Concluziile avocatului general A. Biondi prezentate la 29 ianuarie 2026.###

Ediție provizorie

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOMNUL ANDREA BIONDI

prezentate la 29 ianuarie 2026(1)

Cauza C‑721/24

Vista‑Life Pharma SA,

Vista‑Life Pharma Belgium SCRL

împotriva

Laboratoires S.M.B. SA,

Brussels Reps Pharma SRL

[cerere de decizie preliminară formulată de Cour d’appel de Bruxelles (Curtea de Apel din Bruxelles, Belgia)]

„ Trimitere preliminară – Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 – Suplimente alimentare care fac obiectul publicității – Mențiuni privind reducerea riscului de îmbolnăvire – Condiții specifice de utilizare ”

1. Prin prezenta trimitere preliminară, Cour d’appel de Bruxelles (Curtea de Apel din Bruxelles, Belgia) solicită Curții să clarifice aplicarea unor dispoziții din Regulamentul nr. 1924/2006(2). Instanța de trimitere solicită Curții, pe de o parte, definirea situațiilor în care referirile la frecvența administrării și la modul de administrare a suplimentelor alimentare pot, astfel cum sunt prezentate, să privească sănătatea și, pe de altă parte, precizarea conținutului și a formei mesajului de informare care însoțește o mențiune privind reducerea riscurilor pentru sănătate, inclusiv a amplasării acestuia pe etichetă sau în anunțul publicitar.

I. Cadrul de reglementare

2. Regulamentul nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare definește la articolul 2 alineatul (2) punctele 1 și 5 noțiunile relevante pentru prezenta trimitere preliminară, după cum urmează: „«mențiune» înseamnă orice mesaj sau reprezentare care nu este obligatoriu(ie) în temeiul legislației comunitare sau naționale, inclusiv reprezentarea sub formă de imagini, reprezentarea grafică sau simbolică, indiferent de formă, care afirmă, sugerează sau implică faptul că un produs alimentar are caracteristici deosebite”, iar „«mențiune de sănătate» înseamnă orice mențiune care declară, sugerează sau implică că există o relație între o categorie de produse alimentare, un produs alimentar sau unul din constituenții săi și sănătate”.

3. Articolul 14 alineatul (2) din același regulament prevede: „[…] în cazul mențiunilor privind reducerea riscului de îmbolnăvire, etichetarea sau, în cazul în care nu există etichetare, prezentarea sau publicitatea sunt însoțite de o mențiune care indică faptul că boala la care se referă mențiunea are factori de risc multipli și că modificarea unuia dintre acești factori de risc poate sau nu să aibă un efect benefic”.

4. Pentru definiția noțiunii de „etichetare”, articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1924/2006 face trimitere la articolul 1 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2000/13/CE(3), care a fost abrogat și înlocuit cu articolul 2 alineatul (2) litera (j) din Regulamentul nr. 1169/2011(4). Acest din urmă regulament definește „etichetarea” ca fiind „mențiunile, indicațiile, mărcile sau denumirile comerciale, imaginile sau semnele care se referă la un produs alimentar și care figurează pe orice ambalaj, document, anunț, etichetă, inel sau manșetă care însoțesc sau se referă la respectivul produs”.

5. Deși instanța de trimitere ridică numai problema interpretării Regulamentului nr. 1924/2006, considerăm totuși că este necesar să amintim că acest regulament a fost transpus în dreptul belgian. În special, articolul VI.104 din Code de droit économique(5) (Codul de drept economic) interzice practicile comerciale neloiale, în scopul protejării intereselor profesionale ale întreprinderilor.

II. Procedura principală, întrebările preliminare și procedura în fața Curții

6. Părțile din procedura principală sunt întreprinderi își desfășoară activitatea în sectorul farmaceutic și parafarmaceutic belgian. Laboratoires S.M.B. SA și Brussels Reps Pharma SRL (denumite în continuare împreună „SMB”) produc și comercializează printre altele medicamente și suplimente alimentare. Vista‑Life Pharma SA și Vista‑Life Pharma Belgium SCRL (denumite în continuare împreună „Vista‑Life”) comercializează la rândul lor suplimente alimentare, printre care Vista-D3 și VistaSterol. SMB și Vista-Life sunt concurente în sectorul comercializării suplimentelor alimentare.

