Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 iulie 2025.#Procedură penală împotriva lui P.B. și a lui R.S.#Trimitere preliminară – Stat de drept – Independența justiției – Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE – Protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii – Principiul inamovibilității judecătorilor – Judecător militar declarat inapt pentru serviciul militar profesionist – Reglementare națională care impune pensionarea anticipată a acestui judecător.#Cauzele conexate C-646/23 și C-661/23.

Cauzele conexate C‑646/23 [Lita] și C‑661/23 [Jeszek] ( i ),

Proceduri penale

împotriva

P.B. ș.a.

(cereri de decizie preliminară formulate de Wojskowy Sąd Okręgowy w Warszawie)

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 iulie 2025

„Trimitere preliminară – Stat de drept – Independența justiției – Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE – Protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii – Principiul inamovibilității judecătorilor – Judecător militar declarat inapt pentru serviciul militar profesionist – Reglementare națională care impune pensionarea anticipată a acestui judecător”

State membre – Obligații – Stabilirea căilor de atac necesare pentru asigurarea unei protecții jurisdicționale efective – Respectarea principiilor inamovibilității și independenței judecătorilor – Dreptul la o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege – Instanțe militare – Judecător militar declarat inapt pentru serviciul militar profesionist – Reglementare națională care impune pensionarea anticipată a acestui judecător – Reglementare națională ce nu se aplică procurorilor militari care au fost de asemenea eliberați de obligațiile serviciului lor militar profesionist, dar care pot fi menținuți în funcție – Măsură care are caracterul unei sancțiuni împotriva unui judecător determinat – Inexistența unei căi de atac jurisdicționale – Inadmisibilitate

[art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf]

(a se vedea punctele 57-80 și dispozitiv 1)

State membre – Obligații – Stabilirea căilor de atac necesare pentru asigurarea unei protecții jurisdicționale efective – Respectarea principiilor inamovibilității și independenței judecătorilor – Supremația și efectul direct ale dreptului Uniunii – Obligații ale instanțelor naționale și ale altor autorități ale statului membru în cauză – Obligația de a lăsa neaplicată o reglementare națională contrară unei dispoziții de drept al Uniunii care are efect direct – Instanțe militare – Reglementare națională care impune pensionarea anticipată a unui judecător – Obligația instanței de trimitere de a lăsa neaplicată această reglementare – Obligația organelor judiciare competente de a‑l reintegra pe judecătorul în cauză în funcția sa

[art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE; art. 267 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47]

(a se vedea punctele 82-89 și dispozitiv 2)

State membre – Obligații – Stabilirea căilor de atac necesare pentru asigurarea unei protecții jurisdicționale efective – Reglementare națională care impune pensionarea anticipată a unui judecător – Competența instanței de trimitere de a suspenda provizoriu aplicarea acestei reglementări – Admisibilitate

[art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE; art. 267 TFUE]

(a se vedea punctele 91-94 și dispozitiv 3)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Wojskowy Sąd Okręgowy w Warszawie (Tribunalul Militar Regional al Orașului Varșovia, Polonia), Curtea se pronunță cu privire la interpretarea articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE ( 1 ) și a principiului supremației dreptului Uniunii, în legătură cu o reglementare națională care prevede, de la intrarea sa în vigoare, pensionarea anticipată din oficiu a unui judecător militar declarat inapt pentru serviciul militar profesionist, fără ca o cale de atac jurisdicțională să permită contestarea acestei măsuri.

Doi militari de carieră, P. B. și R. S., au fost declarați vinovați, de către Wojskowy Sąd Garnizonowy w Warszawie (Tribunalul Militar de Primă Instanță al Orașului Varșovia, Polonia), de săvârșirea unor infracțiuni. Aceștia au declarat apel la instanța de trimitere. Cele două cauze au fost atribuite unui complet de judecător unic al acestei instanțe, compus din judecătorul P. R. Ședințele au avut loc în octombrie și, respectiv, în noiembrie 2023.

Judecătorul P. R. fusese declarat inapt pentru serviciul militar profesionist în luna iulie 2017, fiind totodată declarat apt să continue exercitarea funcției sale de judecător. În urma acestei decizii, el a solicitat ( 2 ) transferul său pe un post de judecător la o instanță de drept comun. La 27 decembrie 2021, în pofida unei propuneri formulate în acest sens de Krajowa Rada Sądownictwa (Consiliul Național al Magistraturii, Polonia), președintele Republicii Polone a refuzat să admită această cerere.

