Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 22 ianuarie 2026.#LIPOR – Associação de Municípios para a Gestão Sustentável de Resíduos do Grande Porto și PreZero Portugal, S.A. împotriva Semural Waste & Energy, S.A.#Cererea de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo.#Trimitere preliminară – Achiziții publice de servicii, de bunuri sau de lucrări – Directiva 2014/24/UE – Atribuirea contractelor – Articolul 2 alineatul (1) punctul 10 – Noțiunea de «operator economic» – Includerea unei filiale deținute în proporție de 100 % de societatea mamă – Articolul 63 – Utilizarea capacităților altor entități ale persoanelor asociate – Articolul 59 alineatul (1) – Libertatea probei privind punerea la dispoziție a capacităților altor entități – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/7 – Anexa 1 și anexa 2 partea II punctul C – Prezentarea mai multor documente europene de achiziție unice (DEAU) – Finalitatea DEAU.#Cauza C-812/24.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 63 alineatul (1) din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între LIPOR – Associação de Municípios para a Gestão Sustentável de Resíduos do Grande Porto (Asociația municipalităților pentru gestionarea durabilă a deșeurilor din Porto, Portugalia) (denumită în continuare „LIPOR”) și PreZero Portugal S.A. (denumită în continuare „PreZero”), pe de o parte, și Semural Waste & Energy S.A. (denumită în continuare „Semural”), pe de altă parte, în legătură cu atribuirea de către LIPOR a unui contract privind transportul și depozitarea deșeurilor în favoarea PreZero.

Considerentele (14) și (84) ale Directivei 2014/24 enunță: „(14) Ar trebui să se clarifice faptul că noțiunea «operatori economici» ar trebui interpretată în sens larg, pentru a include orice persoane și/sau entități care asigură executarea de lucrări, furnizarea de produse sau de servicii pe piață, indiferent de forma juridică în baza căreia au ales să funcționeze. Prin urmare, firmele, sucursalele, filialele, parteneriatele, societățile cooperative, societățile cu răspundere limitată, universitățile, publice sau private, și alte tipuri de entități, în afara persoanelor fizice, ar trebui să fie toate cuprinse în noțiunea de operator economic, indiferent dacă sunt sau nu «persoane juridice» în toate circumstanțele. […] (84) Numeroși operatori economici, și cu precădere [întreprinderile mici și mijlocii (IMM‑urile)], constată că un obstacol major în calea participării lor la achizițiile publice îl reprezintă sarcinile administrative care decurg din necesitatea de a produce un număr semnificativ de certificate sau alte documente legate de criteriile de excludere și de selecție. Limitarea acestor cerințe, de exemplu prin utilizarea documentului european de achiziție unic (DEAU), constând într‑o declarație pe propria răspundere actualizată, ar putea duce la o simplificare considerabilă în beneficiul atât al autorităților contractante, cât și al operatorilor economici. […] Ar trebui să se precizeze în mod explicit că DEAU ar trebui să furnizeze, totodată, informații relevante cu privire la entitățile la capacitățile cărora recurge operatorul economic, astfel încât verificarea informațiilor cu privire la aceste entități să poată fi efectuată în același timp și în aceleași condiții cu verificarea referitoare la principalul operator economic.”

Articolul 2 din această directivă, intitulat „Definiții”, prevede la alineatul (1): „În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții: […] 10. «operator economic» înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau o entitate contractantă sau grup de astfel de persoane și/sau entități, inclusiv orice asociere temporară de întreprinderi, care oferă execuția de lucrări și/sau o lucrare, furnizarea de produse sau prestarea de servicii pe piață; […]”

Articolul 56 din directiva menționată, care stabilește „[p]rincipii[le] generale” aplicabile alegerii participanților și atribuirii contractului, prevede la alineatul (3): „În cazul în care informațiile sau documentele care trebuie depuse de către operatorii economici sunt sau par a fi incomplete sau eronate, sau în cazul în care lipsesc anumite documente, autoritățile contractante pot, cu excepția unor dispoziții contrare din dreptul intern de punere în aplicare a prezentei directive, să solicite operatorilor economici în cauză să prezinte, să suplimenteze, să clarifice sau să completeze informațiile sau documentele relevante într‑un termen adecvat, cu condiția ca astfel de solicitări să fie realizate respectând pe deplin principiile egalității de tratament și transparenței.”

