Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 11 decembrie 2024 (Extras).#Glashütter Uhrenbetrieb GmbH - Glashütte/Sa. împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Glashütte ORIGINAL – Motiv absolut de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001.#Cauza T-1163/23.

Cauza T‑1163/23

Glashütter Uhrenbetrieb GmbH Glashütte/Sa.

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 11 decembrie 2024

„Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Glashütte ORIGINAL – Motiv absolut de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”

Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Noțiunea de distinctivitate

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 12 și 38)

Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Aprecierea caracterului distinctiv – Criterii – Percepția mărcii în raport cu produsele și serviciile în cauză – Produse și servicii virtuale

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 13-15 și 41)

Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Marca figurativă Glashütte ORIGINAL

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 26, 29, 40, 42, 43, 46, 49, 51 și 60)

Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Mărci constituite din sloganuri publicitare – Formulă promoțională cu caracter elogios

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 37 și 39)

Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Marcă compusă din mai multe elemente – Posibilitatea autorității competente de a efectua o examinare a fiecăruia dintre elementele constitutive ale mărcii – Necesitatea luării în considerare a percepției globale a combinației de către publicul relevant

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 56 și 58)

Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Recunoaștere a caracterului distinctiv al semnului necondiționată de constatarea unui anumit nivel de creativitate sau de imaginație lingvistică sau artistică

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctul 57)

Rezumat

Sesizat cu o acțiune, pe care o respinge, Tribunalul se pronunță pentru prima dată cu privire la problema percepției de către publicul relevant a produselor și a serviciilor virtuale și consideră în această privință că este necesar să se transfere, în principiu, percepția pe care o are publicul relevant de la produsele și serviciile reale către produsele și serviciile virtuale corespunzătoare.

Glashütter Uhrenbetrieb GmbH – Glashütte/Sa. a solicitat Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) înregistrarea mărcii figurative Glashütte ORIGINAL pentru produse virtuale care pot fi descărcate și pentru servicii de vânzare cu amănuntul a acestor produse și de punere la dispoziție a unor produse virtuale online care nu pot fi descărcate ( 1 ).

Cererea de înregistrare a fost mai întâi respinsă de examinator din cauza lipsei de caracter distinctiv al mărcii ( 2 ). Camera de recurs a confirmat apoi această decizie apreciind că marca este lipsită de caracter distinctiv. Astfel, marca ar evoca, pentru o parte deloc neglijabilă a publicului relevant german, reputația de excelență a orașului Glashütte (Germania) în domeniul ceasornicăriei în condițiile în care toate produsele și serviciile în cauză fac referire la produse de ceasornicărie și la accesoriile acestora.

Aprecierea Tribunalului

Într‑o primă etapă, Tribunalul amintește că mărcile compuse din semne sau din indicații care sunt utilizate ca sloganuri publicitare, indicații de calitate sau expresii ce incită la cumpărarea produselor sau a serviciilor desemnate, deși, prin definiție, transmit un mesaj obiectiv, pot fi apte să îi indice consumatorului originea comercială a produselor sau a serviciilor în cauză. Aceasta este situația în special atunci când ele posedă o anumită originalitate sau pregnanță, necesită un efort minim de interpretare sau declanșează un proces cognitiv în rândul publicului interesat. În schimb, un semn nu este distinctiv atunci când legătura stabilită între conținutul său semantic și produsele și serviciile în cauză este suficient de concretă și de directă pentru a permite o identificare imediată a acestor produse și servicii în percepția publicului relevant. Prin urmare, pentru a constata lipsa caracterului distinctiv al unui semn, este suficient să se sublinieze că acesta îi indică consumatorului o caracteristică a produsului sau a serviciului referitoare la valoarea sa comercială care, fără a fi precisă, provine dintr‑o informație cu caracter promoțional sau publicitar pe care publicul relevant o va percepe în primul rând ca atare, mai degrabă decât ca o indicație a originii comerciale a produselor sau a serviciilor.

Având în vedere această jurisprudență, Tribunalul apreciază că numele „Glashütte” evocă pentru publicul relevant un oraș german celebru pentru fabricarea de ceasuri de înaltă calitate și că termenul „original” evocă ideea de autenticitate și de fidelitate față de original. În consecință, marca solicitată în ansamblul ei ar fi percepută de publicul menționat ca o evocare a unei moșteniri a know‑how‑ului excepțional și a unei reputații de excelență în domeniul industriei ceasornicăriei a orașului Glashütte, astfel încât elementele verbale sunt lipsite de caracter distinctiv.

Într‑o a doua etapă, Tribunalul examinează aprecierea caracterului distinctiv al mărcii în raport cu produsele și serviciile virtuale pentru care s‑a solicitat înregistrarea. În această privință, acesta arată că publicul va percepe produsele și serviciile virtuale în principiu în același mod în care percepe produsele și serviciile reale corespunzătoare. Natura produselor și a serviciilor în cauză este, așadar, determinantă. Astfel, deși produsele virtuale nu fac decât să reprezinte produse reale sau deși ele reprezintă sau imită funcțiile acestora din urmă ori deși serviciile virtuale imită funcțiile unor servicii reale în lumea virtuală, poate fi stabilit în principiu un transfer al percepției pe care o are publicul relevant de la produsele și serviciile reale la produsele și serviciile virtuale corespunzătoare. Cu toate acestea, posibilitatea unui astfel de transfer trebuie să facă obiectul unei aprecieri de la caz la caz, ținând seama de particularitatea produselor și a serviciilor în cauză.

În speță, produsele și serviciile virtuale se referă la produse reale de ceasornicărie și la accesoriile acestora și pot reprezenta astfel produsele reale corespunzătoare sau pot imita funcțiile lor. Prin urmare, atunci când publicul relevant se va confrunta cu respectivele produse și servicii virtuale, acesta va percepe în mod direct marca solicitat ca o extindere logică a reputației orașului Glashütte în ceea ce privește ceasornicăria tradițională, iar această marcă îi va produce aceleași sentimente pozitive în ceea ce privește calitatea și autenticitatea precum produsele și serviciile reale.

Având în vedere aceste considerații, Tribunalul concluzionează că marca solicitată este lipsită de caracter distinctiv, întrucât nu ea ar putea fi percepută de publicul relevant ca o indicație a originii comerciale a produselor și serviciilor în cauză, ci mai degrabă ca o informație promoțională privind calitatea și autenticitatea respectivelor produse și servicii, transmisă prin referirea la orașul Glashütte și la notorietatea sa în domeniul produselor de ceasornicărie fizice. Astfel, deși notorietatea acestui oraș pentru ceasornicăria tradițională nu se extinde la transpunerea sa virtuală, produsele și serviciile în cauză fac trimitere în mod expres la produse de ceasornicărie și la accesoriile acestora, astfel încât marca solicitată va fi clar utilizată în legătură cu produse și servicii virtuale care pot reprezenta aceleași produse și servicii reale ca acelea pentru care se consideră că este renumit orașul Glashütte sau care pot imita funcțiile lor. În plus, nu s‑a demonstrat în ce mod „diferența substanțială” dintre produsele de ceasornicărie reale și produsele virtuale în cauză ar modifica percepția publicului relevant. În sfârșit, nu s‑a demonstrat nici motivul pentru care publicul relevant, interesat de ceasornicăria tradițională și care cunoaște notorietatea orașului Glashütte în acest domeniu, nu ar fi interesat de ceasornicăria virtuală și invers.

( 1 ) Ar fi vorba mai exact despre produse și servicii din clasele 9, 35 și 41 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor pentru înregistrarea mărcilor din 15 iunie1957, cu modificările și revizuirile ulterioare.

( 2 ) În temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1) coroborat cu articolul 7 alienatul (2) din acest regulament.