Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 16 aprilie 2026.#Sof Medica S.A. împotriva Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca.#Trimitere preliminară – Achiziții publice – Directiva 2014/24/UE – Articolul 18 – Principii care guvernează achizițiile publice – Egalitate de tratament și transparență – Articolul 42 – Specificații tehnice – Putere de apreciere a autorității contractante – Definirea necesității – Trimitere la un tip sau la o producție specifică – Cazuri în care o astfel de trimitere trebuie să fie însoțită de mențiunea «sau echivalent».#Cauza C-568/24.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 alineatul (1) punctul 13, a articolului 18 alineatul (1), a articolului 42 alineatele (1)-(4) și a articolului 49 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Sof Medica SA, pe de o parte, și Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj‑Napoca (România) (denumit în continuare „spitalul”), pe de altă parte, în legătură cu atribuirea de către acesta din urmă a unui contract de achiziții publice având ca obiect achiziționarea unui robot chirurgical care îndeplinește anumite specificații tehnice.

Considerentele (74) și (92) ale Directivei 2014/24 au următorul cuprins: „(74) Specificațiile tehnice stabilite de achizitorii publici trebuie să permită ca achizițiile publice să fie deschise concurenței și să îndeplinească obiectivele de sustenabilitate. În acest scop, ar trebui să fie posibilă prezentarea unor oferte care să reflecte diversitatea soluțiilor tehnice, a standardelor și a specificațiilor tehnice de pe piață, inclusiv a celor definite pe baza criteriilor de performanță legate de ciclul de viață și de sustenabilitatea procesului de producție a lucrărilor, a produselor și a serviciilor. Prin urmare, specificațiile tehnice ar trebui elaborate în așa fel încât să se evite restrângerea în mod artificial a concurenței prin cerințe care favorizează un anumit operator economic, în sensul că preiau caracteristicile esențiale ale produselor, serviciilor sau lucrărilor oferite în mod obișnuit de acel operator economic. Elaborarea specificațiilor tehnice în termeni de cerințe de performanță și funcționale permite, în general, îndeplinirea acestui obiectiv în cel mai bun mod posibil. Cerințele funcționale și de performanță sunt, de asemenea, mijloace adecvate de favorizare a inovării în achizițiile publice și ar trebui să fie utilizate la o scară cât mai largă cu putință. În cazul în care se face trimitere la un standard european sau, în absența acestuia, la un standard național, ofertele care au la bază soluții echivalente ar trebui să fie luate în considerare de către autoritățile contractante. Responsabilitatea de a face dovada echivalenței cu eticheta solicitată ar trebui să revină operatorului economic. Pentru a face dovada echivalenței, ar trebui să fie posibil să li se ceară ofertanților să furnizeze dovezi verificate de către terți. Cu toate acestea, ar trebui permise și alte mijloace de probă adecvate, cum ar fi un dosar tehnic al producătorului, în cazul în care operatorul economic nu are acces la certificate sau rapoarte de încercare, și nici posibilitatea de a le obține în termenele stabilite, cu condiția ca operatorul economic în cauză să dovedească în acest fel că lucrările, produsele sau serviciile îndeplinesc cerințele sau criteriile care figurează în specificațiile tehnice, în criteriile de atribuire sau în condițiile de executare a contractului. […] (92) La evaluarea celui mai bun raport preț‑calitate, autoritățile contractante ar trebui să stabilească criteriile economice și calitative legate de obiectul contractului pe care le vor utiliza în acest sens. Respectivele criterii ar trebui astfel să permită o evaluare comparativă a nivelului de performanță al fiecărei oferte în raport cu obiectul contractului, așa cum este definit în specificațiile tehnice. În contextul celui mai bun raport preț‑calitate, prezenta directivă stabilește o listă neexhaustivă a posibilelor criterii de atribuire care include aspecte de mediu și sociale. Autoritățile contractante ar trebui să fie încurajate să aleagă criterii de atribuire care să le permită să obțină lucrări, produse și servicii de înaltă calitate, care să [fie] adaptate în mod optim nevoilor lor. Criteriile de atribuire alese nu ar trebui să confere autorității contractante o libertate nelimitată de alegere, ar trebui să asigure posibilitatea unei concurențe efective și corecte și să fie însoțite de modalități care să permită verificarea efectivă a informațiilor furnizate de către ofertanți. Pentru identificarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, decizia de atribuire a contractului nu ar trebui să se bazeze doar pe criterii care nu sunt legate de costuri. Criteriile calitative ar trebui, prin urmare, să fie însoțite de un criteriu de cost care ar putea fi, la alegerea autorității contractante, fie prețul fie o abordare bazată pe rentabilitate precum calcularea costului pe ciclu de viață. Cu toate acestea, criteriile de atribuire nu ar trebui să afecteze punerea în aplicare a dispozițiilor naționale de determinare a remunerării anumitor servicii sau de stabilire a prețurilor fixe pentru anumite produse.”

Articolul 2 din această directivă, intitulat „Definiții”, prevede la alineatul (1) punctul 13: „În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții: […] 13. «document al achiziției» înseamnă orice document produs de autoritatea contractantă sau la care aceasta face trimitere pentru a descrie sau a defini elementele achiziției sau ale procedurii, inclusiv anunțul de participare, anunțul de intenție, în cazul în care este utilizat ca mijloc de convocare la o procedură concurențială de ofertare, specificațiile tehnice, documentul descriptiv, condițiile contractuale propuse, formatele pentru prezentarea documentelor de către candidați și ofertanți, informațiile privind obligațiile general aplicabile și orice alte documente adiționale”.

Articolul 18 din directiva menționată, intitulat „Principii aplicabile achizițiilor”, prevede la alineatul (1): „Autoritățile contractante îi tratează pe operatorii economici în mod egal și fără discriminare și acționează într‑o manieră transparentă și proporțională. Conceptul achiziției nu se poate face cu intenția de excludere a acesteia din domeniul de aplicare al prezentei directive sau [de restrângere] artificială a concurenței. Se consideră că se restrânge artificial concurența în cazul în care conceptul achiziției este făcut cu intenția favorizării sau dezavantajării nejustificate a anumitor operatori economici.”

Articolul 29 din aceeași directivă, intitulat „Procedura competitivă cu negociere”, prevede la alineatul (1): „În cazul procedurilor competitive cu negociere, orice operator economic poate depune o cerere de participare ca răspuns la o invitație la o procedură concurențială de ofertare cuprinzând informațiile prevăzute în anexa V părțile B și C, furnizând informațiile pentru selecția calitativă care sunt solicitate de către autoritatea contractantă. În documentele achiziției, autoritățile contractante identifică obiectul achiziției prin furnizarea unei descrieri a necesităților lor și a caracteristicilor impuse pentru produsele, lucrările sau serviciile care urmează a fi achiziționate și specifică criteriile de atribuire a contractului. De asemenea, acestea indică acele elemente ale descrierii care definesc cerințele minime care trebuie îndeplinite de toate ofertele. Informațiile furnizate sunt suficient de precise pentru a permite operatorilor economici să identifice natura și sfera de aplicare a achiziției și să decidă dacă să depună o cerere de participare la procedură. […]”

Potrivit articolului 42 din Directiva 2014/24, intitulat „Specificații tehnice”: „(1) Specificațiile tehnice definite la punctul 1 din anexa VII sunt stabilite în documentele achiziției. Specificația tehnică descrie caracteristicile pe care trebuie să le întrunească lucrările, serviciile sau produsele. Caracteristicile respective se pot referi, de asemenea, la procesul sau metoda specifică de producție sau de execuție a lucrărilor, furnizare a produselor sau prestare a serviciilor solicitate sau la un proces specific pentru o altă etapă a ciclului de viață al acestora chiar și în cazul în care astfel de factori nu fac parte din structura lor materială, cu condiția să aibă legătură cu obiectul contractului și să fie proporționale cu valoarea și obiectivele acestuia. […] (2) Specificațiile tehnice permit accesul egal al operatorilor economici la procedura de achiziție și nu au efectul de a crea obstacole nejustificate în calea deschiderii către concurență a achizițiilor publice. (3) Fără a aduce atingere normelor tehnice obligatorii de la nivel național, în măsura în care sunt compatibile cu legislația Uniunii, specificațiile tehnice se formulează în unul dintre următoarele moduri: (a) în termeni de performanțe sau de cerințe funcționale, incluzând caracteristici de mediu, cu condiția ca parametrii să fie suficient de exacți pentru ca ofertanții să poată stabili obiectul contractului și pentru ca autoritățile contractante să poată atribui contractul; (b) făcând trimitere la specificații tehnice și, în ordinea preferinței, la standardele naționale care transpun standarde europene, la evaluări tehnice europene, specificații tehnice comune, standarde internaționale, alte sisteme de referință tehnice instituite de către organismele de standardizare europene sau – în lipsa oricărora dintre acestea – la standarde naționale, la agremente tehnice naționale sau specificații tehnice naționale referitoare la proiectarea, calcularea și execuția lucrărilor și la utilizarea produselor; fiecare trimitere este însoțită de mențiunea «sau echivalent»; (c) în termeni de performanțe sau de cerințe funcționale, prevăzute la litera (a), făcând trimitere la specificațiile tehnice menționate la litera (b) ca mijloc de prezumție a conformității cu respectivele performanțe sau cerințe funcționale; (d) făcând trimitere la specificațiile tehnice menționate la litera (b) pentru unele caracteristici și făcând trimitere la performanțele sau cerințele funcționale menționate la litera (a) pentru alte caracteristici. (4) Cu excepția cazului în care acest lucru este justificat de obiectul contractului, specificațiile tehnice nu precizează un anumit producător, o anumită origine sau un anumit procedeu care caracterizează produsele sau serviciile furnizate de un anumit operator economic și nici nu se referă la o marcă, la un brevet, la un tip, la o origine sau la o producție specifică, care ar avea ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor întreprinderi sau produse. Această mențiune sau trimitere este autorizată, cu titlu excepțional, în cazul în care nu este posibilă o descriere suficient de exactă și de inteligibilă a obiectului contractului în conformitate cu alineatul (3). Mențiunea sau trimiterea respectivă este însoțită de cuvintele «sau echivalent». […]”

Articolul 46 din această directivă, intitulat „Împărțirea contractelor pe loturi”, prevede la alineatul (1) al doilea paragraf: „Cu excepția respectării contractelor a căror diviziune este obligatorie în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol, autoritățile contractante indică principalele motive care stau la baza deciziei lor de a nu face împărțirea pe loturi, care se include în documentele achiziției sau în raportul individual menționat la articolul 84.”

Articolul 49 din directiva menționată, intitulat „Anunțurile de participare”, prevede: „Anunțurile de participare se utilizează ca mijloc de invitație la procedura concurențială de ofertare pentru toate procedurile, fără a aduce atingere articolului 26 alineatul (5) al doilea paragraf și articolului 32. Anunțurile de participare conțin informațiile prevăzute în anexa V partea C și se publică în conformitate cu articolul 51.”

Anexa V la Directiva 2014/24, intitulată „Informații care trebuie incluse în anunțuri”, include o parte C care enumeră informațiile care trebuie incluse în anunțurile de participare. Punctul 30 al părții respective are următorul cuprins: „Orice alte informații relevante.”

Anexa VII la această directivă, intitulată „Definiția anumitor specificații tehnice”, prevede la punctul 1: „În aplicarea prezentei directive: 1. «specificație tehnică» înseamnă: […] (b) în cazul contractelor de achiziții publice de produse sau de servicii, o specificație menționată într‑un document pentru a defini caracteristicile pe care trebuie să le aibă un produs sau serviciu, precum nivelurile de calitate, nivelurile de performanță ecologică, proiectarea pentru toate tipurile de utilizări (inclusiv accesul pentru persoanele cu dizabilități) și evaluarea conformității, performanțele, utilizarea produsului, siguranța sau dimensiunile acestuia, inclusiv cerințele aplicabile produsului în ceea ce privește denumirea sub care este comercializat, terminologia, simbolurile, testările și metodele de testare, ambalarea, marcarea și etichetarea, instrucțiunile de utilizare, procesele și metodele de producție în toate etapele ciclului de viață al bunului sau al serviciului, precum și procedurile de evaluare a conformității”.

Articolul 2 din Legea nr. 98/2016 din 19 mai 2016 privind achizițiile publice (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016) prevede la alineatul (2): „Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publică și a organizării concursurilor de soluții sunt: a) nediscriminarea; b) tratamentul egal; c) recunoașterea reciprocă; d) transparența; e) proporționalitatea; f) asumarea răspunderii.”

Articolul 50 din Legea nr. 98/2016 prevede: „(1) Autoritățile contractante nu vor concepe sau structura achizițiile ori elemente ale acestora cu scopul exceptării acestora de la aplicarea dispozițiilor prezentei legi ori al restrângerii artificiale a concurenței. (2) În sensul alineatului (1), se consideră că există o restrângere artificială a concurenței în cazul în care achiziția ori elemente ale acesteia sunt concepute sau structurate cu scopul de a favoriza ori dezavantaja în mod nejustificat anumiți operatori economici.”

Articolul 155 din această lege prevede la alineatele (1), (2) și (6): „(1) Specificațiile tehnice sunt stabilite prin documentația de atribuire și definesc caracteristicile solicitate privind lucrarea, serviciul sau produsele care fac obiectul achiziției. (2) Caracteristicile prevăzute la alineatul (1) pot de asemenea să vizeze procesul sau metoda specifică de execuție a lucrărilor, fabricație a produselor sau prestare a serviciilor solicitate sau un proces specific pentru un alt stadiu al ciclului de viață al acestora, chiar dacă aceste elemente nu fac parte din conținutul material al produselor, lucrărilor sau serviciilor care urmează să fie achiziționate, dar cu condiția ca aceste caracteristici să aibă legătură cu obiectul contractului de achiziție publică/acordului‑cadru și să fie proporționale prin raportare la valoarea și obiectivele acestuia. […] (6) Specificațiile tehnice trebuie să permită tuturor operatorilor economici accesul egal la procedura de atribuire și nu trebuie să aibă ca efect introducerea unor obstacole nejustificate față de asigurarea unei concurențe efective între operatorii economici.”

Articolul 156 din legea menționată prevede la alineatele (2)-(4): „(2) Cu excepția cazului în care acest lucru este justificat de obiectul contractului, specificațiile tehnice nu precizează un anumit producător, o anumită origine sau un anumit procedeu care caracterizează produsele sau serviciile furnizate de un anumit operator economic și nici nu se referă la mărci, brevete, tipuri, la o origine sau la o producție specifică, care ar avea ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici sau produse. (3) Prin excepție de la prevederile alineatului (2), stabilirea specificațiilor tehnice prin precizarea elementelor prevăzute la alineatul (2) este permisă în situații excepționale, în cazul în care nu este posibilă o descriere suficient de precisă și de inteligibilă a obiectului contractului în conformitate cu dispozițiile alineatului (1); în aceste situații, precizarea elementelor prevăzute la alineatul (2) este însoțită de cuvintele «sau echivalent». (4) În cazul în care autoritatea contractantă stabilește specificațiile tehnice potrivit dispozițiilor alineatului (1) litera b), aceasta nu respinge o ofertă pe motiv că lucrările, produsele sau serviciile oferite nu sunt conforme cu specificațiile tehnice la care se face trimitere, dacă ofertantul demonstrează în oferta sa, prin orice mijloace adecvate, că soluțiile propuse îndeplinesc într‑un mod echivalent cerințele definite prin specificațiile tehnice.”

Articolul 1 din normele metodologice anexate la Hotărârea Guvernului nr. 395/2016 din 2 iunie 2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului‑cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 6 iunie 2016) prevede: „(1) În procesul de realizare a achizițiilor publice, orice situație pentru care nu există o reglementare explicită se interpretează prin prisma principiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (2) din [Legea nr. 98/2016]. (2) Pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a evita apariția unor situații de natură să determine existența unui conflict de interese și/sau împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței. (3) În cazul în care constată apariția unei situații dintre cele prevăzute la alineatul (2), autoritatea contractantă are obligația de a elimina efectele rezultate dintr‑o astfel de împrejurare, adoptând, potrivit competențelor, după caz, măsuri corective de modificare, încetare, revocare sau anulare ale actelor care au afectat aplicarea corectă a procedurii de atribuire sau ale activităților care au legătură cu acestea. […]”

Articolul 20 alineatul (10) din aceste norme metodologice prevede: „Caietul de sarcini conține, în mod obligatoriu, specificații tehnice care reprezintă cerințe, prescripții, caracteristici de natură tehnică ce permit fiecărui produs, serviciu sau lucrare să fie descris, în mod obiectiv, astfel încât să corespundă necesității autorității contractante.”

La 23 februarie 2024, spitalul, în calitate de autoritate contractantă, a publicat un anunț de participare la o procedură de licitație deschisă intitulată „Furnizare, instalare și punere în funcțiune Robot chirurgical 2”, cu o valoare estimată de 25400000 de lei românești (RON) (aproximativ 5000000 de euro).

Spitalul lansase anterior o procedură de consultare a pieței privind robotul chirurgical care făcea obiectul acestei proceduri de atribuire, din care a reieșit, pe de o parte, că existau două tipuri de roboți chirurgicali cu funcționalități similare, respectiv un robot de tip monolitic (brațele roboților au un mod de dispunere unitar) și un robot de tip modular (brațele robotului au un mod de dispunere individual), și, pe de altă parte, că fuseseră identificați cel puțin trei producători de roboți de tip modular.

În caietul de sarcini aferent procedurii de atribuire menționate, spitalul a prezentat specificațiile tehnice ale robotului chirurgical vizat după cum urmează: „Echipament de chirurgie asistată robotic, modular și mobil, având minim minimum patru module cu brațe robotice independente și aplicabilitate certificată pentru minimum următoarele specialități: chirurgie generală, ginecologie, urologie, chirurgie toracică. Echipamentul trebuie să poată fi amplasat în Blocul Operator fără a necesita amenajări speciale, permițând o abordare hibrid a intervenției [chirurgicale] cu trecere rapidă de la chirurgia laparoscopică clasică la chirurgia asistată robotic și invers, ori de câte ori este nevoie în timpul unei proceduri [chirurgicale]. Echipamentul trebuie să poată fi utilizat în mod continuu”.

În calitate de furnizor de roboți chirurgicali de tip monolitic, Sof Medica a considerat că aceste specificații tehnice încălcau principiile de atribuire a contractelor de achiziție publică prevăzute la articolele 2, 50, 155 și 156 din Legea nr. 98/2016, care urmăresc punerea în aplicare a articolelor 18 și 42 din Directiva 2014/24, întrucât ar favoriza numai roboții chirurgicali de tip modular. Prin urmare, Sof Medica a solicitat Tribunalului Cluj (România) obligarea autorității contractante la eliminarea specificațiilor tehnice menționate, care ar fi discriminatorii, și stabilirea unor cerințe minimale care să asigure o procedură transparentă bazată pe o concurență reală, iar dacă nu este posibilă remedierea documentației de atribuire, anularea procedurii de atribuire în cauză.

În apărare, Spitalul a arătat că achiziționarea unui robot chirurgical de tip modular era justificată de mai multe elemente specifice. Astfel, întrucât spitalul este compus din clădiri vechi, ar trebui să se țină seama de capacitățile logistice ale blocurilor operatorii, care ar fi de mici dimensiuni, de necesitatea de a muta echipamentul medical între aceste blocuri în funcție de nevoi și de urgențe, precum și de numărul sălilor de operație și de compartimentarea acestora. Dată fiind dispunerea acestor săli, ar fi necesar un robot cu o configurație flexibilă și adaptată la spațiul disponibil, cu o greutate și o amprentă la sol limitate, ceea ce nu ar corespunde caracteristicilor unui robot de tip monolitic.

Prin sentința din 22 martie 2024, Tribunalul Cluj a respins cererea Sof Medica în parte ca rămasă fără obiect și în rest ca neîntemeiată.

Sof Medica a declarat recurs împotriva acestei sentințe la Curtea de Apel Cluj (România), care este instanța de trimitere.

Această instanță are îndoieli cu privire la trei aspecte legate de marja de apreciere de care dispune autoritatea contractantă în stabilirea specificațiilor tehnice.

În primul rând, ea ridică problema dacă, în raport cu principiul transparenței, prevăzut la articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 49 din aceasta, o autoritate contractantă poate exclude un ofertant pe baza unor specificații tehnice justificate de o „necesitate obiectivă” atunci când aceasta din urmă a fost adusă la cunoștința ofertantului abia ulterior publicării documentației de atribuire în cauză, cu ocazia unei proceduri contencioase.

În al doilea rând, instanța de trimitere ridică problema dacă articolul 42 alineatul (1), alineatul (3) litera (b) și alineatul (4) din Directiva 2014/24 poate fi interpretat în sensul că natura restrictivă care rezultă din ansamblul cerințelor menționate ca specificații tehnice ale unei proceduri de atribuire, care ar impune mențiunea „sau echivalent” în documentația de atribuire, trebuie apreciată ținând seama de toate cerințele incluse în această documentație.

În al treilea și ultimul rând, ea ridică de asemenea problema dacă, în cazul unui răspuns afirmativ la întrebările prezentate la punctele 26 și 27 din prezenta hotărâre, principiile egalității de tratament și nediscriminării, prevăzute la articolul 18 alineatul (1) din această directivă, pot fi interpretate în sensul că natura restrictivă a specificațiilor tehnice trebuie apreciată în raport cu „necesitatea obiectivă” invocată de o autoritate contractantă înainte de data publicării anunțului de participare și a documentației de atribuire în cauză.

În aceste condiții, Curtea de Apel Cluj a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Principiul transparenței, reglementat de articolul 18 alineatul (1) din Directiva [2014/24], coroborat cu articolul 49 și [cu] articolul 2 alineatul (1) punctul 13 din [această directivă], trebuie interpretat în sensul că se opune excluderii unui ofertant în baza unor specificații tehnice, justificate de «necesitatea obiectivă», care este definită de către autoritatea contractantă abia ulterior publicării anunțului de participare și documentației de atribuire? 2) Dispozițiile articolului 42 [alineatul] (1), alineatul (3) litera b), respectiv alineatul (4) din Directiva [2014/24] pot fi interpretate în sensul că aprecierea caracterului restrictiv al specificațiilor tehnice, care ar impune necesitatea mențiunii «sau echivalent» în documentația de atribuire, se va realiza inclusiv prin analiza cumulativă a tuturor cerințelor din documentația de atribuire? 3) În cazul în care răspunsul la primele două întrebări este afirmativ, principiul egalității de tratament și principiul nediscriminării, reglementate de articolul 18 alineatul (1) din Directiva [2014/24], pot fi interpretate în sensul că aprecierea caracterului restrictiv al specificațiilor tehnice trebuie corelată cu «necesitatea obiectivă» a autorității contractante a priori publicării anunțului de participare și documentației de atribuire?”

Instanța de trimitere a solicitat ca prezenta trimitere preliminară să fie judecată potrivit procedurii preliminare accelerate prevăzute la articolul 105 din Regulamentul de procedură al Curții.

Această cerere a fost respinsă prin Ordonanța președintelui Curții din 13 decembrie 2024, Sof Medica (C‑568/24, EU:C:2024:1055).

Prin intermediul primei și al celei de a treia întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 42 alineatele (1) și (2) și cu articolul 49 din această directivă trebuie interpretat în sensul că principiile transparenței și egalității de tratament prevăzute la articolul 18 alineatul (1) amintit se opun ca, în cadrul unei achiziții publice de produse, o autoritate contractantă să excludă oferta unui ofertant pe baza unor specificații tehnice fără ca, la data publicării anunțului de participare, acestea să fi făcut obiectul unei justificări obiective în documentele achiziției, în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 13 din directiva menționată.

În primul rând, trebuie arătat că articolul 2 alineatul (1) punctul 13 din Directiva 2014/24 se limitează să definească noțiunea de „document al achiziției” ca fiind orice document produs de autoritatea contractantă sau la care aceasta face trimitere pentru a descrie sau a defini elementele achiziției sau ale procedurii, inclusiv, printre altele, anunțul de participare și specificațiile tehnice.

Această dispoziție nu conține însă nicio mențiune cu privire la aspectul dacă, la data publicării unui anunț de participare, autoritatea contractantă în cauză este obligată să indice justificările obiective care stau la baza unei specificații tehnice.

În al doilea rând, trebuie arătat că articolul 49 din Directiva 2014/24 se limitează în esență să prevadă că anunțurile de participare se utilizează ca mijloc de invitație la procedura concurențială de ofertare, că acestea conțin informațiile prevăzute în partea C din anexa V la directiva respectivă și că ele se publică în conformitate cu articolul 51 din directiva amintită. Deși această parte C, intitulată „Informații care trebuie incluse în anunțuri”, enumeră numeroase informații care trebuie furnizate, ea nu menționează printre aceste informații obligația de a indica justificările obiective care stau la baza unei specificații tehnice.

În al treilea rând, din articolul 42 alineatul (1) din Directiva 2014/24 reiese că specificațiile tehnice, care sunt definite la punctul 1 din anexa VII la această directivă, sunt stabilite în documentele achiziției și descriu caracteristicile pe care trebuie să le întrunească produsele. În cazul contractelor de achiziții publice de produse sau de servicii, punctul 1 litera (b) din această anexă VII definește o specificație tehnică drept o specificație menționată într‑un document pentru a defini caracteristicile pe care trebuie să le aibă un produs sau serviciu, precum nivelurile de calitate, nivelurile de performanță ecologică, proiectarea pentru toate tipurile de utilizări (inclusiv accesul pentru persoanele cu dizabilități) și evaluarea conformității, performanțele, utilizarea produsului, siguranța sau dimensiunile acestuia, inclusiv cerințele aplicabile produsului în ceea ce privește denumirea sub care este comercializat, terminologia, simbolurile, testările și metodele de testare, ambalarea, marcarea și etichetarea, instrucțiunile de utilizare, procesele și metodele de producție în toate etapele ciclului de viață al bunului sau al serviciului, precum și procedurile de evaluare a conformității. Nu reiese însă nici din modul de redactare a acestui articol 42 alineatul (1), nici din cel al punctului 1 litera (b) menționat că autoritatea contractantă este obligată să justifice în mod obiectiv specificațiile tehnice pe care le‑a stabilit.

În această privință, Curtea a statuat că autoritatea contractantă dispune de o marjă largă de apreciere în cadrul formulării specificațiilor tehnice ale unui contract, având în vedere că ea este cea mai în măsură să stabilească produsele de care are nevoie și cerințele care trebuie îndeplinite pentru a obține rezultatele dorite (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 octombrie 2018, Roche Lietuva,C‑413/17, EU:C:2018:865, punctele 29 și 30, precum și Hotărârea din 16 ianuarie 2025, DYKA Plastics,C‑424/23, EU:C:2025:15, punctul 42).

Autoritatea contractantă trebuie să se asigure însă, în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 18 alineatul (1) din aceasta, că specificațiile tehnice oferă operatorilor economici acces egal la procedura de achiziție publică și nu au efectul de a crea obstacole nejustificate în calea deschiderii către concurență a achizițiilor publice (Hotărârea din 16 ianuarie 2025, DYKA Plastics,C‑424/23, EU:C:2025:15, punctul 42).

Curtea a subliniat că principiile egalității de tratament, nediscriminării și transparenței au o importanță crucială în ceea ce privește specificațiile tehnice, având în vedere riscurile de discriminare legate de alegerea acestora sau de modul lor de formulare (Hotărârea din 25 octombrie 2018, Roche Lietuva,C‑413/17, EU:C:2018:865, punctul 34).

În aceeași ordine de idei, din considerentul (74) al Directivei 2014/24 reiese că specificațiile tehnice ar trebui elaborate în așa fel încât să se evite restrângerea în mod artificial a concurenței prin cerințe care favorizează un anumit operator economic, în sensul că preiau caracteristicile esențiale ale produselor oferite în mod obișnuit de acel operator economic. Într‑adevăr, potrivit acestui considerent (74), „ar trebui să fie posibilă prezentarea unor oferte care să reflecte diversitatea soluțiilor tehnice, a standardelor și a specificațiilor tehnice de pe piață”.

Respectarea acestor cerințe este cu atât mai importantă atunci când specificațiile tehnice sunt formulate în mod deosebit de detaliat. Astfel, cu cât specificațiile tehnice sunt mai detaliate, cu atât este mai important riscul ca produsele unui anumit producător să fie favorizate (Hotărârea din 25 octombrie 2018, Roche Lietuva,C‑413/17, EU:C:2018:865, punctul 37).

Prin urmare, gradul de detaliere a specificațiilor tehnice trebuie să respecte de asemenea principiul proporționalității, ceea ce implică examinarea aspectului dacă acest grad de detaliere este necesar în vederea realizării obiectivelor urmărite (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 octombrie 2018, Roche Lietuva,C‑413/17, EU:C:2018:865, punctul 41).

Cu toate acestea, nici articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2014/24, nici articolul 42 alineatele (1) și (2) din respectiva directivă nu impun o interpretare a principiilor transparenței și egalității de tratament în sensul că obligă autoritatea contractantă ca, la data publicării anunțului de participare în cauză, să indice justificările obiective care stau la baza specificațiilor tehnice pe care le‑a stabilit.

Astfel, principiul transparenței presupune ca condițiile și modalitățile procedurii de atribuire să fie formulate în mod clar, precis și neechivoc în anunțul de participare sau în caietul de sarcini, așa încât, pe de o parte, să permită tuturor ofertanților informați în mod rezonabil și care dau dovadă de o diligență normală să înțeleagă conținutul exact al acestora și să le interpreteze în același fel și, pe de altă parte, să dea posibilitatea autorității contractante să verifice efectiv dacă ofertele ofertanților corespund criteriilor care guvernează achiziția în cauză (Hotărârea din 10 mai 2012, Comisia/Țările de Jos, C‑368/10, EU:C:2012:284, punctul 109 și jurisprudența citată). Principiul transparenței se limitează, așadar, să impună ca documentația de atribuire să fie clară, precisă și neechivocă, fără a merge până la a impune autorităților contractante ca, la data publicării anunțului de participare în cauză, să indice în mod specific toate justificările obiective care stau la baza fiecărei specificații tehnice menționate în caietul de sarcini. Această din urmă cerință se raportează, în schimb, la respectarea principiului proporționalității, astfel încât autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să justifice motivul pentru care gradul de detaliere a specificațiilor tehnice în cauză este necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite.

Rezultă din cele ce precedă că principiul transparenței, prevăzut la articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2014/24, nu obligă autoritatea contractantă să furnizeze o justificare obiectivă care să explice, din punctul său de vedere, conținutul specificațiilor tehnice incluse în documentația de atribuire în cauză.

În al patrulea rând, această interpretare este confirmată de economia Directivei 2014/24. Astfel, atunci când legiuitorul Uniunii a urmărit ca autoritatea contractantă să prezinte în documentele achiziției motivarea care justifică una dintre caracteristicile sau condițiile referitoare la atribuirea unui contract sau la o procedură de achiziții, el a prevăzut acest lucru în mod expres. Acesta este, de exemplu, cazul articolului 46 alineatul (1) al doilea paragraf din respectiva directivă, care prevede obligația autorității contractante de a indica principalele motive care stau la baza deciziei sale de a nu face împărțirea pe loturi, sau al articolului 29 alineatul (1) al doilea paragraf din directiva menționată, care prevede că, în cazul în care autoritatea contractantă decide să recurgă la o procedură competitivă cu negociere, ea trebuie să identifice în documentele achiziției obiectul achiziției vizate prin furnizarea unei descrieri a necesităților sale și a caracteristicilor impuse pentru produsele, lucrările sau serviciile care urmează a fi achiziționate.

În al cincilea și ultimul rând, o interpretare contrară celei preconizate la punctul 45 din prezenta hotărâre ar putea rupe echilibrul urmărit de legiuitorul Uniunii între drepturile și obligațiile ofertanților și cele ale autorităților contractante. Ea ar conduce astfel la obligarea autorității contractante să justifice în mod detaliat fiecare cerință concretă, prin informații referitoare la necesitățile pe care urmărește să le satisfacă și pe baza cărora a elaborat specificațiile tehnice. În anumite ipoteze, o asemenea obligație de motivare ar avea ca efect impunerea unei sarcini administrative deosebit de împovărătoare sau chiar disproporționate autorității contractante în cauză și punerea în discuție a marjei largi de apreciere care îi este recunoscută în stabilirea necesităților sale și în formularea specificațiilor tehnice ale unui contract.

Având în vedere motivele care precedă, trebuie să se răspundă la prima și la cea de a treia întrebare că articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 42 alineatele (1) și (2) și cu articolul 49 din această directivă trebuie interpretat în sensul că principiile transparenței și egalității de tratament prevăzute la articolul 18 alineatul (1) amintit nu se opun ca, în cadrul unei achiziții publice de produse, o autoritate contractantă să excludă oferta unui ofertant pe baza unor specificații tehnice fără ca, la data publicării anunțului de participare, acestea să fi făcut obiectul unei justificări obiective în documentele achiziției, în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 13 din directiva menționată.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 42 alineatul (1), alineatul (3) litera (b) și alineatul (4) din Directiva 2014/24 trebuie interpretat în sensul că o autoritate contractantă poate să prevadă în specificațiile tehnice ale unei achiziții publice a unui robot chirurgical cerințe referitoare la caracterul modular și mobil, la greutate, la amprenta la sol, precum și la dispunerea brațelor robotului chirurgical care face obiectul achiziției amintite, fără ca aceste cerințe să fie însoțite de mențiunea „sau echivalent”.

Trebuie să se arate de la bun început că, într‑o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice de produse, formularea specificațiilor tehnice urmărește, în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Directiva 2014/24 coroborat cu punctul 1 litera (b) din anexa VII la această directivă, definirea caracteristicilor pe care trebuie să le aibă produsele vizate, precum, printre altele, performanțele, utilizarea produsului vizat, siguranța sau dimensiunile acestuia. În măsura în care determină aceste caracteristici, specificațiile tehnice definesc, astfel cum rezultă din considerentul (92) al directivei menționate, însuși obiectul contractului de achiziții publice în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 ianuarie 2025, DYKA Plastics,C‑424/23, EU:C:2025:15, punctul 40).

Articolul 42 alineatul (3) din Directiva 2014/24 enumeră în mod exhaustiv metodele de formulare a specificațiilor tehnice care trebuie incluse în documentele achiziției, fără a stabili o ierarhie între aceste metode (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 ianuarie 2025, DYKA Plastics,C‑424/23, EU:C:2025:15, punctele 29 și 30, precum și jurisprudența citată).

În acest sens, autoritatea contractantă poate decide să formuleze specificații tehnice în termeni de performanțe sau de cerințe funcționale, în conformitate cu articolul 42 alineatul (3) litera (a) din această directivă. Ea poate alege de asemenea să facă trimitere la standarde naționale care transpun standarde europene, la evaluări tehnice europene, specificații tehnice comune, standarde internaționale, alte sisteme de referință tehnice instituite de către organismele de standardizare europene sau – în lipsa oricărora dintre acestea – la standarde naționale, la agremente tehnice naționale sau specificații tehnice naționale referitoare la proiectarea, calcularea și execuția lucrărilor și la utilizarea produselor, în conformitate cu acest articol 42 alineatul (3) litera (b). Ea poate utiliza și o combinație a acestor două metode, în conformitate cu articolul 42 alineatul (3) literele (c) și (d). Atunci când o autoritate contractantă formulează specificații tehnice în conformitate cu metoda prevăzută la același articol 42 alineatul (3) litera (b), fiecare trimitere la această din urmă dispoziție trebuie să fie însoțită de mențiunea „sau echivalent”.

Or, în speță, trebuie să se arate că specificațiile tehnice referitoare la achiziția în cauză, astfel cum au fost prezentate la punctul 20 din prezenta hotărâre, nu par formulate în conformitate cu metoda prevăzută la articolul 42 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2014/24, așa încât această dispoziție nu este aplicabilă.

Cu toate acestea, mai trebuie arătat că articolul 42 alineatul (4) prima teză din această directivă interzice în principiu includerea în specificațiile tehnice a unei trimiteri la „un anumit producător, [la] o anumită origine sau [la] un anumit procedeu care caracterizează produsele […] furnizate de un anumit operator economic” sau la „un tip […] sau la o producție specifică, care ar avea ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor întreprinderi sau produse”. Astfel, asemenea trimiteri nu contribuie la deschiderea către concurență a achiziției publice în cauză, ci au mai degrabă ca efect restrângerea acesteia din urmă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 ianuarie 2025, DYKA Plastics,C‑424/23, EU:C:2025:15, punctele 48 și 49).

Există însă două excepții de la această interdicție „de principiu”. Pe de o parte, a doua teză a articolului 42 alineatul (4) din Directiva 2014/24 prevede că, cu titlu excepțional, autoritatea contractantă poate include în documentele achiziției care conțin specificațiile tehnice o trimitere prevăzută la acest articol 42 alineatul (4), cu condiția ca, astfel cum prevede în esență această a doua teză, performanțele sau cerințele funcționale menționate în conformitate cu articolul 42 alineatul (3) litera (a) din această directivă sau specificațiile menționate în conformitate cu articolul 42 alineatul (3) litera (b) din directiva respectivă sau o combinație a celor două să nu permită prin ele însele să se furnizeze o descriere suficient de exactă și de inteligibilă a obiectului contractului. Într‑un astfel de caz, autoritatea contractantă trebuie, în conformitate cu a treia teză a articolului 42 alineatul (4) din aceeași directivă, să însoțească această trimitere de mențiunea „sau echivalent” (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 ianuarie 2025, DYKA Plastics,C‑424/23, EU:C:2025:15, punctul 50).

Pe de altă parte, după cum reiese din sintagma „[c]u excepția cazului în care acest lucru este justificat de obiectul contractului”, cuprinsă în prima teză a articolului 42 alineatul (4) din Directiva 2014/24, trimiterile prevăzute la această dispoziție pot fi făcute și atunci când acest lucru este legitim în raport cu obiectul contractului. Această ipoteză, care este distinctă de cea prevăzută la alineatul (4) a doua teză a acestui articol 42, trebuie înțeleasă ca fiind o împrejurare care permite autorității contractante să înlăture însăși aplicabilitatea conținutului normativ al acestui alineat (4), care cuprinde interdicția de principiu enunțată în prima teză a acestuia, excepția de la respectiva interdicție prevăzută în a doua teză a alineatului (4) menționat și cerința, prevăzută în a treia teză a acestuia din urmă, de a adăuga, în cazul aplicabilității excepției amintite, mențiunea „sau echivalent” (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 ianuarie 2025, DYKA Plastics,C‑424/23, EU:C:2025:15, punctul 51).

Rezultă că, atunci când o trimitere precum cea menționată la articolul 42 alineatul (4) prima teză din Directiva 2014/24 este justificată de obiectul contractului în cauză, ea poate fi introdusă în specificațiile tehnice fără să se aplice interdicția enunțată în prima teză a respectivei dispoziții sau condițiile prevăzute la a doua și la a treia teză ale acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 ianuarie 2025, DYKA Plastics,C 424/23, EU:C:2025:15, punctul 52).

Această ipoteză vizată de termenii „[c]u excepția cazului în care acest lucru este justificat de obiectul contractului” trebuie, în caz contrar aducându‑se atingere obiectivului deschiderii către concurență a achizițiilor publice, să fie interpretată în mod restrictiv, astfel încât să acopere numai situațiile în care o cerință privind un tip de produs sau dimensiunile acestui produs decurge în mod inevitabil din obiectul contractului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 ianuarie 2025, DYKA Plastics,C‑424/23, EU:C:2025:15, punctul 53).

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia dacă spitalul poate impune în mod valabil cerințe referitoare la caracterul modular și mobil, la greutate, la amprenta la sol, precum și la dispunerea brațelor robotului chirurgical care face obiectul achiziției în cauză, fără ca aceste cerințe să fie însoțite de mențiunea „sau echivalent”.

În speță, deși revine în definitiv acestei instanțe sarcina de a aplica normele prevăzute la articolul 42 din Directiva 2014/24, astfel cum au fost interpretate de Curte, aceasta din urmă poate totuși să ofere indicații pentru a determina în ce măsură aceste norme sunt aplicabile unor asemenea cerințe.

Instanța de trimitere ridică în special problema cerințelor menționate în caietul de sarcini referitoare la caracterul modular și mobil, la greutate, la amprenta la sol, precum și la dispunerea brațelor robotului chirurgical care face obiectul achiziției în cauză. În această privință, trebuie să se considere că aceste cerințe se raportează la un „tip” de produs sau la o „producție specifică” ce pot avea „ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor întreprinderi sau produse”, în sensul articolului 42 alineatul (4) prima teză din Directiva 2014/24, întrucât cerințele menționate conduc la eliminarea întreprinderilor care furnizează roboți chirurgicali de tip monolitic sau roboți chirurgicali de tip modular care depășesc greutatea maximă și/sau amprenta la sol maximă stabilite prin acest caiet de sarcini.

Totuși, îi revine acestei instanțe sarcina de a verifica dacă, în conformitate cu articolul 156 alineatul (2) din Legea nr. 98/2016, care urmărește să transpună articolul 42 alineatul (4) prima teză din Directiva 2014/24, cerințele menționate la punctul precedent decurg în mod inevitabil din obiectul achiziției în cauză. Așadar, îi revine obligația de a verifica dacă respectivele cerințe sunt legate de dimensiunile și de compartimentarea sălilor de operație, fără ca acestea din urmă, potrivit caietului de sarcini amintit, să „necesit[e] amenajări speciale”. Dacă, în urma acestei examinări, instanța menționată ajunge la concluzia că cerințele respective decurg în mod inevitabil din obiectul achiziției, autoritatea contractantă poate introduce astfel de cerințe fără ca ele să fie însoțite de mențiunea „sau echivalent”.

Cu excepția cazurilor în care cerințe precum cele în discuție în litigiul principal, referitoare la caracterul modular și mobil, la greutate, la amprenta la sol, precum și la dispunerea brațelor robotului chirurgical care face obiectul achiziției în cauză decurg în mod inevitabil din obiectul acestei achiziții, autoritatea contractantă nu poate impune aceste cerințe fără a adăuga mențiunea „sau echivalent”.

Având în vedere motivele care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 42 alineatele (1) și (4) din Directiva 2014/24 trebuie interpretat în sensul că o autoritate contractantă nu poate să prevadă în specificațiile tehnice ale unei achiziții publice a unui robot chirurgical cerințe referitoare la caracterul modular și mobil, la greutate, la amprenta la sol, precum și la dispunerea brațelor robotului chirurgical care face obiectul achiziției amintite fără ca aceste cerințe să fie însoțite de mențiunea „sau echivalent”, cu excepția cazului în care, în lumina documentelor achiziției, cerințele menționate decurg în mod inevitabil din obiectul achiziției respective.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șaptea)

16 aprilie 2026 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Dreptul român

Litigiul principal și întrebările preliminare

Procedura în fața Curții

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima și la a treia întrebare

Cu privire la a doua întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată