Ordonanța Tribunalului (Camera a treia) din 3 februarie 2025.#Asociația Inițiativa pentru Justiție împotriva Comisiei Europene.#Acțiune în anulare – Decizia 2006/928/CE – Mecanismul de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției – Decizia (UE) 2023/1786 de abrogare a Deciziei 2006/928 – Lipsa afectării directe – Inadmisibilitate.#Cauza T-1126/23.

Cauza T‑1126/23

Asociația Inițiativa pentru Justiție

împotriva

Comisiei Europene

Ordonanța Tribunalului (Camera a treia) din 3 februarie 2025

„Acțiune în anulare – Decizia 2006/928/CE – Mecanismul de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției – Decizia (UE) 2023/1786 de abrogare a Deciziei 2006/928 – Lipsa afectării directe – Inadmisibilitate”

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Acțiune formulată de o asociație – Admisibilitate – Criterii

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

(a se vedea punctul 24)

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Acțiune formulată de o asociație profesională de protecție și de reprezentare a membrilor săi – Afectare directă – Criterii – Asociație care acționează în nume propriu – Decizie a Comisiei de abrogare a mecanismului de cooperare și de verificare instituit în privința României la aderarea sa la Uniunea Europeană – Lipsa afectării directe – Inadmisibilitate

[art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Deciziile 2006/928 și 2023/1786 ale Comisiei]

(a se vedea punctele 24 și 27-31)

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Acțiune formulată de o asociație profesională de protecție și de reprezentare a membrilor săi – Afectare directă – Criterii – Asociație care acționează în numele membrilor săi – Decizie a Comisiei de abrogare a mecanismului de cooperare și de verificare instituit în privința României la aderarea sa la Uniunea Europeană – Lipsa afectării directe – Inadmisibilitate – Principiul efectului direct – Conținut

[art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Deciziile 2006/928 și 2023/1786 ale Comisiei]

(a se vedea punctele 41-48, 52-67 și 70-73)

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare directă – Criterii – Posibilitatea de a relaxa condițiile de admisibilitate prin invocarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă – Inexistență

[art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE; art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47]

(a se vedea punctele 75-77 și 80)

Rezumat

Prin ordonanța sa, Tribunalul respinge ca inadmisibilă acțiunea în anulare formulată de o asociație profesională a unor procurori români împotriva Deciziei 2023/1786 ( 1 ) de abrogare a Deciziei 2006/928 ( 2 ), care a fost adoptată cu ocazia aderării României la Uniunea Europeană și prin care a fost instituit MCV‑ul. El se pronunță printre altele cu privire la problema inedită a relației dintre principiul efectului direct și condiția de admisibilitate referitoare la afectarea directă a unei persoane fizice sau juridice.

Această cauză se înscrie în contextul unei reforme de anvergură în domeniile justiției și luptei împotriva corupției din România, reformă care a făcut obiectul unei monitorizări la nivelul Uniunii Europene începând cu anul 2007 în temeiul MCV‑ului. Decizia 2006/928 prevedea patru obiective de referință pe care România trebuia să le atingă în temeiul MCV‑ului, printre altele în materie de reformă a sistemului judiciar și de luptă împotriva corupției (denumite în continuare „obiectivele de referință”).

La 15 septembrie 2023, având în vedere progresele realizate de România în vederea atingerii acestor obiective de referință, Comisia Europeană a adoptat decizia atacată.

Asociația Inițiativa pentru Justiție, o asociație profesională de procurori ce are ca obiect de activitate asigurarea respectării valorii statului de drept în România, garantând printre altele respectarea drepturilor procurorilor, precum și a independenței acestora, a sesizat Tribunalul cu o acțiune în anulare împotriva acestei decizii.

Comisia a ridicat excepția inadmisibilități acțiunii pentru motivul lipsei unei afectări directe a reclamantei sau a vreunuia dintre membrii săi prin decizia atacată. În ceea ce o privește, reclamanta susține că are calitate procesuală activă ca asociație care reprezintă interesele membrilor săi procurori. Astfel, aceștia din urmă ar fi direct afectați de decizia atacată, din moment ce ridicarea MCV‑ului i‑ar putea expune mai mult unor proceduri disciplinare.

Aprecierea Tribunalului

Cu titlu introductiv, Tribunalul amintește cele trei ipoteze în care o acțiune în anulare formulată de o persoană fizică sau juridică, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, poate fi declarată admisibilă. Din moment ce reclamanta nu este destinatara deciziei atacate, Tribunalul examinează dacă aceasta sau vreunul dintre membrii săi este vizat în mod direct de această decizie.

În această privință, el arată că acțiunile în anulare formulate de asociații sunt admisibile în trei cazuri: primo, atunci când o dispoziție legală le recunoaște în mod expres o serie de posibilități cu caracter procedural, secundo, atunci când asociația reprezintă interesele membrilor săi care ar avea ei înșiși calitate procesuală activă și, tertio, atunci când asociația este individualizată ca urmare a afectării propriilor interese în calitate de asociație, în special întrucât poziția sa de negociatoare a fost afectată de actul a cărui anulare se solicită.