7. Litigiul principal are ca obiect comunicările comerciale referitoare la produsele sus-menționate. Campaniile publicitare în litigiu au fost difuzate în principal în reviste specializate destinate farmaciștilor și medicilor.

8. Produsul „Vista‑D3” a făcut obiectul publicității cu următoarele mențiuni: „niveluri plasmatice stabile”, „produsul Vista-D3 permite evitarea unei creșteri a riscului de mortalitate”, „produsul Vista-D3 permite evitarea efectului de prim pasaj hepatic și degradarea enzimatică la nivel gastric”, „mai bine zilnic decât în doză unică” și, cu referire la calea de administrare sublinguală, „absorbție excelentă la toți pacienții”.

9. Produsul „VistaSterol” a făcut obiectul publicității cu mențiunea „soluția pentru controlul colesterolului”.

10. Prin două acțiuni distincte introduse la 9 iunie 2021 și, respectiv, la 9 decembrie 2022, SMB a sesizat Tribunal de l’entreprise francophone de Bruxelles (Tribunalul Comercial francofon din Bruxelles, Belgia) contestând compatibilitatea mențiunilor amintite cu Regulamentul nr. 1924/2006. În special, SMB susține că aceste mențiuni constituie „mențiuni de sănătate”, în sensul Regulamentului nr. 1924/2006, și încalcă articolul 10 din acest regulament, precum și articolul VI.104 din Code de droit économique (Codul de drept economic). în ceea ce privește mențiunile privind nivelurile plasmatice stabile și nivelurile de colesterol, SMB susține că ele încalcă articolul 14 alineatul (2) din acest regulament, precum și articolul VI.104 din Code de droit économique (Codul de drept economic).

11. Prin două hotărâri pronunțate la 6 aprilie 2022 și la 5 aprilie 2023, instanța de prim grad de jurisdicție a constatat o încălcare a articolului 10 și a articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006, precum și a articolului VI.104 din Code de droit économique (Codul de drept economic) și a dispus ca Vista-Life să înceteze încălcarea.

12. Vista-Life a declarat apel la Cour d’appel de Bruxelles (Curtea de Apel din Bruxelles), care a conexat cauzele.

13. Acestea sunt împrejurările în care Cour d’appel de Bruxelles (Curtea de Apel din Bruxelles) a suspendat judecarea cauzei și a adresat Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Articolul 2 alineatul (2) punctele 1 și 5 din Regulamentul nr. 1924/2006 trebuie interpretat în sensul că termenii «caracteristici deosebite» și «o categorie de produse alimentare, un produs alimentar sau unul din constituenții săi» acoperă indicații referitoare la frecvența administrării și/sau la calea de administrare a produsului alimentar?

2) Articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006 trebuie interpretat în sensul că impune ca etichetarea sau, în cazul în care nu există etichetare, prezentarea sau publicitatea să reproducă în mod literal mențiunea potrivit căreia boala la care se referă mențiunea «are factori de risc multipli și […] modificarea unuia dintre acești factori de risc poate sau nu să aibă un efect benefic»?

3) Articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006 trebuie interpretat în sensul că impune ca anunțul publicitar care reproduce mențiunea de sănătate privind reducerea riscului de îmbolnăvire să fie însoțit de mențiunea care indică faptul că «boala la care se referă mențiunea are factori de risc multipli și că modificarea unuia dintre acești factori de risc poate sau nu să aibă un efect benefic» atunci când mențiunea respectivă figurează pe ambalajul, prospectul și/sau site‑ul internet al produsului?”

