Ordonanța Tribunalului (Camera a șasea) din 26 noiembrie 2024.#Raf Verbeke și Elias Vlerick împotriva Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene.#Acțiune în anulare – Regulamentul (UE) 2024/1263 – Regulamentul (UE) 2024/1264 – Directiva (UE) 2024/1265 – Act legislativ – Act care presupune măsuri de executare – Lipsa afectării directe – Inadmisibilitate vădită – Cerere de «dialog constituțional» cu Curtea Constituțională belgiană – Necompetență vădită.#Cauza T-392/24.

Cauza T‑392/24

Raf VerbekeșiElias Vlerick

împotriva

Parlamentului Europeanși aConsiliului Uniunii Europene

Ordonanța Tribunalului (Camera a șasea) din 26 noiembrie 2024

„Acțiune în anulare – Regulamentul (UE) 2024/1263 – Regulamentul (UE) 2024/1264 – Directiva (UE) 2024/1265 – Act legislativ – Act care presupune măsuri de executare – Lipsa afectării directe – Inadmisibilitate vădită – Cerere de «dialog constituțional» cu Curtea Constituțională belgiană – Necompetență vădită”

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Noțiunea de act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE – Orice act cu aplicabilitate generală cu excepția actelor legislative – Regulamentele 2024/1263 și 2024/1264 – Regulamente adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară și, respectiv, cu procedura legislativă specială – Excludere

[art. 263 al patrulea paragraf și art. 289 alin. (1)-(3) TFUE; Regulamentul 2024/1263 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul 2024/1264 al Consiliului)

(a se vedea punctele 8-12)

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare directă – Criterii – Producerea directă de efecte juridice obligatorii asupra situației juridice a reclamantului – Inexistență – Inadmisibilitate vădită

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul 2024/1263 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 1 alin. (1) și (2); Regulamentul 2024/1264 al Consiliului; Directiva 2024/1265 a Consiliului, considerentul (8)]

(a se vedea punctele 17-25 și 27-29)

Rezumat

Sesizat cu o acțiune în anulare, pe care o respinge ca vădit inadmisibilă, Tribunalul aduce precizări cu privire la calitatea procesuală activă a reclamanților obișnuiți pentru a introduce o astfel de acțiune, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, împotriva unor acte juridice ale Uniunii Europene ai căror destinatari nu sunt și, mai precis, cu privire la condiția afectării directe.

Această acțiune era îndreptată împotriva Regulamentelor 2024/1263 ( 1 ) și 2024/1264 ( 2 ), precum și împotriva Directivei 2024/1265 ( 3 ) (denumite în continuare, împreună, „actele atacate”), care urmăresc reformarea cadrului de guvernanță economică a Uniunii în lumina obiectivelor de disciplină bugetară și de sustenabilitate a datoriei statelor membre.

Cu titlu subsidiar, reclamanții au sesizat Tribunalul cu o cerere de desfășurare a unui „dialog constituțional” cu Curtea Constituțională belgiană cu privire la punerea în aplicare de către autoritățile belgiene a actelor atacate, cerere pe care o respinge din cauza necompetenței sale vădite.

Aprecierea Tribunalului

Cu titlu introductiv, Tribunalul amintește că articolul 263 al patrulea paragraf TFUE distinge trei ipoteze în care o acțiune în anulare formulată de o persoană fizică sau juridică poate fi declarată admisibilă, și anume o acțiune împotriva unui act al cărui destinatar este sau care o privește direct și individual sau, atunci când este vorba despre un act normativ, dacă acesta o privește direct și nu presupune măsuri de executare.

Mai întâi, Tribunalul constată că, întrucât reclamanții nu sunt destinatarii actelor atacate, ei nu dispun de un drept la acțiune în temeiul primei ipoteze vizate.

În continuare, în ceea ce privește a treia ipoteză, pe care o examinează mai înainte, Tribunalul precizează că expresia „act normativ” nu include actele legislative, și anume actele care sunt adoptate în conformitate cu procedurile denumite „procedură legislativă ordinară” și „procedură legislativă specială” ( 4 ).

În această privință, el arată, pe de o parte, că Regulamentele 2024/1263 și 2024/1264 au fost adoptate potrivit procedurii legislative ordinare și, respectiv, celei speciale și, prin urmare, nu sunt acte normative și, pe de altă parte, că materializarea efectelor juridice ale Directivei 2024/1265 în privința reclamanților necesită măsuri de executare în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, și anume măsuri naționale de transpunere care pot face obiectul unui control jurisdicțional în fața instanțelor naționale.

