Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 noiembrie 2025.#BNP Paribas Public Sector SA împotriva Comitetului unic de rezoluție.#Recurs – Politica economică și monetară – Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanismul unic de rezoluție al instituțiilor de credit și al anumitor firme de investiții (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Regulamentul (UE) nr. 806/2014 – Articolul 69 alineatul (1) – Articolul 70 alineatul (1) – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 – Articolul 7 alineatele (1)-(3) – Sume plătite pentru garantarea angajamentelor de plată irevocabile – Decizia Comitetului unic de rezoluție (SRB) de refuzare a restituirii sumelor plătite.#Cauza C-4/24 P.

Cauza C‑4/24 P

BNP Paribas Public Sector SA

împotriva

Comitetului unic de rezoluție

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 noiembrie 2025

„Recurs – Politica economică și monetară – Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanismul unic de rezoluție al instituțiilor de credit și al anumitor firme de investiții (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Regulamentul (UE) nr. 806/2014 – Articolul 69 alineatul (1) – Articolul 70 alineatul (1) – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 – Articolul 7 alineatele (1)-(3) – Sume plătite pentru garantarea angajamentelor de plată irevocabile – Decizia Comitetului unic de rezoluție (SRB) de refuzare a restituirii sumelor plătite”

Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Contribuții ex ante la Fondul unic de rezoluție – Plata acestor contribuții sub formă de angajamente de plată irevocabile acoperite prin garanții – Retragere a licenței unei instituții de credit – Ieșirea acestei instituții din domeniul de aplicare al mecanismului unic de rezoluție – Restituirea garanțiilor legate de contribuțiile respective – Condiție – Restituirea garanțiilor în numerar care acoperă angajamentele de plată irevocabile numai după plata cuantumului contribuției legate de aceste garanții

[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 69 și 70; Regulamentul nr. 2015/81 al Consiliului, art. 7 alin. (1) și art. 3]

(a se vedea punctele 46, 47, 51, 53, 57, 61, 67, 78 și 83)

Recurs – Motive – Motivare insuficientă sau contradictorie – Întinderea obligației de motivare

[art. 256 alin. (1) TFUE; statutul Curții de Justiție, art. 36; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 70 alin. (4)]

(a se vedea punctele 91-93)

Rezumat

Sesizată cu un recurs declarat împotriva Hotărârii BNP Paribas Public Sector/SRB (T‑688/21) ( 1 ) pe care îl respinge, Curtea face precizări cu privire la aplicabilitatea printre altele a articolelor 69 și 70 din Regulamentul nr. 806/2014 ( 2 ) și a articolului 7 din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 ( 3 ). Aceste dispoziții se înscriu în contextul condițiilor de restituire a garanțiilor legate de angajamentele de plată irevocabile (denumite în continuare „API”) încheiate de o instituție de credit pentru îndeplinirea obligației sale privind contribuția la Fondul unic de rezoluție (FUR), contribuție care poate fi făcută fie sub forma unei plăți în numerar, fie sub forma subscrierii unui angajament de plată irevocabil.

Recurenta a fost o instituție de credit franceză autorizată până la 24 martie 2021, când, la cererea sa, Banca Centrală Europeană (BCE) i‑a retras autorizația. Înainte de punerea în aplicare a mecanismului unic de rezoluție (MUR) creat prin Regulamentul nr. 806/2014, aceasta furnizase, pentru anul 2015, o parte din contribuția sa la Dispozitivul național de finanțare pentru procedurile de rezoluție sub forma unui API încheiat cu Comitetul unic de rezoluție (SRB) și cu autoritățile naționale franceze implicate (denumit în continuare „API 2015”). Pentru perioadele de contribuție cuprinse între anii 2016 și 2021, aceasta a contribuit la FUR, cel puțin pentru o parte din contribuțiile sale ex ante, prin API încheiate cu SRB pentru fiecare perioadă (denumite în continuare „API 2016-2021”).

