Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 februarie 2026.#Republik Österreich împotriva Austrian Airlines AG.#Cererea de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof.#Trimitere preliminară – Transporturi aeriene – Regulamentul (CE) nr. 549/2004 – Cerul unic european – Regulamentul (CE) nr. 550/2004 – Prestare de servicii de navigație aeriană în cerul unic european – Articolul 8 – Furnizori de servicii de trafic aerian – Articolele 14 și 15 – Tarife în sarcina utilizatorilor spațiului aerian – Defecțiune a unui server de telecomunicații aeronautice – Anularea zborurilor – Pretinsă neîndeplinire culpabilă a obligațiilor de către furnizorul în cauză – Utilizatori ai spațiului aerian – Protecția acestor utilizatori împotriva prejudiciilor economice cauzate de o astfel de neîndeplinire a obligațiilor.#Cauza C-408/24.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 550/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind prestarea de servicii de navigație aeriană în cerul unic european (regulament privind prestarea de servicii) (JO 2004, L 96, p. 10, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 239), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1070/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 (JO 2009, L 300, p. 34) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 550/2004”), și a articolului 2 punctul 4 din Regulamentul (CE) nr. 549/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 de stabilire a cadrului pentru crearea cerului unic european (regulament‑cadru) (JO 2004, L 96, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 231), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1070/2009 (denumit în continuare „Regulamentul nr. 549/2004”).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Republik Österreich (Republica Austria), reprezentată de Finanzprokuratur, pe de o parte, și Austrian Airlines AG, pe de altă parte, în legătură cu repararea prejudiciului economic suferit de această companie aeriană ca urmare a anulării zborurilor, cauzată de defecțiunea unui server de telecomunicații aeronautice gestionat de Austro Control.

Considerentul (7) al Regulamentului nr. 549/2004 enunță: „Spațiul aerian constituie o resursă limitată, a cărei utilizare optimă și eficientă va fi posibilă numai dacă se ține seama de cerințele tuturor utilizatorilor și, dacă este cazul, se regăsesc în procesul general de elaborare, decizie și punere în practică a cerului unic european, inclusiv ale Comitetului pentru cerul unic.”

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Obiectivul și domeniul de aplicare”, dispune la alineatul (1): „Inițiativa privind cerul unic european are drept obiectiv consolidarea normelor actuale de siguranță a traficului aerian, contribuția la dezvoltarea durabilă a sistemului de transport aerian și îmbunătățirea performanțelor generale ale managementului traficului aerian (ATM) și ale serviciilor de navigație aeriană (ANS) pentru traficul aerian general din Europa, prin conformarea cu cerințele tuturor utilizatorilor spațiului aerian. Cerul unic european cuprinde o rețea paneuropeană coerentă de rute, sisteme de gestionare a rețelei și de management al traficului aerian bazate exclusiv pe siguranță, eficiență și criterii tehnice, în folosul utilizatorilor spațiului aerian. Pentru a realiza acest obiectiv, prezentul regulament stabilește un cadru de reglementare armonizat pentru crearea cerului unic european.”

Articolul 2 din regulamentul menționat cuprinde printre altele următoarele definiții: „1. «serviciu de control al traficului aerian (ATC)» înseamnă un serviciu furnizat în scopul: (a) de a împiedica coliziunile: – dintre aeronave și – în zona de manevră, între aeronave și obstacole; și (b) de a accelera și menține un flux ordonat al traficului aerian; […] 4. «servicii de navigație aeriană» înseamnă servicii de trafic aerian, servicii de comunicație, navigație și supraveghere, servicii meteorologice pentru navigația aeriană și servicii de informații aeronautice; […] 8. «utilizatori ai spațiului aerian» înseamnă operatori de aeronave exploatate în traficul aerian general; […] 10. «managementul traficului aerian (ATM)» înseamnă ansamblul funcțiilor de la bordul aeronavelor și de la sol (servicii de trafic aerian, managementul spațiului aerian și managementul fluxurilor de trafic aerian) necesare pentru a asigura mișcarea sigură și eficientă a aeronavelor în toate fazele lor de operare; 11. «servicii de trafic aerian» înseamnă diferitele servicii de informare cu privire la zbor, servicii de alertare, servicii de consultanță în domeniul traficului aerian și servicii ATC (servicii de control zonal, de abordare și aerodrom); […] 23a. «serviciu de informare a zborurilor» înseamnă un serviciu furnizat în scopul furnizării de consiliere și informații utile pentru siguranța și eficiența zborurilor; 23b. «serviciu de alarmare» înseamnă un serviciu furnizat pentru notificarea organizațiilor corespunzătoare cu privire la aeronavele care necesită asistență de căutare și salvare și pentru sprijinirea respectivelor organizații conform dispozițiilor; […]”

Articolul 3 din același regulament, intitulat „Domenii de acțiune comunitară”, prevede la alineatul (1): „Prezentul regulament stabilește un cadru de reglementare armonizat pentru crearea cerului unic european în concordanță cu: […] (b) [Regulamentul nr. 550/2004]; […] […] precum și cu normele de punere în aplicare adoptate de Comisi[a Europeană] pe baza prezentului regulament și a regulamentelor menționate mai sus.”

