Hotărârea Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 1 octombrie 2025.#Bundesnetzagentur für Elektrizität, Gas, Telekommunikation, Post und Eisenbahnen (BNetzA) împotriva Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei.#Energie – Piața internă a energiei electrice – Regulamentul (UE) 2015/1222 – Regulamentul (UE) 2019/943 – Alocarea capacităților interzonale între zonele de ofertare și gestionarea congestiilor – Stabilirea metodologiilor regionale comune pentru calculul capacităților pentru ziua următoare și intrazilnice – Propunerile operatorilor de transport și de sistem din regiunea de calcul al capacităților CORE – Elemente critice de rețea interne – Eficiență economică – Factorul de distribuție pentru transferul de energie – Decizia Comisiei de apel a ACER.#Cauza T-600/23.

Prin acțiunile întemeiate pe articolul 263 TFUE, Bundesnetzagentur für Elektrizität, Gas, Telekommunikation, Post und Eisenbahnen (BNetzA) și Republica Federală Germania solicită anularea Deciziei A-003-2019_R a Comisiei de apel a Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) din 7 iulie 2023, publicată pe site‑ul internet al acesteia din urmă la 26 iulie 2023 (denumită în continuare „decizia atacată”).

Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 (JO 2009, L 211, p. 15) a prevăzut la articolul 18 alineatul (5) că Comisia Europeană poate adopta linii directoare cu privire printre altele la alineatul (3) litera (d) al articolului menționat. Acestea includ, prin trimitere la articolul 8 alineatul (6) litera (g) din același regulament, norme privind alocarea capacității și gestionarea congestiei.

În temeiul articolului 18 alineatul (3) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 714/2009, Comisia a adoptat Regulamentul (UE) 2015/1222 din 24 iulie 2015 de stabilire a unor linii directoare privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor (JO 2015, L 197, p. 24). Acesta prevede o serie de cerințe referitoare la alocarea capacităților interzonale între zonele de ofertare (denumite în continuare „zonele”) și la gestionarea congestiilor pe piețele pentru ziua următoare și piețele intrazilnice în sectorul energiei electrice. Aceste cerințe includ printre altele stabilirea unor metodologii comune referitoare la calculul capacităților interzonale pentru ziua următoare și intrazilnice (denumit în continuare „calculul capacităților”) în fiecare dintre regiunile de calcul al capacităților menționate, în conformitate cu dispozițiile secțiunii 3, intitulată „Metodologiile de calcul al capacităților”, din capitolul 1 din titlul II din Regulamentul 2015/1222. Articolul 20, care figurează în această secțiune, enunță normele privind introducerea metodologiilor de calcul al capacităților utilizând o „metodă bazată pe flux”. Potrivit articolului 2 al doilea paragraf punctul 9 din Regulamentul 2015/1222, o astfel de abordare poate fi definită ca „o metodă de calcul al capacităților în care schimburile de energie între zone […] sunt limitate de factorii de distribuție pentru transferul de energie și marjele disponibile privind elementele critice de rețea”. Regiunea de calcul al capacităților care cuprinde Belgia, Republica Cehă, Germania, Franța, Croația, Luxemburg, Ungaria, Țările de Jos, Austria, Polonia, România, Slovenia și Slovacia (denumită în continuare „regiunea CORE”) utilizează o metodă bazată pe flux.

În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) și cu articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul 2015/1222, operatorii de transport și de sistem (denumiți în continuare „OTS‑urile”) din fiecare regiune de calcul al capacităților trebuie să elaboreze propuneri pentru metodologii de calcul al capacităților pentru regiunea în cauză și să le transmită spre aprobare autorităților naționale de reglementare (denumite în continuare „ANR‑urile”) relevante.

Conform articolului 9 alineatele (10) și (12) din Regulamentul 2015/1222, ANR‑urile relevante trebuie ulterior să încerce să ajungă la un acord și să ia o decizie cu privire la propunerile OTS‑urilor sau, după caz, cu privire la o versiune modificată de aceștia din urmă în răspuns la o cerere a ANR‑urilor menționate. În temeiul articolului 9 alineatele (11) și (12) din Regulamentul 2015/1222, atunci când ANR‑urile relevante nu au reușit să ajungă la un astfel de acord, ACER trebuie să decidă cu privire la propunerile OTS‑urilor sau la versiunea modificată a acestora, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 713/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 de instituire a Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (JO 2009, L 211, p. 1).

La 15 septembrie 2017, OTS‑urile din regiunea CORE au transmis spre aprobare ANR‑urilor din regiunea menționată propuneri de metodologii regionale comune pentru calculul capacităților în regiunea lor.

Întrucât ANR‑urile din regiunea CORE nu au ajuns la un acord cu privire la aceste propuneri de metodologii, a fost sesizată ACER. Prin Decizia nr. 02/2019 din 21 februarie 2019 (denumită în continuare „decizia inițială”), aceasta a adoptat versiuni modificate ale metodologiilor regionale comune pentru calculul capacităților pentru regiunea CORE, astfel cum sunt preluate în anexele I și II la această decizie (denumite în continuare „metodologiile în litigiu”).

La 23 aprilie 2019, BNetzA, în calitate de ANR competentă în Germania, a formulat o cale de atac la Comisia de apel a ACER împotriva deciziei inițiale. Această cale de atac era întemeiată pe articolul 19 din Regulamentul nr. 713/2009.

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 2 mai 2019, Republica Federală Germania a formulat o acțiune având ca obiect anularea acestei decizii, care a fost înregistrată cu numărul T‑283/19.

La 5 iunie 2019, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat Regulamentul (UE) 2019/943 privind piața internă de energie electrică (JO 2019, L 158, p. 54). Potrivit considerentului (1) al acestuia, regulamentul respectiv proceda la reformarea Regulamentului nr. 714/2009 și determina, în conformitate cu articolul 70, abrogarea acestuia din urmă. Întrucât publicarea Regulamentului 2019/943 a avut loc la 14 iunie 2019, acesta a intrat în vigoare la 4 iulie 2019, în conformitate cu articolul 71 alineatul (1) din acesta. În temeiul articolului 71 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul 2019/943, acest regulament trebuia în principiu să se aplice de la 1 ianuarie 2020. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 71 alineatul (2) al doilea paragraf, prin excepție, articolele 14 și 15 trebuiau să se aplice de la data intrării sale în vigoare. Situația era aceeași în ceea ce privește articolul 16 din Regulamentul 2019/943, în scopul punerii în aplicare a articolului 14 alineatul (7) și a articolului 15 alineatul (2) din acest regulament.

Prin Decizia A-003-2019 a Comisiei de apel a ACER din 11 iulie 2019, calea de atac introdusă de BNetzA împotriva deciziei inițiale a fost respinsă ca nefondată.

La 21 septembrie 2019, BNetzA a introdus la Tribunal o acțiune având ca obiect, pe de o parte, anularea în parte a deciziei inițiale și, pe de altă parte, anularea Deciziei A-003-2019, acțiune care a fost înregistrată la grefa Tribunalului cu numărul T‑631/19.