La 24 aprilie 2022, a intrat în vigoare articolul 233 din Legea privind apărarea patriei ( 3 ), autorizând orice magistrat militar care a fost eliberat de obligațiile serviciului său militar profesionist să își continue activitatea. Prin urmare, P. R. a judecat din nou în cadrul Tribunalului Militar Regional al Orașului Varșovia începând din luna martie 2023.

Această regulă privind menținerea în funcție a fost eliminată, pentru judecătorii militari, prin Legea de modificare din 28 iulie 2023 ( 4 ), această regulă nemaiaplicându‑se decât procurorilor militari ( 5 ). Potrivit acestei legi ( 6 ), un judecător care, la data de 15 noiembrie 2023, fusese menținut în funcție în cadrul unui tribunal militar după ce a fost eliberat de obligațiile serviciului său militar profesionist este pensionat din oficiu la această dată.

Instanța de trimitere constată că dispoziția din legea de modificare care a eliminat posibilitatea judecătorului unui tribunal militar de a fi menținut pe postul său atunci când a fost eliberat de obligațiile serviciului său militar profesionist, menținând‑o în același timp pentru procurorii militari aflați totuși într‑o situație similară, a fost adoptată fără nicio justificare ( 7 ). În ceea ce privește dispoziția aceleiași legi care impune pensionarea anticipată, ea nu ar afecta în fapt decât un singur judecător, înscriindu‑se în același timp într‑o serie de măsuri, luate în privința acestui judecător, având caracter de sancțiune. Nu ar fi prevăzută nicio cale de atac jurisdicțională pentru a contesta această măsură de pensionare anticipată din oficiu.

Instanța de trimitere ridică problema dacă dreptul Uniunii se opune unei reglementări naționale care impune pensionarea anticipată din oficiu în împrejurările citate anterior. Dacă este cazul, instanța de trimitere urmărește să afle dacă această reglementare trebuie lăsată neaplicată, ceea ce ar implica obligația de reintegrare în funcție a judecătorului pensionat în temeiul reglementării menționate, și dacă poate suspenda provizoriu aplicarea acestei reglementări.

Aprecierea Curții

În ceea ce privește competența sa, Curtea amintește că articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE are vocația de a se aplica oricărei instanțe naționale susceptibile să se pronunțe asupra unor chestiuni referitoare la interpretarea sau la aplicarea dreptului Uniunii. Întrucât instanța de trimitere poate fi chemată, în calitatea sa de instanță militară, să se pronunțe cu privire la chestiuni legate de aplicarea sau de interpretarea dreptului Uniunii, articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE se aplică. În vederea interpretării acestei dispoziții, articolul 47 din cartă trebuie să fie luat în considerare în mod corespunzător.

Pe fond, Curtea subliniază, în primul rând, că cerința independenței instanțelor postulează existența unor norme, în special în ceea ce privește compunerea instanței, numirea, durata funcției, precum și cauzele de abținere, de recuzare și de revocare a membrilor săi, care să permită înlăturarea oricărei îndoieli legitime, în percepția justițiabililor, referitoare la impenetrabilitatea instanței respective în privința unor elemente exterioare și la neutralitatea sa în raport cu interesele care se înfruntă.

În această privință, Curtea arată că principiul inamovibilității impune printre altele ca judecătorii să poată rămâne în funcție cât timp nu au împlinit vârsta obligatorie de pensionare sau până la expirarea mandatului lor, atunci când acesta are o durată determinată. Acest principiu nu poate face obiectul unor excepții decât cu condiția ca motive legitime și imperative să justifice aceasta, cu respectarea principiului proporționalității. Astfel, se acceptă ca judecătorii să poată fi revocați dacă sunt inapți să își continue funcțiile ca urmare a unei incapacități sau a unei încălcări grave, cu respectarea procedurilor corespunzătoare.

În plus, garanția inamovibilității membrilor unei instanțe cere ca situațiile de revocare a membrilor săi să fie stabilite printr‑o reglementare specifică, prin intermediul unor dispoziții legislative exprese care să ofere garanții care le depășesc pe cele prevăzute de normele generale ale dreptului administrativ și ale dreptului muncii aplicabile în cazul revocării abuzive.

Precizând că va reveni instanței de trimitere sarcina de a aprecia dacă reglementarea națională care a instituit, în împrejurările amintite, o măsură de pensionare anticipată a judecătorilor militari eliberați de obligațiile serviciului lor militar profesionist încalcă cerințele care decurg din principiul independenței judecătorilor, astfel cum rezultă acesta din articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, întrucât articolul 267 TFUE nu abilitează Curtea să aplice normele dreptului Uniunii unei spețe determinate, Curtea arată că ea poate totuși, plecând de la elementele dosarului de care dispune, furniza instanței naționale elementele de interpretare a dreptului Uniunii care ar putea să îi fie utile.

În speță, nu se poate găsi niciun motiv pentru a justifica Legea de modificare ce prevede pensionarea anticipată din oficiu a judecătorilor militari care, deși au fost eliberați de obligațiile serviciului lor militar profesionist, fuseseră menținuți în funcția lor de judecător militar. În plus, rezultă că această lege se aplică numai judecătorilor militari, iar nu și procurorilor militari, deși aceste două categorii de magistrați erau anterior supuse acelorași norme de menținere în activitate după eliberarea de obligațiile serviciului lor militar profesionist. Or, această diferență de tratament nu a fost justificată în raport cu o diferență obiectivă de situație între aceste două categorii de magistrați. În aceste condiții, sub rezerva verificărilor a căror efectuare revine instanței de trimitere, o reglementare națională precum cea în discuție încalcă cerința potrivit căreia excepțiile de la principiul inamovibilității judecătorilor trebuie să fie justificate de motive legitime și imperative.

În plus, Curtea arată că pensionarea anticipată a judecătorului P. R. a fost adoptată nu din cauza incapacității acestui judecător de a‑și continua activitatea, ci din cauza criticilor pe care el le‑a exprimat public cu privire la reforma justiției în Polonia. Prin urmare, această măsură pare să se înscrie într‑o serie de măsuri, adoptate în privința acestui judecător, care au caracter de sancțiune. Curtea subliniază de asemenea că Legea de modificare nu a prevăzut nicio cale de atac pentru magistratul care face obiectul unei măsuri de pensionare anticipată justificate de faptul că ar fi inapt pentru serviciul militar profesionist.

În consecință, o reglementare națională care, în astfel de împrejurări, prevede, de la intrarea sa în vigoare, pensionarea anticipată din oficiu a unui judecător militar declarat inapt pentru serviciul militar profesionist încalcă articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE.

În al doilea rând, Curtea arată că principiul supremației dreptului Uniunii impune unei instanțe naționale și oricărei alte autorități a statului membru în cauză să lase neaplicată o asemenea reglementare atunci când aceasta a fost adoptată cu încălcarea articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, ceea ce implică faptul că judecătorul pensionat în temeiul reglementării menționate trebuie reintegrat în funcție ( 8 ).

În ultimul rând, în ceea ce privește posibilitatea de a suspenda aplicarea unei astfel de reglementări naționale, Curtea subliniază că deplina eficacitate a dreptului Uniunii impune ca instanța sesizată să poată încuviința măsurile provizorii care permit garantarea deplinei eficacități a hotărârii judecătorești care urmează a fi pronunțată. În plus, instanța națională trebuie să înlăture aplicarea normelor de drept intern care s‑ar opune acestei competențe de a încuviința măsuri provizorii.

De aici rezultă, printre altele, că instanța de trimitere trebuie să poată suspenda aplicarea dispozițiilor Legii de modificare care au ca efect să îi impună din oficiu o măsură de pensionare până la pronunțarea cu privire la procedurile penale din litigiile principale în urma răspunsului Curții.

( i ) Numele prezentelor cauze sunt nume fictive. Ele nu corespund numelui real al niciuneia dintre părțile din aceste proceduri.

( 1 ) Această dispoziție impune tuturor statelor membre să stabilească căile de atac necesare pentru a asigura, în domeniile reglementate de dreptul Uniunii, o protecție jurisdicțională efectivă.

( 2 ) În conformitate cu dreptul național în vigoare la acea dată.

( 3 ) Ustawa o obronie Ojczyzny (Legea privind apărarea patriei) din 11 martie 2022 (Dz. U., poziția 655).

( 4 ) Ustawa o zmianie ustawy – Kodeks cywilny oraz niektórych innych ustaw (Lege de modificare a Codului civil și a altor legi) din 28 iulie 2023 (Dz. U., poziția 1615, denumită în continuare „Legea de modificare”). Această lege a intrat în vigoare la 15 noiembrie 2023.

( 5 ) Articolul 10 din Legea de modificare.

( 6 ) Articolul 13 din Legea de modificare.

( 7 ) Precum și cu încălcarea articolului 180 alineatul (3) din Konstytucja Rzeczypospolitej Polskiej (Constituția Republicii Polone), care nu prevede pensionarea anticipată a unui judecător decât în caz de boală sau de infirmitate care îl face incapabil să își exercite atribuțiile.

( 8 ) Organele judiciare competente în materie de stabilire și de modificare a compunerii completelor de judecată sunt obligate să asigure această reintegrare.