Considerentele (4) și (10) ale Regulamentului nr. 550/2004 au următorul cuprins: „(4) Pentru crearea cerului unic european, ar trebui adoptate măsuri care să asigure prestarea în condiții de siguranță și eficiență a serviciilor de navigație aeriană în consonanță cu organizarea și utilizarea spațiului aerian, conform Regulamentului (CE) nr. 551/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind organizarea și utilizarea spațiului aerian în cerul unic european (regulamentul privind spațiul aerian) [(JO 2004, L 96, p. 20, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 249)]. Stabilirea unei organizări armonizate pentru prestarea acestor servicii este importantă pentru a răspunde în mod adecvat cererii utilizatorilor spațiului aerian și pentru a asigura funcționarea în condiții de siguranță și cu eficacitate a traficului aerian. […] (10) Garantându‑se în același timp continuitatea prestării de servicii, ar trebui înființat un sistem comun de certificare a prestatorilor de servicii de navigație aeriană, care să constituie un mijloc de definire a drepturilor și obligațiilor acestor prestatori și de monitorizare regulată a respectării acestor cerințe.”

Articolul 1 din Regulamentul nr. 550/2004, intitulat „Domeniu de aplicare și obiective”, dispune la alineatul (1): „În domeniul de aplicare al [Regulamentului nr. 549/2004], prezentul regulament privește prestarea de servicii de navigație aeriană în cerul european unic. Obiectivul prezentului regulament este acela de a stabili cerințe comune pentru prestarea în condiții de siguranță și eficiență a serviciilor de navigație aeriană în Comunitate.”

Articolul 6 din Regulamentul nr. 550/2004, intitulat „Cerințe comune”, care deschide capitolul II din acest regulament, care stabilește normele pentru prestarea acestor servicii, are următorul cuprins: „Cerințele comune pentru prestarea de servicii de navigație aeriană se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 5 alineatul (3) din [Regulamentul nr. 549/2004]. Cerințele comune includ următoarele: – competența și aptitudinea tehnică și operațională, – sisteme și procedee pentru gestionarea securității și calității, – sisteme de raportare, – calitatea serviciilor, – capacitatea financiară, – răspundere și acoperirea riscurilor, – structură de proprietate și organizatorică, inclusiv prevenirea conflictelor de interese, – resurse umane, inclusiv planuri de personal corespunzătoare, – siguranță.”

Articolul 7 din Regulamentul nr. 550/2004, intitulat „Certificarea prestatorilor de servicii de navigație aeriană”, prevede: „(1) Prestarea tuturor serviciilor de navigație aeriană în interiorul Comunității se face sub rezerva certificării de către statele membre. […] (3) Autoritățile naționale de supraveghere emit certificate pentru prestatorii de servicii de navigație aeriană dacă aceștia respectă cerințele comune menționate în articolul 6. […] […] (7) Autoritățile naționale de supervizare monitorizează respectarea cerințelor comune și a condițiilor aferente certificatelor. Detaliile acestei monitorizări sunt incluse în rapoartele anuale care urmează să fie prezentate de către statele membre conform articolului 12 alineatul (1) din [Regulamentul nr. 549/2004]. Dacă o autoritate națională de supervizare consideră că deținătorul unui certificat nu mai satisface aceste cerințe sau condiții, aceasta ia măsurile corespunzătoare, asigurând continuitatea serviciilor cu condiția ca siguranța să nu fie afectată. Aceste măsuri pot include revocarea certificatului.”

Articolul 8 din Regulamentul nr. 550/2004, intitulat „Desemnarea furnizorilor de servicii de trafic aerian”, prevede: „(1) Statele membre asigură furnizarea de servicii de trafic aerian în exclusivitate în cadrul blocurilor specifice de spațiu aerian cu privire la spațiul aerian de care sunt responsabile. În acest scop, statele membre desemnează un furnizor de servicii de trafic aerian care deține un certificat valabil în Comunitate. […] (3) Statele membre definesc drepturile și obligațiile care trebuie îndeplinite de furnizorii de servicii de trafic aerian desemnați. […] (4) Statele membre dispun de competențe discreționare în alegerea unui furnizor de servicii de trafic aerian, cu condiția ca acesta din urmă să îndeplinească cerințele și condițiile stabilite la articolele 6 și 7. […]”

