Concluziile avocatului general A. Rantos prezentate la 25 iunie 2026.###

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOMNUL ATHANASIOS RANTOS

prezentate la 25 iunie 2026(1)

Cauzele C‑251/24 și C‑392/24

Axpo Energy Romania SA

împotriva

Agenției Naționale de Administrare Fiscală,

Guvernului României

cu participarea

Ministerului Energiei (C‑251/24)

PPC Renewables Romania SRL

împotriva

Agenției Naționale de Administrare Fiscală,

Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili,

Guvernului României,

Ministerului Finanțelor

cu participarea

Ministerului Energiei (C‑392/24)

[cereri de decizie preliminară formulate de Curtea de Apel București (România)]

„ Trimitere preliminară – Energie – Regulamentul (UE) 2019/943 – Piața internă de energie electrică – Articolul 3 – Principiile de funcționare a piețelor de energie electrică – Stabilirea liberă a prețurilor – Directiva (UE) 2019/944 – Norme comune pentru piața internă de energie electrică – Articolul 5 – Prețuri de furnizare bazate pe piață – Regulamentul (UE) 2022/1854 – Intervenție de urgență pentru abordarea problemei prețurilor ridicate la energie – Articolul 8 alineatul (1) – Măsuri naționale de criză – Noțiunea de «venituri de pe piață» – Articolul 8 alineatul (2) – Condiții de compatibilitate a acestor măsuri – Reglementare națională care stabilește plata unei contribuții în sarcina întreprinderilor care desfășoară o activitate de trading și a producătorilor de energie electrică – Impact asupra principiului stabilirii libere a prețurilor – Măsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative la export ”

Introducere

1. Prezentele cereri de decizie preliminară formulate de Curtea de Apel București (România) se înscriu în cadrul a două litigii între societățile Axpo Energy Romania SA (denumită în continuare „Axpo”) și PPC Renewables Romania SRL (denumită în continuare „PPC”) (denumite în continuare, împreună, „reclamantele din litigiile principale”), pe de o parte, și autorități administrative române, pe de altă parte(2). Acestea privesc, printre altele, interpretarea Regulamentului (UE) 2019/943(3), a Directivei (UE) 2019/944(4) și a Regulamentului (UE) 2022/1854(5), în contextul unei reglementări naționale de instituire a unui mecanism de plafonare a veniturilor aplicabil operatorilor care desfășoară activități de trading pe piața de energie electrică și de gaze naturale, precum și producătorilor de energie electrică.

2. În conformitate cu solicitarea Curții, prezentele concluzii se vor concentra pe analiza aspectului dacă introducerea unui astfel de plafon, pe de o parte, constituie o intervenție în libera formare a prețurilor pe piața angro, susceptibilă să fie contrară principiilor consacrate de Regulamentul 2019/943 și de Directiva 2019/944, fără însă ca această intervenție să poată fi calificată drept „măsură națională de criză” în sensul Regulamentului 2022/1854, și, pe de altă parte, are ca rezultat o impozitare discriminatorie a tranzacțiilor realizate pe piața națională în raport cu cele destinate exportului.

3. Prezentele trimiteri preliminare, care se inserează în continuarea unei serii de cauze recente cu care a fost sesizată Curtea(6) ca urmare a crizei energetice care a afectat piețele europene de energie, îi oferă acesteia din urmă oportunitatea de a‑și preciza mai bine jurisprudența referitoare la interpretarea Regulamentului 2022/1854, conceput ca un instrument excepțional și temporar destinat să răspundă unei situații de perturbare fără precedent a acestor piețe.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Regulamentul 2019/943

4. Potrivit articolului 3 din Regulamentul 2019/943, intitulat „Principiile de funcționare a piețelor de energie electrică”:

„Statele membre, autoritățile de reglementare, operatorii de transport și de sistem, operatorii de distribuție, operatorii pieței și operatorii delegați se asigură că piețele de energie electrică funcționează în conformitate cu următoarele principii:

(a) prețurile se formează în funcție de cerere și ofertă;

(b) normele pieței încurajează formarea liberă a prețurilor și evită acțiunile care împiedică formarea prețurilor în funcție de cerere și ofertă;

[…]

(h) se înlătură treptat obstacolele din calea fluxurilor transfrontaliere de energie electrică între zone de ofertare sau state membre și a tranzacțiilor transfrontaliere pe piețele de energie electrică și piețele serviciilor conexe;

[…]

(p) normele pieței facilitează comerțul cu produse în întreaga Uniune, iar schimbările în materie de reglementare iau în considerare efectele atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, asupra piețelor la termen și asupra produselor;

[…]”

5. Articolul 10 din acest regulament, intitulat „Limitele tehnice pentru ofertare”, are următorul cuprins la alineatele (1), (4) și (5):

„(1) Nu există o limită maximă și nici o limită minimă a prețului angro al energiei electrice. Această dispoziție se aplică, printre altele, ofertării și compensării în toate intervalele de timp și include energia de echilibrare și prețurile de dezechilibru, fără a aduce atingere limitelor tehnice de preț care pot fi aplicate în intervalul de echilibrare și în intervalele de timp pentru ziua următoare și intrazilnice, în conformitate cu alineatul (2).

[…]

(4) Autoritățile de reglementare sau, în cazul în care un stat membru a desemnat o altă autoritate competentă în acest scop, respectivele autorități competente desemnate, identifică politicile și măsurile aplicate pe teritoriul lor care ar putea contribui în mod indirect la restricționarea formării prețurilor angro, inclusiv limitarea ofertelor legate de activarea energiei de echilibrare, mecanismele de asigurare a capacității, măsurile luate de către operatorii de transport și de sistem, măsurile care urmăresc să conteste rezultatele de pe piață sau să prevină abuzul de poziție dominantă sau zonele de ofertare ineficient definite.

(5) În cazul în care o autoritate de reglementare sau o altă autoritate competentă desemnată a identificat o politică sau o măsură care ar putea contribui la restricționarea formării prețurilor angro, aceasta ia toate măsurile adecvate pentru eliminarea politicii sau a măsurii respective sau, dacă nu este posibil, pentru atenuarea impactului politicii sau a măsurii respective asupra comportamentului de ofertare. Statele membre transmit Comisiei un raport până la 5 ianuarie 2020, care descrie în detaliu măsurile și acțiunile pe care le‑au întreprins sau intenționează să le întreprindă.”

Directiva 2019/944

6. Articolul 3 din Directiva 2019/944, intitulat „O piață de energie electrică competitivă, axată pe consumator, flexibilă și nediscriminatorie”, prevede la alineatele (1), (3) și (4):

„(1) Statele membre se asigură că dreptul lor intern nu împiedică în mod nejustificat schimburile comerciale transfrontaliere de energie electrică, participarea consumatorilor, inclusiv prin consumul dispecerizabil, investițiile în producerea, în special variabilă și flexibilă, a energiei electrice, stocarea energiei sau implementarea electromobilității ori dezvoltarea de capacități de interconexiune noi între statele membre, precum și că prețurile la energia electrică reflectă cererea și oferta reale.

[…]

(3) Statele membre se asigură că nu există obstacole nejustificate în cadrul pieței interne de energie electrică în ceea ce privește intrarea pe piață, funcționarea pieței și ieșirea de pe piață, fără a aduce atingere competențelor rezervate statelor membre în relațiile cu țări terțe.

(4) Statele membre asigură condiții de concurență echitabile, în urma cărora întreprinderile din domeniul energiei electrice fac obiectul unui tratament, unor norme și unor tarife transparente, proporționale și nediscriminatorii, în special în privința responsabilității în materie de echilibrare, al accesului la piețele angro, al accesului la date, al proceselor de schimbare a furnizorului și al regimurilor de facturare precum și, după caz, al acordării de licențe.”

7. Articolul 5 din această directivă, intitulat „Prețuri de furnizare bazate pe piață”, prevede la alineatele (1)-(4):

„(1) Furnizorii sunt liberi să stabilească prețul la care furnizează energia electrică clienților. Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura concurența efectivă între furnizori.

(2) Statele membre asigură protecția clienților casnici afectați de sărăcie energetică și a celor vulnerabili, în temeiul articolelor 28 și 29, prin intermediul politicii sociale sau prin alte mijloace decât intervențiile publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice.

(3) Prin derogare de la alineatele (1) și (2), statele membre pot utiliza intervenții publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice către clienții casnici vulnerabili sau afectați de sărăcia energetică. Astfel de intervenții publice se supun condițiilor prevăzute la alineatele (4) și (5).

(4) Intervențiile publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice:

(a) urmăresc un interes economic general și nu depășesc ceea ce este necesar în vederea atingerii respectivului interes economic general;

(b) sunt clar definite, transparente, nediscriminatorii și verificabile;

(c) garantează accesul egal la clienți al întreprinderilor din domeniul energiei electrice din Uniune;

(d) au o durată limitată și sunt proporționale în ceea ce privește beneficiarii lor;

(e) nu au drept rezultat costuri suplimentare pentru participanții la piață într‑un mod discriminatoriu.”

Regulamentul 2022/1854

8. Articolul 8 din Regulamentul 2022/1854, intitulat „Măsuri naționale de criză”, prevedea:

„(1) Statele membre pot:

(a) să mențină sau să introducă măsuri care limitează și mai mult veniturile de pe piață ale producătorilor care produc energie electrică din sursele enumerate la articolul 7 alineatul (1), inclusiv posibilitatea de a face diferența între tehnologii, precum și veniturile de pe piață ale altor participanți la piață, inclusiv ale celor care își desfășoară activitatea în domeniul tranzacționării energiei electrice;

(b) să stabilească un plafon mai ridicat pe veniturile de pe piață pentru producătorii care produc energie electrică din sursele enumerate la articolul 7 alineatul (1), cu condiția ca costurile de investiții și de exploatare ale acestora să depășească nivelul maxim stabilit la articolul 6 alineatul (1);

[…]

(2) În conformitate cu prezentul regulament, măsurile menționate la alineatul (1):

(a) sunt proporționale și nediscriminatorii;

(b) nu pun în pericol semnalele de investiții;

(c) asigură acoperirea costurilor de investiții și de exploatare;

(d) nu denaturează funcționarea piețelor angro de energie electrică și, în special, nu afectează ordinea de merit, nici formarea prețurilor pe piața angro;

[…]”

Dreptul român

9. Articolul 15 din OUG nr. 27/2022(7), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 206/2022(8) și prin OUG nr. 119/2022(9), are următorul cuprins:

„(1) Începând cu data de 1 septembrie 2022, pe perioada de aplicare a dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, producătorii de energie electrică, entitățile agregate de producere a energiei electrice, traderii, furnizorii care desfășoară activitatea de trading și agregatorii care tranzacționează cantități de energie electrică și/sau gaze naturale pe piața angro […] plătesc o contribuție la Fondul de Tranziție Energetică, stabilită în conformitate cu prevederile metodologiilor prevăzute în anexa nr. 6 și în anexa nr. 6.1.

(2) Capacităților de producție puse în funcțiune după data de 1 septembrie 2022, precum și companiilor care furnizează servicii publice de termie care produc energie electrică prin cogenerare nu le sunt aplicabile prevederile alineatului (1).

[…]

(13) Pentru orice tip de tranzacții de vânzare de energie electrică la export sau livrare intracomunitară de pe teritoriul României [efectuate de] persoanele prevăzute la alineatul (1) contribuția la Fondul de Tranziție Energetică («C») se determină astfel: […] C = (Pmt – Pa) × Qt × 100 %, unde: Qt – cantitatea de energie tranzacționată la export sau livrată; Pmt – prețul mediu de tranzacționare a energiei pe [piața pentru ziua următoare] din ziua anterioară tranzacției; Pa – prețul de achiziție[(10)].”

10. Calculul pentru determinarea contribuției la Fondul de Tranziție Energetică datorate de producătorii de energie electrică a fost stabilit în anexa nr. 6 la OUG nr. 27/2022 (astfel cum a fost modificată prin anexa nr. 2 la OUG nr. 119/2022)(11), în timp ce calculul pentru determinarea contribuției la Fondul de Tranziție Energetică datorate de operatorii care desfășoară activitatea de trading a fost stabilit în anexa nr. 6.1 la OUG nr. 27/2022 (astfel cum a fost modificată prin anexa nr. 3 la OUG nr. 119/2022)(12).

Litigiile principale, întrebările preliminare și procedurile în fața Curții

11. Reclamantele din litigiile principale, două societăți care își desfășoară activitatea pe piața de energie electrică și gaze naturale în România(13), au introdus fiecare o acțiune la Curtea de Apel București, având ca obiect printre altele obligarea mai multor autorități administrative române la repararea prejudiciului pe care apreciază că l‑au suferit, începând cu luna septembrie 2022, ca urmare a aplicării articolului 15 din OUG nr. 27/2022, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 119/2022 (denumită în continuare „măsura în litigiu”).

12. În esență, măsura în litigiu a instituit o contribuție la Fondul de Tranziție Energetică aplicabilă operatorilor care desfășoară activitatea de trading pe piața energiei electrice sau a gazelor naturale (denumită în continuare „contribuția aplicată operatorilor cu activități de trading”), precum și producătorilor de energie electrică (denumită în continuare „contribuția aplicată producătorilor de energie electrică”).

13. Mai precis, pe de o parte, contribuția aplicată operatorilor cu activități de trading (cauza C‑251/24) se calcula în funcție de diferența dintre prețul mediu ponderat lunar de vânzare a energiei electrice sau a gazelor naturale livrate în luna de referință și prețul mediu ponderat lunar de achiziție a energiei electrice sau a gazelor naturale livrate în luna de referință, la care se adăuga o cotă de profit de 2 %, conform metodologiei prevăzute în anexa 6.1 la măsura în litigiu. În ceea ce privește, în schimb, tranzacțiile de vânzare de energie electrică la export sau de livrare intracomunitară de pe teritoriul României, această contribuție se determina în funcție de diferența dintre prețul de tranzacționare a energiei pe piața pentru ziua următoare din ziua anterioară tranzacției și prețul de achiziție, în temeiul articolului 15 alineatul (13) din această măsură.

14. Pe de altă parte, contribuția aplicată producătorilor de energie electrică (cauza C‑392/24) se calcula, conform metodologiei prevăzute în anexa 6 la măsura menționată, ca produs între diferența dintre prețul lunar de vânzare și 450 RON (aproximativ 90 de euro)/MWh și cantitatea lunară livrată fizic din producția proprie și/sau transferată din portofoliul de producție în cel de furnizare.

15. În legătură cu ceea ce prezintă relevanță pentru prezentele concluzii, instanța de trimitere ridică problema dacă măsura în litigiu încalcă, pe de o parte, anumite dispoziții din Regulamentul 2019/943 și din Directiva 2019/944, în măsura în care aceasta reprezintă o intervenție în formarea prețurilor libere pe piața angro, fără a putea face obiectul excepției prevăzute la articolul 8 din Regulamentul 2022/1854(14). Aceasta ridică, pe de altă parte, problema dacă măsura respectivă încalcă articolele 28, 30 și 35 TFUE, precum și anumite dispoziții din Regulamentul 2019/943 și din Directiva 2019/944, în măsura în care instituie o impozitare diferențiată a tranzacțiilor încheiate pe plan intern față de cele destinate exportului(15).