Prin Hotărârea din 7 septembrie 2022, BNetzA/ACER (T‑631/19, EU:T:2022:509), Tribunalul a anulat Decizia A-003-2019 și a respins în rest acțiunea introdusă de BNetzA ca inadmisibilă. Tribunalul și‑a întemeiat anularea deciziei menționate pe motivul că în aceasta Comisia de apel a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a verificat dacă metodologiile în litigiu erau conforme cu cerințele articolelor 14-16 din Regulamentul 2019/943 care fuseseră invocate în mod specific de BNetzA în calea sa atac în fața camerei menționate, în măsura în care acestea erau deja aplicabile (a se vedea punctul 10 de mai sus).

În urma Hotărârii din 7 septembrie 2022, BNetzA/ACER (T‑631/19, EU:T:2022:509), prin decizia atacată, Comisia de apel a ACER a confirmat decizia inițială, observând în special că metodologiile în litigiu erau conforme cu articolele 14-16 din Regulamentul 2019/943.

Articolul 5 alineatul (8) din metodologiile în litigiu, interpretat în lumina alineatului (7) al acestui articol, prevede că propunerea de listă a elementelor critice de rețea (denumite în continuare „CNE‑urile”) interne (și a contingențelor acestora) transmisă de OTS‑urile din regiunea CORE în temeiul alineatelor (5) și (6) ale acestui articol, care se actualizează la fiecare doi ani, cuprinde cel puțin: „(a) o listă a CNE‑urilor interne (și a contingențelor acestora) propuse al căror factor maxim de distribuție pentru transferul de energie prin schimburile între zone este egal sau mai mare decât pragul de [in]cludere stabilit la alineatul (7)[, și anume 5 % sau mai mult]; (b) un studiu de impact privind creșterea pragului de [in]cludere […] la 10 % sau mai mult și (c) pentru fiecare CNE intern (și contingențele sale) propus, o analiză care să demonstreze că luarea în considerare a acestui element în calculul capacităților este soluția cea mai eficientă din punct de vedere economic pentru a remedia congestiile pe elementul respectiv, ținând seama, de exemplu, de următoarele alternative: (i) aplicarea unor măsuri de remediere; (ii) reconfigurarea zonelor de ofertare; (iii) investițiile în infrastructura rețelei în combinație cu oricare dintre cele două soluții menționate mai sus sau (iv) combinarea soluțiilor menționate mai sus.”

În plus, articolul 5 alineatul (8) din metodologiile în litigiu precizează că, înainte de a efectua analiza prevăzută la litera (c), OTS‑urile din regiunea CORE trebuie să se coordoneze cu ANR‑urile din regiunea respectivă și să le consulte pe acestea din urmă cu privire la metodologia, ipotezele și criteriile pentru analiza menționată.

În conformitate cu articolul 5 alineatul (9) din metodologiile în litigiu, propunerile de liste ale CNE‑urilor interne (și ale contingențelor acestora) prezentate de OTS‑urile din regiunea CORE trebuie de asemenea să demonstreze că aceștia din urmă au studiat în mod diligent celelalte soluții prevăzute la alineatul (8) al articolului menționat, cu suficient timp înainte, ținând seama de termenul de punere în aplicare care le este acordat, astfel încât aceste soluții să poată fi aplicate sau implementate la momentul la care sunt luate deciziile ANR‑urilor din această regiune cu privire la propunerile respective.

În cauza T‑600/23, BNetzA solicită Tribunalului: – anularea deciziei atacate; – obligarea ACER la plata cheltuielilor de judecată.

În cauza T‑612/23, Republica Federală Germania solicită Tribunalului: – cu titlu principal, anularea deciziei atacate, în măsura în care aceasta confirmă articolul 5 alineatele (8) și (9) din metodologiile în litigiu; – cu titlu subsidiar și în ipoteza în care alineatele (8) și (9) ale articolului 5 din metodologiile în litigiu ar fi indisociabile de celelalte dispoziții ale articolului 5 sau de toate celelalte dispoziții ale metodologiilor menționate, anularea tuturor acestor dispoziții; – obligarea ACER la plata cheltuielilor de judecată.

ACER solicită în esență Tribunalului în cauza T‑600/23 și, susținută de Comisie, în cauza T‑612/23: – respingerea acțiunii; – obligarea BNetzA și a Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

După ascultarea părților, Tribunalul decide conexarea cauzelor T‑600/23 și T‑612/23 în vederea pronunțării prezentei hotărâri, conform articolului 68 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.

Din interpretarea globală a cererii introductive în cauza T‑600/23 reiese că în aceasta, asemenea Republicii Federale Germania în cauza T‑612/23, BNetzA solicită anularea deciziei atacate numai în măsura în care prin ea se adoptă articolul 5 alineatul (8) literele (b) și (c) și alineatul (9) din metodologiile în litigiu, prin care se impun OTS‑urilor din regiunea CORE anumite cerințe pe care trebuie să le respecte atunci când propun ca un element de rețea intern și contingențele sale să fie înscrise pe lista CNE‑urilor și a contingențelor care trebuie incluse, ca date de intrare, în calculul capacităților (denumite în continuare „dispozițiile în litigiu”).

Astfel, din cuprinsul punctului 5 din cererea introductivă în cauza T‑600/23 reiese că „acțiunea este îndreptată împotriva unui anumit element al deciziei [inițiale]: mecanismul impus de articolul 5 alineatele (5)-(9) din [această din urmă] decizie”, în măsura în care „BNetzA consideră că acest mecanism este nelegal întrucât face imposibilă sau cel puțin mai dificilă decât prevede legea aplicarea calculului capacităților în cazul elementelor de rețea interne”. În plus, din cuprinsul punctelor 13 și 14 din această cerere introductivă, care figurează sub titlul „Obiectul acțiunii”, reiese că, deși BNetzA solicită în mod formal „anularea deciziei atacate”, aceasta precizează că „[m]otivul de drept invocat […] privește mecanismul impus de articolul 5 alineatele (5)-(9) din decizia [inițială] confirmat prin decizia atacată”. În special, la punctul 14 din cererea introductivă, BNetzA arată că „[n]iciun motiv de drept nu este îndreptat împotriva deciziei atacate în măsura în care aceasta confirmă celelalte dispoziții ale deciziei [inițiale] care au făcut obiectul acțiunii [sale] în fața Comisiei de apel” și că, deși „[aceasta] consideră în continuare că aceste alte dispoziții sunt nelegale”, „[s]e abține totuși să le conteste în cadrul prezentei acțiuni din lipsă de interes practic”. Partea din cererea introductivă intitulată „Rezumatul motivului de drept” confirmă de asemenea că întreaga argumentație a BNetzA este îndreptată împotriva „mecanismului impus de articolul 5 alineatele (5)-(9) din decizia [inițială]”.

Prin urmare, este necesar să se considere că atât acțiunea în cauza T‑600/23, cât și acțiunea în cauza T‑612/23 au ca obiect o cerere de anulare a deciziei atacate, în măsura în care prin aceasta se adoptă dispozițiile în litigiu.

În susținerea acțiunii formulate, BNetzA invocă un motiv unic, întemeiat în esență pe încălcarea articolelor 14-16 din Regulamentul 2019/943 și a articolului 29 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2015/1222, întrucât interpretarea acestor articole reținută de Comisia de apel în dispozițiile în litigiu ale deciziei atacate nu ar fi conformă cu articolele menționate și nici cu diferite dispoziții ale dreptului primar al Uniunii și cu diferite principii ale dreptului Uniunii, și anume articolul 194 TFUE, articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, principiul proporționalității, principiul potrivit căruia elementele esențiale sunt rezervate legiuitorului, principiul echilibrului instituțional și al atribuirii competențelor, principiul egalității de tratament, principiul potrivit căruia „nimeni nu poate fi obligat să facă imposibilul” și principiul securității juridice.

În susținerea acțiunii, Republica Federală Germania invocă cinci motive. Primul, invocat cu titlu principal, este întemeiat pe încălcarea articolelor 14-16 din Regulamentul 2019/943 și a articolului 29 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2015/1222. Următoarele motive, invocate cu titlu subsidiar, sunt întemeiate, al doilea, pe încălcarea articolelor 32-34, a articolului 25 și a articolului 29 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2015/1222, al treilea, pe o încălcare a articolului 21 alineatul (2) litera (a) și a articolului 22 din Regulamentul (UE) 2017/1485 al Comisiei din 2 august 2017 de stabilire a unor linii directoare privind operarea sistemului de transport al energiei electrice (JO 2017, L 220, p. 1), al patrulea, pe o încălcare a principiului proporționalității și, al cincilea, pe o lipsă de competență a ACER și pe o încălcare a cerințelor de formă care decurg din articolele 2 și 4 din Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3), cu modificările ulterioare.

BNetzA, în cadrul motivului său unic, și Republica Federală Germania, în cadrul primului motiv, susțin că dispozițiile în litigiu se întemeiază pe o interpretare eronată de către Comisia de apel a articolelor 14-16 din Regulamentul 2019/943 și a articolului 29 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2015/1222, potrivit căreia dispozițiile menționate nu s‑ar opune ca, atunci când un OTS propune includerea unui element de rețea intern (și a contingențelor sale) pe lista CNE‑urilor interne (și a contingențelor acestora) luate în considerare în calculul capacităților, acesta să trebuiască, pe de o parte și în conformitate cu criteriul eficienței economice enunțat la articolul 5 alineatul (8) litera (c), din metodologiile în litigiu (denumit în continuare „criteriul eficienței economice”), să demonstreze că luarea în considerare a elementului menționat în acest calcul este soluția cea mai eficientă din punct de vedere economic pentru a remedia congestiile pe acest element, ținând seama de celelalte soluții disponibile, precum aplicarea unor măsuri de remediere, reconfigurarea zonelor sau investițiile în infrastructura rețelei, și, pe de altă parte, să furnizeze un studiu de impact al creșterii pragului de includere la 10 % sau mai mult (denumită în continuare „interpretarea în litigiu”).

Potrivit BNetzA și Republicii Federale Germania, interpretarea în litigiu nu este compatibilă cu o interpretare literală, contextuală și teleologică a articolelor 14-16 din Regulamentul 2019/943 și a articolului 29 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2015/1222, din care ar reieși în mod clar că calculul capacităților trebuie să includă toate elementele de rețea interne (și contingențele acestora) influențate de schimburile interzonale, indiferent dacă aceste elemente sunt sau nu congestionate din punct de vedere structural.

În această privință și cu titlu introductiv, este necesar să se observe că articolul 5 alineatul (8) din metodologiile în litigiu impune ca propunerea de listă a CNE‑urilor interne (și a contingențelor acestora), pe care OTS‑urile din regiunea CORE trebuie să o transmită spre aprobare la ANR‑urile din aceeași regiune sau, în lipsa unui acord între acestea din urmă sau la cererea lor comună, la ACER, să cuprindă, pe lângă lista CNE‑urilor interne propuse al căror factor de distribuție pentru transferul de energie (power transfer distribution factor, denumit în continuare „PTDF”) asociat este egal sau mai mare de 5 % [articolul 5 alineatul (8) litera (a)], un studiu de impact al creșterii pragului de includere la 10 % sau mai mult [articolul 5 alineatul (8) litera (b)] și o analiză a soluției celei mai eficiente din punct de vedere economic pentru a remedia congestiile [articolul 5 alineatul (8) litera (c)]. Trebuie să se observe de asemenea că articolul 5 alineatul (9) din metodologiile în litigiu impune în esență OTS‑urilor să demonstreze, atunci când transmit propunerea în cauză, că au studiat cu diligență soluțiile alternative prevăzute la alineatul (8) al articolului menționat cu suficient timp înainte, astfel încât acestea să poată fi aplicate sau implementate la momentul în care sunt luate deciziile ANR‑urilor din această regiune cu privire la propunerea respectivă. Rezultă că, în vederea înscrierii unui element de rețea intern pe lista CNE‑urilor interne (și a contingențelor acestora) care trebuie luate în considerare în calculul capacităților, dispozițiile în litigiu impun OTS‑urilor cerințe (denumite în continuare „cerințele în litigiu”) care depășesc comunicarea listei CNE‑urilor interne (și a contingențelor acestora) ce respectă criteriul privind PTFD, prevăzută la articolul 5 alineatul (8) litera (a) din metodologiile menționate.

Pe de altă parte, trebuie amintit că articolul 14 din Regulamentul 2019/943 stabilește normele privind revizuirea zonelor de ofertare, pentru a evita ca acestea să conțină congestii structurale și pe termen lung în rețeaua de transport. Articolul 15 din regulamentul menționat reglementează posibilitatea oferită statelor membre care au identificat congestiile structurale în rețelele lor de a elabora planuri de acțiune în cooperare cu ANR‑urile lor pentru a atinge progresiv și cel târziu la 31 decembrie 2025 nivelurile minime ale capacității pe care OTS‑urile trebuie să le pună la dispoziție pentru comerțul interzonal. Articolul 16 din același regulament reglementează aceste niveluri minime ale capacității, prevăzând printre altele că, în cazul în care se utilizează metoda bazată pe flux, capacitatea minimă respectivă, și anume 70 %, determină cota minimă din capacitatea unui CNE intern sau interzonal care respectă limitele de siguranță în funcționare, care urmează să fie utilizată ca bază pentru calculul coordonat al capacităților în temeiul Regulamentului 2015/1222, având în vedere contingențele. Restul capacității, și anume 30 %, poate fi utilizat pentru marje de fiabilitate, pentru fluxurile în buclă și pentru fluxurile interne.

În plus, articolul 29 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2015/1222 prevede că calculatorul capacității coordonate ignoră, în scopul acestui calcul, CNE‑urile care nu sunt influențate în mod semnificativ de schimburile interzonale.

În aceste condiții, trebuie să se verifice dacă, astfel cum susțin în esență BNetzA și Republica Federală Germania, interpretarea în litigiu încalcă articolele 14-16 din Regulamentul 2019/943 și articolul 29 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2015/1222 prin faptul că permite ACER să introducă în metodologiile în litigiu cerințele în litigiu.

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (a se vedea Hotărârea din 7 iunie 2005, VEMW ș.a., C‑17/03, EU:C:2005:362, punctul 41 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 9 martie 2023, ACER/Aquind, C‑46/21 P, EU:C:2023:182, punctul 54 și jurisprudența citată).

În primul rând, trebuie analizat dacă din modul de redactare a dispozițiilor Regulamentelor 2019/943 și 2015/1222 reiese că ACER putea, fără a săvârși o eroare, să introducă cerințele în litigiu în metodologiile în litigiu.

BNetzA și Republica Federală Germania susțin în esență că niciun element din modul de redactare a dispozițiilor Regulamentelor 2019/943 și 2015/1222 nu permite să se supună luarea în considerare în calculul capacităților a unui element de rețea intern influențat în mod semnificativ de schimburile interzonale condiției de a efectua o analiză a eficienței economice și un studiu de impact al creșterii pragului de includere.

ACER contestă că cerințele în litigiu sunt incompatibile cu o interpretare literală a articolelor 14-16 din Regulamentul 2019/943 și a articolului 29 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2015/1222.

În această privință, primo, trebuie amintit că articolul 2 din Regulamentul 2019/943, intitulat „Definiții”, prevede la punctul 69 că CNE înseamnă „un element de rețea, fie în cadrul unei zone […], fie între zone […] luat în considerare în cadrul procesului de calculare a capacității, care limitează volumul de energie electrică ce poate fi schimbat [între zone]”. După cum observă în mod întemeiat BNetzA și Republica Federală Germania, din această definiție nu rezultă că, în contextul Regulamentului 2019/943, ar putea fi introduse în metodologiile în litigiu alte cerințe privind calificarea elementelor de rețea interne (și a contingențelor acestora) decât cea a influențării semnificative prin schimburile interzonale, conducând astfel la situația în care anumite elemente care limitează în mod semnificativ schimburile interzonale, ca urmare a congestiilor structurale care le afectează, să nu fie considerate critice și să fie excluse din calculul capacităților, precum și din aplicarea normelor referitoare la calculul acestor capacități.

De altfel, articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul 2019/943 confirmă că nivelul maxim de capacitate interzonală care urmează să fie pusă la dispoziția participanților la piață privește, pe lângă „interconectări[…]”, „rețelel[e] de transport afectate de capacitatea transfrontalieră”, și anume toate elementele de rețea interne care au un impact neneglijabil asupra capacității respective și care pot astfel să o limiteze.

Secundo, această interpretare a Regulamentului 2019/943 este confirmată de conținutul articolului 29 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2015/1222, potrivit căruia „[l]a calculul capacității interzonale, fiecare calculator al capacității coordonate […] ignoră elementele critice de rețea care nu sunt influențate în mod semnificativ de modificările pozițiilor nete din zona de ofertare în conformitate cu metodologia [de calcul al capacităților]”.

În această privință, calculul PTDF‑ului este un instrument matematic utilizat pentru măsurarea influenței schimburilor interzonale asupra CNE în cadrul metodei bazate pe flux, astfel cum reiese în special din articolul 2 al doilea paragraf punctul 9, din articolul 21 alineatul (1) litera (b) punctul (v) și din articolul 29 alineatul (7) literele (b), (c) și (f) din Regulamentul 2015/1222. Articolul 2 punctul 22 din Regulamentul (UE) nr. 543/2013 al Comisiei din 14 iunie 2013 privind transmiterea și publicarea datelor pe piețele energiei electrice și de modificare a anexei I la Regulamentul nr. 714/2009 (JO 2013, L 163, p. 1) definește PTDF ca o reprezentare a fluxului fizic la un CNE determinat de modificarea poziției nete a unei zone. După cum a recunoscut ACER în ședință și așa cum rezultă din articolul 5 alineatul (7) și alineatul (8) litera (a) din metodologiile în litigiu, Comisia de apel a admis în decizia atacată propunerea OTS‑urilor de a considera că un element de rețea intern al cărui PTDF este mai mic de 5 % nu îndeplinește criteriul influențării semnificative prin schimburile interzonale.

Rezultă că, după cum instanța Uniunii a avut deja ocazia să precizeze, în stadiul actual al dreptului Uniunii este necesar să se considere că CNE‑urile includ toate elementele de rețea interne care îndeplinesc criteriul influențării semnificative prin schimburile interzonale, astfel cum este măsurat acest lucru prin PTDF‑ul lor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 septembrie 2024, CRE/ACER, T‑446/21, nepublicată, EU:T:2024:647, punctul 51, Hotărârea din 25 septembrie 2024, RTE/ACER, T‑472/21, nepublicată, EU:T:2024:648, punctul 52, și Hotărârea din 25 septembrie 2024, BNetzA/ACER, T‑485/21, EU:T:2024:653, punctul 47).

După cum observă în mod întemeiat BNetzA și Republica Federală Germania, din modul de redactare a articolului 29 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2015/1222 nu rezultă că, în cadrul metodologiei de calcul al capacităților prevăzute la articolul 21 din acest regulament, elementele de rețea interne influențate în mod semnificativ de schimburile interzonale, astfel cum este măsurat acest lucru prin PTDF‑ul lor, pot să nu fie considerate critice și să fie excluse din calculul capacităților, precum și de la aplicarea normelor referitoare la acest calcul pentru motivul că nu ar îndeplini cerințe suplimentare, care vizează în special luarea în considerare a faptului că aceste elemente ar fi congestionate din punct de vedere structural.

Tertio, trebuie respinse argumentele ACER potrivit cărora trimiterea, în textul articolului 16 alineatul (8) primul paragraf litera (b) a doua teză din Regulamentul 2019/943, la „orientările privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul […] nr. 714/2009” și, prin urmare, în esență la Regulamentul 2015/1222 permite supunerea la cerințe suplimentare, precum respectarea criteriului eficienței economice sau efectuarea unui studiu de impact al creșterii pragului de includere la 10 % sau mai mult, a calificării „elementelor interne de rețea” ca fiind „critice” și, prin urmare, luarea lor în considerare în calculul capacităților, precum și aplicarea în privința acestor elemente a normelor referitoare la calculul acestor capacități.

Mai întâi, în măsura în care ACER se referă în esență la versiunea franceză a articolului 16 alineatul (8) primul paragraf litera (b) a doua teză din Regulamentul 2019/943, iar BNetzA, precum și Republica Federală Germania la versiunea germană a acestuia, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, formularea utilizată în una dintre versiunile lingvistice ale unei dispoziții a dreptului Uniunii nu poate constitui singurul temei pentru interpretarea acestei dispoziții și nici nu se poate atribui respectivei formulări un caracter prioritar în raport cu celelalte versiuni lingvistice. Dispozițiile dreptului Uniunii trebuie astfel să fie interpretate și aplicate în mod uniform, în lumina versiunilor existente în toate limbile Uniunii. În caz de neconcordanță între diferitele versiuni lingvistice ale unui text din dreptul Uniunii, dispoziția în cauză trebuie astfel să fie interpretată în funcție de economia generală și de finalitatea reglementării din care face parte (a se vedea Ordonanța din 2 decembrie 2022, Compania Națională de Transporturi Aeriene Tarom, C‑229/22, EU:C:2022:978, punctul 21 și jurisprudența citată, Hotărârea din 21 martie 2024, Cobult, C‑76/23, EU:C:2024:253, punctul 25, și Hotărârea din 5 septembrie 2024, BIOR, C‑344/23, EU:C:2024:696, punctul 45).

În speță, trebuie să se determine, în diferitele versiuni lingvistice ale articolului 16 alineatul (8) primul paragraf litera (b) a doua teză din Regulamentul 2019/943, elementul care, din punct de vedere gramatical, trebuie stabilit „în conformitate cu orientările privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul […] nr. 714/2009”. În această privință, în afara versiunilor germană, bulgară și cehă ale acestei dispoziții, care, din punct de vedere gramatical, fac trimitere mai degrabă la „contingențele” care influențează CNE‑urile decât, astfel cum susține ACER, la CNE‑uri în sine, celelalte versiuni lingvistice pot fi înțelese ca făcând trimitere în mod global la prima parte a frazei și, prin urmare, la capacitatea care respectă limitele de siguranță în funcționare ale fiecărui CNE (cu contingențele sale), din care o marjă de 70 % trebuie menținută disponibilă pentru schimburile interzonale (denumită în continuare „MACZT de 70 %”).

Astfel, majoritatea versiunilor lingvistice ale articolului 16 alineatul (8) primul paragraf litera (b) din Regulamentul 2019/943 confirmă interpretarea dată de BNetzA și de Republica Federală Germania acestei dispoziții, potrivit căreia legiuitorul Uniunii intenționa să facă referire în aceasta la determinarea capacității care respectă limitele de siguranță în funcționare ale fiecărui CNE (cu contingențele sale), din care o parte substanțială, și anume MACZT de 70 %, trebuie să rămână disponibilă pentru schimburile interzonale. În schimb, niciuna dintre aceste versiuni nu permite să se constate, astfel cum susține ACER, că această dispoziție autorizează OTS‑urile, ANR‑urile sau pe ea însăși să supună unor cerințe suplimentare calificarea „elementelor interne de rețea” ca fiind „critice” și, prin urmare, luarea lor în considerare în calculul capacităților și aplicarea în privința acestor elemente a normelor referitoare la calculul menționat.

Această interpretare este confirmată de lucrările pregătitoare ale Regulamentului 2019/943 (documentele ST 5834/18 REV 4, ST 5834/18 REV 5 și ST 5070/19), care sunt accesibile publicului și care se referă în mod clar, prin trimiterea făcută în acestea în esență la Regulamentul 2015/1222, la determinarea capacității care respectă limitele de siguranță în funcționare ale fiecărui CNE (cu contingențele sale), iar nu numai la contingențe sau la CNE‑uri.

În continuare, în măsura în care părțile invită de asemenea să se citească conținutul articolului 16 alineatul (8) primul paragraf litera (b) din Regulamentul 2019/943 în lumina considerentului (31) al acestui regulament, trebuie amintit că, deși termenii unui considerent al unui act legislativ al Uniunii pot fi utilizați pentru a preciza o dispoziție a acestui act și constituie un instrument important de interpretare (a se vedea Hotărârea din 19 decembrie 2019, Puppinck ș.a./Comisia, C‑418/18 P, EU:C:2019:1113, punctul 75 și jurisprudența citată), potrivit unei jurisprudențe constante, preambulul unui act legislativ al Uniunii nu are în sine valoare juridică obligatorie. Un asemenea preambul nu poate fi invocat nici pentru a deroga de la înseși dispozițiile actului în cauză, nici pentru a interpreta aceste dispoziții într‑un sens vădit contrar modului de redactare a acestora (contra legem) (a se vedea Hotărârea din 19 iunie 2014, Karen Millen Fashions, C‑345/13, EU:C:2014:2013, punctul 31 și jurisprudența citată).

În speță, conținutul considerentului (31) al Regulamentului 2019/943 nu poate conduce, așadar, la o interpretare contra legem a articolului 16 alineatul (8) primul paragraf litera (b) din acest regulament, care, în conformitate cu concluzia interpretării uniforme deduse la punctul 46 de mai sus, se referă la determinarea capacității care respectă limitele de siguranță în funcționare ale fiecărui CNE (cu contingențele sale), din care o parte substanțială, și anume MACZT de 70 %, trebuie să fie menținută disponibilă pentru schimburile interzonale.

De altfel, în afara versiunii germane, versiunile considerentului (31) al Regulamentului 2019/943 întocmite în toate celelalte limbi ale Uniunii, inclusiv în versiunile bulgară și cehă, confirmă că legiuitorul Uniunii a intenționat să facă referire, prin trimiterea care vizează în esență Regulamentul 2015/1222, la determinarea capacității care respectă limitele de siguranță în funcționare ale fiecărui CNE (cu contingențele sale), din care un „procent” substanțial, și anume MACZT de 70 %, trebuie să rămână disponibil pentru schimburile interzonale.

Trebuie adăugat că faptul, arătat de ACER, că în versiunile redactate în toate limbile Uniunii, cu excepția versiunii germane, se menționează că această determinare trebuie să intervină conform sau în urma „procesului de selecție în temeiul Regulamentului […] 2015/1222” nu implică faptul că această determinare se poate întemeia pe cerințele în litigiu. Dimpotrivă, această referire indirectă la procesul de selecție de la articolului 29 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2015/1222, menționat la punctul 39 de mai sus, reflectă intenția legiuitorului Uniunii de a aplica abordarea reținută în dispoziția menționată pentru selecția CNE‑urilor, și anume o abordare întemeiată pe criteriul influențării semnificative a elementelor interne de rețea prin schimburile interzonale, astfel cum este măsurat acest lucru prin PTDF‑ul lor. Așadar, dintr‑o asemenea referire nu rezultă că calificarea „elementelor interne de rețea” ca fiind „critice” și, prin urmare, luarea lor în considerare în calculul capacităților și aplicarea în privința acestora a normelor referitoare la calculul menționat ar putea fi subordonate altor cerințe decât cea a influențării semnificative prin schimburile interzonale.

Având în vedere ceea ce precedă, ACER nu poate susține, așadar, în mod întemeiat că ar reieși din modul de redactare a articolului 16 alineatul (8) primul paragraf litera (b) din Regulamentul 2019/943, interpretat în lumina considerentului (31) al acestui regulament, că ar putea fi introduse în metodologiile în litigiu alte cerințe decât cea a influențării semnificative prin schimburile interzonale pentru a determina elementele de rețea interne care ar trebui considerate „critice” și ca atare înscrise pe lista CNE‑urilor (și a contingențelor acestora) luate în considerare în calculul capacităților și supuse normelor referitoare la calculul menționat.

În plus, în măsura în care ACER observă că articolul 21 din Regulamentul 2015/1222, intitulat „Metodologia de calcul al capacităților”, adoptat de Comisie prin delegare din partea legiuitorului Uniunii, stabilește numai elementele pe care metodologia menționată, în special în cazul metodei bazate pe flux, trebuie să le cuprindă „cel puțin”, fără a exclude posibilitatea ca aceasta din urmă să conțină alte elemente care nu sunt prevăzute în mod explicit de dispoziția respectivă, este necesar să se constate că aceasta nu poate permite modificarea în metodologiile în litigiu a criteriilor stabilite de normele relevante pentru a determina elementele de rețea interne care pot fi considerate „critice” și ca atare înscrise pe lista CNE‑urilor (și a contingențelor acestora) luate în considerare în calculul capacităților și supuse normelor referitoare la calculul menționat.

În sfârșit, faptul că, pe de o parte, articolul 21 alineatul (4) din Regulamentul 2015/1222 prevede că toate OTS‑urile din fiecare regiune de calcul al capacităților utilizează, pe cât posibil și cel târziu la 31 decembrie 2020, date de intrare armonizate pentru calculul capacităților, în special pentru metoda bazată pe flux, și că, pe de altă parte, CNE‑urile (și contingențele acestora) care, în conformitate cu articolul 2 punctul 69 din Regulamentul 2019/943, sunt luate în considerare în cadrul procesului de calculare a capacității și limitează volumul de energie electrică ce poate fi schimbat între zone sunt date de intrare în „procedura de calcul al capacității, disponibilă pentru fluxurile induse de schimburile interzonale”, menționată la articolul 16 alineatul (8) primul paragraf litera (b) din Regulamentul 2019/943 și stabilită prin metodologia de calcul al capacităților bazate pe flux, adoptată în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul 2015/1222, nu permite să se concluzioneze că selecția elementelor de rețea interne care ar trebui considerate „critice” și ca atare înscrise pe lista CNE‑urilor (și a contingențelor acestora) luate în considerare în calculul capacităților și supuse normelor referitoare la acest calcul poate fi subordonată altor cerințe decât cea a influențării semnificative prin schimburile interzonale.

În această privință, situația este diferită de cea care privește punerea în aplicare tehnică de către OTS‑uri, de către ANR‑uri sau de către ACER, prin identificarea PTDF‑ului relevant care trebuie luat în considerare în cadrul metodologiilor în litigiu, a criteriului influențării semnificative prin schimburile interzonale enunțat de legiuitorul Uniunii și, prin delegare, de către Comisie la articolul 2 punctul 69 din Regulamentul 2019/943 și la articolul 29 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2015/1222. La punctul 112 din decizia inițială, ACER însăși a observat că criteriul influențării semnificative este un element important pentru stabilirea listei finale a CNE‑urilor (și a contingențelor acestora) care trebuie luate în considerare în calculul capacităților, impus în mod explicit de articolul 29 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2015/1222.

Or, nu există niciun temei explicit în Regulamentul 2015/1222, echivalent cu cel care figurează la articolul 29 alineatul (3) litera (b) din aceasta din urmă, în ceea ce privește criteriul influențării semnificative, pentru a justifica stabilirea și în cadrul acestei metodologii a unui criteriu care să precizeze condițiile în care elementele de rețea interne care limitează volumul de energie electrică ce poate fi schimbat între zone ar trebui să fie înscrise pe lista CNE‑urilor (și a contingențelor acestora) luate în considerare în procesul de calcul al capacităților și, prin urmare, pentru a justifica adoptarea de către ACER a cerințelor în litigiu. De altfel, la punctele 109 și 112 din decizia inițială și la punctele 47, 48 și 52 din decizia atacată, ACER și Comisia de apel s‑au limitat să facă trimitere, ca temei al criteriului eficienței economice, la punctul 1.7 din anexa I la Regulamentul nr. 714/2009, cu privire la care Comisia de apel a constatat în mod corect, la punctul 46 din decizia atacată, că nu mai putea constitui un temei legal valid pentru criteriul menționat, întrucât nu mai era aplicabil (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 septembrie 2022, BNetzA/ACER, T‑631/19, EU:T:2022:509, punctele 76-85).

În acest context, trebuie amintit că metodologiile comune menționate la articolul 9 alineatul (7) și la articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul 2015/1222 au ca obiect definirea de către OTS‑uri a unei metodologii de calcul coordonat al capacităților pentru o regiune. În temeiul articolului 21 alineatul (1) din regulamentul menționat, propunerea de metodologie elaborată de OTS‑uri trebuie să cuprindă „cel puțin” anumite elemente, printre care în special „metodologiile de calcul al datelor de intrare utilizate în calculul capacităților”, care trebuie să conțină parametrii enumerați la articolul 21 alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iv) din Regulamentul 2015/1222. Aceste din urmă dispoziții se referă la determinarea marjei de fiabilitate, la determinarea limitelor de siguranță în funcționare, a contingențelor relevante pentru calculul capacităților și a restricțiilor de alocare care ar putea fi aplicate, la determinarea mecanismelor de modificare a generării și la determinarea acțiunilor de remediere care trebuie luate în considerare în calculul capacităților.

În speță, trebuie să se arate că metodologiile în litigiu pun în aplicare aceste dispoziții. Mai precis, articolul 5 din metodologiile menționate, care conține cerințele în litigiu, figurează în titlul 3 din acestea, consacrat „datelor de intrare utilizate în calculul capacităților”. Acesta urmărește, așadar, să pună în aplicare articolul 21 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2015/1222 și are ca obiect, după cum indică titlul său, definirea de către OTS‑uri a CNE‑urilor interne (și a contingențelor acestora) care constituie, în conformitate cu articolul 4 alineatul (8) din aceste metodologii, prima etapă a procesului de calcul al capacităților.

Or, după cum s‑a arătat la punctul 29 de mai sus, articolul 5 alineatul (8) din metodologiile în litigiu impune ca propunerea de listă a CNE‑urilor interne (și a contingențelor acestora) pe care OTS‑urile din regiunea CORE trebuie să le transmită să cuprindă, pe lângă lista CNE‑urilor interne propuse al căror PTDF asociat este egal sau mai mare de 5 %, un studiu de impact al creșterii pragului de includere la 10 % sau mai mult și o analiză a soluției celei mai eficiente din punct de vedere economic pentru a remedia congestiile.

Obligația de includere în propunerea de listă a CNE‑urilor interne (și a contingențelor acestora) a unui asemenea studiu de impact și a unei asemenea analize depășește parametrii stabiliți la articolul 21 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2015/1222 pentru calculul datelor de intrare utilizate în calculul capacităților și nu corespunde obiectivelor vizate de această dispoziție. Astfel, deși asemenea studii și asemenea analize s‑ar putea dovedi pertinente pe termen lung pentru a remedia congestiile structurale, nu este mai puțin adevărat că ele nu constituie date de intrare utilizate în calculul capacităților și nu participă ca atare la procesul de calculare a acestora, care se întemeiază în principal pe stabilirea de către OTS‑uri a unei liste de CNE‑uri care corespunde definiției date de legiuitorul Uniunii la articolul 2 punctul 69 din Regulamentul 2019/943. Aceeași constatare se impune, pentru identitate de motive, în ceea ce privește obligația, prevăzută la articolul 5 alineatul (9) din metodologiile în litigiu, de a include în propunerea de listă a CNE‑urilor interne (și a contingențelor acestora) demonstrarea faptului că soluțiile alternative prevăzute la alineatul (8) al articolului menționat au fost studiate cu diligență și cu suficient timp înainte.

Rezultă că din modul de redactare a dispozițiilor Regulamentelor 2019/943 și 2015/1222 nu reiese că ACER putea, fără a săvârși o eroare, să introducă cerințele în litigiu în metodologiile în litigiu.

În al doilea rând, trebuie să se examineze dacă contextul în care se înscriu dispozițiile Regulamentului 2019/943 confirmă că cerințele în litigiu nu puteau fi introduse în metodologiile în litigiu.

