treilea rând, chiar presupunând că nu se poate exclude producerea unui astfel de prejudiciu, trebuie să se țină seama și de împrejurarea că această întreprindere își desfășoară activitatea pe piața produselor alimentare, care, așa cum arată Comisia, este foarte reglementată [a se vedea prin analogie Ordonanța președintelui Curții din 11 aprilie 2001, Comisia/Bruno Farmaceutici ș.a., C‑474/00 P(R), EU:C:2001:219, punctul 108].

Or, Curtea a statuat că, în cadrul unei piețe foarte reglementate și susceptibile de o intervenție rapidă a autorităților competente atunci când apar riscuri pentru sănătatea publică, pentru motive care nu sunt întotdeauna previzibile, revine întreprinderilor în cauză, fără a trebui să suporte ele însele prejudiciul care rezultă dintr‑o astfel de intervenție, obligația de a se proteja de consecințele acesteia printr‑o politică adecvată [a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Curții din 11 aprilie 2001, Comisia/Bruno Farmaceutici ș.a., C‑474/00 P(R), EU:C:2001:219, punctul 109, precum și Ordonanța vicepreședintelui Curții din 16 iunie 2016, ICA Laboratories ș.a./Comisia, C‑170/16 P(R), EU:C:2016:462, punctul 29].

În speță, în avizul științific din 9 octombrie 2013 privind justificarea științifică a unei mențiuni de sănătate referitoare la HAD și la îmbunătățirea funcției intestinale, EFSA a apreciat că aceste substanțe în produsele alimentare puteau îmbunătăți funcția intestinală, însă nu a recomandat utilizarea lor îndelungată și consumul lor în doze ridicate din cauza unor eventuale probleme de siguranță precum pericolul de dezechilibru electrolitic, de disfuncție intestinală și de dependență de laxative. În plus – și mai ales –, în avizul său științific din 22 noiembrie 2017, care privea evaluarea siguranței utilizării substanțelor menționate în produsele alimentare, această autoritate a constatat că HAD, care sunt, printre altele, aloe‑emodina și emodina, erau genotoxice și cancerigene și nu a fost în măsură să recomande o doză zilnică care să nu provoace îngrijorare pentru sănătatea umană.

În acest context, Ortis putea în mod rezonabil să anticipeze, cel târziu odată cu acest din urmă aviz, publicat la 23 ianuarie 2018, faptul că Comisia va lua, cel mai probabil, decizia de a interzice utilizarea acelorași substanțe în produsele alimentare prin înscrierea lor în partea A din anexa III la Regulamentul nr. 1925/2006.

În ceea ce privește eventuala prezență a unor astfel de substanțe în suplimentele alimentare care conțin rubarbă (Rheum palmatum L și Rheum officinale Baillon), considerentul (11) al Regulamentului 2021/468 menționează „incertitudinea științifică” care persista în această privință, astfel încât preparatele din Rheum palmatum L și din Rheum officinale Baillon nu au fost interzise, însă au fost plasate sub controlul Uniunii prin înscrierea lor în partea C din anexa III la Regulamentul nr. 1925/2006. Cu toate acestea, având în vedere aceste indicații, Ortis putea de asemenea să anticipeze în mod rezonabil riscul prezenței aloe‑emodinei și a emodinei în produse fabricate din aceste preparate.

În orice caz, de la raportul de test din 18 mai 2021, solicitat de Ortis pentru produsul „Frutta & Fibre Classico”, menționat la punctul 35 din prezenta ordonanță, care a evidențiat prezența aloe‑emodinei și a emodinei, aceasta era conștientă de faptul că conformitatea produselor din gama respectivă cu Regulamentul nr. 1925/2006 ridica probleme. Reiese de asemenea din cererea de măsuri provizorii că această societate admite în mod explicit cunoașterea problemei în raportul de gestiune al administratorului‑delegat al Ortis pentru exercițiul financiar 2023, care figurează în anexa 35 la cererea de măsuri provizorii, în care aceasta admite că este supusă unui „context normativ incert” ca urmare a faptului că unul dintre principalele ingrediente care intră în compoziția uneia dintre gamele de produse fusese „pus sub observație printr‑un regulament european publicat în martie 2021 și ar putea, în timp, să își vadă utilizarea restricționată sau chiar interzisă”.