Tribunalul concluzionează că reclamanții nu dispun de un drept la acțiune împotriva actelor atacate în temeiul celei de a treia ipoteze prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE.

În sfârșit, în ceea ce privește a doua ipoteză prevăzută la acest articol, Tribunalul subliniază că primul capăt de cerere prin care se solicită anularea actelor atacate nu ar putea fi declarat admisibil decât în măsura în care actele atacate i‑ar privi direct și individual pe reclamanți.

În acest sens, el arată că, pentru ca un reclamant obișnuit să fie vizat în mod direct de actul care face obiectul acțiunii, trebuie îndeplinite două condiții cumulative. Pe de o parte, măsura contestată trebuie să producă în mod direct efecte asupra situației sale juridice și, pe de altă parte, ea nu trebuie să lase nicio putere de apreciere destinatarilor însărcinați cu punerea sa în aplicare.

În ceea ce privește prima dintre aceste condiții, potrivit unei jurisprudențe constante, acțiunea în anulare prevăzută la articolul 263 TFUE este deschisă în privința tuturor dispozițiilor adoptate de instituții, indiferent de forma acestora, care urmăresc să producă efecte juridice obligatorii. Pentru a stabili dacă un act produce asemenea efecte și dacă, prin urmare, este susceptibil să facă obiectul unei astfel de acțiuni, este necesar să se aibă în vedere esența acestui act și să se evalueze efectele sale din perspectiva unor criterii obiective, cum este conținutul actului menționat, ținându‑se seama, dacă este cazul, de contextul adoptării acestuia din urmă, precum și de competențele instituției care este autoarea acestuia. Astfel, capacitatea unui act de a produce în mod direct efecte asupra situației juridice a unei persoane fizice sau juridice nu poate fi apreciată prin prisma simplului fapt că acest act are forma unei directive.

În speță, Tribunalul observă că actele atacate care urmăresc să reformeze cadrul de guvernanță economică al Uniunii, având în vedere obiectivele de disciplină bugetară și de sustenabilitate a datoriei statelor, se aplică statelor membre, în măsura în care prevăd un cadru de guvernanță economică a acestora, în special norme privind planurile bugetare și structurale naționale, procedura aplicabilă deficitelor excesive ale statelor membre care au adoptat moneda unică și cadrele bugetare ale statelor membre pentru a evita deficitele publice excesive.

Prin urmare, actele atacate nu sunt susceptibile să producă în mod direct efecte obligatorii asupra situației juridice proprii a reclamanților. Această concluzie este de altfel confirmată de afirmațiile reclamanților din cererea introductivă, întrucât aceștia nu identifică nicio dispoziție concretă a actelor atacate care ar putea produce efecte asupra situației lor juridice și niciun efect juridic concret asupra situației respective. În special, eventualele efecte invocate ale actelor atacate asupra gestionării și a drepturilor unei entități publice, precum orașul Gent (Belgia), nu pot constitui efecte care se produc în mod direct asupra situației lor juridice.

Tribunalul concluzionează că, întrucât condiția afectării directe nu este îndeplinită, reclamanții nu au calitate procesuală activă pentru introducerea unei acțiuni în anulare împotriva actelor atacate, în temeiul celei de a doua ipoteze prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE.

În consecință, Tribunalul respinge primul capăt de cerere ca fiind vădit inadmisibil, întrucât reclamanții nu își pot întemeia calitatea procesuală activă pentru introducerea unei acțiuni în anularea actelor atacate pe niciuna dintre ipotezele prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE.

( 1 ) Regulamentul (UE) 2024/1263 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2024 privind coordonarea eficientă a politicilor economice și supravegherea bugetară multilaterală și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului (JO L, 2024/1263).

( 2 ) Regulamentul (UE) 2024/1264 al Consiliului din 29 aprilie 2024 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv (JO L, 2024/1264).

( 3 ) Directiva (UE) 2024/1265 a Consiliului din 29 aprilie 2024 de modificare a Directivei 2011/85/UE privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre (JO L, 2024/1265).

( 4 ) Potrivit articolului 289 alineatele (1)-(3) TFUE.