Potrivit articolului 14 din acest regulament, intitulat „Generalități”, care figurează în capitolul III din acesta, intitulat la rândul său „Scheme de tarifare”: „În conformitate cu cerințele de la articolele 15 și 16, schema de tarifare pentru serviciile de navigație aeriană contribuie la o mai mare transparență a stabilirii, aplicării și colectării tarifelor pentru utilizatorii spațiului aerian și contribuie la rentabilitatea furnizării de servicii de navigație aeriană și la eficiența operațiunilor de zbor, menținându‑se, în același timp, un nivel optim de siguranță. […]”

Articolul 15 din regulamentul menționat, intitulat „Principii”, prevede: „(1) Schema de tarifare se bazează pe contabilizarea costurilor serviciilor de navigație aeriană suportate de furnizorii de servicii pentru utilizatorii spațiului aerian. Schema distribuie aceste costuri între categoriile de utilizatori. […] (3) Atunci când stabilesc tarifele în conformitate cu alineatul (2), statele membre respectă următoarele principii: […] (f) tarifele încurajează furnizarea în condiții de siguranță, eficiență, eficacitate și durabilitate a serviciilor de navigație aeriană în vederea realizării unui înalt nivel de siguranță și rentabilitate și a îndeplinirii obiectivelor de performanță și stimulează furnizarea de servicii integrate, reducând impactul aviației asupra mediului. […]”

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1035/2011 al Comisiei din 17 octombrie 2011 de stabilire a cerințelor comune pentru furnizarea de servicii de navigație aeriană și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 482/2008 și (UE) nr. 691/2010 (JO 2011, L 271, p. 23), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 448/2014 al Comisiei din 2 mai 2014 (JO 2014, L 132, p. 53) (denumit în continuare „Regulamentul de punere în aplicare nr. 1035/2011”), cuprinde o anexă I, intitulată „Cerințe generale aplicabile furnizării de servicii de navigație aeriană”, care are următorul cuprins: „1. COMPETENȚĂ ȘI CAPACITATE TEHNICĂ ȘI OPERAȚIONALĂ Furnizorii de servicii de navigație aeriană trebuie să fie capabili să își furnizeze serviciile în condiții de siguranță, eficiență, continuitate și durabilitate, în concordanță cu orice nivel rezonabil al cererii globale într‑un spațiu aerian dat. În acest scop, furnizorul trebuie să mențină un nivel adecvat de capacitate și competență tehnică și operațională. […] 3. MANAGEMENTUL SIGURANȚEI ȘI AL CALITĂȚII […] 3.2. Sistemul de management al calității Furnizorii de servicii de navigație aeriană trebuie să dispună de un sistem de management al calității pentru toate serviciile de navigație aeriană pe care le furnizează, conform principiilor enumerate mai jos. Sistemul de management al calității trebuie: (a) să definească politica de calitate astfel încât să răspundă cât mai bine nevoilor diferiților utilizatori; […] 7. RĂSPUNDERE ȘI ACOPERIREA PRIN ASIGURARE Furnizorii de servicii de navigație aeriană trebuie să dispună de o acoperire prin asigurare a răspunderii care decurge din legislația aplicabilă. […]”

Articolul 120 din Bundesgesetz über die Luftfahrt (Legea federală privind transportul aerian) din 2 decembrie 1957 (BGBl. 253/1957), în versiunea aplicabilă faptelor din litigiul principal (denumită în continuare „Legea privind transportul aerian”), prevede: „(1) Cu excepția cazului în care în convențiile internaționale sau normele întemeiate pe acestea, dreptul Uniunii sau prezenta lege federală stipulează altfel, sarcinile referitoare la navigația aeriană sunt îndeplinite ca misiune de autoritate publică a statului federal de Austro Control. Această societate este desemnată să furnizeze serviciile de trafic aerian în conformitate cu articolul 119 alineatul (2) punctul 1 litera a) [din prezenta lege] și serviciile meteorologice pentru navigația aeriană în conformitate cu articolul 119 alineatul (2) punctul 1 litera c) [din această lege], în regim de exclusivitate potrivit articolelor 8 și 9 din Regulamentul [nr. 550/2004]. […] (5) Furnizorii de servicii de navigație aeriană sunt obligați să pună la dispoziție, să mențină în stare de funcționare sigură și să opereze în mod corespunzător infrastructurile pentru navigația aeriană necesare în vederea îndeplinirii corespunzătoare și în condiții de siguranță a sarcinilor referitoare la navigația aeriană care le‑au fost încredințate și în conformitate cu standardele internaționale. […]”

