Ordonanța Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 26 februarie 2026.#Christofer Edge împotriva Băncii Europene de Investiții.#Acțiune în anulare – Funcție publică – Personalul BEI – Termen de introducere a acțiunii – Articolul 41a din Regulamentul personalului BEI – Calculul termenelor – Inadmisibilitate.#Cauza T-267/24.

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE și pe articolul 50a din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, reclamantul, domnul Christofer Edge, solicită, pe de o parte, anularea deciziilor Băncii Europene de Investiții (BEI) din 4 și din 13 octombrie 2023 de respingere a cererilor de rambursare a cheltuielilor de școlarizare ale copiilor săi, precum și a deciziei BEI din 6 februarie 2024 de respingere a căilor de atac administrative împotriva acestor decizii și, pe de altă parte, obligarea BEI la plata sumei de 16400 de euro.

Prin contractul pe perioadă determinată din 22 noiembrie 2021, reclamantul, tatăl a doi copii, a fost recrutat de BEI în calitate de agent contractual.

El a introdus o cerere având ca obiect obținerea alocației școlare destinate să acopere cheltuielile de școlarizare ale fiicei sale celei mari pentru anul 2023/2024. Prin decizia din 4 octombrie 2023, BEI a respins această cerere. La 9 octombrie 2023, reclamantul a introdus o cale de atac administrativă împotriva acestei decizii.

La 13 octombrie 2023, BEI a decis să procedeze la recuperarea alocației școlare plătite anterior pentru fiica cea mică a reclamantului. La 28 noiembrie 2023, reclamantul a introdus o cale de atac administrativă împotriva acestei decizii.

Prin decizia din 6 februarie 2024, BEI a examinat împreună cele două căi de atac administrative ale reclamantului și le‑a respins.

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 17 mai 2024, reclamantul a introdus prezenta acțiune.

Reclamantul solicită în esență Tribunalului: – anularea deciziilor BEI din 4 și din 13 octombrie 2023, precum și din 6 februarie 2024; – obligarea BEI la plata cheltuielilor de școlarizare ale fiicelor sale, în cuantum de 16400 de euro; – obligarea BEI la plata cheltuielilor de judecată.

În cadrul excepției de inadmisibilitate, BEI solicită Tribunalului: – respingerea acțiunii ca vădit inadmisibilă; – obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În observațiile sale cu privire la excepția de inadmisibilitate, reclamantul solicită Tribunalului: – respingerea excepției de inadmisibilitate; – obligarea BEI la plata cheltuielilor de judecată, chiar dacă Tribunalul ar admite excepția de inadmisibilitate.

În temeiul articolului 130 alineatele (1) și (7) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, la cererea pârâtului, Tribunalul poate să se pronunțe asupra inadmisibilității sau asupra necompetenței fără a intra în dezbaterea fondului. În speță, întrucât BEI a solicitat pronunțarea cu privire la inadmisibilitate, Tribunalul, considerându‑se suficient de lămurit de înscrisurile de la dosar, decide să se pronunțe cu privire la această cerere fără continuarea procedurii.

În susținerea excepției de inadmisibilitate, BEI invocă două cauze de inadmisibilitate, întemeiate pe încălcarea: – articolului 56a alineatul (4) din Regulamentul de procedură; – articolului 41a din Regulamentul personalului BEI și a articolului 58 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.

În ceea ce privește a doua cauză de inadmisibilitate, BEI arată că acțiunea este vădit inadmisibilă dat fiind că cererea introductivă a fost formulată peste termen, cu încălcarea articolului 41a din Regulamentul personalului BEI, precum și a articolului 58 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.

Reclamantul susține că acțiunea sa este admisibilă în măsura în care, potrivit articolului 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de procedură, ziua în care intervine notificarea deciziei atacate nu ar trebui luată în considerare la calcularea termenului.

În această privință, din articolul 41a din Regulamentul personalului BEI reiese că litigiile dintre aceasta și membrii personalului său sunt aduse în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în termen de trei luni de la data notificării deciziei motivate de respingere a cererii de introducere a căii de atac.

Trebuie arătat că normele de calcul al termenelor prevăzute la articolul 58 din Regulamentul de procedură, invocate de părți, nu se aplică decât termenelor procedurale prevăzute de tratate, de Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și de Regulamentul de procedură însuși (a se vedea prin analogie Ordonanța din 13 martie 1998, Lonuzzo‑Murgante/Parlamentul, T‑247/97, EU:T:1998:55, punctul 35).

În lipsa unor precizări în Regulamentul personalului BEI cu privire la metoda de calcul al termenului prevăzut la articolul 41a din acest regulament, exprimat în luni și care curge de la notificarea deciziei atacate, este necesar să se aplice metoda care garantează oricărei părți beneficiul deplin al termenului, indiferent de ora la care a avut loc notificarea actului în discuție. În temeiul acesteia, în cazul unui termen pe zile, pe săptămâni, pe luni sau pe ani care începe să curgă de la momentul producerii unui eveniment sau al efectuării unui act, ziua producerii evenimentului sau a efectuării actului nu intră în calculul acelui termen.

Această metodă exprimă adagiul latin dies a quo non computatur in termino, care constituie o normă de drept recunoscută de numeroase sisteme juridice ale statelor membre (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 noiembrie 2004, Toeters și Verberk, C‑171/03, EU:C:2004:714, punctul 31).

Metoda menționată mai sus corespunde normei prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Convenția europeană privind calcularea termenelor, semnată la Basel la 16 mai 1972, potrivit căruia „termenele exprimate în zile, săptămâni, luni sau ani curg de la dies a quo, miezul nopții, până la dies ad quem, miezul nopții”.

Metoda enunțată la punctul 16 de mai sus corespunde de asemenea regulii utilizate pentru calcularea termenelor procedurale în regulamentele de procedură ale Curții și Tribunalului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 noiembrie 2004, Toeters și Verberk, C‑171/03, EU:C:2004:714, punctul 35), care este aplicabilă acțiunilor întemeiate pe articolul 91 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, în temeiul articolului 91 alineatul (5) din statutul menționat (a se vedea în acest sens Ordonanța din 13 martie 1998, Lonuzzo‑Murgante/Parlamentul, T‑247/97, EU:T:1998:55, punctele 33 și 36).

În sfârșit, metoda menționată corespunde normei prevăzute la articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor (JO 1971, L 124, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 16), aplicabil, în lipsa unor dispoziții contrare, pentru calcularea termenelor în actele Consiliului Uniunii Europene și ale Comisiei Europene (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 noiembrie 2004, Toeters și Verberk, C‑171/03, EU:C:2004:714, punctul 33).

În aplicarea metodei enunțate la punctul 16 de mai sus, din moment ce, în temeiul articolului 41a din Regulamentul personalului BEI, acțiunea trebuie introdusă la instanța Uniunii Europene în termen de trei luni de la data notificării, acest termen începe la sfârșitul zilei notificării, la miezul nopții, și expiră în ultima zi a perioadei de trei luni, la miezul nopții. Prin urmare, acesta expiră la sfârșitul zilei care, în luna indicată în termen, are aceeași cifră ca ziua care a determinat curgerea termenului, și anume ziua notificării (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 ianuarie 1987, Misset/Consiliul, 152/85, EU:C:1987:10, punctul 8, și Ordonanța din 17 mai 2002, Germania/Parlamentul și Consiliul, C‑406/01, EU:C:2002:304, punctul 14).

În plus, trebuie arătat că norma prevăzută la articolul 60 din Regulamentul de procedură, potrivit căreia termenele procedurale se prelungesc pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu zece zile, se aplică tuturor termenelor procedurale, cu excepția cazului în care regulamentul menționat prevede altfel. Prin urmare, aceasta se aplică și termenelor referitoare la litigiile dintre BEI și membrii personalului său care sunt aduse în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în temeiul articolului 41a din Regulamentul personalului BEI.

În speță, este cert că decizia BEI de respingere a căilor de atac administrative a fost notificată reclamantului la 6 februarie 2024. Termenul prevăzut la articolul 41a din Regulamentul personalului BEI a început, așadar, să curgă la 6 februarie la miezul nopții sau, cu alte cuvinte, la 7 februarie 2024, la ora 00:00, și a expirat trei luni mai târziu, și anume la 6 mai 2024, la miezul nopții. Acest termen este majorat cu termenul invariabil pentru considerente de distanță de zece zile prevăzut la articolul 60 din Regulamentul de procedură. Prin urmare, reclamantul trebuia să introducă acțiunea în data de 16 mai 2024 înainte de miezul nopții.

În observațiile sale, reclamantul invocă o aplicare coroborată a articolului 58 alineatul (1) litera (a) și a articolului 58 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de procedură, care ar conduce la expirarea termenului la 17 mai 2024. Acest calcul al reclamantului, independent de faptul că se întemeiază pe articolul 58 din Regulamentul de procedură, care nu este aplicabil în speță, echivalează cu a‑i acorda un termen de trei luni și o zi, ceea ce nu este conform cu litera articolului 41a din Regulamentul personalului BEI.

Din considerațiile care precedă rezultă că cererea introductivă, introdusă la 17 mai 2024, este tardivă și că acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la prima cauză de inadmisibilitate.

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

Întrucât reclamantul a căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligat să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de BEI, conform concluziilor acesteia din urmă.

ORDONANȚA TRIBUNALULUI(Camera a patra, judecând în complet de cinci judecători)

26 februarie 2026 ( *1 )

Ordonanță

Istoricul cauzei

Concluziile părților

În drept

Cu privire la cheltuielile de judecată