Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 mai 2026.#Across Fiduciaria SpA ș.a. împotriva Presidenza del Consiglio dei ministri ș.a.#Trimitere preliminară – Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului – Directiva (UE) 2015/849 – Articolul 31 – Noțiunea de construcții juridice cu «o structură sau funcții similare fiduciilor» – Mandate fiduciare încheiate de societăți fiduciare de drept italian (mandato fiduciario) – Accesul persoanelor care au un interes legitim la informațiile privind beneficiarii reali – Validitate – Articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Respectarea vieții private și de familie – Protecția datelor cu caracter personal – Principiul securității juridice – Noțiunea de «interes legitim» – Dreptul la o cale de atac jurisdicțională eficientă – Protecție juridică provizorie.#Cauzele conexate C-684/24 și C-685/24.

Cauzele conexate C‑684/24 și C‑685/24

Across Fiduciaria SpA ș.a.

împotriva

Presidenza del Consiglio dei ministri ș.a.

Unione Fiduciaria SpA ș.a.

împotriva

Ministero delle Imprese e del Made in Italy ș.a.

(cereri de decizie preliminară formulate de Consiglio di Stato)

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 mai 2026

„Trimitere preliminară – Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului – Directiva (UE) 2015/849 – Articolul 31 – Noțiunea de construcții juridice cu «o structură sau funcții similare fiduciilor» – Mandate fiduciare încheiate de societăți fiduciare de drept italian (mandato fiduciario) – Accesul persoanelor care au un interes legitim la informațiile privind beneficiarii reali – Validitate – Articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Respectarea vieții private și de familie – Protecția datelor cu caracter personal – Principiul securității juridice – Noțiunea de «interes legitim» – Dreptul la o cale de atac jurisdicțională eficientă – Protecție juridică provizorie”

Apropierea legislațiilor – Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului – Directiva 2015/849 – Identificarea construcțiilor juridice similare fiduciilor – Marja de apreciere a statelor membre – Aprecierea validității în raport cu principiul securității juridice – Validitate

[Art. 114 și art. 288 al treilea paragraf TFUE; Directiva 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2018/843, considerentele (27) și (29) și art. 31]

(a se vedea punctele 47-52, 56 și dispozitiv 1)

Apropierea legislațiilor – Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului – Directiva 2015/849 – Noțiunea de construcții juridice similare fiduciilor – Reglementare națională care include în această noțiune mandatele fiduciare încheiate de societăți de drept italian – Admisibilitate

[Directiva 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2018/843, considerentele (12), (14), (27), (28) și (29) și art. 31]

(a se vedea punctele 62-72, 74 și dispozitiv 2)

Apropierea legislațiilor – Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului – Directiva 2015/849 – Accesul la informațiile privind beneficiarii reali ai unei fiducii sau ai unei construcții juridice similare – Accesul posibil pentru orice persoană fizică sau juridică care demonstrează un interes legitim – Lipsa unor precizări sau a unei definiții a noțiunii de interes legitim în directivă – Marja de apreciere a statelor membre – Aprecierea validității în raport cu dreptul la respectarea vieții private și de familie și cu dreptul la protecția datelor cu caracter personal – Validitate

[Art. 6 alin. (3) TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7, 8 și art. 52 alin. (1) și (3); Regulamentul 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului; Directiva 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2018/843, considerentele (4), (14), (29), (30), (32) și (42) și art. 1 alin. (1), art. 3 pct. 6 lit. (b) și (c) și art. 31]

(a se vedea punctele 83, 99, 100, 105-111, 113 și 119 și dispozitiv 3)

Apropierea legislațiilor – Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului – Directiva 2015/849 – Accesul la informațiile privind beneficiarii reali ai unei fiducii sau ai unei construcții juridice similare – Reglementare națională care permite accesul particularilor, inclusiv al celor cu interese difuze – Admisibilitate – Condiții

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și 8; Directiva 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2018/843, art. 31 alin. (4) primul paragraf lit. (c)]

(a se vedea punctele 122-129 și dispozitiv 4)

Apropierea legislațiilor – Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului – Directiva 2015/849 – Accesul la informațiile privind beneficiarii reali ai unei fiducii sau ai unei construcții juridice similare – Reglementare națională care conferă unui organ administrativ nejurisdicțional puterea de a acorda o excepție în ceea ce privește acest acces – Admisibilitate – Limită – Reglementare națională care nu prevede o protecție juridică provizorie a beneficiarilor reali în cauză în cazul refuzului unei excepții – Inadmisibilitate

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Directiva 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2018/843, art. 31 alin. (7a)]

(a se vedea punctele 132-136 și dispozitiv 5)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia), Curtea constată că examinarea întrebărilor adresate nu a evidențiat niciun element de natură să pună în discuție validitatea articolului 31 din Directiva 2015/849 ( 1 ) și interpretează în mod inedit această dispoziție.

Mai multe societăți fiduciare italiene au invocat în fața Tribunale amministrativo regionale per il Lazio (Tribunalul Administrativ Regional din Lazio, Italia), printre altele, nelegalitatea acestei dispoziții, precum și a actelor de transpunere care au condus la calificarea mandatelor fiduciare de drept italian drept „construcții juridice similare fiduciilor”, ceea ce le obligă să furnizeze informații privind beneficiarii reali ai acestor mandate.

După ce li s‑a respins cererea, aceste societăți au sesizat Consiliul de Stat, care solicită Curții să se pronunțe cu privire la validitatea și la interpretarea acestui articol 31.

Aprecierea Curții

În primul rând, Curtea se pronunță cu privire la validitatea articolului 31 în măsura în care acesta lasă o marjă de apreciere statelor membre cu privire la identificarea construcțiilor juridice similare fiduciilor.

Curtea arată că noțiunea de „fiducii” nu este definită de directivă și că versiunile lingvistice ale acestei directive prezintă anumite diferențe. Noțiunea menționată se pretează totuși la o interpretare suficient de clară din moment ce majoritatea versiunilor lingvistice fac referire în mod explicit la „trusts”, concept juridic răspândit în țările de common law și pentru care există o definiție precisă în dreptul internațional public. Articolul 31 din Directiva 2015/849 se aplică și „altor tipuri de construcții juridice”. Statelor membre le revine sarcina de a identifica numai construcțiile juridice reglementate de drepturile lor care „au o structură sau funcții similare fiduciilor”, ținând seama, în același timp, de riscul ca aceste construcții juridice să fie utilizate în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului.

În aceste condiții, tehnica de reglementare aleasă de legiuitorul Uniunii este conformă cu jurisprudența, întrucât întinderea și modalitățile de exercitare a marjei de apreciere recunoscute autorităților naționale sunt definite cu suficientă precizie. În plus, pentru a asigura securitatea juridică, statele membre trebuie să comunice Comisiei categoriile și caracteristicile construcțiilor juridice similare identificate, iar Comisia are apoi obligația de a publica o listă consolidată a acestora. Aceste prevederi urmăresc să permită persoanelor în cauză să cunoască cu exactitate întinderea obligațiilor lor.

În al doilea rând, Curtea se pronunță cu privire la interpretarea noțiunii de „alt[e] tipuri de construcții juridice”.

După ce a arătat că versiunile lingvistice ale articolului 31 prezintă divergențe cu privire la noțiunea de „construcții juridice”, Curtea consideră că această noțiune nu poate fi înțeleasă în mod restrictiv, care ar presupune existența unei reglementări specifice. Această noțiune vizează tipuri de operațiuni juridice care pot fi clasificate în funcție de caracteristicile lor proprii. În plus, aplicabilitatea articolului 31 la „alt[e] tipuri de construcții juridice” presupune că acestea din urmă „au o structură sau funcții similare fiduciilor”.

În plus, la identificarea „altor tipuri de construcții juridice”, statele membre trebuie să ia în considerare riscul ca o construcție juridică să fie utilizată în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului.

În speță, mandatul fiduciar italian pare să prezinte caracteristici apropiate fiduciilor. Este vorba în special despre un mecanism de plasare a unui bun al unei persoane pe numele unei alte persoane, pentru a asigura administrarea și gestionarea acestuia și care implică o disociere între, pe de o parte, persoana care administrează și gestionează acest bun și, pe de altă parte, persoana care îi încredințează această sarcină și în interesul căreia aceasta este efectuată, în temeiul unei cauze fiduciare. În plus, plasarea bunului altuia pe numele fiduciarului ar crea un „efect de văl” care permite ascunderea identității constituitorului, ceea ce reprezintă un element pertinent în raport cu obiectivul principal urmărit de Directiva 2015/849. Prin urmare, mandatele fiduciare încheiate de societăți fiduciare de drept italian pot intra sub incidența noțiunii de „alt[e] tipuri de construcții juridice”, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere. Curtea precizează în această privință că un transfer de proprietate nu constituie o condiție obligatorie pentru a califica operațiunile drept „alte tipuri de construcții juridice”.

În al treilea rând, Curtea se pronunță cu privire la validitatea articolului 31 în măsura în care permite oricărei persoane fizice sau juridice care demonstrează un interes legitim să aibă acces la informațiile privind beneficiarii reali.

Curtea constată că un astfel de acces constituie o ingerință în drepturile garantate la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Totuși, această ingerință urmărește un obiectiv de interes general, și anume prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului printr‑o transparență sporită. Un astfel de obiectiv poate justifica ingerințe, chiar grave, în aceste drepturi fundamentale.

Prin urmare, Curtea examinează proporționalitatea acestei ingerințe. Mai întâi, accesul întemeiat pe un interes legitim este apt să contribuie la realizarea obiectivului de interes general urmărit. În continuare, o astfel de reglementare poate limita ingerința la strictul necesar, din moment ce nu permite un acces generalizat, ci condiționează acest acces de demonstrarea unui interes legitim. În schimb, o restrângere a accesului numai la autoritățile și la entitățile obligate ar compromite obiectivul urmărit. În sfârșit, Curtea pune în balanță gravitatea ingerinței și importanța acestui obiectiv și amintește că accesul generalizat al publicului a fost considerat disproporționat, în condițiile în care un acces limitat la persoanele care demonstrează un interes legitim constituie o atingere considerabil mai puțin gravă. Pe de altă parte, în ceea ce privește noțiunea de „interes legitim”, Curtea precizează că persoana care solicită accesul la astfel de informații trebuie să demonstreze un interes legitim în legătură cu prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.

În al patrulea rând, Curtea interpretează articolul 31 în raport cu o reglementare națională care permite particularilor, inclusiv celor care au un interes difuz, să aibă acces la informațiile privind beneficiarii reali.

În această privință, Curtea arată că reglementarea italiană precizează noțiunea de „interes legitim”, lăsând în același timp o marjă de apreciere autorităților competente care trebuie să o aplice într‑un caz concret. Prin urmare, acestora le revine sarcina de a asigura un echilibru just între obiectivul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului și protecția drepturilor fundamentale. În aceste condiții, nu rezultă că legiuitorul italian și‑a depășit marja de apreciere în cadrul transpunerii articolului 31 alineatul (4) primul paragraf litera (c) din Directiva 2015/849.

În al cincilea rând, Curtea interpretează articolul 31 în raport cu o reglementare națională care conferă unui organ administrativ nejurisdicțional puterea de a acorda o excepție în ceea ce privește accesul la informațiile privind beneficiarii reali.

Articolul 31 alineatul (7a) permite, în circumstanțe excepționale, limitarea accesului la informații în cazul în care acesta expune beneficiarul real unor riscuri grave. Această dispoziție prevede de asemenea dreptul la o cale de atac administrativă și la o cale de atac judiciară eficientă. Curtea precizează că aceste excepții pot fi acordate de un organ administrativ nejurisdicțional, dar trebuie să facă obiectul unui control jurisdicțional ulterior în conformitate cu articolul 47 din cartă. În plus, instanța națională trebuie să poată dispune măsuri provizorii pentru a garanta eficacitatea acțiunii. Or, în speță, reglementarea italiană prevede un control jurisdicțional, dar nu permite instanței să dispună măsuri provizorii.

( 1 ) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO 2015, L 141, p. 73), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 (JO 2018, L 156, p. 43).