În acest cadru, Tribunalul efectuează, în primul rând, o analiză a admisibilității acțiunii reclamantei pentru situația în care acționează în nume propriu.

Cu privire la acest aspect, Tribunalul constată că aceasta nu îndeplinește condițiile referitoare la primul și la al treilea caz de admisibilitate a unei acțiuni în anulare, menționate mai sus. Astfel, pe de o parte, nicio dispoziție legală nu îi atribuie prerogative procedurale pentru a asigura protecția jurisdicțională efectivă a procurorilor în contextul MCV‑ului. Pe de altă parte, împrejurarea că aceasta a fost o interlocutoare a Comisiei în cadrul MCV‑ului nu este suficientă pentru a i se recunoaște calitatea de negociatoare în contextul adoptării deciziei atacate.

În al doilea rând, Tribunalul se pronunță cu privire la admisibilitatea acțiunii reclamantei pentru situația în care acționează în numele membrilor săi ale căror interese le apără. Astfel, după ce a amintit cele două condiții cumulative care trebuie îndeplinite pentru ca o persoană fizică sau juridică să fie considerată ca fiind vizată în mod direct de o decizie care face obiectul unei acțiuni în anulare ( 3 ), Tribunalul examinează dacă decizia atacată poate produce în mod direct efecte juridice asupra situației procurorilor membri ai reclamantei.

În această privință, el arată de la bun început că, în măsura în care a abrogat Decizia 2006/928, decizia atacată trebuie examinată în lumina obiectului, a conținutului, precum și a contextului juridic și factual în care a intervenit Decizia 2006/928. Rezultă că decizia atacată nu poate produce direct efecte juridice asupra situației procurorilor români membri ai reclamantei decât în măsura în care Decizia 2006/928 era ea însăși susceptibilă să producă asemenea efecte.

În ceea ce privește, primo, obiectul și contextul în care a fost adoptată Decizia 2006/928, Tribunalul subliniază că aceasta urmărea să instituie MCV‑ul și să stabilească obiective de referință pentru a finaliza aderarea României la Uniune, remediind deficiențele constatate de Comisie înainte de această aderare, în special în domeniile justiției și luptei împotriva corupției. În ceea ce privește obiectul și contextul deciziei atacate, aceasta din urmă vizează să abroge Decizia 2006/928 întrucât Comisia a considerat că România îndeplinise în mod satisfăcător obiectivele menționate.

Secundo, în ceea ce privește conținutul Deciziei 2006/928, aceasta impunea României obligația de a atinge obiectivele de referință care figurau în anexa la această decizie și de a prezenta Comisiei rapoarte privind progresele realizate în această privință. Ea impunea în egală măsură Comisiei obligația de a întocmi rapoarte destinate să analizeze și să evalueze progresele realizate de România în raport cu aceste obiective. În ceea ce privește conținutul deciziei atacate, aceasta din urmă se întemeiază pe concluzia potrivit căreia România și‑a îndeplinit în mod satisfăcător obiectivele menționate.

Tertio, Tribunalul amintește că Curtea a precizat efectele juridice ( 4 ), pe de o parte, ale obiectivelor de referință prevăzute de Decizia 2006/928, arătând că acestea aveau un caracter obligatoriu pentru România și că aveau efect direct, și, pe de altă parte, ale rapoartelor întocmite de Comisie în temeiul acestei decizii, subliniind că România trebuia să țină seama în mod corespunzător de cerințele și de recomandările formulate de Comisie în aceste rapoarte.

Potrivit Tribunalului, reiese fără echivoc din analiza obiectului, a conținutului și a contextului Deciziei 2006/928 că aceasta din urmă se limita la a impune României obligația de a lua măsurile necesare, având în vedere în special recomandările formulate de Comisie în rapoartele sale, pentru atingerea obiectivelor de referință. Prin urmare, această decizie nu le‑a conferit niciun drept membrilor săi, motiv pentru care nu se poate considera că ea a produs în mod direct efecte asupra situației lor juridice.

În susținerea acestei concluzii, Tribunalul arată, mai întâi, că împrejurarea că Curtea a recunoscut efectul direct al obiectivelor de referință vizate de Decizia 2006/928 nu poate implica per se că aceste obiective cuprindeau în mod necesar drepturi corespunzătoare pentru procurori, de care aceștia s‑ar fi putut prevala direct în fața instanțelor naționale pentru a contesta printre altele acțiuni disciplinare nelegale. Astfel, Curtea a recunoscut efectul direct al obiectivelor de referință nu în sensul care reiese din jurisprudența rezultată din Hotărârea van Gend & Loos (26/62) ( 5 ), ci din perspectiva potrivit căreia principiul efectului direct include și obligația instanțelor naționale de a lăsa neaplicată orice reglementare sau jurisprudență națională contrară dreptului Uniunii.

Tribunalul precizează, pe de altă parte, că efectul direct al obiectivelor de referință nu poate implica posibilitatea particularilor de a contesta eliminarea acestor obiective, fără a demonstra că această eliminare implică prin ea însăși o atingere directă și individuală adusă poziției lor juridice, demonstrație care nu a fost făcută în speță.

În continuare, după ce a amintit că aspectul dacă un particular este vizat în mod direct de un act al Uniunii al cărui destinatar nu este trebuie apreciat atât în raport cu obiectul și cu cadrul juridic al acelui act, Tribunalul constată că din dispozițiile Deciziei 2006/928 reiese că efectele sale erau limitate la relațiile dintre Uniune și România, fără ca particularii, inclusiv procurorii, să fie vizați în mod direct sau indirect de decizia menționată.

În sfârșit, Tribunalul precizează că, deși, în anumite situații, marja de apreciere de care dispun statele membre în cadrul punerii în aplicare a unei dispoziții a unui act al Uniunii nu poate, ca atare, să fie suficientă pentru a considera că această dispoziție este lipsită de efect direct, existența unei asemenea marje împiedică îndeplinirea primei condiții a afectării directe. Or, în speță Decizia 2006/928 acorda României o marjă de apreciere în ceea ce privește măsurile care trebuiau adoptate, referitoare în special la aspecte privind organizarea sistemului său judiciar.

Având în vedere cele ce precedă, Tribunalul conchide că Decizia 2006/928 nu producea în mod direct efecte asupra situației juridice a membrilor reclamantei și, în consecință, nici decizia atacată. Astfel, dat fiind că procurorii ale căror interese sunt apărate de reclamantă nu au ei înșiși calitate procesuală activă, reclamanta nu îndeplinește nici condițiile pentru ca acțiunea sa să fie admisibilă pentru motivul că reprezintă interesele membrilor săi.

Cu toate acestea, Tribunalul amintește că, în pofida abrogării Deciziei 2006/928, procurorii care fac obiectul unor proceduri disciplinare se pot prevala în continuare de protecția jurisdicțională de care beneficiază în conformitate cu dreptul Uniunii, în temeiul articolului 19 TUE.

În al treilea rând, Tribunalul respinge cererea reclamantei de relaxare a condițiilor de admisibilitate a acțiunii în anulare, prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE. Deși aceste condiții trebuie interpretate în lumina dreptului la protecție jurisdicțională efectivă ( 6 ), această protecție nu are ca obiect modificarea sistemului de control jurisdicțional prevăzut de tratate și nu poate înlătura condiția afectării directe prevăzută în mod expres la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE. În ceea ce privește, mai precis, abordarea urmată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în raport cu dreptul la un proces echitabil ( 7 ), în Hotărârea Verein Klimaseniorinen Schweiz și alții împotriva Elveției ( 8 ), Tribunalul amintește că, deși drepturile fundamentale recunoscute în CEDO fac parte din dreptul Uniunii ca principii generale, CEDO nu constituie, atât timp cât Uniunea nu a aderat la ea, un instrument juridic integrat oficial în ordinea juridică a Uniunii. Astfel, dispoziția din cartă ( 9 ) care prevede că drepturile care figurează în aceasta ce corespund unor drepturi garantate prin CEDO au același înțeles și aceeași întindere ca și cele pe care le conferă convenția menționată este destinată să asigure coerența necesară între cartă și CEDO fără a aduce atingere autonomiei dreptului Uniunii și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

( 1 ) Decizia (UE) 2023/1786 a Comisiei din 15 septembrie 2023 de abrogare a Deciziei 2006/928/CE de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției (JO 2023, L 229, p. 94, denumită în continuare „decizia atacată”).

( 2 ) Decizia 2006/928/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției (JO 2006, L 354, p. 56, Ediție specială, 11/vol. 51, p. 55, în continuare „MCV”).

( 3 ) Cele două condiții cumulative referitoare la afectarea directă a unei persoane fizice sau juridice printr‑o măsură care face obiectul unei acțiuni în anulare impun, prima, ca măsura respectivă să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a acestei persoane și, a doua, ca ea să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor însărcinați cu punerea sa în aplicare.

( 4 ) Hotărârea din 18 mai 2021, Asociația Forumul judecătorilor din România ș.a. (C‑83/19, C‑127/19, C‑195/19, C‑291/19, C‑355/19 și C‑397/19, EU:C:2021:393).

( 5 ) Hotărârea din 5 februarie 1963, van Gend & Loos (26/62, EU:C:1963:1).

( 6 ) Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

( 7 ) Articolul 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”)

( 8 ) Hotărârea Curții EDO din 9 aprilie 2024, Verein Klimaseniorinnen Schweiz ș.a. împotriva Elveției (CE:ECHR:2024:0409JUD005360020). Această instanță a recunoscut în hotărârea menționată calitatea procesuală activă a unei asociații create în scopul de a promova și de a pune în aplicare măsuri efective de protecție a climei.

( 9 ) Articolul 52 alineatul (3) cartă.