14. Părțile din procedura principală, precum și guvernul belgian și Comisia au prezentat observații scrise.

III. Analiză

A. Observații introductive

15. Regulamentul nr. 1924/2006 instituie un cadru de armonizare completă și direct aplicabil, care garantează informarea corectă a consumatorilor și asigură condiții egale de concurență(6).

16. Statelor membre le revin sarcini de supraveghere și de punere în aplicare (enforcerment), iar Comisiei, în colaborare cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), îi revine sarcina actualizării listelor de mențiuni autorizate, a orientării și a coordonării punerii în aplicare a regulamentului, în conformitate cu obiectivele urmărite de legiuitorul european, cum ar fi funcționarea eficientă a pieței interne și nivelul ridicat de protecție a consumatorilor(7). Pe lângă protecția consumatorului, protecția sănătății figurează de asemenea printre principalele finalități ale Regulamentului nr. 1924/2006(8).

17. Așa cum a arătat Curtea, pentru a îndeplini această finalitate, consumatorilor trebuie să li se furnizeze informațiile necesare pentru a le permite să facă alegeri în cunoștință de cauză(9).

18. Principiul general al Regulamentului nr. 1924/2006 este că mențiunile de sănătate înscrise pe produsele alimentare sunt interzise, cu excepția cazului în care acestea respectă regulamentul, sunt autorizate de Comisie și sunt incluse pe lista mențiunilor autorizate(10).

19. În plus, riscul în ceea ce privește sănătatea justifică reglementarea specială referitoare la mențiunile de sănătate și la mențiunile privind reducerea riscului de îmbolnăvire. Atunci când comunicarea comercială conține mențiuni nutriționale și mențiuni de sănătate, aceste comunicări intră în domeniul de aplicare al regulamentului. Curtea sugerează o interpretare largă și funcțională a noțiunii de „mențiune de sănătate”, care include nu numai îmbunătățirea stării de sănătate, ci și absența sau limitarea efectelor negative legate de consumul unui produs alimentar, precum și efectele pe termen scurt, cum ar fi cele ale unui consum punctual, pe lângă efectele unui consum repetat(11).

20. În Hotărârea Deutsches Weintor, Curtea a calificat expresia „ușor de digerat” (referitoare la un vin) ca fiind mențiune de sănătate, arătând că mesajul sugera lipsa efectelor nocive pentru sistemul digestiv; astfel, se confirmă că în sfera definiției „mențiunilor de sănătate” intră și mențiunile privind menținerea unei bune stări de sănătate, „în pofida” unui consum potențial dăunător(12). Cu alte cuvinte, sunt evidențiate impresia de ansamblu asupra consumatorului și efectul persuasiv al mesajului(13).

21. De asemenea, protecția consumatorului și a sănătății trebuie conciliată cu libertatea de a desfășura o activitate comercială(14). O asemenea evaluare comparativă nu împiedică supunerea mențiunilor de sănătate anumitor condiții, astfel încât consumatorul să aibă posibilitatea să facă o alegere în cunoștință de cauză(15).

22. În cadrul acestei evaluări comparative, Curtea se întemeiază pe noțiunea de „consumator mediu, care este informat, atent și avizat în mod rezonabil”(16).

23. Funcția mențiunii(17) prevăzute la articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006 are rolul de a reintegra mențiunea privind reducerea riscului într‑un cadru realist, evidențiind (i) prezența unor cauze multiple ale bolii respective și (ii) posibila lipsă de efecte benefice în urma eliminării uneia dintre aceste cauze. Cele arătate sunt coerente cu protecția sănătății, astfel cum este urmărită de regulament(18).

24. În mediul digital, în care consumatorii se informează și fac în mod regulat cumpărături online, este necesar să se mențină caracterul efectiv al reglementării. Publicitatea nu trebuie să izoleze mențiunea de sănătate de cea preventivă prevăzută de Regulamentul nr. 1924/2006: în cazul în care mențiunea de sănătate figurează pe un site internet, iar mențiunea preventivă figurează în schimb pe etichetă, s-ar putea lua în considerare posibilitatea unei trimiteri clare la locul în care aceasta apare integral, astfel încât să fie asigurată accesibilitatea sa imediată(19).

25. Revine autorităților și instanțelor naționale sarcina de a asigura caracterul efectiv al regulamentului, menținând aplicarea pe deplin a acestuia. În paralel, Comisia are obligația de actualizare a listei mențiunilor, de menținere a orientărilor (guidance) operaționale și de coordonare a punerii în aplicare (enforcement), în interesul securității juridice a întreprinderilor și al protecției consumatorilor.

B. Cu privire la prima întrebare preliminară: frecvența administrării și modalitatea de administrare

26. Regulamentul nr. 1924/2006 adoptă o interpretare largă și funcțională a noțiunilor „mențiune” și „mențiune de sănătate”. În sfera acestor noțiuni se înscrie orice mesaj care se declară, sugerează sau implică existența unei relații între un produs alimentar (sau unul dintre constituenții săi) și sănătate. Referirea la „caracteristicile deosebite” ale produsului alimentar nu se limitează doar la proprietățile intrinseci (compoziție, conținut și ingrediente), ci include și elementele care, astfel cum îi sunt prezentate consumatorului, caracterizează modul în care produsul este destinat să fie administrat și orientează așteptarea unui beneficiu al acestuia. Din această perspectivă, referirile la frecvența administrării (de exemplu, „mai bine zilnic decât doza unică”) și/sau la modalitatea de administrare (de exemplu, „sublingual”, pentru că ar garanta „niveluri plasmatice stabile” sau o „absorbție mai bună”) pot completa o „mențiune” în sensul articolului 2 alineatul (2) punctele 1 și 5 în cazul în care implică un efect favorabil asupra sănătății.

27. Acest lucru este confirmat atât de interpretarea literală, cât și de interpretarea sistematică și teleologică: literală, întrucât articolul 2 alineatul (2) punctul 5 din Regulamentul nr. 1924/2006 include în mod expres mesajele care „implică” existența unei relații între sănătate și produsul alimentar, sistematică, întrucât, așa cum se arată în considerentul (16) al Regulamentului nr. 1924/2006, criteriul consumatorului mediu nu este un criteriu static, fiind necesară luarea în considerare a reacției tipice a consumatorului de la caz la caz, teleologică, întrucât finalitatea protecției consumatorului și a protecției sănătății împiedică promiterea unui beneficiu prin intermediul unor mesaje parțiale sau al unor tehnici care eludează monitorizarea mențiunilor. Jurisprudența confirmă această abordare, potrivit căreia este o „mențiune de sănătate” și mesajul care nu promite o ameliorare clinică în sens strict, ci sugerează lipsa sau limitarea efectelor negative și, așadar, evidențiază tocmai modul în care consumatorul înțelege mesajul în ansamblul său și decide în consecință(20).

28. Rezultă că sunt incluse în definiția „mențiunii de sănătate” mențiunile privind modalitatea de administrare și frecvența administrării care, prin formulare, poziție grafică, indicații învecinate sau imagini, conferă acestor modalități un rol în obținerea unui efect benefic asupra sănătății (de exemplu, „niveluri plasmatice stabile”, „absorbție mai bună” și „evitarea efectului de prim pasaj hepatic”). În schimb, sunt excluse instrucțiunile de utilizare lipsite de conținut persuasiv referitor la sănătate (de exemplu, „se administrează cu apă” și „un comprimat pe zi”), în cazul în care nu sunt însoțite de o referire explicită sau implicită la beneficii sau la riscuri. Are așadar relevanță nu simplul fapt de a menționa modalitatea de administrare, ci prezentarea acesteia drept motiv pentru obținerea beneficiului sau pentru reducerea riscului.

29. În sfârșit, această interpretare nu impune întreprinderilor formalisme excesive. Operatorul poate furniza instrucțiuni de utilizare neutre. Totuși, în cazul în care modalitatea de administrare și frecvența administrării sunt prezentate drept argument de convingere referitor la sănătate, acest mesaj este supus cerințelor prevăzute la articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006. Va reveni instanței naționale sarcina de a verifica in concreto dacă mențiunile în litigiu respectă criteriile definite mai sus.

30. Prin urmare, la prima întrebare trebuie să se răspundă că frecvența administrării și calea de administrare, atunci când sunt prezentate ca având un caracter util pentru sănătate, constituie „caracteristici deosebite”, care constituie „mențiuni de sănătate” în sensul articolului 2 alineatul (2) punctele 1 și 5 din Regulamentul nr. 1924/2006.

C. Cu privire la a doua întrebare preliminară: reproducerea literală a articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006

31. Articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006 nu impune o formulare care trebuie preluată textual. Acesta descrie conținutul material al mențiunii, care trebuie să indice: (i) prezența unor cauze multiple ale bolii respective și (ii) posibila lipsă a unor efecte benefice în urma eliminării uneia dintre aceste cauze. Modul de redactare indică ceea ce trebuie să apară consumatorului, iar nu neapărat modul de formulare.

32. Această interpretare este confirmată și de analiza altor dispoziții ale aceluiași regulament. Astfel, atunci când legiuitorul intenționează să impună o formulare uniformizată, precizează acest lucru în mod expres. A se vedea de exemplu articolul 4 alineatul (2) litera (b)(21) și rubricile din anexa(22) la Regulamentul nr. 1924/2006, care, pentru anumite mențiuni nutriționale, prevăd o mențiune textuală (de exemplu, în cazul zaharurilor prezente în mod natural, obligația de a adăuga indicația „conține zaharuri în mod natural” alături de mențiunea „fără adaos de zahăr”). Articolul 14 alineatul (2) nu operează în acest mod, întrucât definește finalitatea și conținutul mențiunii, iar nu modul său de redactare.

33. Scopul este clar: evitarea ca mențiunea privind reducerea riscului să fie percepută ca o promisiune terapeutică. Acest rezultat se obține prin însoțirea indicației de o mențiune care relativizează conținutul acesteia.

34. În lipsa unei dispoziții în acest sens, este compatibilă cu articolul 14 alineatul (2) o mențiune care cuprinde elementele esențiale necesare: (i) boala este cauzată de mai mulți factori și (ii) modificarea unuia dintre acești factori poate sau nu să aibă un efect benefic.

35. Interpretarea propusă evită rigiditățile inutile, menținând în același timp standarde de informare clare în vederea protejării sănătății(23).

36. În speță, din considerațiile de mai sus reiese că este conformă cu articolul 14 alineatul (2) o mențiune care transmite substanța mesajului fără a fi necesară preluarea textuală a dispoziției. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica, pe baza impresiei de ansamblu produsă consumatorului, dacă formularea adoptată asigură același conținut informativ necesar, în mod clar și inteligibil.

D. Cu privire la a treia întrebare preliminară: obligația de a reproduce mențiunea în anunțul publicitar, în cazul în care aceasta figurează deja pe ambalaj, în prospect și/sau pe site‑ul internet

37. Articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006 prevede că, în cazul mențiunilor privind reducerea riscului de îmbolnăvire, „etichetarea sau, în cazul în care nu există etichetare, prezentarea sau publicitatea” sunt însoțite de mențiunea preventivă.

38. Din modul de redactare decurge o regulă simplă: mențiunea este necesară în anunțul publicitar numai „în cazul în care nu există etichetare”. În cazul în care etichetarea există și este conformă cu articolul 14 alineatul (2), obligația se realizează pe acest suport primar.

39. Cu alte cuvinte, (i) în cazul în care există etichetare, aceasta trebuie să fie însoțită de mențiunea preventivă, (ii) în cazul în care nu există etichetare, mențiunea trebuie să figureze în prezentare sau în anunțul publicitar. Dispoziția amintită nu impune o dublare automată pe fiecare material publicitar.

40. În această privință, Curtea s-a pronunțat asupra articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006, care prevede necesitatea ca o trimitere la beneficiile generale, nespecifice, să fie „însoțită” de o mențiune specifică de sănătate(24). În particular, Curtea a statuat că în situația specială în care mențiunile specifice de sănătate nu pot figura integral pe aceeași parte a ambalajului pe care este aplicată trimiterea pe care sunt destinate să o susțină, cerința unei legături vizuale directe ar putea fi îndeplinită în mod excepțional prin intermediul unei trimiteri explicite, precum un asterisc, atunci când acesta asigură, în mod clar și perfect comprehensibil pentru consumator, corespondența de conținut, din punct de vedere spațial, între mențiunile de sănătate și trimitere(25). Cu toate acestea, revine instanței naționale sarcina de a stabili, în raport cu ansamblul împrejurărilor cauzei, dacă cerința proximității vizuale este îndeplinită prin recurgerea la un asterisc de legătură(26).

41. Aplicând prin analogie acest raționament în cazul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006 se poate deduce că etichetarea, prezentarea sau publicitatea poate să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006 prin intermediul unei trimiteri la mențiunea prevăzută în mod obligatoriu de acest articol și care este reprodusă în altă parte. Va reveni însă instanței naționale sarcina de a stabili dacă trimiterea la mențiune este suficientă pentru a asigura deplina efectivitate a articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006.

42. În ceea ce privește, în speță, noțiunile de ambalaj și de prospect, trebuie să se arate că aceste noțiuni se încadrează în mod incontestabil în definiția „etichetării” prevăzută la articolul 2 alineatul (2) litera (j) din Regulamentul nr. 1169/2011.

43. În ceea ce privește site‑ul internet, Regulamentul nr. 1924/2006 a fost adoptat într‑o perioadă în care comerțul electronic era mult mai puțin dezvoltat decât în prezent. Așa cum a subliniat Parlamentul European, mențiunile înșelătoare sunt prezente atât în vânzările de produse alimentare online, cât și în cele offline(27). Astfel, Parlamentul a invitat în mod explicit Comisia să elaboreze orientări cuprinzătoare pentru punerea în aplicare a regulamentului în ceea ce privește vânzările online(28).

44. Canalul digital a devenit obișnuit atât pentru informarea precontractuală, cât și pentru cumpărare, chiar în domeniul suplimentelor alimentare(29).

45. Acesta este contextul în care trebuie să se stabilească dacă site-ul internet reprezintă „mențiunile, indicațiile, mărcile sau denumirile comerciale, imaginile sau semnele care se referă la un produs alimentar și care figurează pe orice ambalaj, document, anunț, etichetă, inel sau manșetă care însoțesc sau se referă la respectivul produs”, în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (j) din Regulamentul nr. 1169/2011.

46. În acest scop, prezintă relevanță funcția site-ului internet. în cazul în care site-ul internet funcționează ca platformă de promovare a produsului, acesta se încadrează în sfera definiției prezentării sau a publicității, în sensul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006. În cazul în care acesta funcționează ca platformă de cumpărare a produsului, se poate reține că are în schimb rolul unui „document” sau „anunț” care însoțește sau se referă la produsul alimentar, intrând astfel în sfera definiției etichetării, în sensul Regulamentului nr. 1169/2011.

47. Având în vedere cele ce precedă, aplicarea criteriilor sus-menționate site‑ului internet depinde de funcția pe care acestea le îndeplinesc: (a) atunci când site‑ul prezintă sau promovează produsul (fișe ale produsului, pagini‑vitrină, campanii), acesta se încadrează în definiția prezentării sau a publicității prevăzută de Regulamentul nr. 1924/2006, iar (b) atunci când site‑ul însoțește vânzarea la distanță (pagina de cumpărare) și difuzează informațiile obligatorii înainte de cumpărare, articolul 14 din Regulamentul nr. 1169/2011 impune ca aceste informații să fie puse la dispoziție pe mijlocul de vânzare la distanță: în cadrul acestei funcții, pagina poate fi tratată, în mod concret, ca „document” sau „anunț” care însoțește suplimentul alimentar și, așadar, ca etichetare în sensul definiției largi prevăzute de Regulamentul nr. 1169/2011.

48. Cele expuse mai sus ar evita extinderea în general a noțiunii de etichetare la întregul web, asigurând că, pe canalele de vânzare la distanță, mențiunea preventivă este la îndemână, printr‑un clic, înainte de cumpărare.

49. Așadar, nu există niciun motiv pentru a impune operatorului o multiplicare a mențiunii preventive pe fiecare format de comunicare. Prin adoptarea unui criteriu funcțional, mențiunea preventivă ar trebui să fie amplasată acolo unde își îndeplinește funcția de informare și trebuie să fie ușor accesibilă pentru consumatorul care se decide să cumpere. În acest sens, nu excludem ipoteza vânzării la distanță care, în cazul în care pagina respectivă conține mențiunea preventivă, publicitatea online poate să includă o referință (de exemplu prin intermediul unui link) la această pagină de vânzare.

50. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica in concreto dacă soluția adoptată de operator îi garantează consumatorului luarea la cunoștință de mențiune înainte de a decide să cumpere.

51. Așadar, articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006 nu impune, în principiu, repetarea mențiunii în anunțul publicitar atunci când aceasta figurează pe etichetă în conformitate cu cerințele legale.

IV. Concluzie

52. Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările adresate de Cour d’appel de Bruxelles (Curtea de Apel din Bruxelles, Belgia) după cum urmează:

Articolul 2 alineatul (2) punctele 1 și 5 din Regulamentul nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare trebuie interpretat în sensul că termenii „caracteristici deosebite” și „o categorie de produse alimentare, un produs alimentar sau unul din constituenții săi” acoperă indicații referitoare la frecvența administrării și/sau la calea de administrare a produsului alimentar.

Articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006 trebuie interpretat în sensul că nu impune ca etichetarea sau, în cazul în care nu există etichetare, prezentarea sau publicitatea să reproducă literal mențiunea care indică faptul că boala la care se referă mențiunea „are factori de risc multipli și [...] modificarea unuia dintre acești factori de risc poate sau nu să aibă un efect benefic”.

Articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006 trebuie interpretat în sensul că nu impune ca anunțul publicitar ce reproduce mențiunea de sănătate privind reducerea riscului de îmbolnăvire să fie însoțit de mențiunea care indică faptul că „boala la care se referă mențiunea are factori de risc multipli și că modificarea unuia dintre acești factori de risc poate sau nu să aibă un efect benefic”, atunci când mențiunea respectivă figurează pe ambalajul, pe prospectul și/sau pe site‑ul internet al produsului.

1 Limba originală: italiana.

2 Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare (JO 2006, L 404, p. 9, Ediție specială, 15/vol. 18, p. 244), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 107/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1924/2006 privind declarațiile nutriționale și de sănătate referitoare la alimente în ceea ce privește competențele de executare conferite Comisiei (JO 2008, L 39, p. 8), prin Regulamentul (CE) nr. 109/2008 al Parlamentului European și al Comisiei din 15 ianuarie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare (JO 2008, L 39, p. 14), prin Regulamentul (UE) nr. 116/2010 al Comisiei din 9 februarie 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista cu mențiunile nutriționale (JO 2010, L 37, p. 16), prin Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare (JO 2011, L 305, p. 18) și prin Regulamentul (UE) nr. 1047/2012 al Comisiei din 8 noiembrie 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1924/2006 în ceea ce privește lista mențiunilor nutriționale (JO 2012, L 310, p. 36).

3 Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (JO 2000, L 109, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 6, p. 9).

4 Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO 2011, L 304, p. 18).

5 Moniteur belge din 29 martie 2013, p. 19975, astfel cum a fost modificat prin Loi portant insertion du titre VI „Pratiques du marché et protection du consommateur” dans le Code de droit économique et portant insertion des définitions propres au livre VI, et des dispositions d'application de la loi propres au livre VI, dans les Livres Ier et XV du Code de droit économique (Legea din 21 decembrie 2013 privind introducerea titlului VI „Practici de piață și protecția consumatorului” în Codul de drept economic și privind introducerea definițiilor specifice cărții VI și a dispozițiilor de aplicare a legii, care sunt specifice cărții VI, în cărțile I și XV din Codul de drept economic) (Moniteur belge din 30 decembrie 2013, p. 103506).

6 A se vedea considerentul (9) și articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1924/2006.

7 A se vedea considerentele (31), (33), (34) și (36), precum și articolul 1 alineatul (1) și articolul 20 din Regulamentul nr. 1924/2006.

8 Hotărârea din 30 aprilie 2025, Novel Nutriology (C‑386/23, EU:C:2025:304, punctul 63 și jurisprudența citată.

9 Hotărârea din 30 aprilie 2025, Novel Nutriology (C‑386/23, EU:C:2025:304, punctul 64 și jurisprudența citată).

10 Articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1924/2006. A se vedea de asemenea Regulamentul (CE) nr. 983/2009 al Comisiei din 21 octombrie 2009 privind autorizarea și refuzul autorizării anumitor mențiuni de sănătate formulate pentru alimente și care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor (JO 2009, L 277, p. 3) și Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor (JO 2012, L 136, p. 1).

11 Hotărârea din 6 septembrie 2012, Deutsches Weintor (C‑544/10, EU:C:2012:526, punctele 34-36).

12 Ibidem, punctul 35.

13 Ibidem, punctul 37.

14 Articolele 15 și 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO 2016, C 202, p. 389).

15 Concluziile avocatului general Rantos prezentate în cauza Novel Nutriology (C‑386/23, EU:C:2024:897, punctul 43).

16 Considerentul (16) al Regulamentului nr. 1924/2006 și Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Dr. Willmar Schwabe (C‑524/18, EU:C:2020:60, punctul 35).

17 Denumită în continuare „mențiunea preventivă”.

18 Finalitate amintită și în Hotărârea din 6 septembrie 2012 (Deutsches Weintor (C‑544/10, EU:C:2012:526, punctul 45).

19 A se vedea punctul 37 și următoarele din prezentele concluzii.

20 Hotărârea din 6 septembrie 2012, Deutsches Weintor (C 544/10, EU:C:2012:526, punctul 35).

21 Articolul 4 alineatul (2) litera (b), intitulat „Condiții de utilizare a mențiunilor nutriționale și de sănătate” prevede următoarele „Mențiunea se înțelege după cum urmează: «Conținut mare în (numele nutrientului care depășește profilul nutrițional)»”.

22 Anexa, intitulată „Mențiuni nutriționale și condiții aplicabile acestora”, la rubrica „Fără adaos de zaharuri” prevede următoarele „[...] În cazul în care produsul alimentar conține zaharuri în mod natural, eticheta ar trebui să cuprindă, de asemenea, următoarea indicație: «CONȚINE ZAHARURI PREZENTE ÎN MOD NATURAL».”

23 A se vedea prin analogie Concluziile avocatului general Hogan prezentate în cauza Dr. Willmar Schwabe (C‑524/18, EU:C:2019:727, punctele 60-66).

24 Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Dr. Willmar Schwabe (C‑524/18, EU:C:2020:60).

25 Ibidem, punctul 48.

26 Ibidem, punctul 49.

27 Rezoluția Parlamentului European din 18 ianuarie 2024 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare (JO 2024, C/2024/5729), punctul 1.

28 Ibidem, punctul 23.

29 A se vedea prin analogie Hotărârea din 11 decembrie 2003, Deutscher Apothekerverband (C-332/01, EU:C:2003:664, punctul 73).