Hotărârea Curții (Camera a patra) din 9 ianuarie 2025.#Commune de Schaerbeek și Commune de Linkebeek împotriva Holding Communal SA.#Cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation (Belgia).#Trimitere preliminară – Directiva 2003/71/CE – Prospect care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare – Articolul 2 alineatul (1) litera (a) – Noțiunea de «valori mobiliare» – Articolul 3 – Obligativitatea publicării unui prospect – Valori tranzacționabile pe piețele capitalurilor – Acțiuni la o societate holding care nu pot fi deținute decât de anumite autorități administrative teritoriale ale unui stat membru – Cesiune de acțiuni care necesită autorizarea consiliului de administrație al societății holding.#Cauza C-627/23.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO 2003, L 345, p. 64, Ediție specială, 06/vol. 7, p. 23), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/11/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2008 (JO 2008, L 76, p. 37) (denumită în continuare „Directiva prospect”).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Commune de Schaerbeek și Commune de Linkebeek (Belgia), pe de o parte, și Holding Communal SA, pe de altă parte, în legătură cu legalitatea subscrierii de către aceste comune la o majorare de capital a societății Holding Communal, această subscriere nefiind precedată de publicarea unui prospect.

Directiva prospect a fost abrogată, cu efect de la 21 iulie 2019, prin Regulamentul (UE) 2017/1129 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată (JO 2017, L 168, p. 12). Cu toate acestea, ținând seama de data faptelor din litigiul principal, dispozițiile directivei menționate rămân aplicabile acestui litigiu.

Considerentele (10), (12) și (16) ale directivei menționate aveau următorul cuprins: „(10) Prezenta directivă și dispozițiile sale de aplicare au ca obiect garantarea protecției investitorilor și eficacitatea pieței, în conformitate cu standardele reglementare exigente promulgate de către forumurile internaționale competente. […] (12) Pentru a garanta protecția investitorilor, este necesar, de asemenea, să fie reglementate toate titlurile de capital și titlurile, altele decât cele de capital, oferite publicului sau admise la tranzacționare pe piețe reglementate, în conformitate cu Directiva 93/22/CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind serviciile de investiții în domeniul valorilor mobiliare [(JO 1993, L 141, p. 27, Ediție specială, 06/vol.7, p. 3)], și nu numai valorile mobiliare admise la cota oficială a unei burse de valori. Definiția extinsă pe care o dă prezenta directivă noțiunii de valori mobiliare, care include warante, warante reglementate și certificatele reprezentative de acțiuni, nu este valabilă decât în sensul prezentei directive și, ca urmare, nu aduce atingere în nici un fel diverselor definiții ale instrumentelor financiare utilizate în legislația internă în alte scopuri, în special fiscale. […] […] (16) Unul dintre obiectivele prezentei directive este protejarea investitorilor. Este necesară, prin urmare, diferențierea nevoilor de protecție a diferitelor categorii de investitori, în special în funcție de nivelul lor de competență. Astfel, nu este necesară publicarea unui prospect în caz de ofertă limitată investitorilor calificați. Revânzarea ulterioară a acestor valori sau vânzarea lor directă publicului prin admitere la tranzacționare pe o piață reglementată impune, în schimb, publicarea unui prospect.”

Articolul 1 alineatul (2) literele (b) și (d) din aceeași directivă prevedea: „Prezenta directivă nu se aplică: […] (b) valorilor mobiliare altele decât titlurile de capital, emise de un stat membru sau de una dintre autoritățile regionale sau locale ale unui stat membru, de organizațiile publice internaționale la care aderă unul sau mai multe state membre, de Banca Centrală Europeană sau de băncile centrale ale statelor membre; […] (d) valorilor mobiliare garantate necondiționat și irevocabil de un stat membru sau de o autoritate regională sau locală a unui stat membru”.