16. În aceste condiții, în cauza C‑251/24, Curtea de Apel București a hotărât să suspende judecarea cauzei(16) și să adreseze Curții șase întrebări preliminare, dintre care doar a patra și a cincea întrebare fac obiectul prezentelor concluzii specifice:

„4) Prevederile articolului 3 literele (a), (b), (h) și (p) și ale articolului 10 alineatele (1), (4) și (5) din Regulamentul 2019/943 coroborate cu [considerentele] (22) și (23) [ale acestui regulament], ale articolului 5 alineatele (1), (3) și (4) din Directiva 2019/944, precum și ale articolului 8 din Regulamentul 2022/1854, care reglementează principiile privind formarea prețurilor pe piața angro de energie, trebuie interpretate [în sensul] că se opun instituirii de către un stat membru a unei obligații fiscale suplimentare de tipul contribuției cu privire la activitatea de trading reglementată de OUG nr. 27/2022? În interpretarea acestor prevederi, se poate considera că contribuția este proporțională, în condițiile în care aceasta nu ține cont de cheltuielile de funcționare ale participanților la piață cu activități de trading? În interpretarea […] prevederi[lor menționate], se poate considera că contribuția este nediscriminatorie, în condițiile în care aceasta vizează doar o parte dintre participanții la piața angro, care derulează activități de cumpărare și [de] revânzare de energie?

5) Prevederile articolelor 28, 30 și 35 TFUE, ale articolului 3 din Regulamentul 2019/943 și ale articolului 3 din Directiva 2019/944, care prevăd interdicția instituirii obstacolelor legislative în calea fluxurilor transfrontaliere de energie între statele membre, trebuie interpretate [în sensul] că se opun instituirii de către un stat membru a unei obligații fiscale suplimentare de tipul contribuției cu privire la activitatea de trading reglementată de OUG nr. 27/2022, care în perioada 1 septembrie-16 decembrie 2022 a prevăzut o formulă mai oneroasă pentru tranzacțiile de export, care nu recunoștea niciun profit, pe când în cazul vânzării interne era recunoscut un profit teoretic de 2 %? În interpretarea acestor prevederi, se opune dreptul Uniunii Europene instituirii unei astfel de contribuții, care, începând cu 16 decembrie 2022, stabilește perceperea contribuției doar în cazul vânzării cantităților de energie către export, dar nu și în cazul importului de energie?”

17. În cauza C‑392/24, Curtea de Apel București a hotărât de asemenea să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții șapte întrebări preliminare, dintre care doar a cincea întrebare face obiectul prezentelor concluzii specifice:

5) „În interpretarea [dispozițiilor menționate în cadrul celei de a patra întrebări preliminare adresate în cauza C‑251/24], se opune dreptul Uniunii Europene instituirii de către un stat membru a unei obligații fiscale suplimentare de tipul contribuției asupra veniturilor producătorilor de energie electrică? În interpretarea acestor prevederi, se poate considera că contribuția este proporțională, în condițiile în care aceasta nu ține cont de cheltuielile reale de funcționare ale producătorilor de energie electrică?”(17)

18. Reclamantele din litigiile principale și Comisia Europeană au prezentat Curții observații scrise(18).

Analiză

19. La solicitarea Curții, prezentele concluzii se vor concentra, pe de o parte, asupra celei de a patra întrebări preliminare în cauza C‑251/24, precum și asupra celei de a cincea întrebări preliminare în cauza C‑392/24, pe care le vom examina împreună, și, pe de altă parte, asupra celei de a cincea întrebări preliminare în cauza C‑251/24.

Cu privire la a patra întrebare în cauza C‑251/24 și la a cincea întrebare în cauza C‑392/24, referitoare la principiul formării libere a prețurilor

20. Prin intermediul celei de a patra întrebări în cauza C‑251/24 și al celei de a cincea întrebări în cauza C‑392/24, care sunt în esență identice, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă anumite dispoziții ale dreptului Uniunii referitoare la funcționarea piețelor de energie electrică, în special în ceea ce privește libera stabilire a prețurilor(19), și la măsurile naționale de criză(20), precum și principiile proporționalității (în cauzele C‑251/24 și C‑392/24) și nediscriminării (în cauza C‑251/24) se opun măsurii în litigiu, în condițiile în care aceasta vizează veniturile din activitatea de trading (cauza C‑251/24) sau pe cele din producția de energie electrică (cauza C‑392/24).

21. În esență, această instanță, asemenea reclamantelor din litigiile principale, își exprimă temerea că măsura în litigiu poate, mai întâi, să reprezinte o intervenție în formarea prețurilor libere pe piața angro, cu încălcarea Regulamentului 2019/943(21), apoi, să fie calificată drept o măsură ce echivalează cu o fixare a prețului de vânzare care nu este necesară și ar avea, în plus, caracter discriminatoriu, precum și neproporțional, cu încălcarea Directivei 2019/944(22), și, în sfârșit, să constituie o „măsură națională necoordonată” susceptibilă să afecteze funcționarea pieței interne a energiei în sensul Regulamentului 2022/1854.

22. În această privință, în primul rând, amintim că Directiva 2019/944 și Regulamentul 2019/943 stabilesc norme și principii comune de funcționare a piețelor de energie electrică în Uniune(23). În ceea ce privește mai precis principiile care reglementează formarea prețurilor pe piețe, evocate de instanța de trimitere, subliniem că articolul 5 din această directivă prevede că furnizorii sunt liberi să stabilească prețul la care furnizează energia electrică clienților [alineatul (1)], permițând totodată statelor membre să efectueze intervenții publice în stabilirea acestor prețuri în anumite condiții [alineatele (2)-(5)], în timp ce articolul 3 literele (a) și (b) din acest regulament încurajează în esență formarea liberă a prețurilor în funcție de cerere și ofertă, iar articolul 10 din regulamentul menționat interzice printre altele orice limită, maximă sau minimă, a prețului angro al energiei electrice, precum și toate politicile sau măsurile care ar putea contribui în mod indirect la restricționarea formării prețurilor angro(24).

23. În plus, precizăm că dispozițiile Directivei 2019/944 și ale Regulamentului 2019/943 nu se aplică unor măsuri pur fiscale(25). Cu titlu introductiv, se ridică, așadar, problema dacă măsura în litigiu poate fi calificată drept „măsură fiscală”, care este exclusă din domeniul de aplicare al acestor două instrumente juridice(26).

24. În speță, din Nota de fundamentare a măsurii în litigiu reiese că aceasta urmărește în principal obiectivul de a adopta măsuri de corecție a disfuncționalităților constatate la nivelul piețelor de energie electrică și gaze naturale, care ar fi condus la creșterea prețului de tranzacționare pe aceste piețe(27). În consecință, măsura respectivă nu pare să fi fost concepută de legiuitorul național ca o măsură pur fiscală, ci mai degrabă ca un instrument de reglementare a piețelor de energie electrică și gaze naturale.

25. Desigur, nu se poate exclude că măsura amintită, așa cum subliniază Comisia răspunzând la întrebările adresate de Curte la care s‑a solicitat să se răspundă în scris, îndeplinește criteriile stabilite de jurisprudența Curții în vederea calificării unui drept sau a unei taxe(28). Astfel, cele două contribuții în discuție sunt prevăzute de lege, pe baza unor cote și a unor condiții determinate a priori, sunt obligatorii și sunt datorate de toate întreprinderile în cauză. Cu toate acestea, din moment ce aceeași măsură urmărește în mod explicit un obiectiv de reglementare a pieței de energie electrică, apreciem că aceasta trebuie examinată în raport cu Directiva 2019/944 și cu Regulamentul 2019/943, în măsura în care intră în domeniul lor de aplicare.

26. În această privință, pe de o parte, în ceea ce privește interpretarea Directivei 2019/944, nu putem decât să reiterăm aprecierea efectuată în Concluziile noastre prezentate în cauza Secab(29), în cadrul căreia am arătat că articolul 5 din această directivă privește intervențiile statelor membre pe piața cu amănuntul a energiei electrice și prețurile de vânzare a energiei electrice către consumatorii finali de către furnizorii de energie electrică. În consecință, directiva menționată nu are legătură cu o măsură precum cea în discuție în litigiile principale, care, asemenea reglementării naționale examinate în cauza citată anterior, privește reglementarea veniturilor obținute de producătorii de energie electrică pe piața angro sau de operatorii cu activități de trading(30).

27. Pe de altă parte, în ceea ce privește interpretarea Regulamentului 2019/943, constatăm că contribuția aplicată operatorilor cu activități de trading nu are efect direct asupra prețului de achiziție și nici asupra prețului de vânzare a energiei electrice sau a gazelor naturale pe piețele de tranzacționare. Astfel, această contribuție privește diferența dintre prețurile respective și, în consecință, marja operatorilor, iar nu prețul la care sunt vândute energia electrică și gazele naturale(31). În același mod, contribuția aplicată producătorilor de energie electrică nu afectează în mod direct prețul angro al energiei electrice, ci are impact și asupra marjei operatorilor, în măsura în care corespunde diferenței dintre prețul lunar de vânzare a energiei electrice și plafonul de 450 RON (aproximativ 90 de euro)/MWh. În plus, astfel cum afirmă Comisia, decizia de trimitere nu conține nicio indicație cu privire la criteriile care au condus la stabilirea acestui plafon de către legiuitorul român.

28. În al doilea rând, subliniem că Regulamentul 2022/1854, în vigoare în perioada cuprinsă între 1 decembrie 2022 și 30 iunie 2023, constituie o intervenție de urgență pentru abordarea problemei creșterii prețurilor la energie electrică în contextul crizei energetice, care urmărește printre altele obiectivul de a institui un plafon pe veniturile de pe piață obținute de unii producători de energie electrică și de a permite redistribuirea lor specifică către clienții finali(32). Articolul 6 din acest regulament introduce astfel un plafon obligatoriu pe veniturile de pe piață ale producătorilor de energie electrică din sursele de energie enumerate la articolul 7 din acesta, fixat la maximum 180 de euro/MWh de energie electrică produsă. Pe de altă parte, articolul 8 alineatul (1) din regulamentul menționat permite statelor membre să adopte, în caz de criză, măsuri care limitează sau plafonează veniturile de pe piață ale producătorilor care produc energie electrică din aceste surse de energie, inclusiv făcând diferența între tehnologii, precum și în privința veniturilor obținute de alți participanți la piață, cu condiția ca aceste măsuri să respecte condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2)(33) și la articolul 10 din același regulament(34).

29. În speță, amintim cu titlu introductiv că măsura în litigiu a fost introdusă înainte de adoptarea Regulamentului 2022/1854(35) și că domeniul de aplicare temporal al acestuia nu coincide decât parțial cu cel al acestui regulament, și anume pentru perioada cuprinsă între 1 și 16 decembrie 2022(36). În consecință, regulamentul menționat se aplică măsurii respective numai pentru această perioadă, statele membre păstrându‑și, așadar, competențele pentru a adopta măsuri analoge celor prevăzute de același regulament, dar al căror domeniu de aplicare temporal este diferit(37).

30. În ceea ce privește cadrul temporal în care erau aplicabile dispozițiile Regulamentului 2022/1854 vizate de instanța de trimitere, trebuie să se aprecieze dacă măsura în litigiu poate fi calificată, având în vedere natura și obiectivul său, drept „măsură națională de criză” în sensul articolului 8 alineatul (1) din acest regulament și, după caz, dacă îndeplinește condițiile cumulative prevăzute la alineatul (2) al acestei dispoziții, precum și cerința prevăzută la articolul 10 din regulamentul menționat.

31. În această privință, primo, referitor la aspectul dacă măsura în litigiu constituie o măsură națională conformă cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul 2022/1854, apreciem că această măsură de urgență, adoptată pentru a atenua efectele prețurilor ridicate la energie, constituie la prima vedere o „măsură națională de criză” în sensul acestei dispoziții. Este însă important să se verifice dacă ea are ca obiect plafonarea „veniturilor de pe piață” în conformitate cu dispoziția menționată.

32. Amintim că, potrivit articolului 2 punctul 5 din Regulamentul 2022/1854, noțiunea de „venit de pe piață” este definită ca fiind „venitul realizat pe care un producător îl obține în schimbul vânzării și livrării de energie electrică în Uniune”(38). În consecință, plafoanele pentru venituri instituite de statele membre în temeiul acestui regulament nu se pot aplica, în principiu, unor venituri pur teoretice care nu corespund realității pieței, ci trebuie să reflecte realitatea profiturilor efectiv realizate de producătorii în cauză(39). În același timp, în temeiul considerentului (37) al regulamentului menționat, autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza „estimări rezonabile” pentru calcularea plafonului pe veniturile de pe piață, fără să fie solicitate explicații suplimentare în această privință. Așa cum a statuat Curtea, astfel de estimări pot de asemenea să ia forma unor prezumții, în măsura în care ele permit să se ajungă la estimări rezonabile ale veniturilor menționate, care sunt reprezentative pentru realitatea pieței în perioada avută în vedere(40).

33. Regulamentul 2022/1854 însă nu furnizează alte indicații și lasă statelor membre o anumită marjă de apreciere în ceea ce privește punerea sa în aplicare(41). În orice caz, în lipsa oricărei metode obligatorii prevăzute de acest regulament pe care statele membre ar fi obligate să o urmeze atunci când stabilesc un plafon în temeiul articolului 8 alineatul (1) din regulamentul menționat, condițiile prevăzute la alineatul (2) al acestei dispoziții sunt cele care trebuie respectate(42).

34. Secundo, în ceea ce privește aceste condiții, observăm cu titlu preliminar că, deși este de competența instanței de trimitere să aprecieze dacă măsura în litigiu îndeplinește aceste condiții, ținând seama de ansamblul elementelor factuale și tehnice care caracterizează nu numai situația operatorilor și a instalațiilor în cauză, ci și piața națională a energiei electrice(43), Curtea poate totuși să îi furnizeze indicații utile în această privință.

35. Subliniem de asemenea că aprecierea unei măsuri naționale în raport cu condițiile enumerate la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul 2022/1854 trebuie să țină seama de faptul că măsurile prevăzute de acest regulament constituie intervenții punctuale destinate să facă față unor împrejurări excepționale. În această privință, durata măsurii, precum și caracterul său excepțional constituie elemente pertinente care trebuie luate în considerare la examinarea necesității și a proporționalității sale pentru a evalua amploarea efectelor sale(44).

36. Mai întâi, în ceea ce privește cerința de proporționalitate a măsurilor prevăzute la articolul 8 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat, observăm, pe de o parte, că contribuția aplicată operatorilor cu activități de trading impune o prelevare de 98 % din diferența dintre prețul de vânzare și prețul de achiziție pe piețele de tranzacționare a energiei electrice, majorată la 100 % pentru operațiunile de export sau de livrare intracomunitară din România. Această contribuție, calculată pe baza unui preț fictiv, nu este legată în mod direct de veniturile obținute din vânzarea sau din furnizarea de energie electrică. În plus, ea constituie o prelevare deosebit de ridicată, întrucât absoarbe cvasitotalitatea diferenței dintre prețurile de vânzare și de achiziție a energiei electrice sau a gazelor naturale(45), lăsând doar o cotă de profit de 2 % pentru tranzacțiile interne și nicio marjă pentru exporturile sau livrările intracomunitare. Prin urmare, instanța de trimitere este chemată să verifice în special dacă contribuția menționată ține seama de costurile suportate de întreprinderile în cauză (care pot depăși cota de profit de 2 %)(46) și dacă, astfel cum arată Comisia, aceasta este susceptibilă să determine o diminuare semnificativă a volumelor tranzacționate, precum și a numărului de operatori activi pe piețele de tranzacționare, cu un risc de denaturare pe piața angro. Pe de altă parte, contribuția aplicată producătorilor de energie electrică, deși se calculează pe baza veniturilor efectiv realizate de întreprinderile în cauză, se bazează pe un plafon forfetar de 450 RON (aproximativ 90 de euro)/MWh, în privința căruia nu reiese din decizia de trimitere că legiuitorul național a precizat modalitățile de stabilire.

37. În continuare, în ceea ce privește cerința nediscriminării prevăzută la articolul 8 alineatul (2) litera (a) din același regulament, arătăm că măsura în litigiu nu se aplică anumitor categorii de producători, și anume operatorilor de noi capacități de producție și companiilor care furnizează servicii publice de termie care produc energie electrică prin cogenerare, ceea ce, în lipsa unei justificări obiective, i‑ar putea conferi un caracter discriminatoriu. În plus, referitor în mod special la contribuția aplicată operatorilor cu activități de trading, diferența de tratament operată între, pe de o parte, tranzacțiile interne, precum și, pe de altă parte, exporturile și livrările intracomunitare, care face obiectul celei de a cincea întrebări preliminare în cauza C‑251/24, este de asemenea susceptibilă să confere un caracter discriminatoriu acestei contribuții.

38. În sfârșit, în ceea ce privește celelalte condiții prevăzute la articolul 8 alineatul (2) literele (b), (c) și (d) din Regulamentul 2022/1854, trebuie să se aprecieze dacă măsura în litigiu nu pune în pericol semnalele de investiții, permite acoperirea costurilor de investiții și de exploatare și nu denaturează funcționarea pieței angro de energie electrică, în special prin faptul că nu afectează ordinea de merit și nici formarea prețurilor pe piața angro(47). În speță, trebuie să se constate că decizia de trimitere nu conține elemente suficiente pentru a furniza indicații utile în această privință(48).

39. Tertio, în ceea ce privește problema destinației veniturilor excedentare care rezultă din aplicarea măsurii în litigiu(49), constatăm că, potrivit articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul 2022/1854, toate veniturile excedentare care rezultă din aplicarea plafonului pe veniturile de pe piață trebuie utilizate pentru a finanța, într‑un mod direcționat, măsuri de sprijinire a clienților finali de energie electrică menite să atenueze impactul prețurilor ridicate ale energiei electrice asupra acestora din urmă.

40. În speță, și fără a aduce atingere aprecierii factuale care revine instanței de trimitere, reglementarea națională în discuție în litigiile principale pare să afecteze veniturile rezultate din măsura în litigiu în favoarea clienților finali de energie electrică(50). Astfel, în conformitate cu articolul 15 alineatele (6)-(8) din OUG nr. 27/2022, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 119/2022, sumele încasate în temeiul acestei măsuri sunt destinate finanțării dispozitivului de plafonare a prețurilor de furnizare a energiei electrice și a gazelor naturale instituit prin același act în favoarea consumatorilor finali.

41. Ținând seama de tot ceea ce precedă, propunem să se răspundă la a patra întrebare în cauza C‑251/24 și la a cincea întrebare în cauza C‑392/24 că articolul 3 literele (a), (b), (h) și (p), precum și articolul 10 alineatele (1), (4) și (5) din Regulamentul 2019/943, citite în lumina considerentelor (22) și (23) ale acestuia, articolul 5 alineatele (1), (3) și (4) din Directiva 2019/944 și articolul 8 din Regulamentul 2022/1854, precum și principiile proporționalității și nediscriminării trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care instituie, pe de o parte, o contribuție aplicată operatorilor cu activități de trading și, pe de altă parte, o contribuție aplicată producătorilor de energie electrică, în lipsa unor elemente care să demonstreze că aceste contribuții afectează prețurile angro la energia electrică, cu condiția ca contribuțiile respective să respecte condițiile enumerate la articolul 8 alineatul (2) din acest regulament.

Cu privire la a cincea întrebare în cauza C‑251/24, referitoare la obstacolele în calea schimburilor transfrontaliere

42. Prin intermediul celei de a cincea întrebări în cauza C‑251/24, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă dispozițiile dreptului Uniunii care interzic instituirea obstacolelor legislative în calea fluxurilor transfrontaliere de energie electrică între statele membre(51) se opun unei reglementări naționale care instituie o contribuție aplicată operatorilor cu activități de trading. Mai precis, această instanță urmărește să afle dacă această contribuție poate fi calificată drept „măsură care implică restricții directe sau cu efect echivalent [asupra] comerțului transfrontalier între statele membre”, din moment ce ea afectează mai mult exporturile de energie electrică decât vânzările interne(52).

43. Pe de o parte, în ceea ce privește dispozițiile dreptului Uniunii invocate de instanța de trimitere, arătăm că articolul 28 alineatul (1) și articolele 30 și 35 TFUE consacră, ca principiu fundamental al dreptului Uniunii, interzicerea oricărei măsuri care are ca efect restrângerea exportului de mărfuri între statele membre, în timp ce articolul 3 din Regulamentul 2019/943, precum și articolul 3 alineatul (1) și articolul 58 din Directiva 2019/944 urmăresc în esență eliminarea obstacolelor din calea schimburilor transfrontaliere de energie electrică.

44. Pe de altă parte, în ceea ce privește reglementarea națională relevantă, amintim că, pentru perioada cuprinsă între 1 septembrie și 16 decembrie 2022, contribuția aplicată operatorilor cu activități de trading prevedea o impozitare diferită după cum tranzacțiile erau realizate pe piața internă sau destinate exportului(53) și, începând de la 16 decembrie 2022, această contribuție era datorată doar pentru exporturile de energie electrică, iar nu pentru importuri(54).

45. Nu se poate, așadar, contesta că contribuția aplicată operatorilor cu activități de trading instituie un tratament diferențiat între tranzacțiile realizate pe piața internă și cele destinate exportului. În consecință, în măsura în care piața românească a energiei electrice este integrată în piața Europei continentale, apreciem că aplicarea diferențiată a acestei contribuții la operațiunile de export și de import este susceptibilă să afecteze schimburile transfrontaliere și, prin urmare, să constituie un obstacol în calea acestor schimburi, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2019/944 și al articolului 3 litera (p) din Regulamentul 2019/943. De altfel, din reglementarea națională în discuție în litigiile principale, astfel cum a fost prezentată în decizia de trimitere, nu reiese nicio justificare pentru această diferență de tratament.

46. Pe de altă parte, pentru aceleași motive, contribuția respectivă este de asemenea susceptibilă să constituie o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la export în sensul articolului 35 TFUE(55). Cu toate acestea, ținând seama de faptul că aceeași contribuție intră sub incidența dispozițiilor de armonizare referitoare la obstacolele în calea schimburilor comerciale prevăzute de Directiva 2019/944 și de Regulamentul 2019/943, considerăm că nu este necesar să se examineze compatibilitatea acesteia cu dreptul primar al Uniunii(56). În plus, întrucât această contribuție nu poate fi, în opinia noastră, calificată nici ca taxă vamală, nici ca taxă la export, trebuie să se constate că articolele 28 și 30 TFUE nu sunt relevante în speță.

47. Ținând seama de ceea ce precedă, propunem să se răspundă la a cincea întrebare în cauza C‑251/24 că articolul 35 TFUE, articolul 3 din Regulamentul 2019/943 și articolul 3 din Directiva 2019/944 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care supune tranzacțiile de export unei formule mai oneroase decât cea aplicabilă tranzacțiilor interne și importurilor, fără ca, pe de altă parte, această diferență să fie justificată de unul dintre motivele prevăzute la articolul 36 TFUE sau de un motiv imperativ de interes general și să fie proporțională cu obiectivul urmărit.

Concluzii

48. Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la a patra și la a cincea întrebare preliminară în cauza C‑251/24 și la a cincea întrebare preliminară în cauza C‑392/24, adresate de Curtea de Apel București (România), după cum urmează:

1) Articolul 3 literele (a), (b), (h) și (p) și articolul 10 alineatele (1), (4) și (5) din Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piața internă de energie electrică, citite în lumina considerentelor (22) și (23) ale acestuia, articolul 5 alineatele (1), (3) și (4) din Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE și articolul 8 din Regulamentul (UE) 2022/1854 al Consiliului din 6 octombrie 2022 privind o intervenție de urgență pentru abordarea problemei prețurilor ridicate la energie, precum și principiile proporționalității și nediscriminării

trebuie interpretate în sensul că

nu se opun unei reglementări naționale care instituie, pe de o parte, o contribuție aplicată operatorilor cu activități de trading pe piața de energie electrică și gaze naturale în cuantum de 100 % din diferența dintre prețul mediu ponderat lunar de vânzare a energiei electrice sau a gazelor naturale livrate în luna de referință și prețul mediu ponderat lunar de achiziție a energiei electrice sau a gazelor naturale livrate în luna de referință, la care se adaugă o cotă de profit de 2 %, precum și de 100 % din diferența dintre prețul de tranzacționare a energiei pe piața pentru ziua următoare din ziua anterioară tranzacției și prețul de achiziție pentru operațiunile de vânzare a energiei electrice la export sau de livrare intracomunitară din România și, pe de altă parte, o contribuție aplicată producătorilor de energie electrică în funcție de produsul între diferența dintre prețul de vânzare lunar și 450 de lei (RON) (aproximativ 90 de euro)/MWh și cantitatea lunară livrată fizic din producția proprie sau transferată din portofoliul de producție în portofoliul de furnizare, în lipsa unor elemente care să demonstreze că aceste contribuții afectează prețul angro al energiei electrice, cu condiția ca contribuțiile respective să respecte condițiile enumerate la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul 2022/1854.

2) Articolul 35 TFUE, articolul 3 din Regulamentul 2019/943 și articolul 3 din Directiva 2019/944

trebuie interpretate în sensul că

se opun unei reglementări naționale care supune tranzacțiile de export unei formule mai oneroase decât cea aplicabilă tranzacțiilor interne și importurilor, fără ca această diferență să fie justificată de unul dintre motivele prevăzute la articolul 36 TFUE sau de un motiv imperativ de interes general și fără să fie proporțională cu obiectivul urmărit.

1 Limba originală: franceza.

2 Mai precis, autoritățile administrative române pârâte în litigiile principale sunt, în cauza C‑251/24, Guvernul României și Agenția Națională de Administrare Fiscală (România), precum și, în cauza C‑392/24, Guvernul României, Ministerul Finanțelor (România), Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (România), Ministerul Energiei (România) intervenind în cele două litigii principale.

3 Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piața internă de energie electrică (JO 2019, L 158, p. 54).

4 Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE (JO 2019, L 158, p. 125).

5 Regulamentul Consiliului din 6 octombrie 2022 privind o intervenție de urgență pentru abordarea problemei prețurilor ridicate la energie (JO 2022, L 261 I, p. 1).

6 A se vedea în această privință Hotărârea din 18 decembrie 2025, Electrabel ș.a. (C‑633/23, denumită în continuare „Hotărârea Electrabel ș.a.”, EU:C:2025:991), precum și Hotărârea din 22 ianuarie 2026, Secab (C‑423/23, denumită în continuare „Hotărârea Secab”, EU:C:2026:32), cauze în care am redactat concluziile. A se vedea de asemenea cauzele pendinte 2Valorise Ham ș.a. (C‑467/24), în care concluziile noastre vor fi prezentate la 16 iulie 2026, precum și Varo Energy Belgium ș.a. (C‑358/24), Vermilion Energy Ireland ș.a. (C‑533/24) și Acea Produzione ș.a. (C‑153/25), în care concluziile noastre vor fi citite la 22 octombrie 2026. A se vedea, în sfârșit, din motive de exhaustivitate, cauzele ENV Bulgaria Renewables (C‑187/25), VETS Svoge (C‑327/25), ARERA (C‑878/25), ARERA‑II (C‑879/25), ARERA‑III (C‑880/25) și GSE (C‑881/25), care, la data prezentelor concluzii, sunt încă în stadiul fazei scrise a procedurii.

7 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2022 din 18 martie 2022 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul energiei (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 22 martie 2022) (denumită în continuare „OUG nr. 27/2022”).

8 Legea nr. 206/2022 din 8 iulie 2022 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2022 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul energiei (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 11 iulie 2022).

9 Ordonanța de urgență nr. 119/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2022 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul energiei (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 1 septembrie 2022) (denumită în continuare „OUG nr. 119/2022”). OUG nr. 119/2022 a fost aprobată prin Legea nr. 357/2022 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2022 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul energiei (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1198 din 13 decembrie 2022) (denumită în continuare „Legea nr. 357/2022”).

10 În orice caz, trebuie observat că acest alineat (13) a fost abrogat, începând de la 16 decembrie 2022, prin articolul I punctul 22 din Legea nr. 357/2022.

11 Potrivit acestei anexe, contribuția la Fondul de Tranziție Energetică datorată de producătorii de energie electrică se calcula ca produs între diferența (eventuală) dintre prețul lunar de vânzare și 450 de lei (RON) (aproximativ 90 de euro)/MWh și cantitatea lunară livrată fizic din producția proprie și/sau transferată din portofoliul de producție în cel de furnizare.

12 Potrivit acestei anexe, contribuția la Fondul de Tranziție Energetică datorată de operatorii care desfășoară activitatea de trading se calcula în funcție de diferența dintre, pe de o parte, prețul mediu ponderat lunar de vânzare a energiei electrice sau a gazelor naturale livrate în luna de referință și, pe de altă parte, prețul mediu ponderat lunar de achiziție a energiei electrice sau a gazelor naturale livrate în luna de referință, la care se adăuga o cotă de profit de 2 %.

13 Mai precis, Axpo desfășoară activitatea de trader și de furnizor de energie la consumatorii finali, în timp ce PPC activează ca producător de energie electrică din surse regenerabile, contribuind în proporție de 2 % la producția națională de energie electrică.

14 Este vorba despre a patra întrebare preliminară în cauza C‑251/24 și, respectiv, despre a cincea întrebare preliminară în cauza C‑392/24.

15 Este vorba despre a cincea întrebare preliminară în cauza C‑251/24.

16 Instanța de trimitere a sesizat de asemenea Curtea Constituțională (România) pentru a se pronunța asupra constituționalități acelorași dispoziții relevante ale legislației naționale.

