Hotărârea Curții (Camera a opta) din 30 octombrie 2025.#Corendon Airlines Turistik Hava Tasimacilik AS împotriva Myflyright GmbH.#Cererea de decizie preliminară formulată de Landgericht Landshut.#Trimitere preliminară – Transporturi aeriene – Regulamentul (CE) nr. 261/2004 – Articolul 6 – Noțiunea de «întârziere a unui zbor» – Amânarea unui zbor anunțată în prealabil de operatorul de transport aerian cu confirmarea noilor ore de plecare și de sosire – Articolul 5 alineatul (1) litera (c) și articolul 7 alineatul (1) – Drept la compensație al pasagerilor în caz de întârziere timp de trei ore sau mai mult la sosirea unui zbor – Noțiunea de «oră de sosire prevăzută» – Stabilirea duratei întârzierii.#Cauza C-558/24.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 5 alineatul (1) litera (c) și a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Corendon Airlines Turistik Hava Tasimacilik AS (denumită în continuare „Corendon Airlines”), un operator de transport aerian, pe de o parte, și Myflyright GmbH, o societate de asistență juridică pentru pasagerii aerieni, pe de altă parte, în legătură cu o cerere de compensare formulată în temeiul Regulamentului nr. 261/2004 ca urmare a unei întârzieri prelungite a unui zbor la sosirea la destinația sa finală.

Potrivit considerentelor (1), (2) și (4) ale Regulamentului nr. 261/2004: „(1) Măsurile adoptate de [Comunitatea Europeană] în domeniul transportului aerian ar trebui, între altele, să urmărească asigurarea unui înalt nivel de protecție a pasagerilor. De asemenea, ar trebui să se ia în considerare cerințele legate de protecția consumatorilor în general. (2) Refuzul la îmbarcare și anularea sau întârzierea prelungită a zborurilor pot cauza pasagerilor dificultăți și neplăceri grave. […] (4) Comunitatea ar trebui, așadar, să îmbunătățească standardele de protecție stabilite în [Regulamentul (CEE) nr. 295/91 al Consiliului din 4 februarie 1991 de stabilire a normelor comune privind sistemul de compensare pentru refuzul la îmbarcare din cadrul transporturilor aeriene regulate (JO 1991, L 36, p. 5)] atât pentru consolidarea drepturilor pasagerilor, cât și pentru garantarea desfășurării activităților transportatorilor aerieni în condiții armonizate, pe o piață liberalizată.”

În temeiul articolului 2 din Regulamentul nr. 261/2004, intitulat „Definiții”: „În înțelesul prezentului regulament: […] (l) «anulare» înseamnă neefectuarea unui zbor programat anterior și pentru care s‑a făcut cel puțin o rezervare.”

Articolul 5 din acest regulament, intitulat „Anularea zborului”, prevede la alineatul (1): „În cazul anulării unui zbor, pasagerilor în cauză trebuie: […] c) să [li se acorde] o compensație din partea operatorului efectiv de transport aerian, în conformitate cu articolul 7, cu excepția [situației] în care intervine oricare din următoarele: […] (iii) în cazul în care sunt informați despre această anulare cu mai puțin de șapte zile înainte de ora de plecare prevăzută și li se oferă o redirecționare care să le permită să plece cu cel mult o oră înainte de ora de plecare prevăzută și să ajungă la destinația finală în mai puțin de două ore după ora de sosire prevăzută.”

Articolul 6 din regulamentul menționat, intitulat „Întârzierea zborului”, prevede la alineatul (1): „În oricare din cazurile în care un operator efectiv de transport aerian anticipează în mod rezonabil o posibilă întârziere a unui zbor peste ora de plecare prevăzută, după cum urmează: (a) timp de două ore, în cazul zborurilor de peste 1500 de kilometri sau mai puțin; (b) timp de trei ore sau mai mult, în cazul tuturor zborurilor intracomunitare de peste 1500 de kilometri și al oricăror alte zboruri cuprinse între 1500 și 3500 de kilometri; […], pasagerilor li se oferă de către operatorul efectiv de transport aerian: (i) asistența specificată la articolul 9 alineatul (1) litera (a) și articolul 9 alineatul (2); (ii) în cazul în care ora de plecare anticipată este la cel puțin o zi după ora de plecare anunțată inițial, asistența specificată la articolul 9 alineatul (1) litera (b) și litera (c); (iii) în cazul în care întârzierea este de cel puțin cinci ore, asistența specificată la articolul 8 alineatul (1) litera (a).”

