Ordonanța Tribunalului (Camera a treia) din 11 februarie 2025.#Corinne Reverbel împotriva Comisiei Europene.#Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Documente privind producția de vaccinuri împotriva COVID-19 – Refuz implicit al accesului – Decizie explicită adoptată după introducerea acțiunii – Nepronunțare asupra fondului.#Cauza T-178/24.

Cauza T‑178/24

Corinne Reverbel

împotriva

Comisiei Europene

Ordonanța Tribunalului (Camera a treia) din 11 februarie 2025

„Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Documente privind producția de vaccinuri împotriva COVID-19 – Refuz implicit al accesului – Decizie explicită adoptată după introducerea acțiunii – Nepronunțare asupra fondului”

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a acționa – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii implicite de respingere de către o instituție a unei cereri de acces la documente – Decizie revocată în urma adoptării unei decizii explicite ulterioare de către instituție – Reclamant care a introdus o acțiune împotriva acestei din urmă decizii – Dispariția interesului de a acționa

(art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 și 8)

(a se vedea punctele 21-24)

Acte ale instituțiilor – Revocare – Condiții – Termen rezonabil – Domeniu de aplicare – Decizie explicită de confirmare care atrage după sine revocarea unei decizii implicite a unei cereri de confirmare a accesului la documente – Excludere – Act revocat generator de drept – Inexistență – Risc ca instituția să se sustragă oricărui control jurisdicțional – Inexistență

(Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 și 8)

(a se vedea punctele 31-33)

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a acționa – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii a unei instituții prin care se acordă un acces mai larg la documentele în litigiu, ulterioară unei decizii de respingere a unei cereri de acces la respectivele documente – Efecte – Asimilare cu o revocare a respectivei decizii de respingere, în lipsa unei revocări exprese – Inexistență

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 și 8)

(a se vedea punctul 35)

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a acționa – Necesitatea existenței unui interes născut și actual – Temeiul unei eventuale acțiuni în despăgubire – Condiții

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

(a se vedea punctul 38)

Rezumat

Sesizat cu o acțiune în anulare, pe care o respinge printr‑o ordonanță de nepronunțare asupra fondului prin care constată că acțiunea a rămas fără obiect, Tribunalul se întemeiază pe distincția dintre, pe de o parte, o ipoteză de revocare a actului contestat în cazul adoptării unei decizii explicite de respingere care confirmă decizia implicită anterioară și, pe de altă parte, o ipoteză de caducitate ca urmare a accesului la documentele solicitate. Această distincție permite delimitarea mai clară a domeniului de aplicare al jurisprudenței referitoare la persistența obiectului litigiului pentru a evita repetarea nelegalității reproșate sau pentru a facilita eventuale acțiuni în despăgubire, aceasta fiind aplicabilă numai în a doua ipoteză.

Reclamanta, doamna Corinne Reverbel, solicitase Comisiei Europene accesul la mai multe documente ( 1 ) în legătură cu producția de vaccinuri împotriva COVID-19. Comisia a răspuns la această cerere acordând un acces parțial la un raport de evaluare al Agenției Europene pentru Medicamente (EMA). Ulterior, reclamanta a formulat o cerere de confirmare ( 2 ). În lipsa unui răspuns la această cerere în termenele prevăzute ( 3 ), reclamanta a introdus prezenta acțiune solicitând anularea deciziei implicite a Comisiei de respingere a cererii sale de confirmare (denumită în continuare „decizia atacată”).

După introducerea acțiunii menționate, Comisia a adoptat, ca răspuns la cererea de confirmare, o decizie explicită de confirmare ( 4 ). Prin această decizie, Comisia a acordat un acces parțial mai larg la raportul EMA și a confirmat explicit în rest respingerea cererii de confirmare a reclamantei.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, în ceea ce privește respingerea explicită a cererii de confirmare, Tribunalul statuează că adoptarea unei decizii explicite de confirmare, întrucât respinge cererea reclamantei, are ca efect revocarea parțială a deciziei atacate și a făcut deci, în această privință, ca prezenta acțiune prin care se urmărește anularea deciziei atacate să rămână fără obiect.

Astfel, Tribunalul amintește că o instituție, prin adoptarea unei decizii explicite de respingere a unei cereri de confirmare a accesului la documente, revocă decizia implicită de respingere a acestei cereri. Această revocare a actului contestat, având în vedere caracterul său retroactiv, face ca acțiunea să rămână fără obiect. Într‑o astfel de ipoteză, examinarea unei acțiuni împotriva unei decizii implicite nu se poate justifica nici prin obiectivul de a evita repetarea nelegalității reproșate, nici prin obiectivul de a facilita eventuale acțiuni în despăgubire, obiectivele menționate putând fi atinse prin examinarea unei acțiuni împotriva deciziei explicite.

Acesta adaugă că revocarea retroactivă a unui act administrativ nelegal generator de drept trebuie să intervină într‑un termen rezonabil. Cu toate acestea, decizia atacată, care este o decizie de respingere a cererii reclamantei, nu constituie în privința acesteia un act generator de drepturi. În plus, condiția potrivit căreia revocarea unui act depinde de nelegalitatea acestuia se aplică în domenii în care trebuie să se evite ca o astfel de revocare să permită unei instituții să se sustragă oricărui control jurisdicțional. Or, adoptarea unei decizii de confirmare explicite nu conduce la un astfel de risc. Dimpotrivă, aceasta îi permite solicitantului să cunoască motivele respingerii de către instituție a cererii sale.

În consecință, reclamanta nu mai are interesul de a obține anularea respingerii implicite a cererii sale de confirmare a accesului la documente întrucât această decizie implicită a fost confirmată ulterior printr‑o decizie explicită de respingere.

În al doilea rând, în ceea ce privește accesul parțial mai larg la raportul EMA acordat de Comisie, Tribunalul amintește că simpla acordare a accesului la documentele în litigiu ulterioară respingerii unei cereri, fără ca instituția, prin adoptarea unei revocări exprese, să își recunoască eroarea, nu poate fi considerată o revocare.

Acesta precizează în această privință că o caducitate a deciziilor atacate, survenită după introducerea acțiunii, nu atrage, prin ea însăși, obligația ca Tribunalul să constate lipsa necesității de a se pronunța pentru lipsa obiectului sau pentru lipsa interesului de a acționa la data pronunțării hotărârii.

Prin urmare, reclamanta poate, așadar, să își păstreze interesul de a obține anularea deciziei atacate în scopul formulării unei eventuale acțiuni în răspundere în măsura în care accesul parțial mai larg la raportul EMA i‑a fost acordat abia la momentul adoptării deciziei explicite de confirmare.

Cu toate acestea, reclamanta nu poate justifica interesul de a acționa prin simpla invocare a posibilității de a introduce în viitor o acțiune având ca obiect repararea prejudiciului, fără a indica elemente concrete referitoare la consecințele nelegalității invocate asupra situației sale și la natura prejudiciului pe care pretinde că l‑a suferit și a cărui reparare ar fi fost obținută printr‑o asemenea acțiune. Or, Tribunalul constată că reclamanta nu furnizează niciun element concret în acest sens.

În consecință, ea nu are vreun temei să se opună nepronunțării asupra fondului pentru motivul că o eventuală constatare a nelegalității deciziei atacate i‑ar permite ulterior să introducă o acțiune în despăgubire având ca obiect repararea prejudiciului care i‑ar fi fost cauzat prin această decizie.

( 1 ) În temeiul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

( 2 ) În temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

( 3 ) Prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

( 4 ) În temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.