În ceea ce privește măsurile luate de Ortis pentru a anticipa riscul respectiv, aceasta susține, la punctul 67 din cererea de măsuri provizorii, că s‑a angajat din anul 2020 într‑un proces de cercetare și de dezvoltare a unui produs de substituție. Totuși, aceasta face trimitere în această privință la un act adițional la o convenție referitoare la un parteneriat de inovare tehnologică încheiat între Regiunea Valonă, universități și întreprinderi, care figurează în anexa 48 la cererea de măsuri provizorii, care nu oferă indicații explicite cu privire la faptul că această întreprindere s‑ar fi angajat activ în căutarea unui astfel de produs.

În plus, Ortis arată că descoperirea unui procedeu de extracție care permite eliminarea prezenței aloe‑emodinei și a emodinei dintr‑un produs fabricat dintr‑un extract de rubarbă ar putea fi inutilă ținând seama de un proiect, stabilit de Comisie, de modificare a Regulamentului nr. 1925/2006, care figurează în anexa 51 la cererea de măsuri provizorii, pentru a înscrie rubarba Rheum palmatum L., Rheum officinale Baillon și hibrizii lor care conțin HAD în partea A din anexa III la Regulamentul nr. 1925/2006. Cu toate acestea, trebuie să se constate că o astfel de decizie, dacă ar fi adoptată, ar face parte dintre evoluțiile în materie de reglementare pe care, conform jurisprudenței amintite la punctul 53 din prezenta ordonanță, întreprinderea trebuie de asemenea să le anticipeze printr‑o politică adecvată. De altfel, aceasta ar fi considerată previzibilă în mod rezonabil de la înscrierea preparatelor din rădăcini sau din rizomi de Rheum palmatum L., Rheum officinale Baillon, precum și a hibrizilor acestora care conțin HAD în partea C din anexa III la Regulamentul nr. 1925/2006 prin Regulamentul 2021/468.

În sfârșit, la punctele 71 și 72 din cererea de măsuri provizorii, Ortis se referă la durata lungă a procedurii de autorizare a unui medicament de uz uman și la faptul că un astfel de medicament nu poate fi vândut decât în farmacie, dar fără a explica motivele pentru care un supliment alimentar de substituție pe care l‑ar comercializa în locul produselor care se încadrează în gama „Fruits & Fibres” ar trebui să primească o astfel de calificare.

Prin urmare, trebuie să se constate că Ortis nu a demonstrat că a luat măsurile adecvate pentru a se proteja de riscul interzicerii comercializării acestor produse din cauza prezenței aloe‑emodinei și a emodinei, precum o diversificare a ofertei sale care să permită reducerea dependenței sale economice invocate față de produsele menționate sau căutarea activă a unor soluții care să permită evitarea riscului lor de neconformitate cu reglementarea europeană.

În consecință, Ortis trebuie să suporte prejudiciul pretins suferit ca urmare a articolului 1 punctul 1 prima și a doua mențiune din Regulamentul 2021/468, în pofida eventualului caracter grav și ireparabil al acestuia [a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 16 iunie 2016, ICA Laboratories ș.a/Comisia, C‑170/16 P(R), EU:C:2016:462, punctul 44].

Prin urmare, întrucât condiția privind urgența nu este îndeplinită nici în ceea ce privește articolul 1 punctul 1 prima și a doua mențiune din Regulamentul1 2021/468 și, așadar, în ceea ce privește ansamblul dispozițiilor în litigiu ale acestui regulament, cererea de măsuri provizorii trebuie respinsă, fără a fi necesar să se examineze existența unui fumus boni iuris și nici, pe cale de consecință, să se evalueze comparativ interesele în cauză.

În conformitate cu articolul 137 din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acest regulament, în hotărârea sau în ordonanța prin care se finalizează judecata se va dispune cu privire la cheltuielile de judecată.

ORDONANȚA VICEPREȘEDINTELUI CURȚII

23 iulie 2025 ( *1 )

Ordonanță

Cadrul juridic

Regulamentul nr. 1925/2006

Regulamentul 2021/468

Istoricul litigiului

Concluziile părților

Cu privire la cererea de măsuri provizorii

Argumentație

Analiză

Cu privire la cheltuielile de judecată