Articolul 2 din Bundesgesetz über die Austro Control Gesellschaft mit beschränkter Haftung (Legea federală privind societatea comercială cu răspundere limitată Austro Control) (BGBl. 898/1993), în versiunea aplicabilă faptelor din litigiul principal (denumită în continuare „Legea privind Austro Control”), are următorul cuprins: „(1) Austro Control îndeplinește toate sarcinile încredințate până în prezent Bundesamt für Zivilluftfahrt [(Oficiul Federal al Aviației Civile, Austria)] de Legea privind transportul aerian, de ordonanțele adoptate în temeiul acestei legi și de Flugsicherungsstreckengebührengesetz [(Legea privind tarifele de rută pentru serviciile de navigație aeriană) (BGBl. 137/1986)], cu excepția sarcinilor atribuite prin ordonanță în conformitate cu articolul 140b din [Legea privind transportul aerian]. Austro Control îndeplinește de asemenea sarcinile care i‑au fost încredințate prin legi federale sau prin ordonanțe adoptate în temeiul acestor legi federale. În privința acestor sarcini se instituie obligația de serviciu public. Austro Control ia toate măsurile de precauție organizatorice pentru îndeplinirea acestor sarcini sub supravegherea autorităților de stat. […]”

Articolul 10 din Legea privind Austro Control, intitulat „Răspunderea”, prevede la alineatul (1): „Statul federal răspunde, în conformitate cu dispozițiile Amtshaftungsgesetz [(Legea privind răspunderea administrației) (BGBl. 20/1949)], pentru prejudiciile cauzate oricărei persoane de angajații Austro Control, în cadrul punerii în aplicare a legilor, cu ocazia îndeplinirii sarcinilor încredințate prin articolul 2 alineatele (1) și (3) din prezenta lege federală. Angajatul nu răspunde față de persoana prejudiciată. […]”

Legea privind răspunderea administrației, în versiunea aplicabilă faptelor din litigiul principal (denumită în continuare „Legea privind răspunderea administrației”), prevede la articolul 1 alineatul (1): „Statul federal, landurile, comunele și celelalte persoane juridice de drept public și organisme de asigurări sociale […] răspund în conformitate cu dreptul civil pentru prejudiciul patrimonial sau corporal cauzat oricărei persoane din culpă, prin comportamentul ilicit al persoanelor care acționează, în calitate de organe ale acestor entități, în aplicarea legilor; organul nu răspunde față de persoana prejudiciată. Prejudiciul se repară numai pecuniar.”

Austro Control este o societate cu răspundere limitată al cărei asociat unic este Republica Austria. În exercitarea sarcinilor sale legale, Austro Control gestionează serverul rețelei fixe de telecomunicații aeronautice (denumit în continuare „serverul AFTN”) care asigură transmiterea de informații tehnice referitoare în special la traficul aerian între companiile aeriene, Austro Control însăși și Eurocontrol, organismul european de coordonare, cu sediul în Bruxelles (Belgia).

Austrian Airlines, companie aeriană cu sediul pe aeroportul Viena‑Schwechat (Austria), utilizează serviciile de trafic aerian furnizate de Austro Control pentru zborurile sale dinspre și către acest aeroport, în schimbul plății tarifelor prevăzute pentru aceste servicii.

La 28 august 2016, o defecțiune tehnică a serverului AFTN a determinat o diminuare semnificativă a ratei de aterizări pe și de decolări de pe aeroportul menționat. Austrian Airlines afirmă că această defecțiune a obligat‑o să anuleze 60 de zboruri, cauzându‑i un prejudiciu în cuantum de 373140,46 euro, incluzând rambursările de bilete, redirecționarea către zboruri ale unor companii terțe, pierderile legate de zborurile cu cod partajat, costurile cu masa, cazarea și transportul pasagerilor, reexpedierea bagajelor și plata orelor suplimentare ale personalului.

Considerând că Austro Control era responsabilă pentru defecțiunea serverului AFTN întrucât nu a luat, cu titlu preventiv, măsurile tehnice și umane necesare pentru buna funcționare a acestui server, Austrian Airlines a introdus o acțiune în despăgubire împotriva Republicii Austria în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Legea privind Austro Control și al articolului 1 alineatul (1) din Legea privind răspunderea administrației.

Republica Austria, reprezentată de Finanzprokuratur, a contestat orice comportament culpabil sau ilicit al Austro Control în gestionarea serverului AFTN. În plus, aceasta a susținut că dispozițiile relevante de drept național și de drept al Uniunii referitoare la navigația aeriană servesc exclusiv interesului general al siguranței transportului aerian, iar nu intereselor patrimoniale ale utilizatorilor spațiului aerian, fapt confirmat de inexistența unor dispoziții care să prevadă un regim de răspundere în acest domeniu.

