Hotărârea Curții (Camera a patra) din 13 noiembrie 2025.#AK împotriva lui RU.#Trimitere preliminară – Directiva 2011/7/UE – Combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale – Domeniu de aplicare – Articolul 2 punctele 1 și 3 – Noțiunea de întreprindere – Noțiunea de tranzacție comercială – Contract de prestare de servicii juridice în cadrul înființării unei societăți comerciale – Directiva 93/13/CEE – Articolul 2 litera (b) – Noțiunea de consumator – Persoană fizică care a apelat la serviciile unui avocat în vederea înființării unei societăți comerciale.#Cauza C-197/24.

Cauza C‑197/24 [Šiľarský] ( i )

împotriva

(cerere de decizie preliminară formulată de Mestský súd Bratislava IV)

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 13 noiembrie 2025

„Trimitere preliminară – Directiva 2011/7/UE – Combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale – Domeniu de aplicare – Articolul 2 punctele 1 și 3 – Noțiunea de întreprindere – Noțiunea de tranzacție comercială – Contract de prestare de servicii juridice în cadrul înființării unei societăți comerciale – Directiva 93/13/CEE – Articolul 2 litera (b) – Noțiunea de consumator – Persoană fizică care a apelat la serviciile unui avocat în vederea înființării unei societăți comerciale”

Apropierea legislațiilor – Combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale – Directiva 2011/7 – Domeniu de aplicare – Noțiunea de întreprindere – Persoană fizică ce a încheiat un contract de prestare de servicii juridice cu un avocat în vederea înființării unei societăți comerciale – Excludere – Tranzacție necomercială

[Directiva 2011/7 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (2) și art. 2 pct. 1 și 3]

(a se vedea punctele 23-27 și 32 și dispozitiv 1)

Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Noțiunea de consumator – Persoană fizică care a încheiat un contract de prestare de servicii juridice cu un avocat în vederea înființării unei societăți comerciale – Includere – Condiție – Persoană fizică ce acționează în afara cadrului activității sale profesionale la momentul încheierii contractului

[Directiva 93/13 a Consiliului, art. 2 lit. (b)]

(a se vedea punctele 45-51 și dispozitiv 2)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Mestský súd Bratislava IV (Tribunalul Municipal din Bratislava IV, Republica Slovacă), Curtea clarifică, pe de o parte, noțiunile de „întreprindere” și de „tranzacție comercială” în sensul Directivei 2011/7 ( 1 ) și, pe de altă parte, pe cea de „consumator” în sensul Directivei 93/13 ( 2 ), în contextul prestării de servicii juridice de către un avocat unei persoane fizice în vederea înființării unei societăți comerciale.

RU, o persoană fizică ce dorea să constituie o societate cu răspundere limitată de drept slovac, al cărei cofondator, asociat și administrator ar fi, ar fi contactat în anul 2022 o avocată, devenită ulterior asociată a AK, societate care prestează servicii juridice. Ar fi fost încheiat un contract verbal pentru prestarea de servicii juridice în schimbul unei remunerații forfetare. Ulterior, s‑a întocmit și apoi trimis lui RU un proiect de contract de societate și alte documente, precum și o factură care nu ar fi fost achitată la data scadenței. În aceste condiții, AK a sesizat instanța de trimitere pentru a obține obligarea lui RU la plata onorariilor datorate pentru prestarea de servicii juridice și a unei sume fixe pentru rambursarea cheltuielilor legate de recuperarea creanței, în conformitate cu dispoziția de drept slovac care pune în aplicare articolul 6 din Directiva 2011/7.

RU, susținând că acest contract de societate și aceste alte documente i‑au fost adresate fără o cerere prealabilă în acest sens, contestă atât că ar fi încheiat un contract de prestare de servicii juridice, cât și existența unui acord privind remunerarea acestor servicii. De asemenea, acesta apreciază că, având în vedere calitatea sa de consumator, litigiul ar trebui să fie guvernat de dispozițiile dreptului civil, în timp ce AK susține că este vorba despre un litigiu comercial, guvernat de dispozițiile dreptului comercial.

Având îndoieli cu privire la aspectul dacă RU poate fi calificată drept „întreprindere” și, prin urmare, tranzacția încheiată cu avocata drept „comercială”, în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 2011/7 coroborat cu articolul 2 punctele 1 și 3 din această directivă, instanța de trimitere a hotărât să suspende judecarea cauzei și să sesizeze Curtea cu titlu preliminar. În ipoteza unui răspuns negativ la această întrebare, ea ridică de asemenea problema dacă RU intră în sfera noțiunii de „consumator”, în sensul articolului 2 litera (b) din Directiva 93/13.

Aprecierea Curții

În primul rând, în ceea ce privește noțiunile de „întreprindere” și de „tranzacție comercială”, în sensul Directivei 2011/7, care stabilesc domeniul de aplicare al acestei directive, Curtea subliniază că cerința potrivit căreia tranzacția în cauză trebuie să se înscrie în cadrul activității economice sau profesionale independente a persoanei în cauză trebuie apreciată la momentul încheierii acestei tranzacții. Posibilitatea modificării calității acestei persoane, în special ca urmare a tranzacției anterioare, nu este, așadar, de natură să modifice calitatea acesteia la data încheierii tranzacției.

De asemenea, deși legătura dintre tranzacția în cauză și scopul urmărit de persoana care o încheie poate fi unul dintre elementele care trebuie luate în considerare pentru a aprecia dacă Directiva 2011/7 este aplicabilă, Curtea precizează că aceasta nu poate fi suficient în sine pentru a considera că persoana fizică în cauză a acționat în calitate de „întreprindere” atunci când a încheiat tranzacția menționată.

În consecință, Curtea declară că faptul că o persoană fizică a apelat la serviciile unui avocat în vederea înființării unei societăți comerciale, în care urma să devină cofondator, asociat și administrator, nu poate fi suficient în sine pentru a califica această persoană drept „întreprindere” și, prin urmare, tranzacția încheiată cu acest avocat drept „comercială”, în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 2011/7 coroborat cu articolul 2 punctele 1 și 3 din această directivă.

În al doilea rând, în ceea ce privește noțiunea de „consumator”, în sensul Directivei 93/13, Curtea amintește că această directivă definește contractele cărora li se aplică prin referire la calitatea contractanților, după cum aceștia acționează sau nu în scopuri legate de activitatea lor profesională. Astfel, pe de o parte, calitatea de „consumator” a persoanei în cauză trebuie determinată având în vedere un criteriu funcțional, care constă în a aprecia dacă raportul contractual în cauză se înscrie în cadrul unor activități străine de exercitarea unei profesii. Pe de altă parte, această noțiune are un caracter obiectiv și este independentă de cunoștințele concrete pe care persoana în cauză le poate avea sau de informațiile de care această persoană dispune în mod real.

În plus, Curtea arată că calitatea de „consumator” a unei persoane, în sensul directivei menționate, trebuie apreciată în momentul încheierii contractului în cauză. Astfel, faptul că situația pârâtului din litigiul principal se putea modifica nu este de natură să modifice calitatea pe care o deținea la data încheierii acestui contract.

Având în vedere ceea ce precedă, Curtea consideră că intră în sfera noțiunii de „consumator”, în sensul articolului 2 litera (b) din Directiva 93/13, o persoană fizică ce a încheiat un contract având ca obiect prestarea de servicii juridice în vederea constituirii unei societăți comerciale în care trebuia să devină cofondator, asociat și administrator, cu condiția ca această persoană să nu fi exercitat, la momentul încheierii contractului, o activitate economică sau profesională independentă în cadrul căreia s‑ar fi putut înscrie acest contract.

( i ) Numele prezentei cauze este un nume fictiv. El nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile la procedură.

( 1 ) Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale (JO 2011, L 48, p. 1).

( 2 ) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).