Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 3 septembrie 2025 (Extras).#Juan Costa Pujadas împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Desen sau model industrial al Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model industrial al Uniunii Europene înregistrat ce reprezintă un variator de viteză – Motiv de nulitate – Lipsa caracterului individual – Caracteristici vizibile ale unei piese a unui produs complex – Noțiunile de «utilizare normală» și de «vizibilitate» – Articolul 4 alineatele (2) și (3) și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 – Sarcina probei.#Cauza T-331/24.

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul, Juan Costa Pujadas, solicită anularea Deciziei Camerei a treia de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 19 aprilie 2024 (cauza R 1315/2023‑3) (denumită în continuare „decizia atacată”).

La 19 ianuarie 2022, intervenienta, Yasunimotor, SL, a depus la EUIPO o cerere de declarare a nulității desenului sau modelului industrial al Uniunii Europene înregistrat în urma unei cereri depuse la 25 mai 2005 și reprezentat în imaginile următoare: 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6 1.7

Produsul la care urmează să se aplice desenul sau modelul industrial a cărui nulitate a fost solicitată face parte din clasele 12-11 și 12-16 în sensul Aranjamentului de la Locarno din 8 octombrie 1968 privind clasificarea internațională a desenelor și modelelor industriale, cu modificările ulterioare, și corespundea următoarei descrieri: „Motociclete” (denumit în continuare „motociclete”).

Motivul invocat în susținerea cererii de declarare a nulității era cel prevăzut la articolul 25 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale ale Uniunii Europene (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70), în versiunea anterioară intrării în vigoare a Regulamentului (UE) 2024/2822 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2024 (JO L, 2024/2822), coroborat cu articolul 4 alineatul (2) și cu articolul 8 alineatul (1) din același regulament.

Cererea de declarare a nulității se întemeia pe lipsa noutății și a caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat, în special din cauza faptului că piesa căreia i se aplică desenul sau modelul industrial menționat, odată aplicată, nu ar rămâne vizibilă la o utilizare normală a acestui produs.

La 26 aprilie 2023, divizia de anulare a admis cererea de declarare a nulității.

La 23 iunie 2023, reclamantul a formulat o cale de atac la EUIPO împotriva deciziei diviziei de anulare.

Prin decizia atacată, camera de recurs a respins calea de atac pentru motivul că reclamantul nu a furnizat elemente de probă convingătoare care să permită infirmarea concluziilor diviziei de anulare potrivit cărora partea din variatorul de viteză care face obiectul desenului sau modelului industrial contestat, odată integrată în produsul complex, nu este vizibilă în mod clar la utilizarea normală a acestuia, după cum impune însă articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002, în versiunea sa anterioară, coroborat cu articolul 4 alineatul (2) din același regulament.

Reclamantul solicită Tribunalului: – anularea deciziei atacate; – obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

EUIPO solicită Tribunalului: – respingerea acțiunii; – obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cazul convocării la o ședință.

Intervenienta solicită Tribunalului: – respingerea acțiunii; – obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În decizia atacată, în ceea ce privește montajul interior al variatorului de viteză, camera de recurs a arătat că, deși desenul sau modelul industrial contestat aplicat variatorului de viteză montat în poziție de montaj interior este parțial vizibil în anumite imagini, în special în ilustrația 6, variatorul menționat nu era însă vizibil în mod clar la utilizarea normală a motocicletei, acesta fiind acoperit de platoul conic fix, care nu face parte din desenul sau modelul industrial contestat.

Pentru a ajunge la concluzia menționată la punctul 56 de mai sus, pe de o parte, camera de recurs a subliniat că, deși piesa unui produs complex nu trebuie să fie vizibilă în permanență la utilizarea normală a produsului respectiv, ea trebuie totuși să fie vizibilă „în ansamblul său” la un moment dat. Aceasta a considerat astfel că divizia de anulare a concluzionat în mod întemeiat că, din unghiul de vedere lateral obișnuit al motocicletei, variatorul de viteză corespunzător desenului sau modelului industrial contestat, în poziția de montaj interior, era practic invizibil pentru un observator extern. În ceea ce privește imaginile suplimentare disponibile, camera de recurs a arătat că variatorul de viteză nu era decât parțial vizibil și că reclamantul nu a demonstrat că la un moment oarecare al utilizării normale a motocicletei era posibil să se observe variatorul menționat „în întregime”.