Instanța de prim grad de jurisdicție a respins acțiunea în despăgubire formulată de Austrian Airlines pentru motivul că dispozițiile naționale și ale Uniunii privind navigația aeriană au ca unic obiectiv reglementarea traficului aerian, iar nu protejarea patrimoniului transportatorilor aerieni. În aceste condiții, respectiva instanță a considerat că nu este necesar să se examineze dacă personalul Austro Control a acționat în mod ilicit și culpabil.

În schimb, instanța de apel, sesizată de Austrian Airlines, a concluzionat că, deși dispozițiile dreptului Uniunii referitoare la navigația aeriană urmăresc în principal să garanteze siguranța aeriană, ele protejează și interesele economice ale transportorilor aerieni în calitate de utilizatori ai spațiului aerian, cu atât mai mult cu cât aceștia din urmă plătesc tarife pentru serviciile de navigație aeriană care le sunt prestate de furnizori precum Austro Control.

Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria), care este instanța de trimitere, sesizată cu o cale de atac a Republicii Austria, reprezentată de Finanzprokuratur, împotriva hotărârii pronunțate în apel, arată că, potrivit jurisprudenței sale referitoare la articolul 1 alineatul (1) din Legea privind răspunderea administrației, chiar și în cazul unei încălcări culpabile a unei dispoziții de drept național, numai prejudiciile a căror prevenire constituie cel puțin unul dintre obiectivele dispoziției încălcate pot face obiectul unei reparații. Această instanță precizează că criteriul determinant pentru angajarea răspunderii administrației este obiectivul de protecție al dispoziției încălcate, determinat pe calea interpretării.

Instanța menționată admite în principiu că o dispoziție de drept național urmărește un obiectiv de protecție a intereselor individuale atunci când există un raport juridic special între entitatea care a încălcat o astfel de dispoziție și particularul vătămat. În schimb, aceasta tinde să excludă existența unui astfel de obiectiv atunci când îndeplinirea misiunilor de serviciu public de către entitatea privește un număr atât de important și de nedeterminat de persoane încât trebuie asimilate colectivității, ceea ce exclude posibilitatea de a angaja răspunderea administrației chiar și în cazul unui comportament ilicit și culpabil.

Instanța de trimitere arată că dezacordul dintre părțile din litigiul principal privește aspectul dacă dispozițiile dreptului Uniunii referitoare la navigația aeriană, al căror obiectiv principal este de a garanta siguranța aeriană, protejează de asemenea utilizatorii spațiului aerian împotriva prejudiciilor patrimoniale cauzate de o neîndeplinire ilicită și culpabilă a obligațiilor de către furnizorul de servicii de trafic aerian, desemnat în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul nr. 550/2004, și anume, în speță, Austro Control. În opinia sa, finalitatea urmărită de acest regulament este decisivă și trebuie stabilită în mod autonom în raport cu dreptul Uniunii și cu metodele sale de interpretare.

Tot potrivit acestei instanțe, din Hotărârea din 2 iunie 2022, Skeyes (C‑353/20, EU:C:2022:423), reiese că dispozițiile articolului 8 din Regulamentul nr. 550/2004 coroborate cu articolul 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 549/2004, care definește serviciile de navigație aeriană, conferă utilizatorilor spațiului aerian drepturi care pot fi afectate de închiderea acestui spațiu și că obiectivul dispozițiilor dreptului Uniunii referitoare la navigația aeriană nu se limitează la siguranța aeriană în sens strict.

Instanța menționată ridică problema dacă interesele patrimoniale ale acestor utilizatori intră sub incidența obiectivului de protecție urmărit de aceste dispoziții, ceea ce ar permite angajarea răspunderii Republicii Austria pentru prejudiciile patrimoniale cauzate de un comportament ilicit și culpabil al Austro Control, în conformitate cu Legea privind răspunderea administrației.

Aceeași instanță arată că obligația Austrian Airlines de a plăti tarife pentru a beneficia de serviciile de trafic aerian prestate de Austro Control pledează în favoarea existenței unui raport juridic special între aceste două entități. În special pentru acest motiv, instanța respectivă înclină să considere că articolul 8 din Regulamentul nr. 550/2004 coroborat cu articolul 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 549/2004 și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene protejează și interesele patrimoniale ale utilizatorilor individuali ai spațiului aerian.

În aceste condiții, Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Articolul 8 din [Regulamentul nr. 550/2004] coroborat cu articolul 2 punctul 4 din [Regulamentul nr. 549/2004] trebuie interpretat în sensul că prestarea serviciilor de trafic aerian servește și la protejarea utilizatorului individual al spațiului aerian împotriva producerii unui prejudiciu pur patrimonial ca urmare a omisiunilor nelegale și culpabile ale furnizorului care are sarcina de a presta servicii de navigație aeriană?”

Din cererea de decizie preliminară reiese că întrebarea adresată, care privește întinderea obiectivului de protecție urmărit printre altele la articolul 8 din Regulamentul nr. 550/2004, decurge din faptul că, în temeiul Legii privind răspunderea administrației, astfel cum a fost interpretată de instanța de trimitere, criteriul determinant pentru angajarea acestei răspunderi este obiectivul de protecție al dispoziției încălcate. În speță, această dispoziție ar fi articolul 120 din Legea privind transportul aerian, care desemnează Austro Control printre altele pentru asigurarea serviciilor de trafic aerian pe bază exclusivă, în conformitate cu acest articol 8.

În ceea ce privește litigiul principal, această instanță precizează astfel că Republica Austria nu va putea fi considerată răspunzătoare pentru prejudiciul economic suferit de Austrian Airlines ca urmare a unei eventuale neîndepliniri culpabile a obligațiilor de către Austro Control decât dacă dispozițiile relevante ale dreptului Uniunii urmăresc printre altele să protejeze utilizatorii spațiului aerian, în sensul articolului 2 punctul 8 din Regulamentul nr. 549/2004, împotriva unui asemenea prejudiciu.

Acestea sunt observațiile în lumina cărora trebuie examinată întrebarea adresată.

Prin intermediul întrebării unice, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 549/2004 și articolul 8 din Regulamentul nr. 550/2004 coroborate cu dispozițiile acestui din urmă regulament referitoare la prestarea de servicii de navigație aeriană și la tarifarea acestor servicii trebuie interpretate în sensul că toate aceste dispoziții urmăresc de asemenea protejarea utilizatorilor spațiului aerian împotriva prejudiciilor economice cauzate de o neîndeplinire culpabilă de către furnizorul de servicii de trafic aerian a obligațiilor care îi revin în temeiul acestor dispoziții.

Trebuie arătat cu titlu preliminar, pe de o parte, că, potrivit articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 549/2004, acesta stabilește un cadru de reglementare armonizat pentru crearea „cerului unic european”, care are drept obiectiv consolidarea normelor actuale de siguranță a traficului aerian, contribuția la dezvoltarea durabilă a sistemului de transport aerian și îmbunătățirea performanțelor generale ale managementului traficului aerian și ale serviciilor de navigație aeriană pentru traficul aerian general din Europa, prin conformarea cu cerințele tuturor utilizatorilor spațiului aerian.

Această dispoziție mai precizează că cerul unic european cuprinde o rețea paneuropeană coerentă de rute, sisteme de gestionare a rețelei și de management al traficului aerian bazate exclusiv pe siguranță, eficiență și criterii tehnice, în folosul „utilizatorilor spațiului aerian”, noțiune care include, în conformitate cu articolul 2 punctul 8 din acest regulament, operatorii de aeronave exploatate în traficul aerian general.

Pe de altă parte, conform articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 550/2004, acesta, „[î]n domeniul de aplicare a[l Regulamentului nr. 549/2004]”, privește prestarea de servicii de navigație aeriană în cerul unic european, în mod sigur și eficient, prin stabilirea unor cerințe comune în acest scop. Regulamentul nr. 550/2004 prevede de asemenea, într‑un capitol III, ca element esențial, o schemă de tarifare a acestor servicii care cuprinde tarifele pentru utilizatorii spațiului aerian.

De altfel, din articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 549/2004 reiese că în cadrul de reglementare armonizat pentru crearea „cerului unic european” sunt cuprinse și normele de punere în aplicare adoptate de Comisie pe baza, printre altele, a acestui regulament, precum și a Regulamentului nr. 550/2004. Printre aceste măsuri de punere în aplicare figurează Regulamentul de punere în aplicare nr. 1035/2011.

Odată precizat acest cadru de reglementare, este necesar să se constate, în primul rând, că, potrivit articolului 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 549/2004, noțiunea de „servicii de navigație aeriană” include serviciile de trafic aerian, vizate în mod expres în întrebarea adresată, precum și serviciile de comunicație, navigație și supraveghere, serviciile meteorologice pentru navigația aeriană și serviciile de informații aeronautice.

Serviciile de trafic aerian fac parte integrantă din „managementul traficului aerian”, care regrupează, în temeiul articolului 2 punctul 10 din Regulamentul nr. 549/2004, ansamblul funcțiilor de la bordul aeronavelor și de la sol necesare pentru a asigura mișcarea sigură și eficientă a aeronavelor în toate fazele lor de operare. În temeiul punctului 11 al acestui articol, aceste servicii cuprind serviciile de control al traficului aerian, serviciile de informare cu privire la zbor și serviciile de alertare, aceste trei noțiuni fiind ele însele definite la punctul 1, la punctul 23a și, respectiv, la punctul 23b din articolul menționat.

„[S]ervicii[le] de control al traficului aerian” urmăresc, pe de o parte, să împiedice coliziunile dintre aeronave și, în zona de manevră, între aeronave și obstacole, precum și, pe de altă parte, să accelereze și să mențină un flux ordonat al traficului aerian. „Serviciile de informare cu privire la zbor” furnizează consiliere și informații utile pentru siguranța și eficiența zborurilor. „Serviciile de alertare” constau în notificarea organizațiilor corespunzătoare cu privire la aeronavele care necesită asistență de căutare și salvare, precum și în sprijinirea respectivelor organizații.

Rezultă din ceea ce precedă că „servicii[le] de control al traficului aerian”, în sensul articolului 2 punctul 11 din Regulamentul nr. 549/2004, au o importanță fundamentală pentru managementul traficului aerian nu numai pentru siguranța și pentru exploatarea optimă a spațiului aerian, ci și pentru utilizatorii acestui spațiu ale căror activități depind de buna executare a serviciilor respective (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 iunie 2022, Skeyes, C‑353/20, EU:C:2022:423, punctul 43).

Astfel, după cum a arătat doamna avocată generală la punctul 39 din concluzii, prestarea de servicii de navigație aeriană, inclusiv de servicii de trafic aerian, servește nu doar interesului general care constă în garantarea existenței unui cer unic european sigur și eficient, ci și intereselor și activității economice a utilizatorilor spațiului aerian, în special a transportatorilor aerieni.

În această privință, considerentul (7) al Regulamentului nr. 549/2004 precizează că spațiul aerian constituie o resursă limitată, a cărei utilizare optimă și eficientă va fi posibilă numai dacă se ține seama de cerințele tuturor utilizatorilor.

În al doilea rând, articolul 8 alineatele (1), (3) și (4) din Regulamentul nr. 550/2004 impune fiecărui stat membru să desemneze un furnizor de servicii de trafic aerian și să definească drepturile și obligațiile acestui furnizor, care trebuie, astfel cum prevede alineatul (4) al acestui articol, să îndeplinească cerințele comune pentru prestarea de servicii de navigație aeriană enumerate la articolul 6 din acest regulament și să fie certificat în conformitate cu articolul 7 din regulamentul menționat.

În temeiul acestui articol 6, respectivele cerințe comune trebuie să includă printre altele competența și aptitudinea tehnică și operațională, calitatea serviciilor, precum și răspunderea și acoperirea riscurilor. În temeiul articolului 7 alineatele (1) și (3) din același regulament, prestarea serviciilor de navigație aeriană în Uniune se face sub rezerva certificării de către statele membre, care este condiționată de respectarea de către prestator a cerințelor comune menționate. Potrivit alineatului (7) al acestui articol 7, dacă o autoritate națională de supervizare consideră că deținătorul unui certificat nu mai satisface aceleași cerințe comune, aceasta ia măsurile corespunzătoare, asigurând continuitatea serviciilor.

Așa cum se arată în cuprinsul considerentului (4) al Regulamentului nr. 550/2004, furnizorii desemnați de statele membre au obligația de a furniza servicii de trafic aerian astfel încât să răspundă în mod adecvat nevoilor utilizatorilor spațiului aerian și să asigure funcționarea în condiții de siguranță și cu eficacitate a acestui trafic, într‑un cadru armonizat pentru prestarea de servicii de navigație aeriană.

Curtea a statuat că din considerentul (10), din articolul 1 alineatul (1) și din articolul 7 alineatele (1) și (7) din Regulamentul nr. 550/2004 rezultă că acesta are de asemenea ca obiectiv să asigure continuitatea prestării tuturor serviciilor de navigație aeriană în cadrul cerului unic european (Hotărârea din 2 iunie 2022, Skeyes, C‑353/20, EU:C:2022:423, punctul 44), fără de care utilizatorii spațiului aerian nu și‑ar putea desfășura activitățile în condiții adecvate.

Pe de altă parte, anexa I la Regulamentul de punere în aplicare nr. 1035/2011 de stabilire a cerințelor comune pentru furnizarea de servicii de navigație aeriană și de completare a cadrului de reglementare armonizat pentru crearea „cerului unic european” precizează, astfel cum se amintește la punctul 40 din prezenta hotărâre, că furnizorii de servicii de navigație aeriană trebuie să fie capabili să își furnizeze serviciile în condiții de siguranță, eficiență, continuitate și durabilitate, în concordanță cu orice nivel rezonabil al cererii globale într‑un spațiu aerian dat (punctul 1 din această anexă), trebuie să definească o politică de calitate pentru a răspunde cât mai bine nevoilor diferiților utilizatori [punctul 3.2 litera (a) din anexa menționată] și trebuie să dispună de o acoperire prin asigurare a răspunderii care decurge din legislația aplicabilă (punctul 7 din aceeași anexă).

În al treilea rând, articolele 14-16 din Regulamentul nr. 550/2004 reglementează stabilirea, aplicarea și colectarea tarifelor pentru utilizatorii spațiului aerian pentru serviciile de navigație aeriană care le sunt furnizate. În temeiul respectivului articol 14, această schemă de tarifare trebuie să contribuie printre altele la rentabilitatea furnizării de servicii de navigație aeriană și la eficiența operațiunilor de zbor, menținându‑se în același timp un nivel optim de siguranță.

Articolul 15 alineatul (1) din acest regulament prevede că schema de tarifare se bazează pe contabilizarea costurilor serviciilor de navigație aeriană suportate de furnizorii de servicii pentru utilizatorii spațiului aerian. Alineatul (3) litera (f) al acestui articol precizează că tarifele trebuie să încurajeze furnizarea în condiții de siguranță, eficiență, eficacitate și durabilitate a serviciilor de navigație aeriană în vederea realizării unui înalt nivel de siguranță și rentabilitate.

Din ceea ce precedă rezultă că Regulamentele nr. 549/2004 și nr. 550/2004, precum și Regulamentul de punere în aplicare nr. 1035/2011 impun ca furnizorii de servicii de trafic aerian să răspundă în mod adecvat nevoilor utilizatorilor spațiului aerian, garantând siguranța, continuitatea, durabilitatea, eficacitatea și rentabilitatea serviciilor lor, fiind stabilit că aceste servicii sunt indispensabile pentru activitățile utilizatorilor respectivi, care suportă costul economic al acestora.

În acest sens, Curtea a statuat în esență în Hotărârea din 2 iunie 2022, Skeyes (C‑353/20, EU:C:2022:423, punctele 39 și 49), că dispozițiile Regulamentelor nr. 549/2004 și nr. 550/2004 sunt susceptibile să confere utilizatorilor spațiului aerian anumite drepturi pe care închiderea spațiului aerian le‑ar putea afecta.

În speță, din cererea de decizie preliminară reiese că defecțiunea serverului AFTN, administrat de Austro Control, în calitate de furnizor de servicii de trafic aerian desemnat de Republica Austria, a determinat o diminuare semnificativă a ratei de aterizări pe și de decolări de pe aeroportul Viena‑Schwechat, precum și, prin urmare, anularea zborurilor operate de Austrian Airlines, ceea ce ilustrează raportul de dependență, subliniat la punctul 44 din prezenta hotărâre, între, pe de o parte, prestarea acestor servicii și, pe de altă parte, posibilitatea utilizatorilor spațiului aerian de a‑și desfășura activitățile.

Revine instanței naționale, singura competentă să constate și să aprecieze situația de fapt din litigiul principal, precum și să interpreteze și să aplice dreptul național (Hotărârea din 4 iunie 2013, ZZ, C‑300/11, EU:C:2013:363, punctul 36, și Hotărârea din 29 iulie 2024, protectus, C‑185/23, EU:C:2024:657, punctul 36), să stabilească dacă, ținând seama de răspunsul Curții la întrebarea adresată, răspunderea Republicii Austria poate fi angajată pentru prejudiciul economic suferit de Austrian Airlines care ar fi fost cauzat de o eventuală neîndeplinire culpabilă a obligațiilor de către Austro Control.

Având în vedere ansamblul motivelor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 549/2004 și articolul 8 din Regulamentul nr. 550/2004 coroborate cu dispozițiile acestui din urmă regulament referitoare la prestarea de servicii de navigație aeriană și la tarifarea acestor servicii trebuie interpretate în sensul că toate aceste dispoziții urmăresc de asemenea protejarea utilizatorilor spațiului aerian împotriva prejudiciilor economice cauzate de o neîndeplinire culpabilă de către furnizorul de servicii de trafic aerian a obligațiilor care îi revin în temeiul acestor dispoziții.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)

12 februarie 2026 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Regulamentul nr. 549/2004

Regulamentul nr. 550/2004

Regulamentul de punere în aplicare nr. 1035/2011

Dreptul austriac

Legea privind transportul aerian

Legea privind Austro Control

Legea privind răspunderea administrației

Litigiul principal și întrebarea preliminară

Cu privire la întrebarea preliminară

Observații introductive

Cu privire la întrebarea adresată

Cu privire la cheltuielile de judecată