La 1 aprilie 2021, recurenta a informat SRB că BCE îi retrăsese autorizația. Ca răspuns la o cerere de informații a recurentei cu privire la condițiile de restituire a garanțiilor legate de API pe care le încheiase, SRB i‑a indicat, prin scrisoarea din 13 august 2021, că îi va restitui garanțiile care acoperă API 2015 și API 2016-2021 după primirea numerarului corespunzător sumelor angajate în temeiul acestor angajamente. SRB a precizat că, în opinia sa ( 4 ), anularea API 2016-2021 și restituirea ulterioară a garanțiilor care acoperă aceste angajamente nu puteau avea loc decât după plata în numerar a unor sume egale cu cuantumurile diferitelor angajamente în cauză. Prin urmare, SRB a invitat recurenta să îi transfere o sumă totală într‑un anumit cuantum și a adăugat că, după primirea acestei sume, îi va restitui garanțiile, din care se va scădea valoarea dobânzilor negative acumulate, la expirarea unui termen de 14 zile de la primirea notificării de reziliere a API.

Recurenta a informat atunci SRB că nu urma să efectueze transferul respectiv, întrucât din interpretarea pe care ea o dădea cadrului legislativ aplicabil, nu rezulta că avea obligația de a transfera numerarul corespunzător sumei totale a cuantumurilor angajate în temeiul API 2015 și al API 2016-2021 pentru a i se restitui garanțiile.

În aceste împrejurări, recurenta a introdus o acțiune la Tribunal, întemeiată, cu titlu principal, în special pe articolul 272 și pe articolul 340 primul paragraf TFUE, solicitând Tribunalului să constate că poziția exprimată de SRB în scrisoarea din 13 august 2021 era contrară prevederilor API 2016-2021 și să dispună, în consecință, ca SRB să îi restituie sumele corespunzătoare garanțiilor în numerar legate de aceste angajamente. Pe de altă parte, în temeiul exclusiv al articolului 340 al doilea paragraf TFUE, recurenta a solicitat Tribunalului să constate că refuzul SRB de a‑i restitui sumele corespunzătoare garanțiilor în numerar legate de API 2015 constituia o îmbogățire fără justă cauză și să oblige SRB să îi plătească aceste sume cu titlu de daune interese.

În hotărârea atacată, în care a respins toate cererile recurentei și, prin urmare, acțiunea în totalitate, Tribunalul a statuat că, în ceea ce privește cererea întemeiată pe articolul 272 și pe articolul 340 primul paragraf TFUE, nici dispozițiile aplicabile în speță, nici clauzele contractelor încheiate între recurentă și SRB nu se opuneau poziției exprimate de SRB în scrisoarea din 13 august 2021, potrivit căreia acesta nu putea restitui garanțiile în numerar care acopereau API decât după plata unei sume totale corespunzătoare cuantumului contribuțiilor ex ante pentru care aceste instrumente fuseseră utilizate. Pe de altă parte, în ceea ce privește cererile întemeiate pe articolul 340 al doilea paragraf TFUE, Tribunalul a apreciat că decizia SRB de a păstra sumele corespunzătoare garanțiilor în numerar legate de API subscrise de recurentă se întemeia pe un temei juridic valabil ( 5 ) și nu putea, în consecință, să determine o îmbogățire fără justă cauză a SRB care să justifice o compensație cu titlu de daune interese.

Aprecierea Curții

În primul rând, Curtea se pronunță cu privire la aprecierea Tribunalului potrivit căreia SRB nu putea, în conformitate cu scrisoarea din 13 august 2021, să restituie recurentei garanțiile în numerar care acoperă API decât după plata unei sume totale corespunzătoare cuantumului contribuțiilor ex ante pentru care fuseseră utilizate aceste instrumente.

În această privință, primo, Curtea respinge argumentul potrivit căruia Tribunalul ar fi încălcat principiile de interpretare a dreptului Uniunii dând prevalență unei analize contextuale și teleologice, în timp ce modul de redactare a articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 ar fi clar și precis. În acest sens, ea consideră că, în măsura în care Tribunalul a examinat textul dispoziției menționate și a corelat constatările sale cu dispozițiile relevante ale Regulamentului nr. 806/2014 pentru a evalua dacă ceea ce reieșea din formularea pretins clară și precisă a acestui articol 7 alineatul (3) putea fi confirmat, nu i se poate reproșa că a încălcat principiile de interpretare a dreptului Uniunii.

Secundo, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe încălcarea articolului 70 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014 și a articolului 7 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, Curtea consideră că utilizarea termenului „se percepe” în textul articolului 70 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014 și a termenului „se plătește” în hotărârea atacată se referă la cele două fețe ale aceleiași obligații. Prin urmare, aceasta statuează, pe de o parte, că distincția terminologică efectuată de recurentă între acești doi termeni nu are niciun temei în textele respective ale regulamentelor menționate și, pe de altă parte, că utilizarea termenului „se percepe” în textul articolului menționat nu poate exclude în sine interpretarea reținută de Tribunal potrivit căreia instituțiile de credit care au recurs la API sunt obligate să plătească cuantumul contribuțiilor lor în numerar atunci când decid să iasă din domeniul de aplicare al acestui regulament.

