Ordonanța Tribunalului (Camera a șasea) din 7 octombrie 2025 (Extras).#Orgatex GmbH & Co. KG împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată – Cheltuieli achitate de un terț față de litigiu – Caracter recuperabil în privința unei părți.#Cauza T-25/23 DEP.

Cauza T‑25/23 DEP

Orgatex GmbH & Co. KG

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Ordonanța Tribunalului (Camera a șasea) din 7 octombrie 2025

„Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată – Cheltuieli achitate de un terț față de litigiu – Caracter recuperabil în privința unei părți”

Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli de judecată recuperabile – Noțiune – Cheltuieli necesare efectuate de părți – Elemente care trebuie luate în considerare

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 140 lit. (b)]

(a se vedea punctele 11, 41, 42, 45, 54 și 56)

Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli de judecată recuperabile – Noțiune – Cheltuieli plătite de o persoană terță în raport cu litigiul – Includere – Condiții

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 140 lit. (b)]

(a se vedea punctele 25-30 și 32-36)

Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli de judecată recuperabile – Intervenția mai multor avocați – Lipsa incidenței – Apreciere având în vedere, în primul rând, numărul total de ore de muncă necesare din punct de vedere obiectiv în legătură cu procedura

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 140 lit. (b)]

(a se vedea punctele 46, 47 și 52)

Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli de judecată recuperabile – Noțiune – Elemente care trebuie luate în considerare – Cheltuieli aferente procedurii de stabilire a cheltuielilor de judecată – Includere

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 140 lit. (b)]

(a se vedea punctul 59)

Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Stabilire efectuată pe baza unor indicații precise furnizate de solicitant sau, în lipsa acestora, a unei aprecieri echitabile a instanței Uniunii

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 140 lit. (b)]

(a se vedea punctele 64 și 66)

Rezumat

Sesizat cu o cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată, Tribunalul aduce o completare jurisprudențială cu privire la problema relativ inedită a caracterului recuperabil în privința unei părți al cheltuielilor achitate de un terț față de litigiu, subliniind în această privință prevalența mandatului ad litem în raport cu facturile prezentate în susținerea cererii de stabilire a cheltuielilor de judecată.

În luna ianuarie 2023, reclamanta, Orgatex GmbH & Co. KG, a introdus la Tribunal o acțiune având ca obiect anularea Deciziei Camerei a treia de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) privind o procedură de declarare a nulității între domnul L. Longton, intervenientul în procedura în fața Tribunalului, și ea însăși.

Prin hotărârea sa ( 1 ), Tribunalul a respins acțiunea și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de intervenient ( 2 ).

În urma acestei hotărâri, intervenientul a solicitat reclamantei rambursarea cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul cauzei principale. Aceasta a respins însă cererea respectivă.

Acesta este contextul în care, în lipsa unui acord între părți cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată recuperabile, a fost sesizat Tribunalul.

Aprecierea Tribunalului

Mai întâi, Tribunalul subliniază că cheltuielile recuperabile se limitează la cele care au fost efectuate în legătură cu procedura în fața Tribunalului și care au fost necesare în acest scop ( 3 ).

În această privință, el arată că expresia „cheltuieli efectuate de către părți” desemnează cheltuielile cauzate de procedura la care au participat părțile. Această expresie nu desemnează, așadar, doar cheltuielile care au fost efectiv suportate de părți, ci și cheltuielile efectuate în legătură cu procedura în fața Tribunalului și care au fost necesare în acest sens, chiar dacă au fost plătite efectiv de o persoană terță față de litigiu.

În continuare, Tribunalul se pronunță cu privire la caracterul recuperabil, în ceea ce îl privește pe intervenient, al cheltuielilor de judecată achitate de un terț care nu a participat la procedura principală, și anume angajatorul său.

Astfel, el arată că mandatul ad litem acordat avocaților intervenientului a fost semnat de acesta, iar nu în numele angajatorului său, care nu era parte la procedura în fața Tribunalului. Rezultă că intervenientul este mandantul ad litem al acestor avocați și, prin urmare, că a contractat față de aceștia o datorie în privința onorariilor, care îi este personală și proprie.

Pe de altă parte, facturile pentru onorariile avocaților prezentate de intervenient au fost adresate de mandatarii săi ad litem, avocații, angajatorului său. În consecință, onorariile respective au fost achitate efectiv de angajatorul intervenientului, în temeiul unui acord stabilit între intervenient și angajatorul său. Cu toate acestea, simpla împrejurare că aceste facturi au fost adresate angajatorului intervenientului, terț față de procedura principală și terț față de mandatul aferent, rămâne fără incidență asupra faptului că mandantul ad litem este în realitate intervenientul, iar nu destinatarul acestor facturi.

În plus, Tribunalul subliniază că facturile în cauză privesc cheltuieli efectuate în cadrul procedurii principale la care au participat părțile, printre care se află și intervenientul, chiar dacă aceste cheltuieli au fost suportate efectiv de o persoană juridică terță față de litigiu.

În consecință, Tribunalul constată că cheltuielile de judecată plătite de angajatorul intervenientului sunt, în principiu, recuperabile de către acesta din urmă.

În sfârșit, Tribunalul respinge argumentele reclamantei, care nu pot repune în discuție această constatare.

În primul rând, acesta precizează că chestiunea interesului economic propriu al intervenientului este lipsită de relevanță în cadrul aprecierii aspectului dacă facturile în cauză privesc efectiv cheltuieli suportate în cadrul procedurii principale. Într‑adevăr, motivele de nulitate invocate în procedura principală ( 4 ) pot fi invocate în principiu de orice persoană, întrucât protejează un interes public și general. Prin urmare, acest interes este în orice caz comun intervenientului și angajatorului său.

În al doilea rând, faptul că intervenientul nu a participat la ședința de audiere a pledoariilor este complet irelevant din moment ce un intervenient este liber să participe sau să nu participe la aceasta ( 5 ).

În al treilea rând, Tribunalul arată că faptul că mandatarii ad litem nu au comunicat cu intervenientul direct, ci indirect, prin intermediul consilierilor de proprietate intelectuală care îl reprezentaseră anterior în fața organelor EUIPO este de asemenea lipsit de relevanță, din moment ce acești consilieri au acționat în numele mandantului ad litem, și anume intervenientul. În plus, nu s‑a dovedit și nici măcar nu s‑a susținut de către reclamantă că mandatarii ad litem sau consilierii menționați ar fi comunicat în vreun fel cu angajatorul intervenientului.

Prin urmare, Tribunalul statuează că, în împrejurările speței, în care intervenientul este mandantul ad litem și debitorul onorariilor avocaților săi, cheltuielile, în special aceste onorarii, efectuate în cadrul procedurii principale și achitate în numele intervenientului de un terț față de litigiu, angajatorul său, constituie cheltuieli recuperabile de către intervenient.

( 1 ) Hotărârea din 23 octombrie 2024, Orgatex/EUIPO – Longton (Marcaje rutiere) (T‑25/23, EU:T:2024:725).

( 2 ) În temeiul articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

( 3 ) În temeiul articolului 140 litera (b) din Regulamentul de procedură, care prevede că sunt considerate cheltuieli recuperabile „cheltuielile necesare efectuate de către părți în legătură cu procedura, în special cheltuielile de deplasare și de ședere și remunerarea unui agent, consilier sau avocat”.

( 4 ) Motivele de nulitate în speță sunt cele prevăzute la articolul 25 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale ale Uniunii Europene (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70).

( 5 ) Având în vedere articolul 108 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.