Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 9 iulie 2025.#Bouwbenodigdheden Hoogeveen BV împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Marcă a Uniunii Europene – Procedură de decădere – Marca Uniunii Europene verbală BIENENBEISSER – Utilizare efectivă a mărcii – Articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 – Dovada utilizării efective – Utilizare pentru produsele pentru care este înregistrată marca – Rolul Clasificării de la Nisa – Categorie omogenă de produse – Hote de aerisire – Obligația de motivare.#Cauza T-144/24.

Cauza T‑144/24

Bouwbenodigdheden Hoogeveen BV

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 9 iulie 2025

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de decădere – Marca Uniunii Europene verbală BIENENBEISSER – Utilizare efectivă a mărcii – Articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 – Dovada utilizării efective – Utilizare pentru produsele pentru care este înregistrată marca – Rolul Clasificării de la Nisa – Categorie omogenă de produse – Hote de aerisire – Obligația de motivare”

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de decădere – Lipsa utilizării efective a mărcii – Dovada utilizării – Utilizare efectivă – Noțiune – Criterii de apreciere – Cerința unor elemente de probă concrete și obiective

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 18 alin. (1) și art. 58 alin. (1) lit. (a)]

(a se vedea punctele 16, 17 și 25)

Marcă a Uniunii Europene – Depunerea cererii de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene – Identificarea produselor sau a serviciilor vizate de marcă – Utilizarea indicațiilor generale din titlurile claselor din Clasificarea de la Nisa – Conținut

(a se vedea punctele 26-29)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de decădere – Lipsa utilizării efective a mărcii – Dovada utilizării – Utilizare parțială – Incidență – Noțiunea de parte dintre produsele sau serviciile vizate de înregistrare – Categorie omogenă de produse sau servicii – Noțiune

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 18 alin. (1) lit. (a) și art. 58 alin. (2)]

(a se vedea punctele 33-39)

Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Nemotivare sau insuficiența motivării – Examinare din oficiu de către instanță

(art. 263 și 296 TFUE)

(a se vedea punctul 42)

Rezumat

Prin hotărârea sa, Tribunalul se pronunță cu privire la obligația de motivare care revine camerelor de recurs ale Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) atunci când, în cadrul unei proceduri de decădere, titularul mărcii în cauză prezintă argumente precise și susținute potrivit cărora produsele desemnate de această marcă fac parte din aceeași categorie sau subcategorie omogenă de produse, deși aparțin unor clase diferite din Clasificarea de la Nisa ( 1 ), astfel încât ar fi suficient să se demonstreze utilizarea mărcii respective numai pentru produse din una dintre aceste clase pentru ca marca să fie menținută.

Începând cu anul 2010, Bouwbenodigdheden Hoogeveen BV, reclamanta, este titulara mărcii Uniunii Europene verbale BIENENBEISSER, înregistrată pentru materiale de construcții metalice și pentru materiale de construcții nemetalice din clasele 6 și, respectiv, 19 în sensul Aranjamentului de la Nisa.

În anul 2021, Sören Pürschel a formulat o cerere de decădere ( 2 ) din drepturile asupra acestei mărci pentru toate produsele pentru care fusese înregistrată. Divizia de anulare a EUIPO a admis în parte această cerere și a pronunțat decăderea din drepturile asupra mărcii menționate pentru anumite produse din clasa 6 și pentru toate produsele din clasa 19.

Prin urmare, reclamanta a introdus o cale de atac în fața camerei de recurs a EUIPO prin care a solicitat anularea acestei decizii, în măsura în care a fost declarată decăzută din drepturile sale asupra mărcii contestate pentru „materiale nemetalice pentru construcții, inclusiv […] hote de aerisire” care fac parte din clasa 19. Cu toate acestea, camera de recurs a EUIPO a respins această cale de atac.

În acest context, Tribunalul a fost sesizat cu o cerere de anulare în parte a deciziei camerei de recurs, în ceea ce privește hotele de aerisire nemetalice.

Aprecierea Tribunalului

Cu titlu introductiv, Tribunalul amintește că, pentru a aprecia dacă o marcă a făcut obiectul unei utilizări efective „pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta este înregistrată”, trebuie să se stabilească, în primul rând, întinderea protecției mărcii în cauză și, în al doilea rând, tipul de produse sau de servicii pentru care aceasta din urmă a fost efectiv utilizată pe piață în perioada relevantă pentru a verifica dacă acest tip de produse sau de servicii este inclus în întinderea protecției mărcii menționate.

În primul rând, în ceea ce privește determinarea întinderii protecției unei mărci, Tribunalul arată că, deși Clasificarea de la Nisa nu are decât un caracter administrativ, camera de recurs poate recurge la aceasta pentru a determina domeniul de aplicare sau chiar semnificația produselor pentru care a fost înregistrată o marcă. În special, atunci când modul de redactare a produselor sau a serviciilor pentru care este înregistrată o marcă este de o asemenea generalitate încât poate acoperi produse sau servicii foarte diferite, nu este exclus să se ia în considerare, în vederea interpretării sau ca indiciu de precizie în ceea ce privește desemnarea acestor produse sau servicii, clasele pe care solicitantul acestei mărci le‑a ales din Clasificarea de la Nisa. În acest scop, titlurile produselor vizate de marca menționată trebuie interpretate din punct de vedere sistematic, în raport cu logica și cu sistemul inerent Clasificării de la Nisa, ținând seama în același timp de descrierile și de notele explicative ale claselor, care sunt relevante pentru a determina natura și destinația produselor pentru care a fost înregistrată marca.

Prin urmare, în speță, Tribunalul arată că camera de recurs putea, fără a săvârși o eroare, să recurgă la Clasificarea de la Nisa și la notele explicative ale acesteia pentru a determina întinderea protecției mărcii contestate și să observe că clasa 6 cuprinde materialele de construcție metalice, în timp ce clasa 19 cuprinde materialele de construcție nemetalice.

În al doilea rând, în ceea ce privește determinarea tipului de produse sau de servicii pentru care marca în cauză a fost utilizată efectiv, Tribunalul observă că reclamanta nu a utilizat marca sa decât pentru o parte dintre produsele pentru care a fost înregistrată. În această privință, el amintește că, în cazul în care cauza de decădere nu există decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile vizate de marcă, titularul acesteia nu este declarat decăzut din drepturi decât pentru produsele sau serviciile respective ( 3 ).

Pe de o parte, în ceea ce privește noțiunea de „parte a produselor sau serviciilor”, Tribunalul arată că un consumator care dorește să achiziționeze un produs sau un serviciu dintr‑o categorie care a fost definită într‑un mod deosebit de precis și delimitat, în interiorul căreia nu este posibil să se opereze diviziuni semnificative, va asocia cu marca în cauză toate produsele sau serviciile care aparțin acestei categorii. În aceste împrejurări, este suficient să se impună titularului mărcii să facă dovada utilizării sale efective pentru o parte dintre produsele sau serviciile care aparțin acestei categorii omogene. În schimb, dacă este vorba despre produse sau servicii reunite în cadrul unei categorii largi, care poate fi împărțită în mai multe subcategorii autonome, este necesar să se impună titularului mărcii să facă dovada utilizării efective a acestei mărci pentru fiecare dintre aceste subcategorii autonome. În aceste condiții, Tribunalul amintește că noțiunea de „utilizare parțială” nu trebuie să aibă ca efect privarea titularului mărcii de orice protecție pentru produse care, fără a fi identice cu cele pentru care a putut dovedi o utilizare efectivă, nu sunt fundamental diferite de acestea. În consecință, noțiunea de „parte dintre produse sau servicii” nu se poate referi la toate formele de comercializare a produselor sau a serviciilor similare, ci doar la produse sau servicii suficient de distincte pentru a putea constitui categorii sau subcategorii coerente.

Pe de altă parte, în ceea ce privește problema dacă produsele fac parte dintr‑o categorie omogenă de produse care nu este susceptibilă să fie subdivizată, Tribunalul subliniază că, în măsura în care consumatorul caută înainte de toate un produs sau un serviciu care să poată răspunde nevoilor sale specifice, finalitatea sau destinația produsului ori a serviciului este esențială în orientarea alegerii sale. Prin urmare, acest criteriu este primordial în definirea unei categorii omogene de produse sau servicii. Rezultă că, în acest scop, EUIPO nu este obligat să se limiteze la indicațiile unor produse sau servicii care figurează în mod explicit în Clasificarea de la Nisa. Astfel, pentru a aprecia dacă produsele sau serviciile pentru care titularul unei mărci a utilizat‑o fac parte dintr‑o categorie autonomă, prezintă importanță numai aspectul dacă consumatorul care dorește să achiziționeze un produs sau un serviciu care face parte din categoria de produse sau servicii vizată de marca în cauză va asocia cu această marcă toate produsele sau serviciile care aparțin categoriei respective.

În speță, Tribunalul arată că, desigur, astfel cum a arătat în mod întemeiat camera de recurs, argumentele invocate de reclamantă în fața EUIPO, potrivit cărora hotele de aerisire metalice și nemetalice aparțineau aceleiași categorii omogene de produse, având în vedere că ar avea aceeași finalitate și aceeași destinație, nu priveau determinarea întinderii protecției mărcii. Cu toate acestea, Tribunalul arată că aceste argumente priveau problema dacă produsele pentru care marca contestată fusese efectiv utilizată pe piață în perioada relevantă făceau parte din una și aceeași categorie omogenă de produse. Prin urmare, motivele expuse de camera de recurs referitoare la lipsa incidenței acestor argumente asupra stabilirii întinderii protecției mărcii în cauză nu permit reclamantei să înțeleagă motivele pentru care aceste argumente au fost respinse, nici Tribunalului să își exercite controlul. De asemenea, limitându‑se să indice că faptul că hotele de aerisire metalice pot prezenta anumite similitudini cu hotele fabricate din alte materiale nu era relevant în speță, întrucât obiectul aprecierii sale privea aspectul dacă utilizarea a fost demonstrată pentru produsele înregistrate, iar nu analiza situației pieței, camera de recurs nu a prezentat în mod suficient motivele respingerii argumentelor reclamantei de către aceasta. Prin urmare, Tribunalul consideră că decizia camerei de recurs este afectată de nemotivare.

Având în vedere aceste considerații, Tribunalul anulează decizia camerei de recurs, în măsura în care prin aceasta s‑a respins acțiunea reclamantei în ceea ce privește hotele de aerisire nemetalice cuprinse în clasa 19.

( 1 ) Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare.

( 2 ) În temeiul articolului 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).

( 3 ) Articolul 58 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001.