Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 4 iunie 2025 (Extras).#ABLV Bank AS împotriva Băncii Centrale Europene.#Acces la documente – Decizia 2004/258/CE – Documente aferente anunțului unei autorități americane (FinCEN) cu privire la ABLV Bank – Refuz parțial al accesului – Excepție referitoare la protecția confidențialității informațiilor protejate ca atare în temeiul dreptului Uniunii – Excepție referitoare la protecția documentelor pentru uz intern – Excepție privind protecția schimburilor de opinii dintre BCE și autoritățile în cauză – Caracter suficient de precis al unei cereri de acces – Obligația de asistență a BCE – Articolul 6 alineatele (1) și (2) din Decizia 2004/258.#Cauza T-100/23.

Cauza T‑100/23

(extras)

ABLV Bank AS

împotriva

Băncii Centrale Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 4 iunie 2025

„Acces la documente – Decizia 2004/258/CE – Documente aferente anunțului unei autorități americane (FinCEN) cu privire la ABLV Bank – Refuz parțial al accesului – Excepție referitoare la protecția confidențialității informațiilor protejate ca atare în temeiul dreptului Uniunii – Excepție referitoare la protecția documentelor pentru uz intern – Excepție privind protecția schimburilor de opinii dintre BCE și autoritățile în cauză – Caracter suficient de precis al unei cereri de acces – Obligația de asistență a BCE – Articolul 6 alineatele (1) și (2) din Decizia 2004/258”

Instituții ale Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Decizia 2004/258 a Băncii Centrale Europene – Nerespectare a termenelor impuse pentru a răspunde la o cerere de confirmare a accesului – Suspendare a soluționării cererii de acces care include examinarea cererii de acces – Posibilitate de a ataca suspendarea soluționării cererii de acces

(Decizia 2004/258 a Băncii Centrale Europene, astfel cum a fost modificată prin Deciziile 2011/342 și 2015/529)

(a se vedea punctele 153 și 158-160)

Instituții ale Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Decizia 2004/258 a Băncii Centrale Europene – Caracter suficient de precis al unei cereri de acces – Instituție care nu este în măsură să identifice documentele solicitate – Excludere

[Decizia 2004/258 a Băncii Centrale Europene, astfel cum a fost modificată prin Deciziile 2011/342 și 2015/529, art. 6 alin. (1)]

(a se vedea punctele 171-174)

Instituțiile Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Decizia 2004/258 a Băncii Centrale Europene – Obligația de asistență a instituției în cazul unei cereri care nu este suficient de precisă – Conținut

[Decizia 2004/258 a Băncii Centrale Europene, astfel cum a fost modificată prin Deciziile 2011/342 și 2015/529, art. 6 alin. (1) și (2)]

(a se vedea punctele 176 și 179-182)

Rezumat

Prin hotărârea sa, Tribunalul aduce precizări cu privire la jurisprudența referitoare la articolul 6 alineatele (1) și (2) din Decizia 2004/258 ( 1 ), precum și cu privire la problema legăturii dintre aceste dispoziții și termenele stabilite la articolele 7 și 8 din această decizie.

La 25 mai 2022, ABLV Bank AS a adresat Băncii Centrale Europene (BCE) o cerere de acces la documente. O parte din această cerere privea printre altele documente referitoare, în mod direct sau indirect, la acte sau omisiuni ale BCE, ale Comitetului unic de rezoluție (SRB), ale Finanšu un kapitāla tirgus komisija (Comisia pentru Piețele Financiare și de Capital, Letonia), ale Financial Crimes Enforcement Network (FinCEN, Rețea de Luptă împotriva Criminalității Financiare) sau ale oricărei alte autorități în urma anunțului FinCEN sau înaintea anunțării acestuia din urmă, documente referitoare, în mod direct sau indirect, la Euroclear cu privire la rolul său în raport cu ABLV Bank și/sau cu filiala sa luxemburgheză, inclusiv orice comunicare între BCE și/sau SRB și Euroclear referitoare, în mod direct sau indirect, la ABLV Bank și/sau la filiala sa luxemburgheză, precum și orice alte documente care o privesc în mod direct sau indirect și/sau care privesc filiala sa luxemburgheză.

BCE a apreciat că această parte a cererii de acces nu era suficient de precisă, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Decizia 2004/258, și a invitat ABLV Bank, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din aceeași decizie, să indice subiectele specifice sau temele care o interesau, precum și o perioadă definită. În plus, BCE a informat ABLV Bank că prelucrarea acestei părți a cererii era suspendată până la precizarea întinderii sale.

Ulterior, ABLV Bank a adresat BCE o cerere de confirmare prin care a solicitat ca BCE să își reconsidere poziția și să completeze lista documentelor legate de cererea de acces.

La 8 decembrie 2022, BCE a adoptat o decizie de confirmare prin care a respins cererea de acces la documente (denumită în continuare „decizia atacată”). ABLV Bank a introdus, așadar, o acțiune în anulare la Tribunal împotriva acestei decizii.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, Tribunalul se pronunță cu privire la cauza de inadmisibilitate întemeiată pe faptul că suspendarea pretins nelegală a soluționării părții din cererea de acces în cauză nu ar avea legătură cu obiectul litigiului. În această privință, Tribunalul constată că articolul 6 alineatul (1) din Decizia 2004/258 nu permite întreruperea soluționării unei cereri de acces sau, cu alte cuvinte, „suspendarea” termenelor stabilite la articolele 7 și 8 din Decizia 2004/258. Astfel, aceste termene, instituite în interesul general, nu sunt la dispoziția părților.

În speță, Tribunalul precizează că, în decizia atacată, BCE a arătat că soluționarea părții din cererea de acces în cauză era „suspendată”. Totuși, această indicație nu a împiedicat‑o să examineze conținutul acestei părți a cererii pentru a concluziona că aceasta din urmă nu era suficient de precisă pentru a‑i permite să înțeleagă documentele la care se referea. Procedând astfel, BCE a considerat, în realitate, că partea din cererea de acces în cauză nu îndeplinea condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Decizia 2004/258, aspect pe care reclamanta are dreptul să îl conteste în cadrul prezentei acțiuni privind decizia atacată. Pe de altă parte, din cererea introductivă și din memoriul în apărare reiese că argumentele reclamantei sunt inteligibile și că BCE a fost în măsură să răspundă la acestea. Prin urmare, cauza de inadmisibilitate nu poate fi admisă.

În al doilea rând, Tribunalul examinează, într‑o primă etapă, dacă partea din cererea de acces pe care BCE nu a considerat‑o ca îndeplinind condițiile impuse era suficient de precisă în sensul articolului 6 alineatul (1) din Decizia 2004/258 și, într‑o a doua etapă, dacă BCE și‑a respectat obligația de asistență prevăzută la articolul 6 alineatul (2) din această decizie.

În ceea ce privește nivelul de precizie al părții din cererea de acces în cauză, Tribunalul amintește că, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Decizia 2004/258, cererea de acces trebuia formulată într‑un mod „suficient de precis pentru a permite [instituției] să identifice documentul [solicitat]”. Având în vedere termenii generali ai cererii de acces, BCE putea solicita în mod legitim o clarificare pentru aceste categorii de documente. Astfel, având în vedere modul de redactare a părții din cererea de acces în cauză și în special în lipsa unei perioade definite, nu era posibil să se stabilească dacă această parte a cererii privea documente legate de anunțul FinCEN sau alte aspecte referitoare la supraveghere.

În ceea ce privește obligația de asistență care revine BCE, Tribunalul observă că, potrivit articolului 6 alineatul (2) din Decizia 2004/258, „[î]n cazul în care o cerere nu este suficient de precisă, BCE invită solicitantul să o clarifice și oferă asistență în acest scop”. Potrivit jurisprudenței, verbele „invită” și „oferă asistență” indică faptul că simpla constatare a caracterului insuficient de precis al cererii de acces, indiferent de motive, trebuie să determine instituția destinatară să ia legătura cu solicitantul pentru a defini mai bine documentele solicitate.

În speță, Tribunalul constată că BCE și‑a îndeplinit obligația de asistență, întrucât a invitat ABLV Bank să își clarifice cererea de acces, întrebând‑o cu privire la subiectele și la perioada care o interesau. Totuși, aceasta din urmă nu i‑a furnizat nicio informație utilă pentru a‑i permite să identifice documentele specifice corespunzătoare acestei cereri. În plus, în măsura în care termenii părții din cererea de acces în cauză nu erau efectiv suficient de preciși în sensul că nu vizau niciun subiect particular și nicio perioadă specifică, nu era necesar să se considere că era vorba despre o tactică dilatorie din partea BCE.

Astfel, Tribunalul concluzionează, pe de o parte, că BCE a considerat în mod întemeiat că cererea de acces nu îndeplinea condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Decizia 2004/258 și, prin urmare, nu putea fi considerată o „cerere de acces” în sensul acestei dispoziții și, pe de altă parte, că BCE și‑a îndeplinit în mod corespunzător obligația de asistență în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Decizia 2004/258.

( 1 ) Decizia 2004/258/CE a Băncii Centrale Europene din 4 martie 2004 privind accesul public la documentele Băncii Centrale Europene (BCE/2004/3) (JO 2004, L 80, p. 42, Ediție specială, 10/vol. 5, p. 229), astfel cum a fost modificată, pe de o parte, prin Decizia 2011/342/UE a Băncii Centrale Europene din 9 mai 2011 (JO 2011, L 158, p. 37) și, pe de altă parte, prin Decizia (UE) 2015/529 a Băncii Centrale Europene din 21 ianuarie 2015 (JO 2015, L 84, p. 64).