Articolul 7 din același regulament, intitulat „Dreptul la compensație”, prevede la alineatul (1): „Când se face trimitere la prezentul articol, pasagerii primesc o compensație în valoare de: […] (b) 400 [de euro] pentru toate zborurile intracomunitare de peste 1500 kilometri și pentru toate zborurile cuprinse între 1500 și 3500 kilometri; […]”

Patru pasageri aerieni, care erau în posesia unei confirmări a rezervării la Corendon Airlines a unui zbor cu plecare din München (Germania) la ora 10.20 (ora locală) și o sosire în Antalya (Turcia) la ora 14.20 (ora locală) la 2 august 2022, au primit, cu o zi înainte de plecare, o nouă confirmare de rezervare a acestui zbor emisă de organizatorul călătoriei în cauză, în care li se indica faptul că ora de plecare prevăzută a zborului menționat era amânată la ora 11.20 (ora locală), ceea ce ar determina o amânare a orei de sosire a acestuia la ora 15:20 (ora locală).

La 2 august 2022, decolarea nu a avut loc însă decât la ora 14.37 (ora locală), acești pasageri ajungând în cele din urmă la destinație la ora 18.16 (ora locală).

Myflyright, căreia pasagerii menționați i‑au cedat drepturile la compensație, a introdus o acțiune la Amtsgericht Erding (Tribunalul Districtual din Erding, Germania) în vederea obținerii unei compensații în cuantum total de 1600 de euro, respectiv 400 de euro per pasager, în temeiul, printre altele, al articolelor 5 și 7 din Regulamentul nr. 261/2004.

Prin hotărârea din 30 august 2023, această instanță a admis acțiunea, statuând că amânarea cu o oră a orarelor de zbor nu constituia o „anulare”, în sensul articolului 2 litera (l) din Regulamentul nr. 261/2004, ci o întârziere a cărei durată trebuia stabilită pe baza orarelor de zbor inițiale.

Corendon Airlines a declarat apel împotriva acestei hotărâri la Landgericht Landshut (Tribunalul Regional din Landshut, Germania), care este instanța de trimitere, susținând că, în speță, durata acestei întârzieri trebuia stabilită luând în considerare orarele de zbor care figurează în noua confirmare a rezervării, iar nu orarele de zbor inițiale.

În schimb, instanța de trimitere consideră că durata întârzierii în discuție în litigiul principal trebuie stabilită luând în considerare ora de sosire prevăzută inițial, din moment ce pentru pasagerii în cauză prezintă importanță numai aspectul dacă zborul a ajuns cu întârziere în raport cu această oră. În opinia sa, pentru a stabili durata întârzierii, luarea în considerare a orei de sosire a zborului indicate în noua confirmare a rezervării, pe lângă faptul că ține de o „abordare pur formală”, este contrară obiectivului Regulamentului nr. 261/2004, care urmărește în special să asigure un înalt nivel de protecție a pasagerilor vizați de anularea sau de întârzierea prelungită a zborului lor. În plus, o asemenea abordare ar permite operatorului de transport aerian să întârzie ora de sosire a unui zbor fără a fi considerat responsabil, emițând în ultimul moment noi confirmări ale rezervării, cu indicarea amânărilor zborului.

În aceste condiții, Landgericht Landshut (Tribunalul Regional din Landshut) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Pentru a verifica dacă există o sosire cu o întârziere «prelungită» la destinația finală, atunci când zborul a fost amânat și a fost emisă o nouă confirmare a rezervării, trebuie să se aibă în vedere ora de sosire prevăzută inițial sau ora de sosire indicată în noua confirmare a rezervării? 2) În cazul în care este relevantă ora de sosire modificată: a) Este relevant cu cât timp înainte de ora de plecare inițială pasagerul este informat despre amânarea zborului? În special, este relevant dacă sunt respectate efectiv termenele pentru noua oră de sosire prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul [nr. 261/2004] pentru ca operatorul efectiv de transport aerian să fie exonerat de obligația de a plăti compensația? b) În cazul unui răspuns afirmativ: pasagerul are – și eventual în ce condiții – dreptul la compensație în conformitate cu articolele 5 și 7 din Regulamentul [nr. 261/2004] dacă raportat la ora de sosire inițială există o întârziere prelungită la sosire?”

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (1) litera (c) și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretate în sensul că, în cazul amânării orelor de plecare și de sosire ale unui zbor, anunțată în prealabil de un operator de transport aerian și însoțită de emiterea unei noi confirmări a rezervării pasagerilor în cauză, durata întârzierii suferite de aceștia din urmă la sosire trebuie stabilită luând în considerare ora de sosire prevăzută inițial sau cea care figurează în această nouă confirmare a rezervării.

Trebuie arătat, în primul rând, că noțiunea de „întârziere” a unui zbor nu este definită de Regulamentul nr. 261/2004, spre deosebire de cea de „anulare”, la care se referă articolul 5 din acest regulament și care este definită la articolul 2 litera (l) din regulamentul menționat ca fiind „neefectuarea unui zbor programat anterior și pentru care s‑a făcut cel puțin o rezervare”.

În ceea ce privește noțiunea de „întârziere” a unui zbor, Curtea a precizat, pe de o parte, că un zbor este „întârziat”, în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 261/2004, dacă este efectuat în conformitate cu programarea prevăzută anterior, însă ora efectivă de plecare a acestuia este întârziată față de ora de plecare prevăzută inițial (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 noiembrie 2009, Sturgeon ș.a.,C‑402/07 și C‑432/07, EU:C:2009:716, punctul 32). Ea a statuat, pe de altă parte, că ar fi contrar accepțiunii curente a termenilor acestui regulament și economiei acestuia să fie calificată drept anulare, în sensul articolului 2 litera (l) din regulamentul menționat, simpla amânare a orei efective a plecării zborului, fără nicio altă modificare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2021, Corendon Airlines,C‑395/20, EU:C:2021:1041, punctul 22).

De altfel, Curtea a precizat că Regulamentul nr. 261/2004 nu condiționează calificarea drept zbor „anulat”, în sensul articolului 5 din acesta, sau drept zbor „întârziat”, în sensul articolului 6 din acesta, doar de anunțul prealabil al amânării orei de plecare a zborului în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2021, Corendon Airlines,C‑395/20, EU:C:2021:1041, punctul 21).

În speță, din decizia de trimitere reiese că pasagerii în cauză au fost informați cu o zi înainte de plecare cu privire la amânarea orei de plecare a zborului lor și că le‑a fost transmisă o nouă confirmare a rezervării, indicând noi orare, fără nicio modificare a aeroporturilor de plecare sau de sosire și nici a numărului zborului cu care au fost transportați acești pasageri. Aceste elemente caracterizează, așadar, o „întârziere”, în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 261/2004, astfel cum a fost interpretat la punctele 17 și 18 din prezenta hotărâre.

În al doilea rând, articolele 5 și 7 din Regulamentul nr. 261/2004, citite în lumina considerentului (2) al acestui regulament și a principiului egalității de tratament, trebuie interpretate în sensul că pasagerii zborurilor întârziate pot, pe de o parte, să fie asimilați pasagerilor zborurilor anulate în vederea aplicării dreptului la compensație prevăzut la acest articol 7 alineatul (1). Pe de altă parte, acești pasageri pot invoca un astfel de drept la compensație atunci când suportă, ca urmare a întârzierii unui zbor, o pierdere de timp egală sau mai mare de trei ore, cu alte cuvinte, atunci când ajung la destinația lor cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută inițial de operatorul de transport aerian (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 ianuarie 2024, Laudamotion și Ryanair, C‑54/23, EU:C:2024:74, punctele 19 și 21, precum și jurisprudența citată).

Această întârziere de trei ore, drept condiție de obținere a unei compensații, a fost definită ținând seama de faptul că articolul 5 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din Regulamentul nr. 261/2004 permite operatorilor de transport aerian, în cadrul specific al redirecționării pasagerilor în urma anulării in extremis a unui zbor, să devanseze ora de plecare a pasagerilor cu maximum o oră și să amâne sosirea lor cu mai puțin de două ore (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 octombrie 2012, Nelson ș.a.,C‑581/10 și C‑629/10, EU:C:2012:657, punctul 31).

Rezultă astfel din cuprinsul celor două puncte precedente din prezenta hotărâre că, atunci când întârzierea suferită la sosirea zborului este egală sau mai mare de trei ore, pasagerii în cauză dispun, la fel ca pasagerii al căror zbor inițial a fost anulat și cărora operatorul de transport aerian nu este în măsură să le propună o redirecționare în condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din Regulamentul nr. 261/2004, de un drept la compensație în temeiul articolului 7 din acest regulament, dat fiind că sunt afectați și de o pierdere de timp ireversibilă (Hotărârea din 4 septembrie 2014, Germanwings,C‑452/13, EU:C:2014:2141, punctul 19 și jurisprudența citată).

În speță, este necesar să se arate că, dacă durata întârzierii suferite de pasagerii în cauză la sosirea la destinație este stabilită luând în considerare ora de sosire prevăzută inițial, acești pasageri se vor putea prevala de un drept la compensație, în măsura în care, astfel cum reiese din decizia de trimitere, ei ar fi suferit, începând cu ora de sosire prevăzută inițial, o întârziere mai mare de trei ore. În schimb, dacă durata acestei întârzieri ar trebui stabilită pe baza orei de sosire indicate în noua confirmare a rezervării, pasagerii menționați nu ar putea pretinde o astfel de compensație dat fiind că, în această ipoteză, întârzierea la sosire ar fi mai mică de trei ore.

Or, nimic din modul de redactare a dispozițiilor Regulamentului nr. 261/2004 a căror interpretare se solicită nu exclude ca durata întârzierii suferite de pasageri la sosirea la destinația lor finală să fie determinată de la ora de plecare convenită inițial între aceiași pasageri și operatorul de transport aerian la momentul rezervării zborului în cauză, independent de amânările unilaterale ulterioare ale orelor de plecare și de sosire ale acestui zbor, precum și de eliberarea unor noi confirmări ale rezervării efectuate de acest operator de transport.

Acest mod de a stabili durata întârzierii în cauză este confirmat, pe de o parte, de obiectivele Regulamentului nr. 261/2004, care urmăresc asigurarea unui înalt nivel de protecție a pasagerilor, ținând seama pe deplin de cerințele privind protecția consumatorilor în general, astfel cum sunt enunțate în considerentul (1) al acestui regulament. Pe de altă parte, aceasta este confirmată de considerentul (4) al regulamentului menționat, care exprimă voința legiuitorului Uniunii de a „îmbunătăți” standardele de protecție stabilite în regulamentul anterior atât pentru consolidarea drepturilor pasagerilor, cât și pentru garantarea desfășurării activităților operatorilor de transport aerian în condiții armonizate, pe o piață liberalizată.

În schimb, a stabili durata întârzierii în cauză în raport cu ora de sosire care figurează în noua confirmare a rezervării ar însemna să se permită operatorului de transport aerian în cauză să modifice unilateral, prin simpla emitere a unei astfel de confirmări, ora de plecare a zborului, chiar dacă aceasta fusese convenită contractual între pasageri și acest operator de transport aerian la momentul rezervării. Or, acest lucru ar fi contrar obiectivului principal urmărit de Regulamentul nr. 261/2004, care vizează asigurarea unui înalt nivel de protecție a pasagerilor aerieni, obiectiv care impune interpretarea în mod larg a drepturilor recunoscute acestora din urmă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 februarie 2024, Eventmedia Soluciones,C‑11/23, EU:C:2024:194, punctul 33).

Contrar celor susținute de Corendon Airlines, anunțarea prealabilă a pasagerilor în cauză despre o amânare a orelor de plecare și de sosire ale zborului lor printr‑un e‑mail al operatorului de transport aerian trimis în ziua anterioară zborului, nu poate repune în discuție calificarea drept întârziere a acestei amânări, fără a exclude ca un astfel de anunț să poată, dacă este cazul, să limiteze amploarea neplăcerilor suferite de aceștia din urmă.

Având în vedere ansamblul motivelor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 5 alineatul (1) litera (c) și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretate în sensul că, în cazul amânării orelor de plecare și de sosire ale unui zbor, anunțată în prealabil de un operator de transport aerian și însoțită de emiterea unei noi confirmări a rezervării pasagerilor în cauză, durata întârzierii suferite de aceștia din urmă la sosire trebuie stabilită luând în considerare ora de sosire prevăzută inițial.

Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a opta)

30 octombrie 2025 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

Cu privire la a doua întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată