Ordonanța Curții (Camera a opta) din 5 octombrie 2023.#SC Dinamel Trade SRL împotriva Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.#Cerere de decizie preliminară formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secția de contencios administrativ și fiscal.#Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Agricultură – Organizarea comună a piețelor – Grile utilizate în Uniunea Europeană pentru clasificarea carcaselor de bovine, porcine și ovine – Regulamentul delegat (UE) 2017/1182 – Derogări de la obligația generală de clasificare a carcaselor – Abatoare – Articolul 2 alineatul (1) – Derogări acordate unităților de mici dimensiuni – Reglementare națională care nu prevede posibilitatea de a acorda astfel de derogări – Caracter obligatoriu sau facultativ al unor asemenea derogări.#Cauza C-84/23.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017 de completare a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește grilele utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine, porcine și ovine și în ceea ce privește raportarea prețurilor de piață ale anumitor categorii de carcase și animale vii (JO 2017, L 171, p. 74).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între SC Dinamel Trade SRL, pe de o parte, și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (România), pe de altă parte, în legătură cu acordarea unei derogări de la obligația generală de clasificare a carcaselor de bovine și de porcine prevăzută de reglementarea națională.

Articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 671), intitulat „Competențe delegate”, prevede la alineatul (6): „Pentru a lua în considerare evoluțiile tehnice și necesitățile sectoarelor menționate la articolul 10, precum și necesitatea de a standardiza prezentarea diferitelor produse în scopul de a îmbunătăți transparența pieței, înregistrarea prețurilor și aplicarea măsurilor de intervenție pe piață, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care: (a) se adaptează și actualizează dispozițiile din anexa IV privind grila utilizată în Uniune pentru clasificarea, identificarea și prezentarea carcaselor; (b) se stabilesc dispoziții suplimentare referitoare la clasificarea, inclusiv de către clasificatori calificați, la gradarea pe clase, inclusiv prin tehnicile de clasificare automatizată, la identificarea, cântărirea și marcarea carcaselor, precum și la calcularea prețurilor medii în Uniune și la coeficienții de ponderare utilizați la calcularea prețurilor respective; (c) se stabilesc, pentru sectorul cărnii de vită și mânzat, derogări de la dispoziții și derogări speciale care pot fi acordate de statele membre abatoarelor în care sunt sacrificate puține animale din specia bovină, precum și dispoziții suplimentare privind produsele în cauză, inclusiv dispoziții privind clasele de conformație și gradul de acoperire cu grăsime, iar pentru sectorul cărnii de oaie, dispoziții suplimentare privind greutatea, culoarea cărnii și gradul de acoperire cu grăsime și criteriile de clasificare a mieilor ușori; (d) statele membre sunt autorizate să nu aplice grila pentru clasificarea carcaselor de porc și sunt autorizate să folosească și alte criterii de evaluare decât greutatea și conținutul de carne macră estimat sau să prevadă derogări de la grila respectivă.”

Articolul 227 din acest regulament, intitulat „Exercitarea delegării de competențe”, prevede: „(1) Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate sub rezerva respectării condițiilor stabilite la prezentul articol. (2) Competența de a adopta acte delegate menționată în prezentul regulament se conferă Comisiei pentru o perioadă de șapte ani de la 20 decembrie 2013. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. (3) Delegarea competenței menționată în prezentul regulament poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării competenței specificate în decizia respectivă. Aceasta produce efecte în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară, precizată în respectiva decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate deja în vigoare. (4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan acest lucru Parlamentului European și Consiliului. (5) Un act delegat adoptat în temeiul prezentului regulament intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au exprimat obiecții în termen de două luni de la comunicarea respectivului act către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestei perioade, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu prezintă obiecții. Acest termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

Anexa IV la regulamentul menționat, intitulată „Grilele utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor prevăzute la articolul 10”, are următorul cuprins: „A. Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine cu vârsta de [opt] luni sau mai mult […] V. Clasificare și identificare Abatoarele autorizate […] iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate carcasele sau jumătățile de carcasă care provin de la bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult sacrificate […] sunt clasificate și identificate în conformitate cu grila utilizată în Uniune. Înainte de identificarea prin marcare, statele membre pot acorda autorizații pentru eliminarea grăsimii externe de pe carcase sau de pe jumătățile de carcasă, în cazul în care acest lucru este justificat de stratul de grăsime. B. Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de porc […] II. Clasificare Carcasele sunt clasificate în funcție de conținutul lor estimativ de carne slabă și sunt împărțite în următoarele categorii: Clase Procentul de carne slabă din greutatea carcasei S 60 sau mai mult E 55 sau peste, dar să nu depășească 60 U 50 sau peste, dar să nu depășească 55 R 45 sau peste, dar să nu depășească 50 O 40 sau peste, dar să nu depășească 45 P sub 40”

Considerentul (3) al Regulamentului delegat 2017/1182 are următorul cuprins: „În vederea reducerii poverii administrative, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda unităților de mici dimensiuni derogări de la obligația generală de clasificare a carcaselor. Din experiența dobândită prin aplicarea grilei utilizate de Uniune pentru clasificare rezultă că este oportun să se prevadă astfel de derogări pentru abatoarele care sacrifică mai puțin de 150 de bovine cu vârsta de minimum opt luni sau mai puțin de 500 de porcine pe săptămână ca medie anuală. Totuși, statele membre pot stabili limite inferioare, în funcție de condițiile lor naționale, în special pentru a asigura reprezentativitatea raportării prețurilor.”

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Identificarea vârstei și a categoriei bovinelor”, prevede: „Vârsta bovinelor în scopul determinării categoriilor menționate la punctul A.II din anexa IV la [Regulamentul nr. 1308/2013] se verifică pe baza informațiilor disponibile în sistemul de identificare și înregistrare a bovinelor instituit în fiecare stat membru în conformitate cu titlul I din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 [al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului (JO 2000, L 204, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 34, p. 186)].”

Articolul 2 din regulamentul menționat, intitulat „Derogări de la clasificarea obligatorie a carcaselor”, prevede: „(1) Statele membre pot decide că cerințele privind clasificarea carcaselor de bovine și de porcine prevăzute la punctele A.V și, respectiv, B.II din anexa IV la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 nu sunt obligatorii pentru abatoarele care sacrifică: (a) mai puțin de 150 de bovine cu vârsta de minimum opt luni pe săptămână ca medie anuală; (b) mai puțin de 500 de porcine pe săptămână ca medie anuală. Statele membre pot stabili o limită inferioară, în special pentru a asigura reprezentativitatea înregistrării prețurilor menționată la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1184 [al Comisiei din 20 aprilie 2017 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 (JO 2017, L 171, p. 103)]. (2) Statele membre pot decide că cerințele privind clasificarea carcaselor de bovine și de porcine nu sunt obligatorii: (a) în cazul carcaselor de bovine și de porcine deținute de abator, dacă nu are loc o tranzacție comercială de achiziționare a animalelor respective; (b) în cazul carcaselor de porcine aparținând unor rase locale clar definite sau cu moduri de comercializare deosebite, dacă clasificarea omogenă și standardizată a carcaselor este imposibilă din cauza compoziției anatomice a corpurilor porcinelor respective. (3) Statele membre care aplică clasificarea carcaselor de ovine în temeiul articolului 10 al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pot decide, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, că cerințele referitoare la clasificarea carcaselor de ovine nu sunt obligatorii pentru anumite abatoare. (4) Statele membre notifică Comisiei dacă decid să aplice oricare dintre derogările prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) din prezentul articol.”

Articolul 2 alineatul (1) din Ordonanța Guvernului nr. 4 din 30 ianuarie 2019 privind reorganizarea sistemului național de clasificare a carcaselor de bovine, porcine și ovine, precum și monitorizarea, controlul și raportarea prețurilor de piață ale carcaselor și ale animalelor vii (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 31 ianuarie 2019, denumită în continuare „OG nr. 4/2019”) prevede că sistemul național de clasificare asigură aplicarea obligatorie a grilelor utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine, porcine și ovine conform regulamentelor Uniunii din domeniul clasificării carcaselor și a legislației naționale în vigoare pentru a îmbunătăți transparența pieței și pentru a stabili prețuri de piață comparabile pentru carcase atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii, acestea constituind baza pentru gestionarea măsurilor aferente și pentru aplicarea mecanismelor de intervenție ale Comisiei în acest sector.

Potrivit articolului 3 alineatul (1) din Hotărârea Guvernului nr. 842 din 11 august 2021 privind modul de organizare și funcționare a Sistemului național de clasificare a carcaselor de bovine, porcine și ovine (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 24 august 2021, denumită în continuare „HG nr. 842/2021”), aplicarea grilelor utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor și raportarea prețurilor de piață ale anumitor categorii de carcase și animale vii, așa cum sunt prevăzute de regulamentele Uniunii, sunt obligatorii și reprezintă: „a) o necesitate pentru monitorizarea, pe o bază comparabilă, a prețurilor de piață ale cărnii în toate statele membre și pentru calcularea acestor prețuri medii de piață la nivelul Uniunii Europene, această monitorizare fiind necesară în sectorul cărnii de vită și mânzat și în sectorul cărnii de porc pentru gestionarea măsurilor de piață, cum ar fi intervenția publică, depozitarea privată și restituțiile la export; b) o condiție de eligibilitate pentru intervenția publică în sectorul cărnii de vită și mânzat; c) un instrument important de determinare a valorii unei carcase, care contribuie la transparența pieței […]”

În temeiul articolului 5 din HG nr. 842/2021, abatoarele sunt supuse în esență următoarelor obligații: „[…] b) să încheie contract de prestări servicii clasificare carcase, pentru fiecare specie de animale pe care le sacrifică, numai cu agenții de clasificare a carcaselor sau clasificatori de carcase independenți autorizați […]; […] d) să asigure permanent în unitate condițiile necesare pentru desfășurarea și efectuarea de către prestatorul de servicii a activității de clasificare a tuturor carcaselor, conform normelor tehnice de clasificare a carcaselor, de înregistrare și de raportare a rezultatelor de clasificare și a prețurilor cărnii; […] g) să ia măsurile necesare pentru a asigura în unitate desfășurarea fără întrerupere a activității de clasificare a carcaselor, în cazul în care [persoana] cu care are încheiat contractul de prestări servicii de clasificare a fost sancționat(ă) de Inspecția clasificare carcase cu măsura de suspendare/anulare a autorizației de clasificare carcase sau în orice alt caz de modificare/schimbare/reziliere a contractului de prestări servicii de clasificare; h) să comunice programul de sacrificare a animalelor [persoanei] cu care are încheiat contractul, astfel încât clasificatorul să fie prezent în abator odată cu începerea sacrificării animalelor ca să clasifice carcasele la momentul determinării greutății calde a acestora și nu mai târziu de intervalul stabilit în normele tehnice de clasificare, diferențiat pe specii; i) să pună la dispoziție clasificatorului [de] carcase, înainte de începerea clasificării, documente care conțin informații conforme cu realitatea, în vederea înregistrării acestor date în aplicația informatică și întocmirii raportului de clasificare […]; […] m) să mențină în arhivă seturile de documente complete, ordonate cronologic pe săptămâni de raportare, pentru o perioadă de 2 ani calendaristici de la terminarea anului în care au fost elaborate, conform prevederilor normelor tehnice de clasificare, diferențiate pe specii; n) să pună la dispoziție tuturor furnizorilor/producătorilor de animale care au livrat animale pentru sacrificare în abator raportul de clasificare editat de clasificatorul de carcase în format letric și autentificat prin semnătură, în termen de maximum 48 de ore de la sacrificarea animalelor […]; […] p) să sesizeze Inspecția clasificare carcase zonală asupra oricăror neconformități constatate în aplicarea de către clasificator a prevederilor normelor tehnice de clasificare a carcaselor și/sau ori de câte ori clasificatorul de carcase nu îndeplinește prevederile contractului de prestări servicii și/sau ori de câte ori reziliază contractul de prestări de servicii; […] r) să permită desfășurarea inspecțiilor […] în vederea verificării conformității cu realitatea a înregistrării primare a datelor din rapoartele de clasificare și raportarea lor în baza națională de date a clasificării.”

Dinamel Trade, care exploatează un abator de mici dimensiuni, a trebuit să încheie contracte de prestări servicii de clasificare a carcaselor, în temeiul OG nr. 4/2019 și al HG nr. 842/2021, pentru a îndeplini obligația generală de clasificare a carcaselor de bovine și de porcine.

Dinamel Trade a introdus o acțiune la Tribunalul Brăila (România), solicitând obligarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale să emită un act administrativ având ca obiect în special scutirea acesteia de obligația de a efectua aceste operațiuni de clasificare.

Întrucât această acțiune a fost respinsă prin sentința civilă din 9 aprilie 2014, Dinamel Trade a formulat recurs împotriva acesteia la Curtea de Apel Galați (România), care a casat sentința menționată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila.

Învestit din nou cu cauza, acesta din urmă și‑a declinat totuși competența în favoarea Curții de Apel Galați, care, prin sentința din 30 iunie 2016, a respins acțiunea formulată de Dinamel Trade.

Aceasta a formulat recurs împotriva respectivei sentințe la instanța de trimitere, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal (România), care l‑a respins ca nefondat prin decizia din 4 februarie 2020.

Dinamel Trade a sesizat instanța de trimitere cu o cerere de revizuire pentru motivul că, în decizia din 4 februarie 2020, instanța de trimitere nu luase în considerare Regulamentul delegat 2017/1182, întrucât acesta nu era în vigoare la momentul pronunțării sentinței Curții de Apel Galați din 30 iunie 2016.

Instanța de trimitere a admis această cerere de revizuire, a anulat decizia din 4 februarie 2020 și a repus pe rol cauza pentru soluționarea recursului la un nou termen.

La 24 mai 2022, Dinamel Trade a introdus o cerere la instanța de trimitere, solicitând acesteia să sesizeze Curtea cu o cerere de decizie preliminară. Dinamel Trade susține astfel că OG nr. 4/2019 și HG nr. 842/2021 nu prevăd vreo derogare în cazul unităților cu volum redus de activitate, efectuarea clasificării carcaselor de bovine și de porcine fiind obligatorie indiferent de numărul de capete abatorizate săptămânal, în contextul în care în preambulul Regulamentului delegat 2017/1182 se arată că, deși statele membre nu sunt ținute să procedeze astfel, ele ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda unităților de mici dimensiuni derogări de la obligația generală de clasificare a carcaselor în vederea reducerii poverii administrative a acestora.

Indicând totodată că este o instanță ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac, motiv pentru care se activează dispozițiile articolului 267 al treilea paragraf TFUE și există obligația sesizării Curții, instanța de trimitere consideră că este în afara discuției că legiuitorul Uniunii a lăsat la latitudinea fiecărui stat membru decizia de a prevedea sau nu în dreptul său național derogări de la obligativitatea clasificării carcaselor de bovine și de porcine și că România a optat pentru obligativitatea efectuării clasificării fără derogări.

Totuși, în opinia acestei instanțe, deși Comisia indică, în considerentul (3) al Regulamentului delegat 2017/1182, că „statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda unităților de mici dimensiuni derogări de la obligația generală de clasificare a carcaselor”, ceea ce ar lăsa efectiv să se creadă că statele membre rămân libere să acorde asemenea derogări, această instituție precizează de asemenea aici că „este oportun să se prevadă astfel de derogări pentru abatoarele care sacrifică mai puțin de 150 de bovine cu vârsta de minimum opt luni sau mai puțin de 500 de porcine pe săptămână ca medie anuală”, ceea ce s‑ar înțelege mai degrabă ca o obligație în sarcina acestora.