Pe de altă parte, achiesând la concluziile diviziei de anulare, camera de recurs a arătat de asemenea că reclamantul nu a demonstrat că era posibil să perceapă suficient de clar și detaliat contururile și alte caracteristici estetice ale variatorului respectiv pentru a aprecia, de exemplu, caracterul individual al acestuia. Ea a adăugat că elementele de probă confirmă pur și simplu că alte elemente mecanice care nu fac parte din desenul sau modelul industrial contestat, cum este platoul conic fix, nu permit ca partea variatorului de viteză la care se aplică desenul sau modelul industrial contestat să se vadă suficient de clar.

Camera de recurs a concluzionat, așadar, că reclamantul nu a furnizat probe suficiente pentru a infirma concluzia diviziei de anulare potrivit căreia desenul sau modelul industrial contestat, aplicat la un variator de viteză în poziție de montaj interior, nu îndeplinea condiția de vizibilitate care decurge din articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 la utilizarea normală a motocicletei.

În primul rând, reclamantul arată că, la interpretarea articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002, camera de recurs a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că variatorul de viteză trebuie să fie vizibil în totalitate la un moment dat. Acesta susține că chiar și o vizibilitate parțială a desenului sau modelului industrial contestat la un moment dat al utilizării sale poate îndeplini condiția privind vizibilitatea prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002.

În al doilea rând, reclamantul contestă aprecierea camerei de recurs cu privire la vizibilitatea desenului sau modelului industrial contestat atunci când o motocicletă de competiție dispune de un variator de viteză în poziție de montaj interior, în măsura în care camera de recurs ar fi luat în considerare numai unghiul de vedere lateral, în condițiile în care, la utilizarea normală a motocicletei menționate, utilizatorul sau observatorul extern nu este limitat la acest unghi de vedere. Unghiul de vedere „oblic”, utilizat cu ocazia inspecției motocicletei, ar fi de asemenea obișnuit și ar permite ca variatorul de viteză să se vadă într‑un mod mai precis.

EUIPO achiesează la interpretarea articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 invocată de reclamant. Condiția vizibilității poate fi îndeplinită, în opinia sa, chiar dacă desenul sau modelul industrial al Uniunii Europene nu este vizibil în întregime, ci doar parțial, și anume pe toată durata utilizării produsului complex sau chiar numai la un moment dat. EUIPO consideră însă că această eroare nu are incidență asupra legalității deciziei atacate, în măsura în care camera de recurs a considerat de asemenea, în mod întemeiat, că nu era posibil să se distingă suficient de clar și detaliat părțile vizibile ale desenului sau modelului industrial contestat atunci când este aplicat la un variator de viteză în poziție de montaj interior, în vederea aprecierii, de exemplu, a caracterului său individual. Prin urmare, EUIPO consideră că, pentru acest motiv, camera de recurs a concluzionat în mod corect că, în orice caz, cerința vizibilității de la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 nu era îndeplinită.

Intervenienta susține că, atunci când o motocicletă este echipată cu un variator de viteză în poziție de montaj interior, corpul variatorului respectiv este orientat spre interior, astfel încât nu este suficient de vizibil, deși nu este complet ascuns. Aceasta contestă argumentul reclamantului potrivit căruia vizibilitatea poate fi îmbunătățită cu un unghi de vedere oblic. Chiar și în acest caz, vizibilitatea ar rămâne minimă, împiedicând obținerea unei impresii globale a variatorului de viteză. În ceea ce privește aspectul dacă articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 impune o vizibilitate completă a desenului sau modelului industrial al Uniunii Europene, intervenienta arată că această dispoziție impune o vizibilitate într‑un anumit moment al utilizării normale, astfel încât să se poată aprecia toate caracteristicile esențiale ale desenului sau modelului industrial respectiv și să se poată obține o impresie globală a acestuia.

În primul rând, trebuie analizat dacă, după cum susțin reclamantul și EUIPO, atunci când a considerat, la punctul 65 din decizia atacată, că piesa la care urmează să se aplice desenul sau modelul industrial contestat trebuie să fie vizibilă „în ansamblul său” la un moment dat, la utilizarea normală a produsului complex, camera de recurs a săvârșit o eroare de drept.

În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, în versiunea anterioară intrării în vigoare a Regulamentului 2024/2822, un desen sau un model industrial este protejat printr‑un desen sau model industrial comunitar numai dacă are caracter individual și de noutate. În plus și așa cum s‑a amintit la punctul 14 de mai sus, din cuprinsul articolului 4 alineatul (2) din același regulament reiese că un desen sau un model industrial al Uniunii Europene aplicat unui produs sau încorporat într‑un produs care constituie o piesă a unui produs complex este considerat ca având un caracter individual și de noutate numai dacă, pe de o parte, după încorporarea în produsul complex, piesa rămâne vizibilă la o utilizare normală a produsului [articolul 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat] și dacă, pe de altă parte, caracteristicile vizibile ale piesei îndeplinesc, fiecare în parte, condițiile de noutate și de caracter individual [articolul 4 alineatul (2) litera (b) din același regulament]. Este vorba în speță despre două condiții cumulative, după cum demonstrează utilizarea conjuncției „și”. Astfel, din coroborarea acestor două condiții reiese că, pentru ca un asemenea desen sau model industrial al Uniunii Europene să fie protejat, trebuie ca piesa la care este aplicat să fie vizibilă la utilizarea normală a produsului complex în cauză, fără a se impune însă ca piesa respectivă să fie în întregime vizibilă.

Astfel, numai „caracteristicile vizibile” ale piesei la care se aplică desenul sau modelul industrial al Uniunii Europene menționat trebuie să îndeplinească, „luate separat”, condițiile de noutate și de caracter individual. Prin urmare, caracteristicile invizibile ale piesei menționate nu sunt luate în considerare la aprecierea caracterului de noutate și individual al desenului sau modelului industrial al Uniunii Europene în cauză și, în consecință, nu pot face obiectul protecției în temeiul Regulamentului nr. 6/2002.

O vizibilitate parțială a piesei în cauză, odată aplicată produsului complex, la o utilizare normală a acestui produs, nu exclude, așadar, protecția caracteristicilor vizibile ale desenului sau modelului industrial respectiv, cu condiția ca acestea să îndeplinească, luate separat, condițiile de noutate și de caracter individual.

Interpretarea potrivit căreia piesa trebuie să fie vizibilă „în întregime” la un moment dat al utilizării normale a produsului în cauză riscă să lipsească de sens articolul 4 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002, care nu vizează toate caracteristicile piesei, ci numai caracteristicile sale vizibile, ceea ce implică faptul că celelalte caracteristici ale acesteia pot rămâne invizibile.

Această concluzie este confirmată de considerentul (12) din Regulamentul nr. 6/2002, care precizează că „[p]rotecția nu trebuie extinsă asupra pieselor care nu sunt vizibile la o utilizare normală a produsului și nici asupra caracteristicilor unei piese care nu sunt vizibile după montarea acesteia sau asupra caracteristicilor unor piese care, luate separat, nu îndeplinesc cerințele de noutate și de caracter individual. Caracteristicile unui desen sau model care sunt excluse de la protecție pentru aceste motive nu trebuie luate în considerare, în consecință, pentru a evalua dacă alte caracteristici ale acelui desen sau model îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de protecție”.

Considerentul (12) al Regulamentului nr. 6/2002 are astfel în vedere în mod clar ipoteza în care numai anumite caracteristici ale unei piese sunt vizibile la o utilizare normală a produsului și în care acestea pot face obiectul unei protecții, cu condiția ca ele să îndeplinească, luate separat, cerințele privind noutatea și caracterul individual.

De asemenea, Curtea a statuat deja că această limitare a protecției juridice a desenelor sau modelelor industriale la caracteristicile vizibile ale piesei componente în cauză se explică prin faptul că aspectul exterior al acestei piese decurge exclusiv din acestea. O asemenea interpretare își găsește susținere în economia Regulamentului nr. 6/2002, precum și în obiectivul urmărit de articolul 4 alineatul (2) din acest regulament. Astfel, protecția unui desen sau model industrial în temeiul acestui regulament este valabilă doar pentru caracteristicile care determină aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a unui produs (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 16 februarie 2023, Monz Handelsgesellschaft International,C‑472/21, EU:C:2023:105, punctele 42 și 43).

Camera de recurs a săvârșit, așadar, o eroare de drept atunci când a considerat, la punctul 65 din decizia atacată, că variatorul de viteză la care se aplica desenul sau modelul industrial contestat trebuia să fie vizibil „în ansamblul său” la un moment dat în cadrul utilizării normale a produsului complex la care se aplică acest variator și, la punctul 67 din această decizie, că reclamantul nu a demonstrat că, în vreun moment al utilizării normale a motocicletei, era posibil să se distingă „în întregime” variatorul de viteză, în poziție de montaj interior, la care era aplicat desenul sau modelul industrial contestat.

În al doilea rând, trebuie analizat dacă această eroare de drept determină nelegalitatea deciziei atacate.

O astfel de eroare de drept poate conduce la anularea deciziei atacate numai dacă a avut o influență asupra concluziei reținute de camera de recurs [a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 iunie 2015, Giovanni Cosmetics/OAPI – Vasconcelos & Gonçalves (GIOVANNI GALLI), T‑559/13, EU:T:2015:353, punctul 135 (nepublicat) și jurisprudența citată].

Trebuie subliniat, așa cum arată EUIPO, că, însușindu‑și analiza diviziei de anulare, camera de recurs a considerat de asemenea că, chiar ținând seama de vizibilitatea parțială a variatorului de viteză în poziție de montaj interior, nu era posibil să se distingă suficient de clar și detaliat contururile și alte caracteristici estetice ale desenului sau modelului industrial contestat în vederea examinării caracterului lor de noutate și individual.

În această privință, reiese din jurisprudență că este necesar ca partea unui produs sau piesa unui produs complex care face obiectul protecției să fie vizibilă și delimitată prin caracteristici care constituie aspectul său special, și anume prin linii, contururi, culori, forme sau chiar printr‑o textură specială. Aceasta presupune ca aspectul exterior al părții respective a unui produs sau al piesei respective a unui produs complex să fie capabil, prin el însuși, să producă o impresie globală și să nu poată dispărea complet în produs în ansamblu (Hotărârea din 28 octombrie 2021, Ferrari,C‑123/20, EU:C:2021:889, punctul 50).

După cum reclamantul a admis în ședință, dintr‑un unghi de vedere lateral, variatorul de viteză în poziție de montaj interior este practic invizibil, în condițiile în care este acoperit de platoul conic fix, care nu face parte din desenul sau modelul industrial contestat, astfel cum a arătat camera de recurs la punctul 66 din decizia atacată. Reclamantul a confirmat de asemenea că, dintr‑un unghi de vedere „oblic”, de exemplu atunci când utilizatorul inspectează motocicleta înainte de a o porni, vizibilitatea variatorului de viteză în poziție de montaj interior este doar parțială.

În această privință, mai întâi trebuie respins argumentul reclamantului potrivit căruia camera de recurs s‑a limitat să ia în considerare unghiul de vedere lateral al motocicletei pentru a aprecia vizibilitatea variatorului de viteză, în condițiile în care există alte unghiuri de vedere, în special unghiul de vedere oblic, care permite să se observe cu mai multă precizie variatorul de viteză menționat.

Desigur, Curtea a statuat că vizibilitatea unei piese aplicate la produsul complex trebuie apreciată din punctul de vedere al utilizatorului final al acestui produs, precum și din cel al unui observator extern (Hotărârea din 16 februarie 2023, Monz Handelsgesellschaft International,C‑472/21, EU:C:2023:105, punctele 46 și 56), astfel încât, după cum susține în mod întemeiat reclamantul, pot fi relevante, după caz, diferite unghiuri de vedere pentru determinarea gradului de vizibilitate a unei astfel de piese la utilizarea normală a produsului complex la care aceasta este aplicată.

Cu toate acestea, pe de o parte, trebuie constatat că respectiva cameră de recurs a ținut seama de unghiurile de vedere suplimentare menționate de reclamant, după cum reiese în mod expres din cuprinsul punctului 67 din decizia atacată.

Pe de altă parte, nu este mai puțin adevărat că elementele de probă furnizate de reclamant nu demonstrează, nici dintr‑un unghi de vedere lateral, nici dintr‑un unghi de vedere oblic, că contururile și alte caracteristici vizibile ale variatorului de viteză în poziție de montaj interior se disting, la o utilizare normală a unei motociclete de concurs, în mod suficient de clar și detaliat pentru a permite aprecierea caracterului lor nou și individual.

Astfel, elementele de probă prezentate, în special ilustrațiile 3 și 6, care arată un montaj interior al piesei în cauză, nu permit să se distingă caracteristicile desenului sau modelului industrial contestat ce constituie aspectul său specific, după cum impune jurisprudența citată la punctul 76 de mai sus. În realitate, părțile vizibile ale variatorului de viteză în poziție de montaj interior sunt complet integrate în produsul de ansamblu și nu sunt capabile, prin ele însele, să producă o impresie globală.

În consecință, camera de recurs a concluzionat, fără a săvârși o eroare de apreciere, că părțile vizibile ale variatorului de viteză în poziție de montaj interior nu permiteau să se distingă în mod suficient de clar și detaliat contururile și alte caracteristici ale desenului sau modelului industrial contestat, astfel încât condiția de vizibilitate prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 nu era îndeplinită.

Eroarea săvârșită de camera de recurs la interpretarea articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002, menționată la punctul 72 de mai sus, nu are, așadar, nicio influență asupra concluziei la care aceasta a ajuns în decizia atacată.

Prin urmare, este necesar să se respingă ca nefondată a treia critică a reclamantului și, pe cale de consecință, motivul unic și acțiunea în totalitate. [omissis]

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)

3 septembrie 2025 ( *1 )

Hotărâre ( 1 )

Istoricul cauzei

Concluziile părților

În drept

Cu privire la a treia critică, întemeiată pe erori de drept și de apreciere referitoare la condiția vizibilității prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002