Pe de altă parte, în ceea ce privește argumentul care se raportează la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, potrivit căruia apelul la API nu se poate face decât în cazul unei măsuri de rezoluție, Curtea subliniază că, întrucât contribuțiile anuale ale instituțiilor de credit se pot face sub forma unor API ( 6 ), faptul că aceste angajamente sunt anulate atunci când o instituție nu mai intră în domeniul de aplicare al acestui regulament ( 7 ) nu poate pune sub semnul întrebării împrejurarea că sumele care corespund acestor contribuții sunt dobândite de FUR.

Prin urmare, Curtea apreciază că, având în vedere natura contribuțiilor anuale la FUR, anularea API ( 8 ) obligă instituția de credit care iese din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014 ca, înainte de această anulare, să contribuie la FUR cu un cuantum echivalent acestor angajamente.

Tertio, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe lipsa unui temei legal al obligației de plată a cuantumului API în cazul ieșirii din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014, Curtea arată că Tribunalul s‑a întemeiat pe articolul 69 alineatul (1) din acest regulament pentru a prezenta obiectivul principal urmărit prin perceperea anuală a contribuțiilor ex ante, care constă în a garanta că, la sfârșitul perioadei inițiale prevăzute de această dispoziție, mijloacele financiare disponibile ale FUR ating nivelul‑țintă stabilit de această dispoziție. În schimb, dacă Tribunalul ar fi interpretat articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 în așa fel încât să se permită unei instituții de credit care iese din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014, cum este recurenta, să nu plătească în numerar cuantumul echivalent unui API pe care l‑a subscris, această dispoziție ar fi încălcat, potrivit Curții, obiectivul de a atinge nivelul‑țintă ( 9 ).

Quarto, Curtea respinge argumentul potrivit căruia interpretarea preconizată de Tribunal a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 ar fi eronată. În acest sens, ea statuează că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare atunci când a considerat că dispoziția menționată se aplică prelucrării API ale unei instituții de credit care iese din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014 și că, prin urmare, articolul 7 alineatul (3) din acest regulament de punere în aplicare trebuia interpretat prin prisma acestei dispoziții.

Quinto, Curtea respinge de asemenea argumentul întemeiat pe încălcarea principiului lex specialis generalibus derogat. Ea apreciază că Regulamentul nr. 806/2014, ca regulament de bază, are un rang normativ superior în raport cu Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, astfel încât, în lipsa unei derogări sau a unei prevederi exprese în acest sens, dispozițiile Regulamentului de punere în aplicare 2015/81 nu pot prevala asupra dispozițiilor Regulamentului nr. 806/2014.

În al doilea rând, Curtea respinge argumentul potrivit căruia hotărârea atacată ar fi viciată de nemotivare și de contradicții în motivare. În această privință, ea subliniază că nu există nicio contradicție de motive între constatarea Tribunalului potrivit căreia API nu sunt contribuții plătite „imediat”, dar a căror plată este „amânată”, și afirmația Tribunalului potrivit căreia API subscrise de o instituție constituie contribuții „primite în mod corespunzător”. Astfel, interdicția restituirii contribuțiilor ex ante ( 10 ) acoperă toate mijloacele financiare disponibile, inclusiv API.

( 1 ) Hotărârea din 25 octombrie 2023, BNP Paribas Public Sector/SRB (T‑688/21, EU:T:2023:675, denumită în continuare „hotărârea atacată”).

( 2 ) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

( 3 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015, L 15, p. 1).

( 4 ) Având în vedere articolul 70 alineatul (4) din Regulamentul nr. 806/2014 și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81.

( 5 ) Și anume API 2015, API 2016-2021 și articolul 70 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014.

( 6 ) Potrivit articolului 70 alineatul (3) din Regulamentul nr. 806/2014.

( 7 ) În temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81.

( 8 ) Potrivit articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2015/81.

( 9 ) Acest obiectiv este urmărit în special la articolul 69 din Regulamentul nr. 806/2014.

( 10 ) Prevăzută la articolul 70 alineatul (4) din Regulamentul nr. 806/2014.