Potrivit instanței de trimitere, în exercitarea puterii de apreciere referitoare la acordarea derogărilor de la obligația de clasificare a carcaselor, alegând să nu acorde nicio derogare și, în mod concret, să ignore criteriile de analiză enunțate de Regulamentul delegat 2017/1182, OG nr. 4/2019 și HG nr. 842/2021 se îndepărtează de principiile reglementării Uniunii.

Prin urmare, ar trebui să se stabilească dacă reglementarea națională, care nu prevede nicio derogare de la obligația menționată, este compatibilă cu Regulamentul delegat 2017/1182 și, de asemenea, dacă modul în care autoritățile naționale își exercită marja de apreciere este conform cu acest regulament.

În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Articolul 2 alineatul (1) din [OG nr. 4/2019], articolul 3 alineatul (1) și articolul 5 din [HG nr. 842/2021], care reglementează sistemul național de clasificare a carcaselor și care statuează că efectuarea clasificării [carcaselor de bovine și de porcine] este obligatorie indiferent de numărul de capete sacrificate, […] contravin articolului 2 alineatul (1) literele (a) și (b) din [Regulamentul delegat 2017/1182], care consideră oportună și necesară înlăturarea obligativității clasificării carcaselor pentru acele abatoare de mici dimensiuni care sacrifică mai puțin de 150 de bovine pe săptămână ca medie anuală și mai puțin de 500 de porcine pe săptămână ca medie anuală, prin utilizarea sintagmei: «statele membre pot decide ca cerințele privind clasificarea [carcaselor de bovine și de porcine] să nu fie obligatorii pentru abatoarele care sacrifică un număr limitat de bovine și de porcine»[?]”

În temeiul articolului 99 din Regulamentul de procedură, atunci când răspunsul la o întrebare formulată cu titlu preliminar poate fi în mod clar dedus din jurisprudență sau atunci când răspunsul la o astfel de întrebare nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile, Curtea, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, poate oricând să decidă să se pronunțe prin ordonanță motivată.

Se impune aplicarea acestei dispoziții în prezenta cauză.

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în cadrul procedurii de cooperare între instanțele naționale și Curte instituite prin articolul 267 TFUE, este de competența acesteia din urmă să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care este sesizată. Din această perspectivă, Curtea trebuie, dacă este cazul, să reformuleze întrebările care îi sunt adresate (Hotărârea din 26 octombrie 2021, PL Holdings, C‑109/20, EU:C:2021:875, punctul 34 și jurisprudența citată).

Trebuie amintit de asemenea că nu este de competența Curții să se pronunțe, în cadrul procedurii preliminare, cu privire la compatibilitatea unor dispoziții din dreptul național cu normele dreptului Uniunii [Ordonanța din 16 mai 2022, Staatsanwaltschaft Köln (Copil deplasat în România), C‑724/21, EU:C:2022:393, punctul 18 și jurisprudența citată].

În aceste condiții, trebuie să se considere că, prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (b) din Regulamentul delegat 2017/1182 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia cerințele referitoare la clasificarea carcaselor de bovine și de porcine, prevăzute la punctele A.V și, respectiv, B.II din anexa IV la Regulamentul nr. 1308/2013, se impun tuturor abatoarelor stabilite pe teritoriul național, indiferent de numărul de capete sacrificate pe săptămână.

Potrivit articolului 2 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul delegat 2017/1182, statele membre pot decide că cerințele privind clasificarea carcaselor de bovine și de porcine prevăzute la punctele A.V și, respectiv, B.II din anexa IV la Regulamentul nr. 1308/2013 nu sunt obligatorii pentru abatoarele care sacrifică fie mai puțin de 150 de bovine cu vârsta de minimum opt luni pe săptămână ca medie anuală, fie mai puțin de 500 de porcine pe săptămână ca medie anuală.

Articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf din acest regulament delegat prevede că statele membre pot determina o limită inferioară, în special pentru a asigura reprezentativitatea înregistrării prețurilor menționată la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare 2017/1184.

În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție [Hotărârea din 28 ianuarie 2020, Comisia/Italia (Directiva combaterea întârzierii în efectuarea plăților), C‑122/18, EU:C:2020:41, punctul 39 și jurisprudența citată].

În ceea ce privește, mai întâi, modul de redactare a articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2017/1182, reiese fără echivoc din termenii „[s]tatele membre pot decide că cerințele […] nu sunt obligatorii”, care figurează la primul paragraf al acestuia, că această dispoziție nu prevede o obligație, ci posibilitatea statelor membre de a nu face obligatorii, în reglementarea lor națională, aceste cerințe referitoare la clasificarea carcaselor de bovine și de porcine.

Dispoziția menționată precizează în mod expres la al doilea paragraf marja de apreciere de care dispune statul membru care ar decide să prevadă în reglementarea sa națională derogări de la obligațiile de clasificare menționate, ceea ce confirmă în plus caracterul facultativ al acestora.

Rezultă, așadar, din modul de redactare a articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2017/1182 că statele membre sunt libere să instituie sau nu astfel de derogări în reglementarea lor națională, în limitele stabilite de această dispoziție.

Această interpretare care decurge din textul clar al articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2017/1182 este confirmată, în continuare, de contextul în care se înscriu această dispoziție și reglementarea din care ea face parte.

În primul rând, din alineatele (2) și (3) ale articolului 2 menționat rezultă că statele membre sunt libere să scutească, în condițiile pe care le prevăd, anumite tipuri de abatoare de obligațiile referitoare la clasificarea carcaselor de bovine, porcine și ovine.

În al doilea rând, trebuie avut în vedere modul de redactare a articolului 2 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2017/1182, potrivit căruia statele membre notifică Comisiei dacă decid să aplice oricare dintre derogările prevăzute la alineatele (1)-(3) ale aceluiași articol.

Astfel, pe de o parte, din acest text rezultă în mod clar că statele membre sunt cele care decid să aplice sau nu una dintre derogările prevăzute la acest articol 2.

Pe de altă parte, dacă ar trebui să se considere că statele membre sunt obligate să prevadă astfel de derogări, nu ar exista niciun motiv pentru notificarea acestora.

În al treilea rând, trebuie amintit că Regulamentul delegat 2017/1182 a fost adoptat de Comisie în temeiul abilitării care i‑a fost conferită prin articolul 227 din Regulamentul nr. 1308/2013. Or, articolul 19 alineatul (6) litera (c) din acest din urmă regulament prevede în special că „Comisia este împuternicită să adopte, […] acte delegate prin care […] se stabilesc […] derogări speciale care pot fi acordate de statele membre abatoarelor în care sunt sacrificate puține animale din specia bovină”.

Această abilitare nu prevede, în schimb, că Comisia ar putea adopta un regulament delegat ale cărui dispoziții ar prevedea că statele membre ar fi obligate să acorde asemenea derogări.

Prin urmare, limitele abilitării menționate confirmă interpretarea articolului 2 alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (b) din Regulamentul delegat 2017/1182, astfel cum reiese din modul său de redactare.

În al patrulea rând, trebuie adăugat că această interpretare este de asemenea confirmată de modul de redactare a anumitor dispoziții ale Regulamentului nr. 1249/2008 al Comisiei din 10 decembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a grilelor comunitare de clasificare a carcaselor de bovine, porcine și ovine și privind raportarea prețurilor acestora (JO 2008, L 337, p. 3). Astfel, articolele 5 și 20 din acest regulament prevăd, în ceea ce privește bovinele și, respectiv, porcinele, că statele membre pot hotărî ca, în limitele definite de acest regulament, cerințele privind clasificarea carcaselor să nu fie obligatorii.

Desigur, Regulamentul nr. 1249/2008 a fost abrogat și înlocuit prin Regulamentul delegat 2017/1182 și nu ar fi aplicabil ratione temporis litigiului principal, astfel cum reiese din cererea de decizie preliminară.

Nu este mai puțin adevărat că modul clar de redactare a acestor dispoziții ale Regulamentului nr. 1249/2008, din care nu reiese nicidecum că statele membre ar fi fost obligate să prevadă în reglementarea lor națională derogări de la cerințele referitoare la clasificarea carcaselor de bovine și de porcine, constituie un indiciu al domeniului de aplicare al dispozițiilor corespunzătoare din Regulamentul delegat 2017/1182.

În ceea ce privește, în sfârșit, obiectivele urmărite de articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2017/1182, nici voința exprimată de Comisie, așa cum reiese din cuprinsul considerentului (3) al acestui regulament delegat, nu se opune unei interpretări potrivit căreia statele membre rămân libere să instituie sau nu derogări de la cerințele privind clasificarea carcaselor de bovine și de porcine, în limitele stabilite de această dispoziție.

Astfel, Comisia expune în acest considerent situațiile în care ar considera oportun ca statele membre să utilizeze posibilitatea care le este conferită de a prevedea în reglementarea lor națională derogări de la obligațiile privind clasificarea carcaselor.

Mai precis, Comisia indică în prima teză a considerentului menționat că statele membre ar trebui „să aibă posibilitatea de a acorda unităților de mici dimensiuni derogări de la obligația generală de clasificare a carcaselor” în vederea reducerii poverii administrative care le revine acestora. Acești termeni demonstrează astfel fără ambiguitate intenția Comisiei de a lăsa statelor membre posibilitatea de a prevedea aceste derogări. În schimb, este adevărat că în a doua teză a aceluiași considerent această instituție precizează că „este oportun să se prevadă” astfel de derogări pentru abatoarele care sacrifică pe săptămână ca medie anuală „mai puțin de 150 de bovine cu vârsta de minimum opt luni sau mai puțin de 500 de porcine” și că statele membre „pot stabili” limite inferioare, în funcție de condițiile lor naționale, ceea ce ar putea lăsa să se înțeleagă contrariul.

Cu toate acestea, nu se poate deduce de aici că, prin adoptarea articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2017/1182, Comisia ar fi intenționat să instituie nu o posibilitate, ci o obligație care să impună statelor membre să prevadă derogări de la cerințele referitoare la clasificarea carcaselor de bovine și de porcine.

Astfel, pe lângă ceea ce rezultă din termenii clari ai primei teze a considerentului (3) al acestui regulament, trebuie amintit că preambulul unui act al Uniunii nu are valoare juridică obligatorie și nu poate fi invocat nici pentru a deroga de la înseși dispozițiile actului în cauză, nici pentru a interpreta aceste dispoziții într‑un sens vădit contrar modului de redactare a acestora (Hotărârea din 13 septembrie 2018, Česká pojišťovna, C‑287/17, EU:C:2018:707, punctul 33 și jurisprudența citată).

În speță, așa cum s‑a arătat la punctele precedente din prezenta ordonanță, articolul 2 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul delegat 2017/1182 nu stabilește nicio obligație în sarcina statelor membre. Prin urmare, această dispoziție nu poate fi interpretată în sens contrar pentru motivul că a doua teză a considerentului (3) ar putea, la rândul său, să fie înțeleasă astfel.

Având în vedere motivele care precedă, articolul 2 alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (b) din Regulamentul delegat 2017/1182 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia cerințele referitoare la clasificarea carcaselor de bovine și de porcine, prevăzute la punctele A.V și, respectiv, B.II din anexa IV la Regulamentul nr. 1308/2013, se impun tuturor abatoarelor stabilite pe teritoriul național, indiferent de numărul de capete sacrificate pe săptămână.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.

ORDONANȚA CURȚII (Camera a opta)

5 octombrie 2023 ( *1 )

Ordonanță

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013

Regulamentul delegat 2017/1182

Dreptul român

Litigiul principal și întrebarea preliminară

Cu privire la întrebarea preliminară

Cu privire la cheltuielile de judecată