BNetzA și Republica Federală Germania susțin în esență că dintr‑o interpretare contextuală a dispozițiilor Regulamentului 2019/943 rezultă că luarea în considerare în calculul capacităților a elementelor de rețea interne influențate de schimburile interzonale nu poate fi subordonată unui criteriu de eficiență economică.

ACER apreciază că o interpretare contextuală a dispozițiilor Regulamentului 2019/943, efectuată în lumina normei de principiu pe care legiuitorul Uniunii ar fi enunțat‑o la articolul 16 alineatul (8) primul paragraf prima teză din Regulamentul 2019/943, confirmă că aceasta putea introduce cerințele în litigiu în metodologiile în litigiu. Potrivit acestei norme, OTS‑urile nu ar trebui să limiteze capacitatea interzonală de a gestiona probleme de congestie internă, ceea ce ar fi confirmat și de definiția unei „zone” și de normele care reglementează zonele menționate care figurează la articolul 2 punctul 65 și la articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul 2019/943. Or, introducerea cerințelor în litigiu în metodologiile în litigiu ar fi fost necesară pentru a asigura respectarea acestei norme de principiu.

În această privință, trebuie să se observe că, potrivit articolului 16 alineatul (8) primul paragraf a doua teză din Regulamentul 2019/943 și articolului 16 alineatul (8) primul paragraf literele (a) și (b) din același regulament, norma de principiu enunțată în prima teză a alineatului (8) menționat se consideră respectată atunci când nivelurile capacității disponibile pentru comerțul interzonal ating, la frontierele la care se utilizează o metodă bazată pe flux, MACZT de 70 %, procentul maxim de 30 % rămas putând fi utilizat pentru marjele de fiabilitate, fluxurile de buclă și fluxurile interne. Legiuitorul Uniunii a instituit astfel o prezumție de respectare de către OTS‑urile care ating MACZT de 70 % a obligației care le revine de a nu limita capacitatea interzonală de a gestiona probleme de congestie internă.

Astfel, în considerentul (27) a patra și a șasea teză al Regulamentului 2019/943, legiuitorul Uniunii a explicat în mod clar că, în cadrul acestui regulament, „[e]ste nevoie să fie puse în aplicare niveluri minime clare ale capacității disponibile pentru comerțul interzonal, pentru a reduce efectele fluxurilor în buclă și ale congestiilor interne asupra comerțului interzonal și a oferi o valoare previzibilă a capacității pentru participanții la piață”, în timp ce „[r]estul capacității poate fi utilizat pentru marje de fiabilitate, pentru fluxurile în buclă și pentru fluxurile interne”.

Prezumția menționată la punctul 65 de mai sus nu este repusă în discuție de definiția unei „zone” și nici de normele care reglementează zonele respective prevăzute la articolul 2 punctul 65 și la articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul 2019/943, al căror conținut este invocat de ACER.

Desigur, din articolul 2 punctul 65 și din articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul 2019/943 rezultă că, în cadrul unei zone, „participanții la piață pot face schimb de energie fără alocarea de capacități” și că, în principiu, zonele menționate „nu conțin […] congestii structurale”.

Cu toate acestea, articolul 14 alineatul (1) a treia teză din Regulamentul 2019/943 precizează cazurile în care congestiile structurale rămân admisibile, ceea ce se întâmplă în special atunci când „respectivele congestii structurale nu conduc la reduceri ale capacității de tranzacționare interzonale în conformitate cu cerințele de la articolul 16”. În plus, potrivit articolului 14 alineatul (1) a patra teză din regulamentul menționat, configurația zonelor din Uniune trebuie să fie concepută în așa fel încât să se maximizeze eficiența economică și oportunitățile de tranzacționare interzonale în conformitate cu articolul 16 din acest regulament, menținându‑se în același timp siguranța alimentării. Or, așa cum s‑a observat deja la punctul 65 de mai sus, conform articolului 16 alineatul (8) din Regulamentul 2019/943, atunci când OTS‑urile din regiunea CORE ating MACZT de 70 % și cu restul de 30 % gestionează probleme de congestie internă, se consideră că aceștia nu aduc atingere în mod nelegal maximizării eficienței economice și a oportunităților de tranzacționare interzonale.

În plus, la articolul 15 din Regulamentul 2019/943, la care face trimitere articolul 16 alineatul (8) din acest regulament, legiuitorul Uniunii a prevăzut că orice stat membru care a identificat congestia structurală poate, în cooperare cu ANR a acestuia, să decidă, în conformitate cu articolul 14 alineatul (7) din regulamentul menționat, să elaboreze un plan de acțiune care să conțină un calendar concret (denumit în continuare „traiectoria liniară”) de adoptare a unor măsuri de reducere a acestei congestii și care să permită OTS‑urilor din acest stat să atingă, cel târziu la 31 decembrie 2025, MACZT de 70 %.

Or, la 28 decembrie 2019, Republica Federală Germania a transmis Comisiei și ACER un „plan de acțiune pentru zona” controlată de OTS‑urile din acest stat (Aktionplan Gebotszone). Conform articolului 15 alineatul (2) al doilea paragraf a treia teză din Regulamentul 2019/943, pe durata punerii în aplicare a acestui plan de acțiune, Republica Federală Germania trebuie numai să se asigure că capacitatea pusă la dispoziție pentru comerțul interzonal în conformitate cu articolul 16 alineatul (8) din regulamentul menționat este cel puțin egală cu valorile traiectoriei liniare, inclusiv prin utilizarea măsurilor de remediere în regiunea CORE.

După cum a recunoscut ACER în ședință, în răspuns la o întrebare orală a Tribunalului, Republica Federală Germania și OTS‑urile din aceasta au respectat în mod global până în prezent traiectoria liniară prevăzută în planul lor de acțiune, astfel încât, în conformitate cu prezumția enunțată în prima teză a articolului 16 alineatul (8) din Regulamentul 2019/943, trebuie să se considere că au respectat norma de principiu potrivit căreia OTS-urile nu trebuie să limiteze capacitatea interzonală de a gestiona probleme de congestie internă.

În acest context, trebuie amintit că, în temeiul articolului 16 alineatul (4) din Regulamentul 2019/943, OTS‑urile sunt obligate să recurgă la măsuri de remediere, precum comercializarea în contrapartidă sau redispecerizarea, în sensul articolului 2 punctul 26 din Regulamentul 2019/943, pentru a maximiza capacitățile disponibile pentru comerțul interzonal numai în scopul atingerii capacității minime prevăzute la alineatul (8) al aceluiași articol, și anume MACZT de 70 % sau, în cazul în care un plan de acțiune este în curs, valorile corespunzătoare traiectoriei liniare.

În plus, conform articolului 15 din Regulamentul 2019/943 și după cum reiese din considerentul (31) a șasea teză al Regulamentului 2019/943 și astfel cum a admis însăși Comisia de apel la punctul 60 din decizia atacată, zona nu se reconfigurează împotriva voinței statului membru respectiv, cu condiția atingerii capacității minime, și anume MACZT de 70 % sau valorile corespunzătoare traiectoriei liniare.

Rezultă că, atunci când capacitățile minime sunt atinse de OTS‑uri, aplicarea criteriului eficienței economice, în măsura în care le impune acestora din urmă să verifice dacă o reconfigurare a zonei lor sau utilizarea unor măsuri de remediere nu ar fi soluții mai eficiente din punct de vedere economic decât alocarea capacităților pentru a remedia congestiile pe elementelor lor interne de rețea, este în practică lipsită de orice relevanță întrucât nu este obligatorie din punct de vedere juridic pentru statul membru sau pentru OTS‑urile vizate. De altfel, acest lucru a fost recunoscut de ACER în ședință, în răspuns la o întrebare orală a Tribunalului referitoare la eventuala reconfigurare a unei zone.

În consecință, examinarea contextului în care se înscriu dispozițiile Regulamentului 2019/943 confirmă că ACER nu putea, fără a săvârși o eroare, să introducă cerințele în litigiu în metodologiile în litigiu.

În al treilea rând, trebuie examinat dacă o interpretare teleologică a dispozițiilor Regulamentelor 2019/943 și 2015/1222 confirmă că cerințele în litigiu nu puteau fi introduse în metodologiile în litigiu.

BNetzA și Republica Federală Germania consideră că interpretarea în litigiu nu este compatibilă cu o interpretare teleologică a articolelor 14-16 din Regulamentul 2019/943 și a articolului 29 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2015/1222.

ACER răspunde că o interpretare teleologică a dispozițiilor Regulamentului 2019/943, efectuată în lumina obiectivului pe care legiuitorul Uniunii l‑ar fi urmărit în cadrul acestui regulament, ar confirma că ea putea introduce cerințele în litigiu în metodologiile în litigiu. Astfel, la fel ca acest din urmă regulament, cerințele menționate ar fi urmărit să garanteze buna funcționare a pieței interne a energiei electrice prin asigurarea faptului că soluțiile cele mai eficiente din punct de vedere economic și care prezintă cel mai bun raport cost‑eficacitate sunt privilegiate în mod sistematic. BNetzA și Republica Federală Germania contestă temeinicia acestor argumente.

În această privință, este necesar să se sublinieze că, chiar considerând, așa cum susține ACER, că dintr‑o interpretare globală a diferitelor dispoziții ale Regulamentului 2019/943 reiese că acesta ar conține o regulă generală potrivit căreia, în cadrul aplicării normelor destinate să garanteze buna funcționare a pieței interne a energiei electrice, ar trebui privilegiate soluțiile care prezintă cel mai bun raport cost‑eficacitate și că ACER ar fi fost autorizată în temeiul acestei norme să introducă cerințele în litigiu în metodologiile în litigiu, trebuie amintit că orice normă cu caracter general poate fi limitată sau exclusă, potrivit principiului că norma specială derogă de la norma generală (lex specialis derogat legi generali), atunci când există norme speciale care reglementează materii specifice (Hotărârea din 14 iulie 2005, Le Voci/Consiliul, T‑371/03, EU:T:2005:290, punctul 122). Dispozițiile speciale au astfel prioritate față de normele generale în situațiile pe care urmăresc în mod specific să le reglementeze (a se vedea Hotărârea din 22 aprilie 2016, Italia și Eurallumina/Comisia, T‑60/06 RENV II și T‑62/06 RENV II, EU:T:2016:233, punctul 81 și jurisprudența citată). În orice caz, în calitate de norme speciale, dispozițiile de alocare a capacităților și de gestionare a congestiilor care figurează la articolele 15 și 16 din Regulamentul 2019/943 ar trebui, așadar, să aibă prioritate față de norma generală invocată de ACER.

În plus, după cum observă în mod întemeiat BNetzA și Republica Federală Germania, din geneza legislativă a Regulamentului 2019/943, care reformează Regulamentul nr. 714/2009, reiese că normele speciale prevăzute la articolele 15 și 16 din Regulamentul 2019/943 au fost adoptate de legiuitorul Uniunii, deși acesta avea pe deplin cunoștință de Recomandarea ACER nr. 02/2016 din 11 noiembrie 2016 privind metodologiile comune de calcul al capacităților și partajare a costurilor pentru redispecerizare și comercializare în contrapartidă și de Nota explicativă a Comisiei care însoțește Propunerea COM(2016) 861 final din 30 noiembrie 2016 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind piața internă a energiei electrice, care pledau în favoarea unei aplicări sistematice în materie de alocare a capacităților și de gestionare a congestiilor a soluțiilor care prezintă cel mai bun raport cost‑eficacitate, astfel cum ar fi rezultat, în opinia lor, din cuprinsul punctului 1.7 din anexa I la Regulamentul nr. 714/2009.

După cum reiese din articolul 16 alineatul (8) din Regulamentul 2019/943 interpretat în lumina considerentului (27) a patra și a șasea teză al acestui regulament, având în vedere diferitele interese în cauză, legiuitorul Uniunii a dorit să pună în aplicare în regulamentul menționat o abordare mai echilibrată decât cea propusă de ACER în recomandarea sa și de Comisie în propunerea sa, impunând printre altele OTS‑urilor să respecte niveluri minime ale capacității interzonale care corespund MACZT de 70 % sau, după caz și cel târziu până la 31 decembrie 2025, valorilor care corespund traiectoriei liniare, permițându‑le în același timp să utilizeze restul de 30 % pentru a gestiona printre altele probleme de congestie internă.

Prin urmare, ACER nu poate pretinde în mod întemeiat că, în temeiul unei norme generale favorabile soluțiilor care prezintă cel mai bun raport cost‑eficacitate, ar fi fost autorizată să limiteze prin intermediul cerințelor în litigiu domeniul de aplicare al articolelor 15 și 16 din Regulamentul 2019/943, iar simplul fapt că ar fi existat în speță soluții mai eficiente din punct de vedere economic decât cele adoptate de legiuitorul Uniunii nu putea justifica înlăturarea acestora din urmă.

Rezultă că o interpretare teleologică a dispozițiilor Regulamentelor 2019/943 și 2015/1222 confirmă că ACER nu putea, fără a săvârși o eroare, să introducă cerințele în litigiu în metodologiile în litigiu.

Din ansamblul aprecierilor care precedă rezultă că interpretarea în litigiu încalcă articolele 14-16 din Regulamentul 2019/943 și articolul 29 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2015/1222, în măsura în care aceste din urmă dispoziții nu permiteau introducerea în metodologiile în litigiu a cerințelor în litigiu, care impun obligații ce depășesc simpla comunicare a listei CNE‑urilor interne (și a contingențelor acestora) care respectă criteriul privind PTDF, prevăzută la articolul 5 alineatul (8) litera (a) din metodologiile menționate.

În consecință și fără a fi necesar să se examineze celelalte critici și argumente invocate de BNetzA în susținerea motivului său unic sau prezentate în susținerea primului motiv invocat de Republica Federală Germania, întemeiate pe încălcarea articolelor 14-16 din Regulamentul 2019/943 și a articolului 29 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2015/1222, și nici celelalte motive subsidiare invocate de Republica Federală Germania, trebuie să se admită acest motiv unic și acest prim motiv și, în acest temei, să se anuleze dispozițiile în litigiu ale deciziei atacate.

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

Întrucât ACER a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor BNetzA și ale Republicii Federale Germania.

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia extinsă)

1 octombrie 2025 ( *1 )

Hotărâre

Istoricul litigiului

Concluziile părților

În drept

Cu privire la obiectul litigiului

Cu privire la fond

Cu privire la cheltuielile de judecată