Intitulat „Criterii de selecție”, articolul 58 din Directiva 2014/24 are următorul cuprins: „(1) Criteriile de selecție se pot referi la: (a) capacitatea de exercitare a activității profesionale; (b) situația economică și financiară; (c) capacitatea tehnică și profesională. […] (3) În ceea ce privește situația economică și financiară, autoritățile contractante pot impune cerințe care să asigure faptul că operatorii economici dispun de capacitatea economică și financiară necesare pentru a executa contractul. […] […] (4) În ceea ce privește capacitatea tehnică și profesională, autoritățile contractante pot impune cerințe care să asigure faptul că operatorii economici dețin experiența și resursele umane și tehnice necesare pentru a executa contractul la un standard de calitate corespunzător. […]”

Intitulat „Documentul european de achiziție unic”, articolul 59 din această directivă prevede la alineatul (1): „La momentul depunerii cererilor de participare sau a ofertelor, autoritățile contractante acceptă [DEAU], constând într‑o declarație pe propria răspundere actualizată ca dovadă preliminară în locul certificatelor eliberate de către autoritățile publice sau de către terțe părți care confirmă că operatorul economic în cauză îndeplinește oricare dintre următoarele condiții: (a) nu se află în una dintre situațiile menționate la articolul 57 în care operatorii economici sunt sau pot fi excluși; (b) îndeplinește criteriile de selecție relevante care au fost stabilite în conformitate cu articolul 58; (c) dacă este cazul, respectă regulile și criteriile obiective care au fost stabilite în conformitate cu articolul 65. În cazul în care operatorul economic se bazează pe capacitățile altor entități, în conformitate cu articolul 63, DEAU include de asemenea informațiile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat cu privire la entitățile respective. DEAU constă într‑o declarație oficială a operatorului economic, potrivit căreia nu se aplică motivul relevant de excludere și/sau este îndeplinit criteriul de selecție relevant, și furnizează informațiile relevante solicitate de către autoritatea contractantă. Pe lângă acestea, DEAU identifică autoritatea publică sau partea terță responsabilă cu întocmirea documentelor justificative și conține o declarație oficială care să ateste că operatorul economic va putea să furnizeze, la cerere și fără întârziere, documentele justificative respective. […]”

Intitulat „Mijloace de probă”, articolul 60 din directiva menționată prevede la alineatul (1): „Autoritățile contractante pot solicita certificatele, declarațiile și celelalte mijloace de probă menționate la alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol și în anexa XII ca dovadă pentru absența motivelor de excludere astfel cum sunt menționate la articolul 57 și pentru îndeplinirea criteriilor de selecție în conformitate cu articolul 58. Autoritățile contractante nu solicită alte mijloace de probă decât cele menționate în prezentul articol și la articolul 62. În ceea ce privește articolul 63, operatorii economici se pot baza pe orice mijloace corespunzătoare pentru a demonstra autorității contractante că vor avea la dispoziție resursele necesare.”

Intitulat „Utilizarea capacităților altor entități”, articolul 63 din Directiva 2014/24 prevede la alineatul (1): „În ceea ce privește criteriile referitoare la situația economică și financiară stabilite în conformitate cu articolul 58 alineatul (3) și criteriile privind capacitatea tehnică și profesională stabilite în conformitate cu articolul 58 alineatul (4), un operator economic poate, dacă este cazul și pentru un anumit contract, să recurgă la capacitățile altor entități, indiferent de natura juridică a legăturilor pe care le are cu acestea. În ceea ce privește criteriile referitoare la calificările educaționale și profesionale stabilite la anexa XII partea II litera (f) sau la experiența profesională relevantă, operatorii economici pot, cu toate acestea, să se bazeze doar pe capacitățile altor entități atunci când acestea din urmă vor desfășura activitățile sau serviciile pentru îndeplinirea cărora sunt necesare respectivele capacități. În cazul în care un operator economic dorește să se bazeze pe capacitățile altor entități, acesta dovedește autorității contractante că va avea la dispoziție resursele necesare, de exemplu prin prezentarea unui angajament din partea respectivelor entități în acest sens. Autoritatea contractantă verifică, în temeiul articolelor 59, 60 și 61, dacă entitățile pe a căror capacitate operatorul economic intenționează să se bazeze îndeplinesc criteriile de selecție relevante și dacă există motive de excludere în temeiul articolului 57. Autoritatea contractantă solicită ca operatorul economic să înlocuiască o entitate care nu îndeplinește un criteriu de selecție relevant sau în legătură cu care există motive obligatorii de excludere. Autoritatea contractantă poate solicita, sau statul membru îi poate impune să solicite, ca operatorul economic să înlocuiască o entitate în legătură cu care există motive neobligatorii de excludere. În cazul în care un operator economic se bazează pe capacitățile altor entități în ceea ce privește criteriile referitoare la situația economică și financiară, autoritatea contractantă poate solicita ca operatorul economic și acele entități să fie răspunzătoare solidar pentru executarea contractului. În aceleași condiții, un grup de operatori economici prevăzut la articolul 19 alineatul (2) se poate baza pe capacitățile membrilor grupului sau ale altor entități.”

Articolul 65 din această directivă se referă la „[r]educerea numărului de candidați care urmează să fie invitați să participe”.

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/7 al Comisiei din 5 ianuarie 2016 de stabilire a formularului standard pentru documentul european de achiziție unic (JO 2016, L 3, p. 16) enunță în considerentul (1): „Unul dintre principalele obiective ale Directivei [2014/24] și ale Directivei 2014/25/UE [a Parlamentului European și ale Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CE (JO 2014, L 94, p. 243)] este reducerea sarcinii administrative pentru autoritățile contractante, entitățile contractante și operatorii economici, mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii. Un element‑cheie al acestui efort este [DEAU]. Prin urmare, formularul standard pentru DEAU ar trebui să fie elaborat în așa fel încât să se evite necesitatea de a produce un număr semnificativ de certificate sau alte documente legate de criteriile de excludere și de selecție. Având în vedere același obiectiv, formularul standard ar trebui să furnizeze, totodată, informații relevante cu privire la entitățile pe ale căror capacități se bazează operatorul economic, astfel încât verificarea informațiilor respective să poată fi efectuată în același timp cu verificarea referitoare la principalul operator economic și în aceleași condiții.”

Intitulată „Instrucțiuni”, anexa 1 la acest regulament de punere în aplicare enunță la al optsprezecelea paragraf: „Un operator economic care participă pe cont propriu, dar se bazează pe capacitățile uneia sau mai multor alte entități trebuie să se asigure că autoritatea contractantă sau entitatea contractantă primește propriul său DEAU împreună cu un DEAU separat care cuprinde informațiile relevante […] pentru fiecare dintre entitățile pe care se bazează.”

Intitulată „Formular standard pentru [DEAU]”, anexa 2 la regulamentul menționat cuprinde o parte II cu privire la „[i]nformații referitoare la operatorul economic”, al cărei punct C, intitulat, la rândul său, „Informații privind utilizarea capacităților altor entități”, prevede:

Intitulat „Documentele ofertei”, articolul 57 din Código dos Contratos Públicos (Codul privind contractele de achiziții publice), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumit în continuare „CCP”), prevede la alineatul 1: „1. Oferta este compusă din următoarele documente: a) declarația care figurează în anexa I la prezentul cod, din care face parte integrantă; b) documentele care, ținând seama de obiectul contractului care urmează să fie încheiat și de aspectele executării acestuia care sunt supuse concurenței în caietul de sarcini, conțin elementele ofertei în conformitate cu care ofertantul este pregătit să atribuie un contract; c) documentele cerute în anunțul de participare sau în invitația de participare la procedura de ofertare, care conțin termenii sau condițiile referitoare la aspecte ale executării contractului care nu sunt supuse concurenței în caietul de sarcini, la care autoritatea contractantă intenționează să îl oblige pe ofertant.”

Intitulat „Analiza ofertelor”, articolul 70 din CCP prevede la alineatul 2 litera a): „Sunt excluse ofertele a căror analiză arată: a) că încalcă în mod vădit obiectul contractului care urmează să fie încheiat sau care nu prezintă unul dintre elementele sau unul dintre termenii sau condițiile prevăzute la articolul 57 alineatul 1 litera b) și, respectiv, litera c).”

Intitulat „Clarificări și corectarea ofertelor și a candidaturilor”, articolul 72 din CCP prevede la alineatul 3 litera a): „Comisia de evaluare solicită candidaților și ofertanților să corecteze, în termen de cel mult cinci zile, neregulile de formă ale candidaturilor și ale ofertelor lor care trebuie remediate, în măsura în care această corectare a neregulilor nu este susceptibilă să îi modifice conținutul însuși și nu încalcă principiile egalității de tratament și concurenței; aceste nereguli includ printre altele: a) neprezentarea sau prezentarea incorectă a documentelor care doar dovedesc fapte sau calități anterioare datei de depunere a candidaturii sau a ofertei, inclusiv declarațiile care figurează în anexele I și V la prezentul cod sau [DEAU]”.

Intitulat „Raport preliminar”, articolul 146 din CCP prevede la alineatul 2 litera d): „În raportul preliminar menționat la alineatul precedent, comisia de evaluare propune de asemenea motivat excluderea ofertelor: […] d) care nu conțin toate documentele cerute în temeiul articolului 57 alineatele 1 și 2 și al articolului 57a alineatul 1”.

Intitulat „Documentele candidaturii”, articolul 168 din CCP prevede la alineatul 4: „Atunci când, pentru a îndeplini cerințele minime de capacitate tehnică, candidatul recurge la terți, indiferent de legăturile pe care le are cu aceștia din urmă, în special cea a subcontractării, candidatura corespunzătoare cuprinde și o declarație prin care acești terți se angajează fără rezerve să execute anumite servicii care fac obiectul contractului care se va încheia.”

Printr‑o decizie din 29 mai 2023, consiliul de administrație al LIPOR a lansat o procedură de cerere de ofertă cu publicitate internațională pentru atribuirea unui contract de servicii privind transportul și depozitarea într‑o instalație pentru deșeuri nepericuloase a 75000 de tone de deșeuri provenite dintr‑o centrală de valorificare energetică.

Articolul 9 din cererea de ofertă, intitulat „Documentele ofertei”, prevedea la alineatul 1 literele a)-c) și l) că, în conformitate cu articolul 57 din CCP, ofertele trebuie să cuprindă DEAU, o declarație care să indice prețul propus, o declarație pe propria răspundere privind respectarea obligațiilor legale în materie de încadrare în muncă a lucrătorilor imigranți și, respectiv, în cazul recurgerii la subcontractanți, o declarație în care se precizează prestațiile subcontractate, însoțită de un angajament al subcontractanților de a executa lucrările care le sunt încredințate.

În temeiul articolului 15 din această cerere de ofertă, referitor la „Precizări cu privire la oferte”, autoritatea contractantă poate, în temeiul articolului 72 alineatul 1 din CCP, să solicite ofertanților clarificările pe care le consideră necesare pentru analiza și evaluarea ofertelor.

Se prevede în plus, în temeiul articolului 72 alineatul 2 din CCP, că precizările aduse de un ofertant fac parte integrantă din ofertă, cu condiția ca acestea să nu contrazică elementele pe care le conține oferta, să nu modifice și nici să nu completeze elementele acesteia și să nu urmărească îndreptarea omisiunilor care pot determina excluderea ofertei în temeiul articolului 70 alineatul 2 litera a) din CCP.

Din cererea de decizie preliminară reiese că PreZero a prezentat o ofertă în valoare de 4800000 de euro, în timp ce oferta prezentată de Semural se ridica la un cuantum de 4794500 de euro.

LIPOR a admis aceste două oferte, după ce a invitat PreZero, în conformitate cu articolul 72 alineatul 3 din CCP, să corecteze o neregulă anterioară prezentării ofertei sale, constând în faptul că DEAU fusese completat incorect. PreZero a efectuat această îndreptare în termenul acordat.

În raportul său preliminar, LIPOR a clasat pe primul loc oferta depusă de PreZero, înaintea celei a Semural.

Semural a contestat această clasificare în fața LIPOR. Ea a susținut că PreZero ar fi trebuit să fie exclusă din procedura de atribuire în discuție în litigiul principal pentru nerespectarea articolului 9 alineatul 1 litera l), a normelor din cererea de ofertă, precum și a articolului 57 alineatul 1 litera c) din CCP. Semural a susținut, pe de o parte, că PreZero nu prezentase nici o declarație de subcontractare referitoare la Valor RIB – Indústria de Resíduos Lda. (denumită în continuare „Valor RIB”), nici o declarație de angajament din partea acesteia din urmă, deși neprezentarea unei asemenea declarații ar constitui, în temeiul articolului 146 alineatul 2 litera d) din codul amintit, un motiv de excludere a ofertei prezentate de PreZero. Semural arată, pe de altă parte, că PreZero nu anexase la oferta sa nici DEAU al Valor RIB sau al oricărui alt subcontractant, ceea ce ar constitui de asemenea un motiv de excludere a ofertei sale care nu poate fi îndreptat.

În raportul său final din 21 iulie 2023, LIPOR a apreciat că ar fi vădit excesiv ca Valor RIB să fie calificată drept subcontractant, din moment ce PreZero a indicat în oferta sa că deține integral capitalul social al Valor RIB. Ea a arătat că aceste informații erau publice și puteau fi verificate printr‑o consultare rapidă a actelor societății care sunt puse la dispoziție de Ministerul Justiției. LIPOR a dedus de aici că, deși Valor RIB constituie în mod formal o entitate juridică distinctă de PreZero, ar fi excesiv să se considere că este vorba despre o situație de subcontractare. Potrivit LIPOR, ar fi de altfel neobișnuit să se impună unei simple filiale să se angajeze să execute lucrările care îi sunt încredințate de societatea sa mamă. În practică, PreZero nu ar recurge la un terț pentru executarea unei părți din contractul în cauză, ci ar mobiliza pur și simplu resurse care îi aparțin integral, fie și indirect.

LIPOR a adăugat că obligația de a prezenta declarații de angajament ale subcontractanților urmărește să prevină riscul ca ofertanții să desemneze subcontractanți fără a dispune, de la început, de garanții referitoare la participarea lor efectivă la executarea prestațiilor. Un asemenea risc ar fi în speță înlăturat, întrucât, în opinia sa, ar fi de neconceput ca Valor RIB să refuze să depoziteze deșeurile aduse de PreZero, dat fiind că aceasta din urmă deține integral capitalul său social și, în consecință, puterea de decizie în cadrul Valor RIB.