17 A cincea întrebare preliminară în cauza C‑392/24 este în esență identică cu a patra întrebare preliminară în cauza C‑251/24. Amintim, cu titlu informativ, că celelalte întrebări preliminare adresate de instanța de trimitere în aceste cauze privesc în esență aplicarea altor dispoziții ale Regulamentului 2019/943 și ale Directivei 2019/944, a articolelor 49 și 56, a articolului 63 alineatul (1), a articolelor 101 și 102, a articolului 107 alineatul (1), a articolului 108 și a articolului 191 alineatul (2) TFUE, precum și a anumitor dispoziții ale Regulamentului (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO 2021, L 243, p. 1), ale Directivei (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO 2018, L 328, p. 82), precum și ale Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

18 Aceste părți au răspuns de asemenea la întrebările la care s‑a solicitat să se răspundă în scris, adresate de Curte în temeiul articolului 61 din Regulamentul de procedură.

19 Este vorba în special despre articolul 5 alineatele (1), (3) și (4) din Directiva 2019/944, precum și despre articolul 3 literele (a), (b), (h) și (p) și despre articolul 10 alineatele (1), (4) și (5) din Regulamentul 2019/943, citite în lumina considerentelor (22) și (23) ale acestuia.

20 Este vorba despre articolul 8 din Regulamentul 2022/1854.

21 Contribuțiile aplicate operatorilor cu activități de trading și producătorilor de energie electrică ar încălca cerințele unui sistem flexibil de reglementare a prețurilor pe baza cererii și ofertei, astfel cum este prevăzut la articolul 3 din Regulamentul 2019/943, precum și obligația de eliminare a plafoanelor administrative aplicate prețurilor pe piața angro stabilite la articolul 10 din acest regulament.

22 Măsura în litigiu, în condițiile în care impune plafoane ale prețurilor pe piața angro, ar stabili în mod indirect plafoane ale prețurilor pentru consumatorii necasnici. Contribuția aplicată operatorilor cu activități de trading le-ar impune, în mod discriminatoriu, costuri suplimentare acestora din urmă, iar nu tuturor participanților de pe piață care cumpără și revând energie electrică pe piața angro, în timp ce contribuția aplicată producătorilor de energie electrică le-ar impune, în mod discriminatoriu, costuri suplimentare acestora din urmă, cu excluderea altor producători (producătorii de energie electrică și termică în cogenerare și cei ale căror capacități de producție au fost puse în funcțiune după 1 aprilie 2022). În plus, aceste contribuții ar încălca de asemenea cerințele de proporționalitate a măsurilor de intervenție asupra prețurilor stabilite la articolul 5 alineatul (4) literele (b) și (d) din Directiva 2019/944, din moment ce ar fi fost introduse fără un studiu de impact prealabil, printre altele în ceea ce privește marja de 2 % sau, respectiv, pragul de 450 RON (aproximativ 90 de euro)/MWh și fără a ține seama de costurile reale de funcționare ale societăților în cauză. Pe de altă parte, producătorii de energie electrică ar rămâne supuși obligației de a plăti impozitul pe profit, pe lângă contribuția care le este impusă, și ar rămâne de asemenea supuși unei obligații de serviciu public, în timp ce, potrivit considerentului (22) al acestei directive, statele membre ar trebui să utilizeze alte instrumente de politică, pentru a garanta că cetățenii își permit să se alimenteze cu energie electrică.

23 A se vedea printre altele articolele 1 și 3 din Directiva 2019/944, precum și articolul 1 din Regulamentul 2019/943.

24 Considerentul (22) al Regulamentului 2019/943 precizează printre altele că principiile‑cheie ale pieței ar trebui să prevadă că prețurile energiei electrice se stabilesc pe baza cererii și a ofertei.

25 De exemplu, Curtea a statuat că aceste dispoziții nu se aplică unei reglementări naționale care instituie un impozit special aplicabil producătorilor de energie electrică și care urmărește de asemenea un obiectiv de creștere a veniturilor în favoarea bugetului de stat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2019, Slovenské elektrárne, C‑376/18, EU:C:2019:1068, punctele 37-43 și jurisprudența citată). În același mod, aceasta a apreciat că un impozit pe veniturile producătorilor de energie electrică, calculat pe baza diferenței dintre prețul mediu lunar de vânzare a energiei electrice și prețul de 450 RON (aproximativ 90 de euro)/MWh, care urmărește, cel puțin în parte, un obiectiv bugetar și nu are ca obiectiv să reglementeze furnizarea de energie electrică și nici să asigure protecția consumatorilor sau menținerea liberei concurențe, nu poate să constituie o măsură echivalentă unei „măsuri de fixare a prețului de vânzare” a energiei electrice sau unei limitări a libertății producătorilor de energie electrică de a‑și fixa prețurile de vânzare (a se vedea Hotărârea din 16 octombrie 2025, Brăila Winds, C‑391/23, EU:C:2025:799, punctele 52 și 53).

26 Amintim că, potrivit jurisprudenței constante a Curții, calificarea unui impozit, a unei taxe, a unei contribuții sau a unei prelevări în raport cu dreptul Uniunii revine Curții în funcție de caracteristicile obiective ale impozitării, independent de calificarea care îi este dată în dreptul național (a se vedea printre altele Hotărârea din 3 martie 2021, Promociones Oliva Park, C‑220/19, EU:C:2021:163, punctul 45 și jurisprudența citată).

27 Reiese de asemenea din această Notă de fundamentare că, potrivit legiuitorului național însuși, era posibil ca măsurile introduse de acest act să intre în contradicție cu unele prevederi ale Directivei 2019/944 și ale Regulamentului 2019/943.

28 A se vedea prin analogie Hotărârea din 21 decembrie 2011, Air Transport Association of America ș.a. (C‑366/10, EU:C:2011:864, punctul 143).

29 C‑423/23, EU:C:2025:63 (punctul 36), apreciere pe care Curtea a confirmat‑o ulterior în Hotărârea Secab (punctul 52).

30 Pe de altă parte, deși nu este exclus ca, la fel ca în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Secab, măsura în litigiu să poată să aibă un efect indirect asupra prețurilor de vânzare a energiei electrice către consumatorii finali (a se vedea de asemenea în acest sens Concluziile noastre prezentate în cauza Secab, C‑423/23, EU:C:2025:63, punctul 37), informațiile furnizate în decizia de trimitere în această privință nu permit să se considere că reglementarea națională în discuție ar trebui asimilată unei intervenții a statului în stabilirea prețului de furnizare a energiei electrice către clienții finali, în sensul articolului 5 din Directiva 2019/944.

31 Desigur, astfel cum subliniază Comisia, contribuția respectivă poate produce un efect indirect asupra formării prețurilor angro pe aceste piețe, din moment ce imposibilitatea de a obține o marjă suficientă pentru a genera profituri – respectiv pentru a acoperi pur și simplu costurile – poate avea efect disuasiv asupra activității operatorilor și poate determina o diminuare a volumelor de energie electrică și de gaze naturale tranzacționate. Cu toate acestea, decizia de trimitere nu furnizează elemente care să permită stabilirea existenței unui asemenea efect.

32 Contrar Directivei 2019/944 și Regulamentului 2019/943, adoptate în temeiul articolului 194 TFUE, referitor la politica energetică a Uniunii, care urmărește să stabilească un cadru general care să reglementeze funcționarea globală a pieței de energie electrică, Regulamentul 2022/1854, adoptat în temeiul articolului 122 TFUE, nu are ca obiect instituirea unor măsuri permanente pe piață, ci prevederea unor măsuri excepționale, specifice și limitate în timp, menite să răspundă unei situații conjuncturale specifice pe piețele de energie.

33 Articolul 8 alineatul (2) literele (a)-(e) din Regulamentul 2022/1854 impune în esență ca aceste măsuri să fie proporționale și nediscriminatorii, să nu pună în pericol semnalele de investiții, să acopere costurile de investiții și de exploatare, să nu denatureze funcționarea piețelor angro de energie electrică și să fie compatibile cu dreptul Uniunii.

34 Articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul 2022/1854 prevede în esență că veniturile excedentare care rezultă din aplicarea acestei măsuri sunt utilizate pentru a finanța, într‑un mod direcționat, măsuri de sprijinire a clienților finali de energie electrică și care urmăresc să atenueze impactul prețurilor ridicate ale energiei electrice.

35 Măsura în litigiu a fost introdusă prin OUG nr. 119/2022, începând de la 1 septembrie 2022.

36 Ținem să precizăm că, deși Regulamentul 2022/1854 a intrat în vigoare la 8 octombrie 2022, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) din acesta, articolele 6, 7 și 8 din regulamentul menționat se aplică numai pentru perioada cuprinsă între 1 decembrie 2022 și 30 iunie 2023, astfel cum prevede articolul 22 alineatul (2) litera (c) din acesta.

37 Deși articolul 8 din Regulamentul 2022/1854 permite statelor membre nu numai să introducă, ci și „să mențină” măsuri naționale de criză, adoptate anterior acestuia, niciuna dintre dispozițiile sale nu reglementează validitatea acestor măsuri pentru perioada anterioară datei de 1 decembrie 2022. În consecință, în ceea ce privește această perioadă, măsura în litigiu este de competența exclusivă a statelor membre. Astfel cum a precizat Curtea, dispozițiile acestui regulament nu se pot opune, ca atare, unei reglementări naționale pentru o perioadă în care acesta nu era aplicabil (a se vedea Hotărârea Secab, punctul 38, precum și, în același sens, Hotărârea Electrabel ș.a., punctul 58).

38 Sublinierea noastră. Considerentul (30) al Regulamentului 2022/1854 precizează, în plus, că plafonul pe veniturile de pe piață ar trebui să se aplice numai veniturilor de pe piață realizate.

39 A se vedea în această privință Concluziile noastre prezentate în cauza Electrabel ș.a. (C‑633/23, EU:C:2025:131, punctul 38).

40 A se vedea Hotărârea Electrabel ș.a. (punctul 48).

41 De exemplu, așa cum am subliniat în Concluziile prezentate în cauza Electrabel ș.a. (C‑633/23, EU:C:2025:131, punctul 43), statele membre ar trebui să poată alege metodele pe care le consideră necesare din punct de vedere tehnic și administrativ, precum și adaptate la caracteristicile specifice ale piețelor lor naționale respective pentru a pune în aplicare în modul cel mai eficient și mai adecvat măsurile excepționale cu caracter urgent.

42 A se vedea în acest sens Hotărârea Secab (punctul 60).

43 A se vedea în acest sens Hotărârea Electrabel ș.a. (punctele 52 și 53).

44 A se vedea Concluziile noastre prezentate în cauza Secab (C‑423/23, EU:C:2025:63, punctele 49-51). Trebuie de asemenea amintit că aceste măsuri de plafonare au ca scop, în conformitate cu Regulamentul 2022/1854, protejarea clienților finali de energie electrică (a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea Electrabel ș.a., punctul 51).

45 Având în vedere, pe de o parte, diferența dintre prețurile medii ponderate lunare (de vânzare și de achiziție) în luna de referință și, pe de altă parte, în ceea ce privește vânzările de energie electrică la export și livrările intracomunitare din România, diferența dintre prețurile de tranzacționare a energiei (de vânzare și de achiziție) pe piața pentru ziua următoare din ziua anterioară tranzacției.

46 De exemplu, în Hotărârea Electrabel ș.a. (punctul 53), Curtea a precizat că este relevant în această privință să se verifice existența sau inexistența unui mecanism corectiv care să permită, după caz, operatorilor sau autorităților naționale competente să ia în considerare veniturile reale pentru a rectifica rezultatul acestor prezumții în cazul în care ele nu conduc la estimări rezonabile și reprezentative pentru realitatea pieței în perioada de referință.

47 Ultima condiție prevăzută la articolul 8 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul 2022/1854 privește, într‑un mod foarte general, compatibilitatea măsurii în cauză cu dreptul Uniunii, care vizează în special legislația sectorială relevantă (precum Directiva 2019/944 și Regulamentul 2019/943, care au fost examinate în prima parte a analizei noastre), precum și, în sens mai larg, respectarea drepturilor fundamentale și a principiilor generale ale dreptului Uniunii.

48 Cu toate acestea, amintim că în considerentele (27)-(29) ale Regulamentului 2022/1854 sunt furnizate indicații relevante, precizându‑se, printre altele, că prețurile de referință trebuie stabilite la un nivel superior așteptărilor unui investitor rezonabil, că nivelul plafoanelor pe venituri trebuie să păstreze o marjă în raport cu prețurile pe care investitorii le pot preconiza în mod rezonabil, că acestea nu ar trebui stabilite la prețuri medii, ci la un nivel care să corespundă unor prețuri de vârf, iar autoritățile naționale competente se pot referi la „costul egalizat actual al producerii de energie (LCOE)” pentru tehnologia relevantă.

49 Articolul 2 punctul 9 din Regulamentul 2022/1854 definește „veniturile excedentare” ca „o diferență pozitivă între veniturile de pe piață ale producătorilor per MWh de energie electrică și plafonul pe veniturile de pe piață de 180 [de euro]/MWh de energie electrică [prevăzut la articolul 6 alineatul (1) din acest regulament]”. Deși această definiție vizează numai plafonul prevăzut la articolul 6 alineatul (1) din regulamentul menționat, apreciem că cerința prevăzută la articolul 10 din acesta trebuie să se aplice și plafonului stabilit de un stat membru în temeiul articolului 8 alineatul (1) din același regulament.

50 Această interpretare este confirmată de altfel de răspunsurile reclamantelor din litigiile principale și ale Comisiei la întrebările adresate de Curte la care s‑a solicitat să se răspundă în scris.

51 Este vorba despre articolele 28, 30 și 35 TFUE, despre articolul 3 din Regulamentul 2019/943, precum și despre articolul 3 din Directiva 2019/944.

52 Amintim că, în perioada cuprinsă între 1 septembrie și 16 decembrie 2022, formula pentru calcularea contribuției respective prevedea un tratament mai puțin favorabil pentru tranzacțiile la export decât pentru tranzacțiile interne, întrucât nu includea nicio cotă de profit, în timp ce cea aplicabilă tranzacțiilor interne includea o cotă de 2 %. Începând de la 16 decembrie 2022, aceeași contribuție a devenit aplicabilă numai exporturilor de energie electrică, iar nu importurilor.

53 Astfel, în ceea ce privește exporturile sau vânzările intracomunitare de energie electrică din România, contribuția aplicată operatorilor cu activități de trading era percepută în cuantum de 100 % din diferența dintre prețul de tranzacționare a energiei electrice pe piața pentru ziua următoare națională din ziua anterioară tranzacției și prețul de achiziție, în timp ce vânzările realizate pe piața națională beneficiau de o marjă de profit (potențială) de 2 %.

54 Astfel, importurile de energie electrică nu mai erau supuse contribuției în cauză, în timp ce aceasta rămânea aplicabilă exporturilor de energie electrică pentru orice sumă care depășea 2 % din prețul de achiziție.

55 Pe de altă parte, deși acest aspect nu face obiectul cererii de decizie preliminară în cauza C‑251/24, contribuția în litigiu ar putea de asemenea, astfel cum arată Comisia, să constituie o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la import în sensul articolului 34 TFUE, în măsura în care, aplicându‑se în același timp fără distincție tranzacțiilor interne și importurilor, aceasta nu ține seama de costurile proprii importului.

56 A se vedea în acest sens în special Hotărârea din 14 decembrie 2004, Radlberger Getränkegesellschaft și S. Spitz (C‑309/02, EU:C:2004:799, punctul 53, precum și jurisprudența citată).