Articolul 2 alineatul (1) literele (a), (b), (d), (e) și (f) din Directiva prospect prevedea: „În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiții: (a) «valori mobiliare» înseamnă valorile mobiliare astfel cum au fost definite la articolul 1 punctul (4) din Directiva 93/22/CEE, cu excepția instrumentelor pieței monetare astfel cum au fost definite la articolul [1] punctul (5) din [această din urmă directivă] și a căror scadență este mai mică cu douăsprezece luni; pentru aceste instrumente, se poate aplica legislația internă; (b) «titluri de capital» înseamnă acțiunile și alte valori mobiliare asemănătoare acțiunilor, precum și orice altă valoare mobiliară care conferă dreptul de a dobândi oricare dintre valorile mai sus menționate, ca urmare a unei conversii sau a exercitării acestui drept, atât timp cât valorile din a doua categorie sunt emise de emitentul de acțiuni subiacente sau de o entitate aparținând grupului respectivului emitent; […] (d) «ofertă publică de valori mobiliare» înseamnă o comunicare adresată sub orice formă și prin orice mijloc unor persoane și care prezintă o informație suficientă asupra condițiilor ofertei și a titlurilor care urmează să fie oferite, astfel încât să îl pună pe investitor în măsura de a hotărî cumpărarea sau subscrierea acestor valori mobiliare: această definiție se aplică și în situația plasamentului de valori mobiliare prin intermediari financiari; (e) «investitori calificați» înseamnă: (i) persoanele juridice autorizate sau reglementate ca operatori pe piața financiară […]; (ii) guvernele naționale și regionale, […]; (iii) celelalte persoane juridice care nu îndeplinesc două din cele trei criterii care figurează la litera (f); (iv) anumite persoane fizice: […] (v) unele [întreprinderi mici și mijlocii (IMM‑uri)]; sub rezerva recunoașterii reciproce, un stat membru poate autoriza IMM‑urile care au sediul social în acest stat membru și care au solicitat în mod expres să fie considerate ca investitori calificați; (f) «[întreprinderi mici și mijlocii (IMM)]» înseamnă societățile care, după ultimele lor conturi anuale sau consolidate publicate, prezintă cel puțin două din următoarele caracteristici: un număr mediu de salariați mai mic de 250 de persoane pe întregul exercițiu, un total de bilanț care nu depășește 43000000 [de euro] și o cifră de afaceri netă anuală care nu depășește 50000000 [de euro]”.

Potrivit articolului 3 alineatele (1) și (2) din Directiva prospect: „(1) Statele membre nu autorizează nici o ofertă publică de valori mobiliare pe teritoriul lor fără publicarea prealabilă a unui prospect. (2) Obligativitatea publicării unui prospect nu se aplică următoarelor categorii de oferte: (a) unei oferte de valori mobiliare adresate numai investitorilor calificați și/sau (b) unei oferte de valori mobiliare adresate [la mai puțin de] 100 de persoane fizice sau juridice, altele decât investitorii calificați, pe stat membru și/sau (c) unei oferte de valori mobiliare adresate investitorilor care achiziționează aceste valori pentru un preț total de cel puțin 50000 [de euro] pe investitor și pe ofertă distinctă și/sau (d) unei oferte de valori mobiliare a căror valoare nominală unitară se ridică la mai puțin de 50000 [de euro] și/sau (e) unei oferte de valori mobiliare a cărei valoare totală este mai mică de 100000 [de euro]. Această limită se calculează pe o perioadă de douăsprezece luni. […]”

Articolul 4 alineatul (1) litera (d) din această directivă prevedea: „Obligativitatea publicării unui prospect nu se aplică ofertelor publice care cuprind următoarele categorii de valori mobiliare: […] (d) acțiunile oferite, atribuite sau care trebuie să fie atribuite gratuit acționarilor existenți [și] dividendele plătite sub formă de acțiuni din aceeași categorie ca și cele care dau drept la aceste dividende, atât timp cât un document care conține […] informații despre numărul și natura acțiunilor, precum și despre argumentele și modalitățile de ofertă este pus la dispoziția părților interesate”.

Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO 2004, L 145, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 247) (denumită în continuare „Directiva MiFID I”), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 (JO 2006, L 114, p. 60), a fost abrogată, cu efect de la 3 ianuarie 2018, prin Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO 2014, L 173, p. 349), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2016/1034 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iunie 2016 (JO 2016, L 175, p. 8). Cu toate acestea, ținând seama de data faptelor din litigiul principal, dispozițiile Directivei MiFID I rămân aplicabile acestui litigiu.

Considerentele (2) și (44) ale acestei directive erau formulate astfel: „(2) În ultimii ani, investitorii apelează din ce în ce mai mult la piețele financiare, în care găsesc o gamă largă de servicii și instrumente, a căror complexitate a crescut. Această evoluție justifică o extindere a cadrului juridic comunitar, care trebuie să includă toate activitățile oferite investitorilor. În acest sens, se cuvine a se ajunge la nivelul de armonizare necesar pentru a oferi investitorilor un nivel ridicat de protecție și pentru a permite întreprinderilor de investiții să își furnizeze serviciile în întreaga Comunitate, care reprezintă o piață unică, pe baza supravegherii exercitate în statul membru de origine. Prin urmare, Directiva 93/22/CEE ar trebui să fie înlocuită cu o nouă directivă. […] (44) În cadrul dublului obiectiv de protejare a investitorilor și de asigurare a bunei funcționări a piețelor valorilor mobiliare, se cuvine a garanta transparența tranzacțiilor și a veghea ca normele prevăzute în acest scop să se aplice întreprinderilor de investiții în cazul în care acestea operează pe aceste piețe. […]”

Articolul 4 alineatul (1) punctul 18 din Directiva MiFID I prevedea: „În sensul prezentei directive, prin următorii termeni se înțelege: […] (18) «valori mobiliare» înseamnă categoriile de titluri care pot fi tranzacționate pe piața capitalurilor (cu excepția instrumentelor de plată), precum: (a) acțiunile la întreprinderi și alte titluri echivalente acțiunilor la întreprinderi, la întreprinderi de tip parteneriat sau la alte entități, precum și certificatele reprezentative de acțiuni; […]”

Articolul 40 alineatul (1) din această directivă prevedea: „Statele membre solicită piețelor reglementate să stabilească norme clare și transparente privind admiterea instrumentelor financiare la tranzacționări. Aceste norme garantează că orice instrument financiar admis la tranzacționare pe o piață reglementată poate face obiectul unei tranzacționări echitabile, ordonate și eficiente și, în cazul valorilor mobiliare, poate fi tranzacționat în mod liber.”

Potrivit articolului 69 din directiva menționată: „Directiva 93/22/CEE se abrogă cu efect de la 1 noiembrie 2007. Trimiterile la Directiva 93/22/CEE se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Trimiterile la termeni definiți sau articole din Directiva 93/22/CEE se interpretează ca trimiteri la termenul echivalent definit sau la articolul din prezenta directivă.”

Loi du 16 juin 2006 relative aux offres publiques d’instruments de placement et aux admissions d’instruments de placement à la négociation sur des marchés réglementés (Legea din 16 iunie 2006 privind ofertele publice de instrumente de plasament și admiterile de instrumente de plasament la tranzacționarea pe piețele reglementate, Moniteur belge din 21 iunie 2006, p. 31352) a transpus în dreptul belgian printre altele Directiva prospect. În temeiul articolului 5 alineatul (1) punctul 1° din respectiva lege, pentru aplicarea acesteia din urmă, prin „valori mobiliare” trebuie să se înțeleagă „toate categoriile de instrumente de plasament care pot fi tranzacționate pe piața capitalurilor (cu excepția instrumentelor de plată), precum […] acțiunile la întreprinderi și alte instrumente de plasament echivalente cu acțiuni la întreprinderi, la societăți de tip parteneriat sau la alte entități, inclusiv instrumentele de plasament emise de organisme de plasament colectiv, constituite sub formă contractuală sau de trust, prin reprezentarea drepturilor participanților asupra activelor acestor organisme, precum și certificatele reprezentative de acțiuni”.

Holding Communal a fost constituită inițial la 24 noiembrie 1860, sub denumirea „Crédit communal de Belgique”, pentru finanțarea investițiilor autorităților locale în Belgia. Acționarii săi sunt comunele și provinciile belgiene, printre care în special comunele Schaerbeek și Linkebeek.

În anul 1996, Crédit communal de Belgique a fuzionat cu Crédit local de France și a dat naștere societății Groupe Dexia. În cursul anului 1988, Crédit communal de Belgique a fost transformată într‑o societate holding și a luat denumirea actuală, Holding Communal. Aceasta din urmă deține printre altele o participație importantă la Dexia SA.

În contextul crizei financiare din anul 2008, Holding Communal a participat la majorarea capitalului acestei societăți cu 500 de milioane de euro. Pentru a putea elibera această subscriere și după ce i s‑a refuzat un împrumut în vara anului 2009, consiliul de administrație al Holding Communal a decis să apeleze la acționari, propunându‑le, printre altele, o majorare de capital prin aporturi în numerar care să conducă la emiterea de acțiuni „privilegiate cumulativ A”.

În luna septembrie 2009 a fost organizată o reuniune de informare, în cursul căreia au fost comunicate informații acționarilor. Pe de altă parte, calendarul operațiunii de majorare de capital a fost adaptat pentru a ține seama de procesul decizional propriu comunelor și provinciilor.

La 30 septembrie 2009, cu ocazia adunării generale a societății Holding Communal, acționarii acestei societăți au aprobat respectiva majorare de capital. În ceea ce privește majorarea de capital menționată, acești acționari au decis ca subscrierea să aibă loc în două etape. Comuna Schaerbeek a subscris la aceasta cu sumele de 8161689,60 euro în prima etapă și de 1359011,84 euro în a doua etapă. În ceea ce privește comuna Linkebeek, subscrierea acesteia era de 53575,68 euro în fiecare dintre cele două etape.

La 7 decembrie 2011, adunarea generală extraordinară a Holding Communal a decis dizolvarea și lichidarea acestei societăți. Întrucât nu a putut fi distribuit niciun excedent din lichidare, acționarii și‑au pierdut subscrierile în integralitate, și anume atât cele pe care le acordaseră înainte de majorarea de capital, cât și cele subscrise la 30 septembrie 2009 și care fuseseră eliberate.

Comunele Schaerbeek și Linkebeek au introdus o acțiune împotriva Holding Communal la tribunal de commerce francophone de Bruxelles (Tribunalul Comercial francofon din Bruxelles, Belgia) având ca obiect anularea subscrierilor lor la majorarea de capital în cauză, pentru încălcarea Legii din 16 iunie 2006. Aceste comune au susținut că, înaintea invitării acționarilor de a subscrie la majorarea de capital respectivă, ar fi trebuit publicat un prospect în conformitate cu legea menționată.

Această instanță a considerat că, la fel ca Directiva prospect, legea amintită reglementa oferta de valori mobiliare numai în măsura în care astfel de valori pot fi tranzacționate pe piața capitalurilor, ceea ce nu era cazul acțiunilor Holding Communal.

Această decizie a fost confirmată de cour d’appel de Bruxelles (Curtea de Apel din Bruxelles, Belgia) printr‑o hotărâre din 12 aprilie 2022. Instanța menționată a statuat printre altele că acțiunile emise în schimbul aporturilor în numerar constituiau valori mobiliare care nu pot fi tranzacționate pe piața capitalurilor, întrucât nu puteau fi deținute decât de autorități comunale și provinciale, iar cesiunea lor era subordonată unei autorizații a consiliului de administrație.

Comunele Schaerbeek și Linkebeek au formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Cour de cassation (Curtea de Casație, Belgia), care este instanța de trimitere, susținând că valorile mobiliare a căror ofertă către persoane trebuie să conducă la publicarea prealabilă a unui prospect acoperă, fără restricții, „acțiunile la întreprinderi”, indiferent dacă cesiunea acestor acțiuni face sau nu obiectul unor restricții, precum necesitatea unei autorizări din partea consiliului de administrație, sau dacă persoanele vizate aparțin sau nu unei categorii specifice, precum autoritățile comunale sau provinciale.

Instanța menționată arată în această privință că soluționarea acestui recurs depinde de interpretarea noțiunii de „valori mobiliare”, prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva prospect.

În aceste condiții, Cour de cassation (Curtea de Casație) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva [prospect], care face la rândul său trimitere la articolul 4 alineatul (1) punctul 18 din Directiva [MiFID I], trebuie interpretat în sensul că noțiunea de valoare mobiliară care poate fi tranzacționată pe piața capitalurilor include acțiunile unei societăți holding care nu pot fi deținute decât de provincii și de comune și a căror cesiune este supusă aprobării consiliului de administrație?”

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva prospect trebuie interpretat în sensul că acțiunile unei societăți care nu pot fi deținute decât de provinciile și de comunele dintr‑un stat membru și a căror cesiune este condiționată de autorizarea consiliului de administrație al acestei societăți intră în sfera noțiunii de „valori mobiliare” în sensul acestei directive.

Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul în care se înscrie aceasta și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte [Hotărârea din 29 februarie 2024, Eesti Vabariik (Põllumajanduse Registrite ja Informatsiooni Amet), C‑437/22, EU:C:2024:176, punctul 48 și jurisprudența citată].

În această privință, trebuie arătat, în primul rând, că, potrivit modului de redactare a articolului 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva prospect, noțiunea de „valori mobiliare” în sensul acestei directive include „valorile mobiliare astfel cum au fost definite la articolul 1 punctul 4 din Directiva 93/22/CEE, cu excepția instrumentelor pieței monetare […] a căror scadență este mai mică de douăsprezece luni”.

Deși Directiva 93/22 a fost, desigur, abrogată prin Directiva MiFID I, aceasta din urmă prevede, la articolul 69, că „[t]rimiterile la termeni definiți sau la articole din [această directivă] se interpretează ca trimiteri la termenul echivalent definit sau la articolul din [Directiva MiFID I]”.

Or, în temeiul articolului 4 alineatul (1) punctul 18 din Directiva MiFID I, intră în sfera noțiunii de „valori mobiliare”„categoriile de titluri care pot fi tranzacționate pe piața capitalurilor (cu excepția instrumentelor de plată)”, precum „acțiunile la întreprinderi și alte titluri echivalente acțiunilor la întreprinderi, la întreprinderi de tip parteneriat sau la alte entități, precum și certificatele reprezentative de acțiuni”, prevăzute la litera (a) a acestei dispoziții.

Astfel, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva prospect coroborat cu articolul 4 alineatul (1) punctul 18 din Directiva MiFID I, noțiunea de „valori mobiliare”, în sensul Directivei prospect, desemnează „titlurile care pot fi tranzacționate pe piața capitalurilor”. În această privință, dispoziția menționată nu aduce o precizare cu privire la sensul termenilor „titluri negociabile” și „piața capitalurilor”, cu excepția celei potrivit căreia instrumentele de plată nu intră sub incidența acesteia. Articolul 4 alineatul (1) punctul 18 din Directiva MiFID I cuprinde, este adevărat, exemple de titluri care intră în sfera acestei noțiuni, printre care figurează acțiunile la întreprinderi, fără a fi însă menționate restricții specifice în ceea ce privește caracteristicile persoanelor care dețin respectivele titluri sau eventuale limitări legate de cesiunea acestora.

În consecință, termenii „titluri care pot fi tranzacționate pe piața capitalurilor” în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 18 din Directiva MiFID I și, prin urmare, noțiunea de „valori mobiliare” în sensul Directivei prospect trebuie, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 59 din concluzii, să fie interpretați în sens larg, în sensul că intră în sfera acestei noțiuni titluri precum acțiunile la întreprinderi, în măsura în care cesiunea acestora nu este supusă unor restricții care ar face să fie imposibil sau extrem de dificil caracterul lor tranzacționabil pe piața capitalurilor, și anume între ofertanți de astfel de valori mobiliare și investitorii potențiali.

În al doilea rând, această interpretare este confirmată de contextul în care se înscrie noțiunea de „valori mobiliare” în sensul Directivei prospect.

În această privință trebuie amintit că articolul 40 alineatul (1) din Directiva MiFID I impune ca piețele reglementate să stabilească norme clare și transparente privind admiterea instrumentelor financiare la tranzacționări, care să garanteze că orice instrument financiar admis la tranzacționare pe o piață reglementată poate face obiectul unei tranzacționări echitabile, ordonate și eficiente și, în cazul valorilor mobiliare, poate fi tranzacționat în mod liber. Pe de altă parte, articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Directiva prospect definește noțiunea de „ofertă publică de valori mobiliare” ca fiind „o comunicare adresată sub orice formă și prin orice mijloc unor persoane și care prezintă o informație suficientă asupra condițiilor ofertei și a titlurilor care urmează să fie oferite, astfel încât să îl pună pe investitor în măsura de a hotărî cumpărarea sau subscrierea acestor valori mobiliare”.

Astfel, din aceste dispoziții rezultă că valorile mobiliare pot nu numai să fie tranzacționate în mod liber pe piețele reglementate, ci și să fie pur și simplu oferite în condiții care permit unui investitor să decidă să le cumpere sau să le subscrie. Rezultă de aici că nu posibilitatea de a tranzacționa fără restricții pe piața capitalurilor constituie caracteristica esențială a valorilor mobiliare, ci posibilitatea de a tranzacționa astfel de valori între ofertanții de titluri și investitori potențiali, un astfel de caracter tranzacționabil netrebuind să fie însă atât de restrâns încât tranzacționarea să fie imposibilă sau extrem de dificilă.

O interpretare largă a noțiunii de „valori mobiliare” rezultă de asemenea din preambulul Directivei MiFID I și din cel al Directivei prospect. Astfel, pe de o parte, din considerentul (2) al Directivei MiFID I reiese că aceasta trebuie să includă toate activitățile oferite investitorilor. Pe de altă parte, potrivit considerentului (12) al Directivei prospect, aceasta adoptă, pentru a garanta protecția investitorilor, o definiție extinsă a noțiunii de „valori mobiliare” și acoperă toate titlurile de capital, precum și valorile mobiliare, altele decât titlurile de capital, oferite publicului sau admise la tranzacționare pe piețele reglementate.

În al treilea rând, interpretarea reținută la punctul 33 din prezenta hotărâre este conformă cu obiectivele urmărite de Directiva MiFID I și de Directiva prospect, care, potrivit considerentului (44) al primei directive și considerentului (10) al celei de a doua, constau în protecția investitorilor și în garantarea bunei funcționări a piețelor (în ceea ce privește Directiva prospect, a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 iunie 2021, Bankia, C‑910/19, EU:C:2021:433, punctul 30 și jurisprudența citată). Astfel, interpretarea potrivit căreia intră în sfera noțiunii de „valori mobiliare”, în sensul acestor directive, printre altele acțiuni la întreprinderi, cu condiția ca acestea să nu fie supuse unor restricții care să facă tranzacționarea lor între ofertanți de titluri și investitori potențiali imposibilă sau extrem de dificilă, permite aplicarea mecanismelor prevăzute de directivele menționate, care contribuie la realizarea celor două obiective sus‑menționate la scară largă pe piețele capitalurilor pe care investitorii pot fi activi.

În speță, din decizia de trimitere reiese că acțiunile societății în discuție în litigiul principal nu pot fi deținute decât de provinciile și de comunele din statul membru în cauză și că cesiunea lor este condiționată de autorizarea consiliului de administrație al acestei societăți. Sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, astfel de acțiuni nu par a fi supuse unor restricții care fac ca tranzacționarea lor între ofertanți de valori mobiliare și investitori să fie imposibilă sau extrem de dificilă, din moment ce aceste restricții nu împiedică tranzacționarea acestor acțiuni cu un număr deloc neglijabil de investitori potențiali, iar aceasta în pofida eventualității ca oferta să nu conducă la o cesiune a acțiunilor în cauză, ceea ce poate surveni de altfel și în cazul unor oferte referitoare la titluri ale unei societăți a cărei cesiune nu este condiționată de o autorizare a consiliului său de administrație.

Această considerație permite, pe de altă parte, să se distingă situația în discuție în litigiul principal de cea în discuție în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 17 septembrie 2014, Almer Beheer și Daedalus Holding (C‑441/12, EU:C:2014:2226, punctele 35 și 36). Astfel, în această cauză erau în discuție vânzări de valori mobiliare care, din moment ce interveneau în cadrul unei proceduri de executare silită, erau foarte îndepărtate de situațiile normale de tranzacționare a unor asemenea titluri, întrucât nu urmăreau să participe la o activitate economică pe piața acestor titluri, ci se limitau să satisfacă drepturile unui creditor urmăritor.

Având în vedere indicațiile care figurează în cererea de decizie preliminară, potrivit cărora litigiul principal privește în esență problema dacă o invitație de a subscrie acțiuni ale unei societăți care nu pot fi deținute decât de provinciile și de comunele dintr‑un stat membru și a căror cesiune este condiționată de autorizarea consiliului de administrație al acestei societăți este supusă obligației de publicare prealabilă a unui prospect prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Directiva prospect, trebuie, în plus, pentru a oferi instanței de trimitere un răspuns care să fie pe deplin util pentru soluționarea acestui litigiu, să se stabilească dacă o invitație de a subscrie astfel de acțiuni constituie o ofertă „publică” în sensul acestui articol 3 alineatul (1).

Potrivit articolului 3 alineatul (1) din Directiva prospect, „statele membre nu autorizează nicio ofertă publică de valori mobiliare pe teritoriul lor fără publicarea prealabilă a unui prospect”. Cu toate acestea, potrivit alineatului (2) al acestui articol, obligația menționată nu se aplică anumitor categorii de oferte de valori mobiliare, printre care cea menționată la litera (a) a acestui alineat, din care face parte orice ofertă de valori mobiliare „adresat[ă] numai investitorilor calificați”.

În această privință, trebuie arătat, la fel ca domnul avocat general la punctul 37 din concluzii, primo, că definiția noțiunii de „ofertă publică de valori mobiliare”, ai cărei termeni sunt amintiți la punctul 35 din prezenta hotărâre, este formulată în mod larg, fără restricții în ceea ce privește persoanele vizate de o asemenea ofertă sau modalitățile formelor de comunicare a acestei oferte.

Secundo, în timp ce, în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (d) din Directiva prospect, obligația de publicare a unui prospect nu se aplică ofertelor publice privind acțiuni oferite, atribuite sau care trebuie să fie atribuite gratuit acționarilor existenți, o astfel de excepție nu este prevăzută atunci când o ofertă de subscriere a acțiunilor unei societăți este adresată, cu titlu oneros, numai acționarilor acestei societăți.

Tertio, trebuie subliniat că considerentul (16) al Directivei prospect indică în mod expres că această directivă diferențiază nevoia de protecție a diverselor categorii de investitori, în special în funcție de nivelul lor de competență, și, așadar, nu prevede obligația de a publica un prospect în cazul unei oferte limitate către investitorii calificați, în sensul directivei menționate.

Articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva prospect, interpretat în lumina acestui considerent (16), prevede o astfel de derogare în ceea ce privește asemenea investitori, aceștia incluzând printre altele, potrivit articolului 2 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din această directivă, guvernele naționale și regionale, dar nu și autoritățile locale.

Prin urmare, comunele, care sunt autorități locale, nu sunt vizate de articolul 2 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Directiva prospect.

Întrucât comunele nu fac parte, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, nici dintr‑o altă categorie de „investitori calificați” menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (e) din Directiva prospect, o ofertă de valori mobiliare precum cea în discuție în litigiul principal, care este adresată atât comunelor, cât și provinciilor unui stat membru, nu poate fi considerată ca fiind adresată „numai investitorilor calificați”, în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (a) din această directivă. În aceste condiții, este irelevant dacă provinciile belgiene pot sau nu pot constitui „guverne regionale” în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Directiva prospect.

Rezultă, desigur, sub rezerva excepțiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (2) literele (b)-(e) din Directiva prospect și la articolul 4 din aceasta, care însă nu sunt menționate în decizia de trimitere ca având vocația de a se aplica în speță, că, într‑un caz precum cel în discuție în litigiul principal, există o „ofertă publică de valori mobiliare”, în sensul articolului 3 alineatul (1) din această directivă, supusă obligației de publicare prealabilă a unui prospect, cu condiția ca modalitățile ofertei să nu facă imposibilă sau extrem de dificilă posibilitatea de tranzacționare a valorilor mobiliare în cauză pe piața capitalurilor între ofertanți și potențiali investitori.

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva prospect trebuie interpretat în sensul că acțiunile unei societăți care nu pot fi deținute decât de provinciile și de comunele dintr‑un stat membru și a căror cesiune este condiționată de autorizarea consiliului de administrație al acestei societăți intră în sfera noțiunii de „valori mobiliare” în sensul acestei directive, astfel încât o invitație de a subscrie asemenea acțiuni este supusă obligației de publicare prealabilă a unui prospect, prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din directiva menționată, cu condiția ca modalitățile ofertei să nu facă imposibil sau extrem de dificil caracterul tranzacționabil al acestor acțiuni pe piața capitalurilor între ofertanți și investitorii potențiali și ca niciuna dintre excepțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) și la articolul 4 din aceeași directivă să nu se aplice.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)

9 ianuarie 2025 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Directiva prospect

Directiva MiFID I

Dreptul belgian

Litigiul principal și întrebarea preliminară

Cu privire la întrebarea preliminară

Cu privire la cheltuielile de judecată