Astfel, ținând seama de legăturile de capital dintre PreZero și Valor RIB, prezentarea unei declarații de angajament a acesteia din urmă, anexată la ofertă, nu ar constitui decât o formalitate neesențială, a cărei lipsă nu s‑ar opune verificării conformității ofertei cu cerințele cererii de ofertă.

Pe baza acestor considerații, LIPOR a respins cererea formulată de Semural, a menținut clasamentul inițial al ofertelor și a propus atribuirea contractului în cauză în favoarea PreZero.

În cadrul reuniunii sale din 31 iulie 2023, consiliul de administrație al LIPOR a aprobat concluziile raportului final din 21 iulie 2023 și a atribuit contractul în favoarea PreZero.

Semural a sesizat Tribunal Administrativo e Fiscal do Porto (Tribunalul Administrativ și Fiscal din Porto, Portugalia) cu o cale de atac precontractuală împotriva LIPOR având ca obiect, în primul rând, anularea deciziei prin care contractul în discuție în litigiul principal a fost atribuit în favoarea PreZero, în al doilea rând, excluderea ofertei acesteia din urmă, în al treilea rând, atribuirea contractului în favoarea Semural și, în al patrulea rând, cu titlu subsidiar, constatarea nelegalității modelului de evaluare.

Prin hotărârea din 9 noiembrie 2023, această instanță a admis calea de atac formulată de Semural. Hotărârea amintită a fost confirmată în apel prin hotărârea din 16 februarie 2024 a Tribunal Central Administrativo Norte (Tribunalul Central Administrativ din Nord, Portugalia).

LIPOR a formulat ulterior recurs împotriva acestei hotărâri la Supremo Tribunal Administrativo (Curtea Administrativă Supremă, Portugalia), care este instanța de trimitere. Aceasta susține că o entitate deținută în proporție de 100 % de ofertant nu poate fi considerată subcontractant și că, în consecință, nu îi sunt aplicabile cerințele legale proprii situațiilor de subcontractare.

Instanța de trimitere subliniază că PreZero deține integral capitalul social al Valor RIB și că autorizația de exploatare a depozitului de deșeuri, autorizația de mediu și licența de exploatare a Valor RIB au fost depuse la dosar. Ea arată de asemenea că, în Hotărârea din 10 noiembrie 2022, Taxi Horn Tours (C‑631/21, EU:C:2022:869, punctul 60), Curtea a statuat că, dacă, pentru executarea unui contract de achiziții publice, o întreprindere comună consideră că trebuie să solicite resursele proprii ale anumitor asociați, atunci trebuie să se considere că aceasta utilizează capacitățile altor entități, în sensul articolului 63 din Directiva 2014/24, și trebuie să prezinte nu numai propriul DEAU, ci și pe cele ale fiecăruia dintre asociații ale căror capacități intenționează să le utilizeze.

Respectiva instanță ridică totuși problema dacă această interpretare poate fi transpusă într‑o situație în care un operator economic intenționează să utilizeze, pentru executarea unui contract, echipamentele și serviciile unei alte societăți al cărei capital social îl deține în proporție de 100 %, al cărei asociat unic este și în care unul dintre administratori este de asemenea propriul administrator.

În aceste condiții, Supremo Tribunal Administrativo (Curtea Administrativă Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Articolul 63 alineatul (1) din Directiva [2014/24] trebuie interpretat în sensul că o situație în care un operator economic dorește să utilizeze, în executarea unui contract, echipamentul unei societăți (persoană juridică distinctă) al cărei capital social îl deține în proporție de 100 % și în care unul dintre administratori este de asemenea administrator al operatorului economic reprezintă o «utilizare a capacităților altor entități»? 2) În cazul în care cerința legală privind utilizarea capacităților altor entități este considerată a fi îndeplinită, faptul că operatorul economic nu a prezentat, împreună cu oferta, [DEAU] al societății pe care o deține în proporție de 100 % trebuie să fie sancționat cu excluderea din procedura de atribuire?”

Prin decizia președintelui Curții din 24 februarie 2025, cererea instanței de trimitere de judecare a prezentei cauze potrivit procedurii accelerate a fost respinsă.

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 63 alineatul (1) din Directiva 2014/24 trebuie interpretat în sensul că este necesar să se considere că o societate‑mamă recurge la capacitățile altor entități, în sensul acestei dispoziții, atunci când intenționează să utilizeze, pentru executarea unui contract de achiziții publice, capacitățile unei filiale al cărei capital îl deține integral.

Articolul 63 alineatul (1) primul paragraf prima teză din această directivă conferă unui operator economic dreptul să recurgă, pentru un anumit contract, la capacitățile altor entități, indiferent de natura juridică a legăturilor pe care le are cu aceste entități, în vederea îndeplinirii atât a criteriilor referitoare la situația economică și financiară enunțate la articolul 58 alineatul (3) din directiva menționată, cât și a criteriilor privind capacitatea tehnică și profesională prevăzute la articolul 58 alineatul (4) din aceeași directivă (a se vedea printre altele Hotărârea din 3 iunie 2021, Rad Service ș.a., C‑210/20, EU:C:2021:445, punctul 30, precum și Ordonanța din 10 ianuarie 2023, Ambisig, C‑469/22, EU:C:2023:25, punctul 23).

Din moment ce dreptul unui operator economic de a recurge la capacitățile altor entități se poate exercita, potrivit articolului 63 alineatul (1) primul paragraf prima teză din Directiva 2014/24, „indiferent de natura juridică a legăturilor pe care le are cu aceste [entități]”, recurgerea la capacitățile unei filiale, inclusiv în cazul în care societatea‑mamă deține 100 % din capitalul său, ține de recurgerea la capacitățile „altor entități”, în sensul acestei dispoziții.

Această interpretare este confirmată de articolul 2 alineatul (1) punctul 10 din directiva menționată, care definește „operatorul economic” ca fiind „orice persoană fizică sau juridică sau o entitate publică sau grup de astfel de persoane și/sau entități, inclusiv orice asociere temporară de întreprinderi, care oferă execuția de lucrări și/sau o lucrare, furnizarea de produse sau prestarea de servicii pe piață”. Or, considerentul (14) al directivei menționate, care clarifică domeniul de aplicare al acestei definiții, arată că noțiunea de „operator economic” trebuie „interpretată în sens larg” și menționează în mod explicit filialele.

Pe de altă parte, argumentația formulată de PreZero, care constă în transpunerea în domeniul achizițiilor publice a noțiunii de „unitate economică” elaborată de Curte în jurisprudența sa referitoare la articolul 101 TFUE, nu poate fi reținută.

Reiese, așadar, dintr‑o jurisprudență constantă că personalitatea juridică proprie a unei filiale nu se opune, în sine, imputării comportamentului său societății‑mamă, în special atunci când această filială, deși are personalitate juridică distinctă, nu își stabilește în mod autonom comportamentul pe piață, ci aplică în esență instrucțiunile societății sale mamă. Având în vedere unitatea grupului astfel format, acțiunile filialelor pot, în anumite împrejurări, să fie atribuite societății‑mamă. În aceste condiții, separarea formală dintre respectivele societăți, rezultată din personalitatea lor juridică distinctă, nu se opune caracterului unitar al comportamentului lor pe piață în vederea aplicării normelor de concurență (a se vedea printre altele Hotărârea din 14 iulie 1972, Imperial Chemical Industries/Comisia, 48/69, EU:C:1972:70, punctele 132, 133, 135 și 140, precum și Hotărârea din 6 octombrie 2021, Sumal, C‑882/19, EU:C:2021:800, punctele 41 și 43).

Curtea a precizat de asemenea, la punctul 60 din Hotărârea din 10 septembrie 2009, Akzo Nobel ș.a./Comisia (C‑97/08 P, EU:C:2009:536), că, atunci când o societate‑mamă deține 100 % din capitalul unei filiale care a săvârșit o încălcare a normelor de concurență ale Uniunii Europene, există o prezumție relativă potrivit căreia societatea‑mamă respectivă exercită o influență decisivă asupra comportamentului filialei sale.

Această jurisprudență nu poate fi însă transpusă în domeniul achizițiilor publice, din moment ce noțiunea de „unitate economică”, în sensul acestei jurisprudențe, are ca finalitate principală asigurarea efectivității punerii în aplicare a normelor de concurență ale Uniunii de către autoritățile publice (public enforcement), evitând ca marile grupuri să recurgă la crearea de filiale pentru a evita sancțiuni severe în cazul încălcării acestor norme. Or, o astfel de finalitate nu are legătură cu dreptul Uniunii în materia achizițiilor publice.

Efectul util al normelor care reglementează achizițiile publice impune, dimpotrivă, ca autoritatea contractantă să cunoască cât mai exact și mai complet posibil situația fiecărui operator economic care solicită să participe la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice sau care intenționează să depună o ofertă pentru a se asigura de integritatea și de fiabilitatea sa și, prin urmare, de lipsa ruperii legăturii de încredere cu operatorul economic în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 noiembrie 2022, Taxi Horn Tours, C‑631/21, EU:C:2022:869, punctul 49).

Astfel, atunci când o societate‑mamă indică în oferta sa că intenționează să încredințeze executarea contractului de achiziții publice în cauză uneia dintre filialele sale identificată în mod precis, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să verifice, pe de o parte, capacitatea acestei filiale în sensul articolului 58 din Directiva 2014/24 (a se vedea prin analogie Hotărârea din 14 aprilie 1994, Ballast Nedam Groep, C‑389/92, EU:C:1994:133, punctele 15 și 16) și, pe de altă parte, lipsa, în privința sa, a unor motive de excludere în temeiul articolului 57 din această directivă.

Rezultă că, spre deosebire de abordarea reținută în dreptul concurenței Uniunii, dreptul Uniunii în materie de achiziții publice și în special articolul 63 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2014/24 se bazează pe o concepție a noțiunii de „alte entități” întemeiată în principal pe personalitatea juridică a operatorilor economici în cauză. Or, prin definiție, o unitate economică în sensul articolului 101 TFUE se compune din mai multe persoane fizice sau juridice și nu determină dispariția identității juridice a fiecăreia dintre ele. Prin urmare, pentru aplicarea Directivei 2014/24, o filială deținută în proporție de 100 % de societatea sa mamă rămâne o „altă entitate” distinctă de aceasta.

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare că articolul 63 alineatul (1) din Directiva 2014/24 trebuie interpretat în sensul că o societate‑mamă recurge la capacitățile altor entități atunci când intenționează să utilizeze, pentru executarea unui contract de achiziții publice, capacitățile unei filiale al cărei capital îl deține integral.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 56 alineatul (3) din Directiva 2014/24 trebuie interpretat în sensul că o societate‑mamă care intenționează să recurgă la capacitățile unei filiale al cărei capital îl deține integral și în care unul dintre administratori este de asemenea administrator al societății‑mamă trebuie exclusă de la o procedură de cerere de ofertă pentru simplul motiv că nu a anexat la oferta sa DEAU al acestei filiale.

Din articolul 59 alineatul (1) din directiva amintită rezultă că DEAU poate urmări, după caz, alternativ sau cumulativ, una sau mai multe dintre următoarele trei finalități. Acest document constituie astfel o declarație pe proprie răspundere actualizată care înlocuiește, ca dovadă preliminară, certificatele eliberate de autorități publice sau de terți pentru a stabili că operatorul economic în cauză nu este vizat de unul dintre motivele de excludere de la procedura de atribuire a contractului de achiziții publice menționat la articolul 57 din directiva menționată, că îndeplinește criteriile de selecție stabilite în conformitate cu articolul 58 din directiva menționată și, dacă este cazul, că respectă normele și criteriile obiective stabilite în conformitate cu articolul 65 din aceeași directivă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 noiembrie 2022, Taxi Horn Tours, C‑631/21, EU:C:2022:869, punctul 48).

Trebuie însă arătat că a doua întrebare se bazează pe ipoteza că un operator economic care intenționează să recurgă la capacitățile altor entități este obligat să prezinte DEAU pentru fiecare dintre aceste entități.

Or, după cum rezultă din articolul 60 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 63 alineatul (1) primul paragraf din aceasta, operatorii economici se pot baza pe orice mijloace corespunzătoare pentru a demonstra autorității contractante că vor avea la dispoziție resursele necesare pentru executarea contractului de achiziții publice în cauză, printre altele prin prezentarea angajamentului respectivelor entități în acest sens.

Întrucât principiul aplicabil este cel al libertății probei, nu se poate impune unui candidat sau unui ofertant să prezinte autorității contractante un DEAU pentru sine, precum și un DEAU pentru fiecare dintre entitățile la capacitățile cărora intenționează să recurgă.

Este adevărat că, așa cum enunță considerentul (1) al Regulamentului de punere în aplicare 2016/7, DEAU constituie un element esențial al demersului urmărit de legiuitorul Uniunii, printre altele prin intermediul Directivei 2014/24, constând în reducerea sarcinii administrative atât pentru autoritățile contractante, cât și pentru operatorii economici, mai ales pentru IMM‑uri.

Din această perspectivă, prevăzând că, la momentul depunerii cererilor de participare sau a ofertelor, autoritățile contractante „acceptă” DEAU, articolul 59 alineatul (1) primul paragraf din această directivă se limitează să aibă în vedere ipoteza, de altfel cea mai frecventă, în care candidatul sau ofertantul a ales să recurgă la un asemenea mijloc de probă (a se vedea în acest sens Ordonanța din 10 ianuarie 2023, Ambisig, C‑469/22, EU:C:2023:25, punctul 24).

Un operator economic poate însă decide să prezinte, în locul DEAU, certificatele eliberate de autorități publice sau de terți care dovedesc printre altele că nu numai el însuși, ci și entitățile la capacitățile cărora intenționează să recurgă nu sunt vizate de un motiv de excludere menționat la articolul 57 din directiva menționată și/sau că îndeplinesc criteriile de selecție stabilite în conformitate cu articolul 58 din aceasta.

Rezultă în speță că, deși autorizația de exploatare a depozitului de deșeuri, autorizația de mediu și licența de exploatare ale Valor RIB pe care PreZero le‑a anexat la oferta sa erau suficiente pentru a demonstra că această filială îndeplinea criteriile de selecție calitativă stabilite în conformitate cu articolul 58 din Directiva 2014/24, PreZero nu era obligată să furnizeze un DEAU pentru a demonstra respectarea acestor criterii. Pe de altă parte, în măsura în care gestionarea filialei este asigurată de un administrator unic care este și administratorul societății‑mamă, DEAU al acesteia din urmă poate dovedi că respectiva persoană nu este vizată de unul dintre motivele de excludere prevăzute la articolul 57 din directiva amintită. Revine însă instanței de trimitere sarcina să verifice dacă aceasta este situația în speță.

În schimb, dacă documentele menționate la punctele 35 și 59 din prezenta hotărâre nu erau suficiente pentru a compensa lipsa DEAU al Valor RIB, revenea PreZero, în temeiul punctului C din partea II din anexa 2 la Regulamentul de punere în aplicare 2016/7 coroborat cu al optsprezecelea paragraf din anexa 1 la acest regulament de punere în aplicare, precum și cu considerentul (84) al treilea paragraf și cu articolul 59 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2014/24, sarcina de a transmite autorității contractante un DEAU distinct care să conțină informațiile relevante pentru fiecare dintre entitățile a căror capacitate intenționa să o utilizeze.

În orice caz, rezultă în mod clar din articolul 56 alineatul (3) din această directivă că, „în cazul în care informațiile sau documentele care trebuie depuse de către operatorii economici sunt sau par a fi incomplete sau eronate, sau în cazul în care lipsesc anumite documente, autoritățile contractante pot, cu excepția unor dispoziții contrare din dreptul intern de punere în aplicare a prezentei directive, să solicite operatorilor economici în cauză să prezinte, să suplimenteze, să clarifice sau să completeze informațiile sau documentele relevante într‑un termen adecvat, cu condiția ca astfel de solicitări să fie realizate respectând pe deplin principiile egalității de tratament și transparenței”.

În această privință, trebuie arătat, în primul rând, că articolul 72 alineatul 3 litera a) din CCP oferă în mod explicit candidaților și ofertanților posibilitatea de a îndrepta neregulile de formă care afectează candidaturile sau ofertele lor, atunci când această îndreptare nu este susceptibilă să îi modifice conținutul însuși și atunci când nu încalcă principiile egalității de tratament și concurenței. În plus, această dispoziție menționează, printre neregulile care pot fi îndreptate, neprezentarea sau prezentarea incorectă a unor documente care au ca obiect doar stabilirea unor fapte sau calități anterioare datei de depunere a candidaturii sau a ofertei, printre altele DEAU.

Din moment ce este astfel posibil să se îndrepte netransmiterea de către un candidat sau de către un ofertant a propriului DEAU, situația trebuie să fie aceeași atunci când omisiunea privește transmiterea DEAU al unei filiale la capacitățile căreia candidatul sau ofertantul intenționează să recurgă.

În al doilea rând, aplicarea unei astfel de îndreptări ar fi conformă cu principiile egalității de tratament și transparenței, din moment ce, pe de o parte, candidatul sau ofertantul a indicat în candidatura sau în oferta sa că intenționa să recurgă la entitatea al cărei DEAU nu a fost transmis și, pe de altă parte, că este vorba, astfel cum prevede articolul 72 alineatul 3 litera a) din CCP, despre a se face dovada unor fapte sau calități anterioare datei depunerii candidaturii sau a ofertei.

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la a doua întrebare că articolul 56 alineatul (3) din Directiva 2014/24 trebuie interpretat în sensul că o societate‑mamă care intenționează să recurgă la capacitățile unei filiale al cărei capital îl deține integral și în care unul dintre administratori este de asemenea administrator al societății‑mamă nu poate fi exclusă de la o procedură de cerere de ofertă pentru simplul motiv că nu a anexat la oferta sa DEAU al acestei filiale, o astfel de omisiune putând face obiectul unei îndreptări, cu condiția ca nicio dispoziție a dreptului național să nu se opună la aceasta și ca respectiva îndreptare să fie pusă în aplicare cu respectarea principiilor egalității de tratament și transparenței.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șaptea)

22 ianuarie 2026 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Directiva 2014/24

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/7

Dreptul portughez

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

Cu privire la a doua întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată